Iulie 2017

„Inteligenţa plus caracterul este scopul adevăratei educaţii.” (Martin Luther King Jr.)

Dezvoltarea capacității de comunicare în învățământul preșcolar

Comunicarea este modalitatea fundamentală de interacțiune psihosocială a persoanelor, interacțiune ce presupune realizarea unor schimburi informaționale, prin intermediul unor simboluri și semnificații social generalizate, în vederea conservării stabilității sau, după caz, a obținerii unor modificări atitudinal-comportamentale la nivelul uni individ sau a unui grup. Comunicarea educațională este cea care mijlocește realizarea fenomenului educațional în ansamblul său, iar comunicarea didactică apare ca o formă particulară, obligatorie în vehicularea unor conținuturi determinate, specifice unui act de învățare sistematică.

La început a fost cuvântul, de aceea adevărata fațetă a unității se bazează pe omul dialogal, omul care se află în relație cu altul și cu alții, relație care întemeiază nu numai o existență colectivă, ci și realizarea individului ca atare. Fiind considerată starea de grație a existenței umane, comunicarea îți oferă plăcerea de a relaționa, a comunica „înseamnă a avea partea ta de cer”, afirma C. Noica. Mihai Eminescu observa că „vorba nu este decât o unealtă pentru a exprima o gândire”, ca mai târziu T. Arghezi să consemneze că întotdeauna „ comunicarea începe cu alegerea cuvintelor”.

Din punct de vedere filozofic, comunicarea este un proces prin care una sau mai multe persoane transmit o judecată de valoare, o atitudine sau o stare emoțională. Conform teoriei generale a informației, comunicarea reprezintă un transfer de informații de la o sursă la alta (de la emițător la receptor), iar, din perspectivă psiholingvistică, este o transmitere de informație cu ajutorul semnelor.

Din punct de vedere psihologic, vorbirea este o activitate comunicativă ce se însușește treptat, se învață ți se sistematizează prin numeroase exersări, experiențe ce debutează în copilărie și se extind pe parcursul vieții. În sens larg, prin comunicare, se înțelege contact și colaborare (există și pe cale animală, cu ajutorul sunetelor și a gesturilor); în sens strict, prin comunicare înțelegem schimbul de idei sau transmiterea de informații cu ajutorul mesajelor (este un proces specific uman).

„Limbajul este limba în acțiune” afirmă S. L. Rubinstein (1962), individualizând psihologic limbajul. Dacă limba este extraindividuală, limbajul este mijloc de vehiculare a limbii, el presupune transformarea elementelor limbii în elemente proprii, pentru aceasta însă fiind necesară conștientizarea laturilor fonetice, grafice și semantice ale cuvintelor, trecerea de la structuri semantice simple (cuvinte izolate) la structuri semantice complexe (propoziții, fraze, discursuri, texte).

Dacă diferența dintre limbă și limbaj este mai slab conturată, nu același lucru se poate spune despre comunicare și limbaj. Comunicarea se realizează nu numai prin mijloace verbale, ci și nonverbale. V. Mare (1985) considera că, între comunicare și limbaj există relații de coincidență parțială a sferelor, cele două noțiuni conținând și elemente proprii, ireductibile unele la altele. Limbajul depășește limitele comunicării propriu-zise, desfășurându-se într-un fel sau altul chiar și atunci când nu are loc comunicarea interumană (atunci când omul nu comunică cu nimeni). La rândul ei comunicarea depășește limitele limbajului verbal, angajând o serie de competențe specifice ale vieții psihice a omului (imitația, contaminarea, competiția etc.). Autorul citat atrage atenția asupra faptului că distincția, deși reală, este totuși relativă, în realitate cele două fenomene fiind indisolubil legate între ele. Lucrul acesta devine tot mai evident cu cât limbajul este mai elaborat.

R. Ghiglione (1986) a introdus conceptul de „om comunicant”. Omul comunicant, apelând la limbă, se construiește pe sine într-un context intercomunicațional permanent, atitudinile lui verbale fiind legate de context, de microsituațiile sociale în care el trăiește. Ilustrative sunt experimentele făcute pe copii care provin din clase sociale favorizate și defavorizate. Clasa de apartenență are influență asupra dezvoltării limbajului. Copiii preșcolari manifestă o deosebită plăcere să-și însușească cuvinte noi au și să se mândrească pentru că le știu. Ei sunt atenți la vorbirea celor mari și preiau de la aceștia unele modalități de exprimare, care tind să se stabilizeze în comunicarea lor verbală și care au fost numite de specialiști „clișee verbale”. Este vorba despre faptul că preșcolarul se poate exprima pretențios, fără ca ceea ce spune să aibă un înțeles deplin pentru el. În ansamblu însă, conținutul de bază al semnificației cuvintelor este stăpânit de către preșcolari mari, dar sensurile figurate nu sunt întotdeauna înțelese. Dacă înțeleg însă sensurile, atunci preșcolarii sunt foarte receptivi la epitete, le folosesc cu plăcere în comunicare și surprind ceea ce este caracteristic personajelor din poveștile ascultate.

Când copiii nu cunosc cuvinte potrivite pentru diverse situații din mediu, ei le construiesc pornind de la cele însușite de la adulți. În ceea ce privește construcția verbală, care propune respectarea cerințelor gramaticale, se manifestă la copilul preșcolar transferul modelelor verbale de la cei din jur. Preșcolarul dispune mai mult de o gramatică implicită, sedimentară în aceste modele pe care el le poate folosi creator.

La preșcolarul mic, predomină încă limbajul situativ, dar, în a doua parte a perioadei, preșcolare câștigă teren din ce în ce mai mult limbajul contextual. Acest lucru îi permite copilului ca, în comunicare, să se poată referi la o arie mai largă și complexă de evenimente trăite anterior sau la cele proiectate în viitor. În perioada preșcolară, crește viteza de comunicare a copilului, crește capacitatea de verbalizare a tot ce face și vede el și se consolează o anumită flexibilitate verbală, care face posibilă vorbirea alternativă, atunci când povestește sau se joacă.

De o mare importanță pentru organizarea activității psihice și psihocomportamentale a preșcolarului mic este apariția limbajului interior. Pe baza acestei forme de limbaj, copilul preșcolar are posibilitatea, de a-și urmări mintal acțiunile pe care le desfășoară, de a introduce ajustări și de a-și regla conduitele în funcție de scopurile propuse și de situațiile ivite.

Studiile actuale de psiholingvistică, privind dezvoltarea cognitivă a limbajului, au remarcat beneficiile bilingvismului atât în dezvoltarea structurilor cognitive, cât și a celor lingvistice, ceea ce face oportună învățarea precoce a unei limbi străine. În vederea formării capacității de comunicare la preșcolari, trebuie avut în vedere caracteristicile esențiale ale limbajului la vârsta preșcolară. Printre acestea se numără: sporirea expresivității realizate prin conținutul și structurarea propoziției, prin epitete, prin comparații; trecerea de la limbajul interior la cel exterior; dezvoltarea morfologiei și sintaxei. Dezvoltarea limbajului are loc concomitent cu apariția funcțiilor de comunicare, de fixare a experienței cognitive și de organizare a activității.

Obiectivul fundamental al dezvoltării limbajului în învățământul preșcolar îl reprezintă formarea la copii a deprinderilor de comunicare orală corectă, coerentă și expresivă din punct de vedere fonetic, lexical și gramatical.

Bibliografie:

Jean-Claude Abric, Psihologia comunicării

Verza, E., Ferza, F., Introducere în psihologia specială și asistență socială, Editura Fundația București, 2002;

Popescu-Mihăiești, Alexandru, Eficiența unor procedee folosite în activitățile de dezvoltare a limbajului în grădiniță, editată în Revista de pedagogie, București, 1979.

prof. înv. preșcolar Delia BÎGIU

Școala Gimnazială Nr. 2 Leșu-Luncă

Copiii Grădiniței nr. 3 Bistrița sărbătoresc Europa

Preșcolarii de la Grădinița cu Program Prelungit Nr. 3 Bistrița au sărbătorit marți, 9 mai, Ziua Europei. Copii de grupe mici, mijlocii și mari, de la program prelungit și normal, îndrumați de doamnele educatoare au adunat informații și obiecte specifice țărilor membre ale Uniunii Europene.

Astfel, începând cu ora 10, s-a dat startul activităților în curtea unității unde am făcut cunoștință cu zeii și zeițele Greciei, dansatorii de flamenco din Spania, bucătarii pricepuți în pregătirea pastelor din Italia, românașii și româncuțele îmbrăcați tradițional alături de vecinii din Ungaria, locuitorii Germaniei (țara de sorginte a Dunării) sau ai Angliei, promotori ai bunelor maniere, și micii parizieni care-au adus turnul Eiffel mai aproape de noi. Fiecare grupă și-a prezentat țara, posterele și stegulețele pregătite și au salutat în limba națiunii alese. La sfârșit, toți copiii au cântat „Happy birthday, Europe!” și au scandat numele țărilor prezentate și al Europei.

Sărbătorirea Zilei Europei a continuat în parcul municipal unde preșcolarii s-au prins într-o horă sau în sălile de grupe, unde, alături de doamnele educatoare, preșcolarii au pregătit mici gustări specifice: mămăliguță cu sarmale sau spaghete bolognese. După masă, întreaga curte s-a transformat într-o mare expoziție de desene pe asfalt cu steagurilor țărilor membre ale UE.

Activitățile desfășurate alături de preșcolari au continuat acțiunile planificate de cadrele didactice din unitate în cadrul proiectului educațional „Colaborare și inovație în grădinițe prin intermediul proiectelor europene” desfășurat în parteneriat cu Grădinița cu Program Prelungit din Sîngeorz-Băi, prin care s-a gândit aniversarea a 30 de ani de proiecte europene în domeniul educației în Europa, 20 de ani de proiecte în România și 10 ani de aderare a României la Uniunea Europeană.

director prof. Carmen MUSCARI-SALVAN

și colectivul cadrelor didactice din Grădinița cu Program Prelungit Nr. 3 Bistrița

Aspecte practic-aplicative de realizare a educației outdoor

Educația outdoor este un concept relativ nou în contextul educativ românesc, însă ea începe din ce în ce mai mult să capteze interesul actorilor educaționali din sistemul de învățământ formal. Există numeroase accepțiuni pentru termenul de educație outdoor, însă pentru a da o definiție simplă putem spune că această formă de educație se bazează pe învățarea în aer liber. Termenul de educație outdoor, poate include educația pentru mediu, activități recreative, programe de dezvoltare personală și socială, drumeții, aventură, etc.

De cele mai multe ori educația primită la școală are un aspect teoretic (cognitiv). Profesorii au de urmat o programă încărcată și prea puțin timp la dispoziție ca să o predea unei clase numeroase. În educația outdoor copiii învață totul în mod practic, activ, prin experiențe personale la care apoi reflectă pentru a extrage învățăturile. Acest mod de învățare, se numește experiențial – Înveți cu creierul, mâinile și inima!

În cadrul domeniului Limbă și comunicare, la grupele mari de preșcolari, în funcție de nivelul vârstei, activitățile se pot ține în aer liber și pot îmbrăca diferite modalități de realizare:

- punerea în scena a unei povești, după ce în prealabil aceasta a fost citită în sala de clasă putem solicita copiilor, să schimbe firul epic al poveștii (pentru a evita haosul și dezorganizarea, pregătim copiii pentru activitate cu o zi înainte, sprijinim preșcolarii în acest proces, fără însă a interveni în deciziile lor pentru stabilirea unui nou fir epic – activitatea nu presupune o repetiție propriu-zisă, este indicat să lăsăm copiii să fie spontani, ei se vor gândi în prealabil cum să schimbe firul epic, însă pentru exemplificare ei vor fi încurajați să improvizeze)

- identificăm anumite elemente naturale cu care preșcolarii pot scrie: pe pământ, pe pietre sau frunze

- începem o poveste alegând un obiect din natură (un copac, o floare etc.) și încurajați elevii să continue povestea - poveste cu început dat

- creăm împreună cu preșcolarii un loc sau mai multe locuri de citit (atunci când avem ca mijloc de realizare Lectura educatoarei la grădiniță, putem merge în acel loc)

- încurajăm preșcolarii să compună poezii cu diverse obiecte din jur (copaci, iarba etc.).

Matematica oferă și ea oportunități care mai de care mai diversificate, prin compunerea sau rezolvarea de probleme, preșcolarii, sunt puși în situația de a evalua în cifre exacte anumite aspecte, spre exemplu:

- se pot aduna o grămadă de pietre din care profesorul și fiecare preșcolar își vor alege una, compară piatra aleasă de noi cu cea a copiilor, cine are piatra cea mai mare sau piatra cea mai mică, se desenează cu creta (la școală) semnele < > = a pentru a exemplifica

- în curtea grădiniței copiii sunt puși să formeze diferite figuri geometrice, astfel vor învăța într-un mod interactiv

- se poate măsura curtea grădiniței sau poate grădina cu flori etc.

Există o serie de programe de educație outdoor care pot fi utile în diferite contexte și în funcție de nevoile existente/identificate, astfel ca se pot utiliza astfel de programe axate pe sănătate și educație fizică, știința mediului, management și psihologie.

Un exemplu de program de educație outdoor axat pe educație fizică ar putea avea efect preventiv-educativ-terapeutic, ar putea duce la scăderea numărului de preșcolari cu obezitate crescută din grădiniță (programul ar putea include exerciții fizice, plimbări în aer liber, discuții libere cu elevii într-un cadru relaxant și motivant); un program de educație outdoor axat pe știința mediului ar avea ca efect informarea preșcolarilor cu privire la problemele de mediu din comunitatea lor, conștientizarea cu privire la impactul pe care acțiunile lor le au asupra mediului (se poate organiza o activitate de ecologizare, sau orice alte activități relevante în abordarea problemei identificate – o caracteristică importantă a educației outdoor este aceea că permite un grad ridicat de creativitate).

prof. înv. preșcolar Gabriela BINDEA

Grădinița cu Program Normal Șieu-Măgheruș

Un altfel de demers didactic

A cultiva bucuria lecturii în inimile elevilor este pentru profesorul de Limba și Literatura Română o eternă provocare. Niciun elev un se lasă ușor convins de simplul îndemn de a citi, fiindcă această deprindere trebuie cultivată cu răbdare, necesită timp, încurajare și mai ales valorizare a lectorilor. Poate că literatura prezintă cel mai bine diversitatea și unitatea lumii, de aceea disciplina trebuie folosită ca suport pentru dezvoltarea competențelor transversale, încurajând deschiderea înspre cotidian, țesând un liant între trebuințele, doleanțele și visele elevilor, mai ales în societatea contemporană când marea miză a educației este de a ancora învățarea în real și social, adică de a realiza o vădită apropiere a conținuturilor școlare de necesitățile elevilor. Profesorul trebuie să găsească strategii eficiente pentru a cultiva interesul elevilor pentru această disciplină, pentru a inocula elevilor bucuria de a citi și convingerea că lectura trebuie să fie o obișnuință existențială.

O modalitate interesantă de a explicita farmecul nemărginit al orei de literatură o reprezintă inițierea unei activități pe grupe în care elevii primesc o temă diferită: să transpună textul narativ studiat într-un text liric care va fi asociat cu o ilustrare grafică relevantă pentru conținutul textului literar-suport. Acest tip de cerință reprezintă o provocare pentru elevii care trebuie să lucreze în echipă, fiecare se ancorează în acel tip de activitate care îl reprezintă, care îi pune în valoare abilitățile și tipul de inteligență: cei creativi se vor îndeletnici cu a realiza cele mai potrivite rime prin care să contureze destinul personajului, cei cu talent artistic vor desena o secvența relevantă, liderii vor motiva echipa și se vor asigura de buna încadrare în timp, iar cei cu talent de orator vor lectura expresiv întregul produs al activității pentru a impresiona auditoriu. Imaginile asociate evidențiază două din materialele realizate de elevii clasei a IX-a, având ca suport textul literar La hanul lui Mânjoală de Ion Luca Caragiale.

Efectele unei activități didactice reușite se reflectă în entuziasmul și zâmbetul larg al elevilor care își prezintă cu satisfacție produsele activității, tocmai pentru că fiecare dintre ei a fost încurajat să realizeze părticica de sarcină la care se pricepe cel mai bine. Această stare spirituală reprezintă cea mai bună oportunitate pentru a încuraja elevul să citească, căci inevitabil, se va regăsi acolo, undeva, printre paginile cărților răsfoite cu sfială, curiozitate și mai apoi cu patos.

prof. Cristina SUCIU,

Colegiul Național „George Coșbuc” Năsăud

„9 maiImplicați”

Asociația Tineri pentru Comunitate Bistrița în parteneriat cu Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională a organizat evenimentul „9 maiImplicați” marți, 9 mai 2017, în Parcul Municipal Bistrița. Evenimentul a marcat Ziua Europei, 60 de ani de la înființarea Uniunii Europene, 30 de ani de Program European Erasmus+ și 10 ani de la integrarea României în Uniunea Europeană.

Organizat în cadrul Proiectului „Promotori pentru democrație europeană”, coordonat de Biroul de Informare al Parlamentului European în România, evenimentul a avut scopul de a crește gradul de informare a tinerilor cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani pe tematica „Democrație europeană” prin implicarea lor în activități recreativ-distractive.

Tinerii au fost implicați într-o activitate de treasurehunt (vânătoare de comori) și un joc de ștafetă, iar sarcinile au fost descoperirea valorilor, principiilor și simbolurilor Uniunii Europene.

Aspecte manageriale recognoscibile la directorii școlari

Ne (re)cunoaștem posibilitățile/ virtuțile și limitele în privința capacității manageriale?

ABSTRACT:

How could we look at others if we were not aware of our own virtues and limits of our style of running a school? Through personal observations, experiences, mistakes and success,- we build a team trying to always find the right man in the right place. In the sketches here, we have a few situations for possible choices and decisions.

Key words: managerial capacity, managerial style, cases and troubles

REZUMAT:

Cum am putea privi pe ceilalți dacă nu am fi conștienți de propriile virtuți și limite ale stilului nostru de a conduce o școală? Prin observații personale, experiențe, greșeli și reușite ne construim o echipă încercând a găsi mereu omul potrivit la locul potrivit. În cele schițate aici, reținem câteva situații pentru opțiuni și decizii posibile.

Cuvinte cheie: capacitate managerială, stil managerial, cazuri și necazuri

Deși nu este ca în I Ching, Cartea schimbărilor, managementul școlar are ceva comun cu aceasta: dorința de a cunoaște schimbările dorite, cele posibile și cele imprevizibile și a le da un sens.

În privința capacității manageriale, orice director ar trebui să aibă deprinderea de organizare a activității, forța si priceperea de a stabili prognoza și diagnoza instituției (pe care o conduce prin fluxuri informaționale și feed-back-uri), de a lua decizii corecte privind parcursul specific al comunității școlare în contextul aspectelor și evenimentelor previzibile și imprevizibile cu care se confruntă. Descoperirea și dezvoltarea din mers a unor capacități, cunoștințe, tehnici, înseamnă învățarea permanentă, din cele ce se întâmplă în mediul școlar la noi, ca și pretutindeni. Trebuie înțelese responsabilitatea și răspunderea în fața unor valori din care să nu lipsească moralitatea, omenia și legalitatea însoțitoare exigențelor lucrului bine făcut, a construirii unei activități eficiente, performante, asumarea riscului, corectitudinea față de legi și față de parteneri. Sunt utile analizele SWOT și PESTE, autocunoașterea și cunoașterea școlii pentru a vedea direcția de acțiune, modul de a organiza o activități utile, de a motiva colaboratorii, de a coordona și de a controla procesul, de a crea o imagine exterioara pozitivă, de încredere, de a crește prestigiul școlii. Pe lângă cunoașterea școlii și cunoașterea de sine, sunt necesare cunoștințe economice, juridice, tehnice etc. Există deprinderi practice prin care se exprimă un stil de conducere, adică un mod de exercitare a funcției manageriale. Fiecare director își formează atitudini și metode de lucru ce țin de inter-relaționare cu celelalte inteligențe multiple.

Reținem câteva cazuri și necazuri ale directorului școlar:

- Când se distinge și este recunoscut drept conducător, este de presupus un talent nativ în luarea deciziilor, este respectat și respectă , și în funcție de aceasta dobândește prestigiu si autoritate. Sunt aspecte ce se consideră importante, precum transparența, consultarea oamenilor, motivarea și împărțirea sarcinilor după capacități și recompensarea după merit, când e posibil. Există și un mediu favorizant uneori, când managerul se obișnuiește a lua deciziile singur.

- Când este meticulos în toate și preocupat de fundamentarea deciziei corecte, evita riscurile si prefera stabilitatea față de schimbări, trebuind să facă față provocărilor noului și în funcție de adaptarea sa reușește să construiască ce-și propune, dar soluția nu este una comună.

- Când vrea cu orice preț noul, optând pentru modificarea structurilor existente, riscă și are nevoie în acest sens de specialiști, consilieri, de legi ferme si constructive, dovedind adaptare în situații de criză.

- Când optează spre schimbări datorate cerințelor reale ale vieții socio-economice, directorul corespunde cerințelor dinamice ale progresului tehnico-științific, dar e bine să nu neglijeze aspectul economic si cel social al inovării, schimbării propuse.

- Când este excesiv în a lua decizii se poate îndrepta spre dogmatism neglijând alte opțiuni și alte păreri, care i-ar putea fi de folos în caz că ar greși. S-ar putea să fie nevoie de acest director atunci când angajații trebuie să urmeze proceduri de o importanță critică.

- Când se constituie și se consideră membru al unei echipe e ajutat de ideile, opiniile si punctele de vedere ale celorlalți și pune accent pe spiritul democratic, dar există riscul formalismului, activității cronofage (ședințe) și evitarea răspunderii personale.

- Când fiecare are un spațiu larg (uneori excesiv) de acțiune și responsabilitate, poate să scadă disciplina, consensul, coeziunea, directorul întâmpină riscul propriei absențe din rolul de lider .

- Când domină flexibilitatea și managerul își adaptează comportamentul după situații, se poate ajunge la sacrificarea strategiei.

- Când există preocuparea pentru personal (comunitatea școlară), performanță și strategie iar trăsăturile sale individuale se pliază pe nevoile reale, directorul poate ajunge la rezultate bune și foarte bune, învățând și din greșelile inerente funcției ce nu trebuie să-l separe nici de colegi, nici de idealuri și opțiuni îndrăznețe.

Reținem că directorul școlii deține un rol important în doritele schimbări educaționale, mereu rămase în orizontul așteptării. Ar avea șanse mult pomenita reformă, dacă managerii înșiși n-ar trece prin schimbarea cerută de studiu, cercetare, experiență probând disponibilitate, competență și adaptabilitate pentru un viitor acceptabil?

Bibliografie:

1. Andronicescu, A., Managementul schimbărilor, București: Editura ALL, 1998.

2. Moscovici, S., Psihologia socială a relațiilor cu celălalt, Iași: Polirom, 1998.

3. Vlăsceanu, M., Organizațiile si cultura organizării, București: Editura Trei, 2002.

prof. Mioara BOCȘA,

Școala Gimnazială „Ion Pop Reteganul” Reteag

Ziua Eroilor

La sărbătoarea Înălțării Domnului și a comemorării eroilor, elevii Școlii Gimnaziale „Petru Rareș” din comuna Ciceu-Mihăiești, îndrumați de cadrele didactice Dudu Neli și Pintea Garofița au adus prinosul lor de recunoștință înaintașilor și contemporanilor, care s-au jertfit pentru libertatea și demnitatea țării și a poporului român.

O parte dintre elevi au omagiat eroii prin imnuri și balade eroice la Monumentul Eroilor de la Ciceu-Corabia, iar alții au participat la parastasul, oficiat la biserica din Ciceu-Mihăiești.

Ei doresc să perpetueze memoria eroilor spre generațiile care vor urma.

Dumnezeu să-i odihnească în pace!

ed. Garofița PINTEA,

Școala Gimnazială „Petru Rareș” Ciceu-Mihăiești