„Şcoala să nu fie nimic altceva, decât ateliere
pline de activitate.” (John Amos Comenius)
Cum putem construi reziliența – strategii la un click distanță
Pe
măsură ce pandemia COVID-19 se extinde, nesiguranța și ambiguitatea sunt tot
mai prezente. Se nasc tot mai multe întrebări care deocamdată nu au răspuns,
întrebări legate de pierderile pe care le vom suferi, de amploarea pe care o
poate lua această criză, de restricții sau de impactul financiar. Iar această
incertitudine aduce cu sine sentimente complexe, ca anxietate, depresie,
panică. Spre deosebire de copiii mici, care trebuie să învețe să-și controleze
emoțiile, adulții sunt așteptați să-și poată gestiona (sau regla) pe ale lor –
în special emoțiile precum anxietatea și mania – într-o manieră acceptabilă din
punct de vedere social. Care sunt emoțiile cu care „ne jucăm” în această
perioadă? Care sunt stările prin care trecem atunci când ne gândim la cum se
desfășoară o zi din viața noastră, cum se dezvoltă relațiile cu cei dragi sau
lucrurile care s-au schimbat datorită situației actuale?
„Indiferent
dacă problemele interne sau externe declanșează stres, poate fi ușor în anumite
moment să credem că emoțiile noastre sunt dincolo de controlul nostru. Una
dintre opțiunile sănătoase pe care le avem este să recunoaștem sentimentele
neplăcute și să le acceptăm ca fiind reale. Întrebați-vă despre ce este vorba?
În loc să te simți doar speriat și nervos, interogați sentimentul: Ce mă
sperie?, Ce s-a întâmplat recent pentru a mă face să mă simt așa?, Cum mă face
să mă simt fizic?. Amintiți-vă că a te simți dezorientat, copleșit, fără
speranță în criza actuală este un lucru normal. A discuta cu un prieten, un
profesionist sau chiar un străin și a admite ceea ce simțim poate duce în mod
surprinzător la o perspectivă nouă și să ne elibereze să putem merge înainte.”
(Cytowic, Richard. „Banishing Winter Doldrumns.” Psychology Today. February 22,
2012)
Ajutorul
pe care îl poate oferi un consilier școlar pe acest palier este evident. Dar,
din păcate, rolul consilierilor școlari de a susține starea de bine
socio-emoțională a elevilor și părinților devine o provocare, în contextul în
care conectarea în spațiul școlii și implicit al cabinetului de consiliere nu
mai este o opțiune. Este necesară accesarea unor noi canale de comunicare
menite să ne aducă mai aproape de comunitate, pentru că acum, mai mult decât
oricând, oamenii au nevoie de sprijin pentru menținerea echilibrului
socio-emoțional. Au nevoie să exerseze modalități de dezvoltare a rezilienței.
Ce
este de fapt reziliența? „Cea mai simplă sau obișnuită definiție a rezilienței
din ultimii ani este: adaptare pozitivă în ciuda adversității” (Luthar, 2006).
Cercetătorii contemporani au descoperit că factorii rezilienței se schimbă în
diferitele contexte riscante și asta a contribuit la concepția conforma căreia
reziliența este un proces. (Luthar and Chichetti (2000)). Un proces care poate
fi dezvoltat, de-a lungul vieții, prin anumite tehnici sau activități. Formele
competențelor care ar putea constitui reziliența vor depinde de sarcinile cu
care se va confrunta copilul în funcție de vârsta sa.( Luthar, 2006). Procesul
de „construire” a oamenilor mici în oameni sănătoși, echilibrați, nu înseamnă
eliminarea adversităților din calea lor. Situațiile stresante ne ajută să ne
dezvoltăm și să ne exersăm abilitățile de care avem nevoie pentru a obține
echilibrul dorit.
Câteva
modalități de dezvoltare a rezilienței pot fi următoarele:
1.
Reziliența are nevoie de relații, nu de independență fără compromisuri.
Cercetările
ne spun că nu este încrederea în sine, determinarea sau puterea interioară care
îi ajută pe copii în situațiile dificile, ci prezența a cel puțin unei relații
de susținere bazată pe încredere. În contextul unei relații iubitoare cu un
adult grijuliu, copiii au posibilitatea de a dezvolta abilități esențiale de a
face față situațiilor dificile. Prezența unui adult receptiv poate ajuta, de
asemenea, la inversarea modificărilor fiziologice care sunt activate în
situațiile stresante. Acest lucru va asigura ca sistemul imunitar, corpul si
creierul, în dezvoltare, să fie protejate de efectele dăunătoare ale acestor
modificări fiziologice. Oricine din viața unui copil poate face diferența –
familie, profesori, antrenori.
2.
Este în regulă să ceri ajutor.
Copiii
vor avea adesea ideea că a fi curajos înseamnă a face singur față situațiilor
dificile. Spuneți-le că a fi curajos și puternic înseamnă a ști când să ceri
ajutor. Dacă există ceva ce pot face ei înșiși, ghidați-i către asta, și
rezistați impulsului de a face în locul lor.
3.
Aveți încredere în capacitatea lor de a face față.
Teama
de eșec nu se referă atât la pierdere, ci la teama că ei (sau tu) nu vor putea
face față pierderii. Ceea ce crede părintele sau persoana de referință pentru
copil, contează. Dumneavoastră sunteți cel pe care vă va privi ca pe un
indicator pentru modul în care se dezvoltă. Dacă credeți că au in ei abilitatea
pentru a face față dificultăților întâlnite de-a lungul drumului, vor crede și
ei acest lucru. Acest lucru nu este întotdeauna ușor. De multe ori veți simți
fiecare vânătaie, cădere sau eșec. Poate fi dureros atunci când se luptă sau
pierd ceva ce își doresc să obțină, nu din cauza a ceea ce înseamnă pentru noi,
ci din cauza a ceea ce știm că înseamnă pentru ei. Dar ei o să fie în regulă.
4.
Dezvoltarea funcțiilor executive.
Consolidarea
funcționării lor executive va consolida cortexul prefrontal. Acest lucru îi va
ajuta să-și gestioneze propriul comportament și emoții și să le crească
capacitatea de a dezvolta strategii de coping. Câteva moduri de a-și dezvolta
funcțiile executive pot fi:
-
Stabilirea unor rutine zilnice;
-
Joacă creativă: copiii sunt în mod natural curioși și creativi. Oferiți spațiu
și timp pentru a se juca și a-și manifesta creativitatea și ei vor face restul.
Rezolvarea de probleme este un proces creativ. Orice situație care le
consolidează abilitățile de soluționare a problemelor le va îmbunătăți
reziliența.
-
Jocuri de masă: acestea exersează controlul impulsurilor deoarece fiecare
trebuie să își aștepte rândul la joc, abilitatea de planificare, dezvoltă
memoria de lucru și flexibilitatea mentală – capacitatea de a schimba gândurile
cu un model de gândire alternativ, mai bun, dacă situația o impune.
-
Oferiți-le ocazia să gândească și să acționeze independent – dacă nu sunt de
acord cu dumneavoastră să vă explice de ce greșiți.
-
Oferiți-le oportunități pentru a lua propriile decizii;
-
Realizarea unor exerciții fizice; exercițiile fizice întăresc și reorganizează
creierul pentru a-l face mai rezistent la stres. Unul dintre modurile în care
face acest lucru este prin creșterea substanțelor neurochimice care pot calma
creierul în perioadele de stres. Orice joc care îi face pe copii să se miște
este minunat, dar dacă poate fi și distractiv, asta vă va oferi statutul de erou.
-
Oferiți-le oportunități pentru dezvoltarea propriilor lor conexiuni sociale.
Pentru
a veni în sprijinul comunității și a aduce acest tip de informații mai aproape
de beneficiari, la nivel fiecărui CJRAE din țară au început să fie oferite, în
diferite variante, servicii de consiliere și orientare școlară și profesională
on-line, asistență și consiliere metodologică pentru cadrele didactice, precum
și diverse materiale de specialitate (instrumente de lucru, exemple de jocuri
și activități). În plus, au fost inițiate campanii diverse, cu același scop -
de a-i sprijini pe cei de acasă să devină tot mai rezilienți, să își găsească
resursele de a depăși această criză provocată de COVID-19. O campanie relevantă
în acest sens este cea coordonată de consilierii școlari Ioana Andreea
Ciocâlteu, Mădălina Radu și Aurelia Florina Stănculescu din cadrul CMBRAE și
intitulată sugestiv „Solitar, dar solidar! Arta de a fi rezilient!”. La
realizarea materialelor campaniei au contribuit profesioniști din grupul de
Facebook „Consilieri școlari și logopezi din România”. Obiectivul declarat al
acestei campanii este acela de a oferi copiilor un cadru ludic, firesc de
exersare a rezilienței alături de părinții și de educatorii lor. Campania se
adresează copiilor de toate vârstele, fiind gândite activități specifice pentru
patru nivele de vârstă: preșcolar, primar, gimnazial și liceal. Materialele pot
fi accesate de pe site-ul CMBRAE – http://www.cmbrae.ro/2017/.
O
campanie în aceeași linie a fost propusă și de către specialiștii din CJRAE BN.
Campania, intitulată „Joaca în familie aduce bucurie”, este o provocare
adresată copiilor și părinților de a se juca împreună. Astfel, în fiecare zi,
pe pagina de facebook a instituției, un consilier școlar propune un joc nou, ca
sursă de distracție în familie. Antrenarea întregii familii în joc duce la
crearea/consolidarea unui mediu familial sigur și relaxant și la crearea unor
contexte pozitive de învățare. Campania s-a construit pe premisa că a fi
părinte nu înseamnă numai „seriozitate” „responsabilitate”, ci și spirit ludic,
capacitate de „a te așeza pe podea”. Lawrence J. Cohen consideră că aptitudinea
cea mai importantă pe care o pot dobândi părinții este jocul. Prin joc, arată
acesta, participanții (părinți și copii) pot învăța să-și depășească blocajele
afective, să își gestioneze stările afective puternice, să regândească ideile
despre disciplină și pedeapsă sau, pur și simplu, să se conecteze. Și ce moment
mai bun de a face acest lucru decât cel prezent, când aproape toată viața se
întâmplă... acasă. Un joc pe zi oferă posibilitatea de a reconstrui ritualuri
pentru întreaga familie, ritualuri ce pot fi o distragere de la stresul
provocat de situația actuală. Cei dornici de joacă pot intra aici
https://www.facebook.com/cjraebn, pe pagina de facebook a CJRAE BN, pentru o
porție zilnică de deconectare.
Indiferent
de strategiile pe care le adoptați, aveți în vedere că găsirea unui SENS pentru
acțiunile noastre și pentru ceea ce se întâmplă ne ajută să mergem mai departe
și să reconstruim. Pentru că „cei care are au un de ce să trăiască, pot suporta
aproape orice cum” (Viktor Frankl).
Bibliografie:
Luthar
SS, Chicchetti D. The construct of resilience: A critical evaluation and
guidelines for future work. Child Development. 2000;71(3):543–562
Luthar
SS. Resilience in development: A synthesis of research across five decades. In:
Cicchetti D, Cohen DJ, editors. Developmental Psychopathology: Risk, Disorder,
and Adaptation. New York: Wiley; 2006. pp. 740–795.
Yates
TM, Egeland B, Sroufe LA. Rethinking resilience; A developmental process
perspective. In: Luthar SS, editor. Resilience and Vulnerability: Adaptation in
the Context of Childhood Adversities. New York: Cambridge University Press;
2003. pp. 243–266.
Karen
Young: Building Resilience in Children – 20 Practical, Powerful Strategies
(Backed by Science); https://www.heysigmund.com/building-resilience-children/
Michael
McNulty: Coping with Uncertainty During COVid -19, https://www.gottman.com
Lawrence
J. Cohen - Rețete de jocuri, editura TREI, București, 2012
prof. consilier Cristina HARAP,
prof. consilier Carmen KERTESZ,
Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Bistrița-Năsăud
Folosirea aplicației Toontastic pentru asigurarea interdisciplinarității în învățare
Conceptul
de interdisciplinaritate a câștigat tot mai mult teren în modul de abordare a
lecției moderne. Acest termen reprezintă o modalitate de organizare a
conținuturilor învățării cu implicații asupra întregii strategii de proiectare
a curriculumului, care oferă o imagine unitară asupra fenomenelor și proceselor
studiate în cadrul diferitelor discipline de învățământ și care permite
contextualizarea și aplicarea cunoștințelor dobândite. Este o componentă a
procesului de instruire prin care se asigură aspectul activ și formativ de
dirijare efectivă a învățării.
Pe
măsură ce societatea și tehnologia au evoluat, s-au schimbat o serie de procese
pe care le folosim. Tehnologia a avut un rol esențial în modul în care
comunicăm, în rutina zilnică ori în ceea ce privește aparatele pe care le
folosim.
Simplul
fapt că tehnologia ne însoțește peste tot, e un motiv suficient de bun pentru a
încerca să schimbăm modul în care tinerii asimilează informațiile oferite în
timpul cursurilor. În multe state europene și americane, companiile de IT,
împreună cu guvernele, au implementat cu succes mii de proiecte în instituții
de învățământ. Având ca scop facilitarea accesului la informație și la cursuri,
clasele interactive, bazate pe programe software create pentru învățământ, au
îmbunătățit considerabil nu doar relația dintre elevi și profesori, dar și
relațiile dintre părinți și elevi, precum și modul în care studentul asimilează
materia de curs.
Copiii
reprezintă viitorul unei societăți, motiv pentru care e important ca aceștia să
deprindă abilitățile necesare într-o societate bazată pe consum. Întrucât
tehnologia poate fi o sursă de captare a atenției, programele implementate în
școli au scopul de a-i oferi elevului o experiență didactică interactivă,
bogată și variată, devenind în același timp mai disciplinat și mai informat.
Pentru
a sublinia importanța îmbunătățirii procesului de educare, fundația Orange a
implementat programul Digitaliada, unul care își propune încurajarea folosirii
tehnologiei la clasă pentru îmbunătățirea performanței școlare în mediul
preuniversitar. Programul are două componente, respectiv
platformdigitaliada.ro, un hub de resurse educaționale digitale și Digitaliada
în școli de la sate. Una dintre cele 50 de școli din mediul rural din țară este
Școala Gimnazială Șieu, beneficiara unui laborator digital unde elevii învață
folosindu-se de tablete prin accesarea diverselor aplicații, precum: Socrative,
Quizziz, Math Test, Geogebra, Tynker, Scratch, Toontastic. Astfel avem
posibilitatea să alternăm metode de predare-învățare-evaluare la diferite
discipline, realizând astfel caracterul interdisciplinar al învățării.
Tehnologia
nu reprezintă un înlocuitor al metodei tradiționale de predat, însă poate
îmbunătăți considerabil atât materialul de curs, cât și relația dintre cadrele
didactice și elevi. Una dintre aplicațiile îndrăgite de elevi cu o largă
aplicabilitate, referindu-ne aici la limba română și limbi străine, consiliere
și dezvoltare personală, opțional, istorie, etc., este Toontastic, o variantă
derivată din Minecraft, apărută în 2011, în versiunea 2D, care a făcut în 2017
un upgrade spre 3D. Grupa de vârstă căreia i se adresează aplicația este 6-14
ani, însă oricine poate fi regizorul unei povești animate, pentru că aceasta
este utilitatea, de a crea propriile povești. Utilizatorul are la dispoziție
cadre și decoruri 3D, personaje 3D care pot fi personalizate, instrumente
pentru desen 3D, cu care se pot crea personajele sau cadrele dorite, dar și un
„laborator de idei” – Idea lab –, cu numeroase exemple de povești creative și
surse de inspirație. Este, de fapt, un mini-studio pentru filme de animație.
TOONTASTIC 3D
Care
sunt pașii de urmat în crearea unui povești digitale?
- se
accesează aplicaţia Toonstastic
- se
alege tipul de poveste pe care doreşti să-l realizezi. Fiecare tip are o hartă
proprie predefinită: Short Story – poveste scurtă în trei părţi: început,
mijloc şi sfârşit; Classic Story – poveste clasică în cinci părţi: configurare,
conflict, provocare, punct culminant şi rezoluţie; Science Raport – raport
ştiinţific în cinci părţi: întrebare, ipoteza, experiment, rezultate şi concluzie;
Ca
să exersăm, selectăm Short Story (poveste scurtă) cu cele trei părţi care
urmează să fie completate separate.
Alegem
să realizăm începutul poveştii animate (Beginning) şi alegem cadrul în care se
va desfăşura povestea. Aplicația oferă un număr prestabilit de cadre în care
pot fi integrate poveștile.
Urmează
alegerea personajului din bibliotecă sau se poate desena cu ajutorul butonului
Draw your own. În fereastra care se deschide, se pun la dispoziţie o paletă de
culori şi câteva instrumente. Personajul desenat se transformă în 3D şi se
poate configura grosimea acestuia cu ajutorul potenţiometrului din partea de
jos a ferestrei. Personajului nou creat i se poate da un nume.
În
acest pas, începe realizarea animaţiei: se va apăsa pe butonul START. Astfel,
aplicaţia înregistrează mişcarea personajelor şi sunetul, apoi le redă. Se
poate alege o melodie de fundal din partea de jos a ecranului . Se continuă
crearea poveştii şi stabilirea numelui animaţiei.
După
ce a fost creată, animaţia poate fi descărcată pe calculator sau exportată în
biblioteca dispozitivului.
Câteva
din avantajele utilizării aplicației Toontastic ar fi: cultivarea simțului
responsabilității și autonomiei, dezvoltarea încrederii în sine și creșterea
stimei de sine, cultivarea creativității și a imaginației, îmbogățirea
vocabularului și a exprimării verbale, capacitatea de a aborda cross curricular
o temă, un subiect.
Bibliografie și sitografie:
Giurgiulescu,
Mihaela și Valeriu Benedicht, Informatică și TIC, clasa aVI-a, EDP S.A., 2018
https://www.digitaliada.ro/materiale-concurs/documente/1074-Ghid_Metode%20digitale_Clasa_6_TIC.pdf
https://play.google.com/store/apps/details?id=com.google.toontastic&hl=en
prof. Simona Monica GERMAN,
Școala Gimnazială Șieu
Ne jucăm, ne distrăm și CHIMIE învățăm!
Jocul
de puzzle constă în reconstituirea unei imagini sau a unui obiect
tridimensional având la dispoziție numeroase piese (diferite ca formă și
culoare) ce se pot intercala. Pentru cele mai multe
persoane,
această activitate este un hobby. Originar, în limba engleză, puzzle denumește
orice tip de joc, jucărie sau problemă care solicită ingeniozitate, logică,
perspicacitate și perseverență pentru a ajunge la o soluție. Limba română a
preluat acest termen pentru ceea ce în engleză se numește jigsaw puzzle
(puzzle-decupaj).
Istoria
apariției puzzle-urilor datează din secolul al XVIII-lea. Primul puzzle a fost
creat în anul 1767 de către cartograful britanic John Spilsbury. Jocul pornește
de la o pictură sau un desen realizat pe o placă de lemn care apoi este
decupată în mici forme ce pot fi mai apoi reasamblate. După mai bine de 250 de
ani de la primele forme de joc, puzzle-ul este astăzi realizat din carton,
întrucât acest material este mai convenabil. De asemenea, în locul picturii,
intervine tiparul, astfel că jocurile pot avea un conținut mare de detalii
precum și o libertate mai mare în alegerea imaginii ce urmează a fi realizată.
După tipar, cartonul este decupat folosind un cuțit-matriță metalic după un
contur complex. Jocul poate avea de la 4-9 piese până la mii de piese, mărind
astfel dificultatea dar și interesul pasionaților.
Există
două categorii de puzzle:
Bidimensional:
Este cel mai comun. O imagine este decupată în mai multe bucăți (piese), scopul
jocului fiind de a reconstitui imaginea inițială prin asamblarea pieselor, al
căror număr variază între câteva (6-12 puzzle-uri pentru copii) și câteva mii
(puzzle-uri-hobby, care necesită foarte multă răbdare dar mai ales timp)
Tridimensional:
Este asemănător celui bidimensional, dar vizează construcția unui obiect, cum
ar fi o clădire sau un corp geometric, aproximativ jocului LEGO, în loc de o
imagine.
O
aplicație online specială prin care se pot crea modele de puzzle din fotografii
se numește Jigsaw Planet și poate fi folosită cu ușurință de orice persoana
indiferent de talent sau cunoștințe informatice. Deoarece este o aplicație
online nu necesita instalare, este ușor de utilizat și gratuită.
Eu
am ales această aplicație deoarece învăţământul modern preconizează o
metodologie axată pe acţiune, operatorie, deci pe promovarea metodelor
interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale
imaginaţiei şi creativităţii. În lecțiile mele, pentru predare sau evaluare, am
introdus, pentru a fi pe placul elevilor mei și pentru a transforma învățarea
chimiei în ceva mai atractiv, diverse aplicații interactive descoperite în urma
parcurgerii unor cursuri online de pe platforma https://reteauaedu.ro,
https://iteach.ro/. Elevul meu a devenit unul “activ”, depune efort de
reflecţie personală, interioară şi abstractă, întreprinde o acţiune mintală de
căutare, de cercetare şi redescoperire a adevărurilor, de elaborarea a noilor
cunoştinţe.
Etapele
în utilizarea aplicației sunt: crearea contului de utilizator, alegerea unei
imagini, denumirea jocului, selectarea numărului de piese și formei acestora,
generarea puzzle-ului, salvare în cont și distribuire. Dispozitive necesare:
calculator/tabletă/telefon mobil, ecran pentru proiecție și proiector
(opțional), conectare la internet.
Jocul
poate începe! Elevii pot alege pentru ușurință și rapiditate imaginea-model sau
imaginea-fantomă:
În
cadrul lecțiilor Acizii – secvența Clasificarea acizilor și Determinarea
pH-ului am utilizat câteva jocuri de puzzle pentru a descoperi individual
acizii tari și slabi. În lucrarea de laborator, pe grupe de patru elevi, au
descoperit pH-ul unor produse alimentare, cosmetice, industriale prin joc și
apoi au verificat practic dacă valoarea pH-ului indicat pe imaginea
reconstituită corespunde cu valoarea determinată experimental.
Exemple:
Acid/Bază, Acizi tari/Acizi slabi, Scala pH, Produse alimentare și
industriale-pH.
Jocul
de puzzle dezvoltă abilitatea copilului de a rezolva probleme, precum și
gândirea logică. Ochiul își perfecționează coordonarea cu mâna, iar creierul
își dezvoltă abilitățile de gândire spațială. Trăind într-o epocă a vitezei
care cultivă nerăbdarea, superficialitatea și hiperkinetismul, jocul de puzzle
are calitatea de a cultiva răbdarea. Copilul este încurajat să ducă la bun
sfârșit o activitate, să nu caute soluții gata făcute de alții și să
persevereze până descoperă singuri „cheia” unui joc de puzzle. Satisfacția lor
va fi pe măsură! Jucând pot dobândi într-un mod plăcut și activ cunoștințe
teoretice care de multe ori li se par plictisitoare.
Copiii
au stiluri diferite de învățare, și unul din avantajele jocului de puzzle este
că implică mai multe tipuri de învățare. Cei mai avantajați sunt copiii care au
un stil de învățare vizual. Ei au nevoie „să vadă” informația pe care urmează
să o rețină. Jocurile de puzzle sunt bune și pentru copiii care au un stil de
învățare kinestezic. Ei învață cel mai bine atunci când „pun mâna”, când sunt
implicați în mod practic în lecție.
Jocurile
de puzzle fie ele din carton/plastic sau online au zece beneficii care duc la
dezvoltarea copilului: coordonarea, gândirea strategică, imaginația,
independența, concentrarea, memorarea, armonia, extinderea de orizonturi,
perseverența și comunicarea.
Webografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Puzzle
https://www.jadflamande.ro
prof. Cecilia PRECUP,
Școala Gimnazială „Avram Iancu” Bistrița
#STAUACASĂ... ȘI?
Mesajul
#STAUACASĂ devine, din nefericire, tot mai apăsător... nu că am fi făcut n-șpe
mii de lucruri diferite de-a lungul acestor zile, dar ideea constrângerii, a
impunerii unor reguli care e necesar a fi respectate, un fel de oprimare a
libertății sunt aspectele care ne afectează. Să ne gândim doar câți dintre noi
ar fi răspuns afirmativ întrebării „Preferi să stai acasă în loc să mergi la
școală/ serviciu?”... pariez pe majoritate. Iar apoi ne reamintim zicala „Ai
grijă ce-ți dorești că s-ar putea să primești!” și ne dăm seama că
semnificațiile vorbelor noastre sunt mult mai profunde decât cele pe care le
conștientizăm sau cel puțin ar trebui să ne dăm seama de implicațiile rostirii/
transmiterii unui mesaj.
Vrem,
nu vrem... #STĂMACASĂ... Și? Ce facem? Cu ce ne ocupăm timpul? Cum profităm de
aceste zile „libere”?
-
„Maraton” de lectură – Ce-ar fi dacă am amenaja un „colț al nostru” (fie el un
cort pentru cei mici, o canapea confortabilă sau un hamac sau pur și simplu un
prosop de plajă) unde am putea pătrunde în alte lumi, în care binele, frumosul
și adevărul sunt fundamentale și câștigă mereu, unde am întâlni oameni ce ne
seamănă sau oameni cu care ar fi interesant să discutăm? Am avea ocazia să ne
detașăm de realitate și să locuim unde și cu cine dorim... și aceasta la
„câteva cuvinte de citit distanță”. Creați un afiș al maratonului, fișe de
înscriere (! suficiente pentru toți membrii familiei), alegeți cartea care vă atinge
sufletul și dați startul competiției! Premiile? Relaxare, timp de calitate,
cunoștințe și, de ce nu, o nouă carte.
-
„CineMAgia” – se alcătuiește o listă a operelor literare care au fost
ecranizate, se citesc și se vizionează filmele, atenția fiind concentrată și
asupra asemănărilor și deosebirilor dintre text și film. Cu privire la acestea
se poate purta o discuție relaxantă la un ceai sau la o limonadă ori se poate
organiza un concurs: cine poate numi cât mai multe asemănări sau deosebiri. Să
nu uităm că opere precum Pinocchio sau Matilda nu sunt doar pentru cei mici...
-
„Bucă(r)tărim” – ia o carte din bibliotecă și pur și simplu răsfoiește-o,
citește-o pe diagonală, de la sfârșit la început, în funcție de paginile pare/
impare sau oricum vrei tu... ia parte la o aventură a lecturii în căutarea unor
citate, a unor cuvinte de suflet, a unor paragrafe motivaționale, a unor
situații care te fac să râzi cu poftă ori a unor ghicitori pe care le vei nota
pe câte o bucată de hârtie. Aceste răvașe le vei putea pune în brioșe, într-o
prăjitură, în cornulețe sau în foietajele pe care le pregătești alături de
familie; le veți descoperi într-un moment dulce-sărat plăcut și veți putea
discuta dacă vi se potrivește citatul, dacă se cunoaște opera din care a fost extras
sau pur și simplu vă veți distra copios.
-
„Breaking News” – creează o știre despre unul dintre personajele operei pe care
o citești, înregistreaz-o și editeaz-o folosind diferite aplicații și trimite-o
prietenilor tăi pentru a-i determina să citească și ei cartea și să descopere
dacă știrea a fost reală sau dacă au primit un fake news. Dacă nu ești prieten
cu camera de filmat, alege varianta blogului pe care poți posta aceste știri.
-
„Who is Who?” – concurs pentru lecturofil – dacă te pricepi cât de cât la
desenat poți realiza benzi desenate (sau poți apela la diferite aplicații) în
care să creezi o poveste; personajele, timpul, spațiul, întâmplările vor fi
preluate din diferite opere literare. Trimite banda desenată prietenilor tăi și
pune-i la încercare: cine ghicește numele real al personajelor sau titlurile
operelor?
-
„Gap Generation” – află de la părinții tăi titlurile operelor ale căror eroi
le-au marcat copilăria/ adolescența. Citește-le, iar apoi realizează un poster
prin care să evidențiezi asemănările și deosebirile dintre copilăria/
adolescența din trecut și prezent. Ține cont și de contextul social și istoric,
de stilul de viață, condiții de studiu, valori morale promovate.
Cu
alte cuvinte,... #STĂMACASĂ... Și?... Citim sau încercăm să ne cunoaștem, să ne
regăsim, să (re)descoperim și să apreciem frumosul unor relații solide, să ne
bucurăm de cei care ne iubesc cel mai mult, sincer, necondiționat, fiindcă, în
fond, acasă înseamnă familie, „#STAUACASĂ” devenind „#STAUCUFAMILIA”... Cartea
ne oferă prilejul de a descoperi copilul sau adolescentul din părintele nostru
(care ne-ar fi putut fi prieten bun), de a experimenta (învățăm să gătim,
învățăm să folosim în mod util tehnologia și să ne valorificăm imaginația) și
de a petrece timp de calitate, de răsfăț și desfătare pentru noi înșine.
prof. Cristiana HÂRUȚA,
Școala Gimnazială „Avram Iancu” Bistrița
Festivalul-concurs CDIdei în cărţi continuă!
Nu
am fi crezut vreodată că la început de an 2020, în decurs de câteva luni,
întreaga societate va fi bulversată în toată structura ei. Interacţiunea
socială, economia, educaţia şi sănătatea, se desfăşoară astăzi după tipare și
reguli pe care nu ni le-am putut închipui până acum.
Nimeni
nu poate spune cu certitudine ce se va întâmpla în continuare chiar dacă un
număr mare de experţi afirmă că distanţarea socială, munca şi învăţământul la
distanţă vor dura o perioadă îndelungată, chiar şi după ce pandemia va fi
declarată stinsă.
În
acest context se impune ca proiectele educaționale proiectate inițial să fie
regândite. Printre aceste proiecte se numără și Festivalul-concurs „CDIdei în
cărți”, organizat de Casa Corpului Didactic Sibiu în parteneriat cu alte case
ale corpului didactic din țară. Festivalul în forma lui iniţială a preluat
ideea unei activităţi cu caracter nonformal, aceea a Muzeului literar. „Muzeul
literar” care este o activitate de animaţie de lectură în cadrul căreia elevii,
în urma lecturii unei cărţi/ lucrări documentare, realizează un obiect
reprezentativ din acea lucrare pe care îl prezintă publicului, „vizitatorilor”.
Întrucât
impactul proiectului a fost an de an deosebit, anul trecut la nivel național
3444 de elevi au fost implicați în activități de lectură, fiind realizate
aproximativ 1000 de produse și prezentări, organizatorii și partenerii au decis
continuarea proiectului, dar într-o formă puţin modificată. Astfel în acest an
prezentarea produselor realizate se va face în sesiuni on-line, iar metodologia
va fi revizuită.
- va
fi modificat calendarul perioada de înscriere a elevilor cât şi perioada în
care elevii vor realiza obiectele, produsele;
-
toți elevii vor putea opta pentru book trailer/ filmuleţ;
-
instrumentele de evaluare a produselor vor fi adaptate categoriei de vârstă a
participanților;
-
produsele și jurnalul echipei vor fi realizate utilizând documente colaborative
online.
- în
situaţia în care elevii nu au condiţii necesare pentru acest tip de colaborare,
ei pot să-şi realizeze jurnalul propriu, care apoi să fie integrat în jurnalul
final.
Implicarea
coordonatorului echipei de elevi în distribuirea rolurilor şi validarea formei
de prezentare, în sprijinul acordat de la distanță sunt esențiale.
Cele
12 echipe din județul Bistrița-Năsăud, dar și alți colegi interesaţi, găsiți
detalii privind revizuirea metodologiei pe site-ul proiectului CDIdei în cărți,
iar Casa Corpului Didactic a Judeţului Bistriţa-Năsăud vă stă la dispoziţie
permanent, prin bibliotecarul instituţiei, Margareta Pop (e-mail
margaretapop@yahoo.com).
bibliotecar Margareta POP,
Casa Corpului Didactic a Județului Bistrița-Năsăud
