„Profesorul cu adevărat înţelept te călăuzeşte
către pragul minţii tale.” (Kahlil Gibran)
În atenția absolvenților de gimnaziu – clasa a VIII-a
Învățământul profesional și tehnic – opțiune pentru prezent și viitor
Pentru anul școlar 2020-2021,
Învățământul Profesional și Tehnic (ÎPT) este organizat prin Liceul Tehnologic
de 4 ani (IX-XII) cu trei profile: Tehnic, Servicii, Resurse naturale și
protecția mediului și Învățământ profesional cu durata de 3 ani. Învățământul
profesional este organizat după clasa a VIII-a, cu frecvență, cursuri de zi,
finalizat cu examen de certificare a calificării profesionale nivel 3.
- clasa a IX-a– reprezintă
pregătirea profesională de bază, cu 5 săptămâni stagii de pregătire practică;
- clasa a X-a și clasa a XI-a,
pregătire profesională generală și de specialitate, cu 9 săptămâni stagii de
pregătire practică, respectiv 10 săptămâni stagii de pregătire practică.
Elevii beneficiază de susținere
financiară prin programul de protecție socială „Bursa profesională” (200 lei
lunar). Suplimentar, elevii primesc o bursă de la operatorul economic, cel
puțin la nivelul celei acordate din fonduri publice, precum și alte facilități.
Învățământul profesional se
organizează în unități de învățământ care au încheiate contracte-cadru cu
operatorii economici. Acestea sunt:
1. Liceul Tehnologic Grigore
Moisil Bistrița: Operator la mașini cu comandă numerică (28 locuri, Învățământ
dual); Sudor (d.c. 14 locuri, Învățământ dual); Lăcătuș construcții metalice și
utilaj tehnologic (d.c. 14 locuri, Învățământ dual), Mecanic auto.
2. Liceul Tehnologic Bistrița:
Comerciant-vânzător; Tâmplar universal; Electrician exploatare joasă tensiune.
3. Liceul Tehnologic Agricol
Bistrița: Mecanic auto; Horticultor; Brutar-patiser-preparator produse
făinoase.
4. Liceul Tehnologic de Servicii
Bistrița: Ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație;
Frizer-coafor-manichiurist-pedichiurist, Bucătar, Cofetar-patiser.
5. Liceul Tehnologic Henri Coandă
Beclean: Operator la mașini cu comandă numerică (d.c 20 locuri, Învățământ
dual); Confecționer produse textile; Instalator instalații tehnico-sanitare și
de gaze; Comerciant-vânzător.
6. Liceul Tehnologic Agricol
Beclean: Mecanic auto; Mecanic agricol.
7. Școala Profesională Tîrlișua:
Sudor (d.c. 14 locuri, Învățământ dual).
8. Liceul Tehnologic Telciu:
Lăcătuș mecanic prestări servicii.
9. Liceul Tehnologic Liviu
Rebreanu Maieru: Mecanic auto; Lucrător hotelier.
10. Liceul Tehnologic Florian
Porcius Rodna: Mecanic auto.
11. Liceul Tehnologic Lechința:
Lăcătuș construcții metalice și utilaj tehnologic.
12. Liceul Tehnologic Feldru:
Electrician exploatare joasă tensiune (14 locuri, Învățământ dual); Sudor (14
locuri, Învățământ dual); Confecționer produse textile.
13. Liceul Silvic Transilvania
Năsăud: Pădurar; Operator fabricarea și prelucrarea polimerilor.
14. Școala Profesională Tiberiu
Morariu Salva: Cofetar-patiser.
15. Liceul Tehnologic ICR
Căianu-Mic: Mecanic auto.
16. Liceul Radu Petrescu Prundu
Bârgăului: Strungar.
17. Liceul Teoretic CRV Teaca:
Comerciant-vânzător.
18. Școala profesională Specială
Sfânta Maria Bistrița: Lăcătuș mecanic prestări servicii;
Frizer-coafor-manichiurist-pedichiurist, Bucătar.
Absolvenții de învățământ
profesional care promovează examenul de certificare a calificării profesionale
pot continua studiile în clasa a XI-a la învățământului liceal, zi sau seral.
Așadar fiecărui elev i se asigură
șansele de continuare a studiilor în funcție de aspirațiile și potențialul
individual de învățare. Este bine ca absolvenții învățământului gimnazial să
aleagă cea mai bună variantă pentru viitorul ce le aparține.
Insp. școlar pentru înv. profesional și tehnic,
prof. Speranța UNCIU
Valorificarea tipului de inteligență la școlarul mic
Scopul cercetării:
Identificarea și valorificarea
tipului de inteligență la școlarul mic prin diferite activități de învățare în
vederea creșterii performanțelor școlare .
Obiectivele cercetării:
Analiza relației dintre
rezultatele școlare și activitățile de învățare organizate pe tipul de
inteligență dominant (interpretarea calitativă și cantitativă a rezultatelor
elevilor) ;
Selectarea de resurse,
instrumente de identificarea a tipului de inteligență dominant;
Ipoteza cercetării:
Valorificarea tipului de
inteligență dominant în cadrul activităților de învățare la școlarul mic
conduce la înregistrarea unor performanțe școlare superioare.
Variabilele cercetării
Variabilele independente ale
experimentului: tipuri de inteligență
Variabilele dependente ale
experimentului: performanțele școlare
Etapele cercetării:
1. Etapa pretest
S-a desfășurat la începutul
anului școlar în semestrul I perioadă în care psihologul a aplicat testul RAVEN
pentru a măsura nivelul de dezvoltare mentală al fiecărui subiect din cele două
eșantioane (experimental și de control). Tot în această perioadă, la ambele
clase s-a aplicat chestionarul de identificare a tipului de inteligență .
La sfârșitul semestrului I s-au
centralizat performanțele școlare obținute de subiecții din cele două
eșantioane ( experimental și de control) și tipul de inteligență dominant
pentru fiecare subiect.
2. Etapa formativă
S-a desfășurat pe parcursul
semestrului al II-lea, etapă în care s-au introdus activități de învățare pe
tipuri de inteligență la nivelul grupului experimental. Sarcinile didactice au
stimulat dezvoltarea inteligențelor multiple ale fiecărui elev, permițând
valorizarea tuturor elevilor, chiar și a celor cu rezultate slabe la
învățătură, oferindu-le tuturor șansa de a avea satisfacția propriei reușite.
3. Etapa posttest
În cadrul acestei etape s-au
centralizat performanțele școlare obținute de subiecții din cele două
eșantioane ( experimental și de control) la sfârșitul semestrului al II-lea.
Analiza și interpretarea
rezultatelor
În urma analizei rezultatelor
înregistrate de cele două eșantioane se poate observa o diferență semnificativă
între rezultatele celor două grupe în favoarea grupei experimentale, la care
s-a introdus variabila independentă. Rezultatele elevilor de la eșantionul
experimental înregistrate la sfârșitul semestrului al II-lea sunt mai bune
decât cele înregistrate la sfârșitul semestrului I iar acest lucru s-a realizat
datorită eficienței activităților de învățare specifice tipului de inteligență
dominant. Sarcinile de învățare au fost realizate în așa fel încât să
valorifice potențialul de gândire și acțiune al elevilor, determinând implicarea
lor superioară în activitatea didactică.
Interpretarea rezultatelor a
condus la confirmarea ipotezei de lucru: valorificarea tipului de inteligență
dominant în cadrul activităților de învățare la școlarul mic a condus la
optimizarea procesului instructiv-educativ și la creșterea de performanțe
școlare.
Bibliografie
1. Albulescu, I., Albulescu, M.
(2000). Strategii de predare și învățare a disciplinelor socio-umane, Editura
Napoca Star, Cluj-Napoca.
2. Bocoș, M. (2003). Cercetare
pedagogică. Suporturi teoretice și metodologice, Ediția I și a II-a, Editura
Casa Cărții de Științe , Cluj-Napoca.
3. Bocoș, M. (2007). Teoria și
practica cercetării pedagogice, Ediția a II-a, Editura Casa Cărții de Știință,
Cluj Napoca.
4. Gardner, H. (2006).
Inteligențe multiple. Noi orizonturi (II), Editura Sigma, București.
prof. înv. primar Zamfira
CÂMPEAN
Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” Năsăud
Un nou Erasmus+ la Liceul Teoretic „Solomon Haliță” Sângeorz-Băi:
EN ROUTE VERS LE FUTUR! / ON THE WAY TO THE FUTURE!
În perioada 6.01.2020 –
10.01.2020 s-a desfășurat prima întâlnire transnațională a Proiectului
Educațional Internațional Erasmus +2019-1-KA202-063096 aprobat spre finanțare
de către Agenția Națională FR01 Agence Erasmus+ France/ Education et Formation,
instituția aplicantă fiind Școala Vocațională Lycee Professionnel Anne Vaute,
Castres, Departament Tarn, France. Proiectul intitulat „En route vers le
futur!” respectiv „În drum spre viitor!” are ca obiectiv principal schimbul de
bune practici între cele 5 școli din 5 țări partenere: Lycee Professionnel Anne
Vaute, Castres, Departament Tarn, FRANȚA; Liceul Teoretic Solomon Haliță
Sângeorz-Băi, Bistrița-Năsăud, ROMÂNIA; Mavikent Mustafa Ayse Acarbulut Anadolu
Lisesi, Antalya, TURCIA; Profesionalna Gimnaziya Poikonomicheska Informatika
Dzhon Atanasov, BULGARIA; Srednja Skola Valpovo High School Dr. Franje Tudmana,
CROAȚIA.
Ideea acestui proiect a pornit de
la datele statistice furnizate de Comisia Europeană cu privire la părăsirea
timpurie a școlii, abandonul școlar- cauze și fenomene sociale. Proiectul
propune elevilor să-și descopere motivația necesară continuării școlii și
dobândirii unei diplome cu scopul unei mai bune inserții pe piața muncii din
Europa. Ținta strategică finală este de a înțelege rolul și importanța
educației școlare în viața socială a tinerilor în general, după ce vor fi
descoperit și creionat profilul lor profesional și portofoliul de competențe și
abilități pe care școala le formează prin metode de instruire formale,
nonformale și informale. Un accent deosebit se pune pe educația în cadrul
școlilor profesionale, vocaționale care au ca finalitate dobândirea unor
competențe practice reale și a unor forme de absolvire specifice cum sunt cele din
modelul sistemului educațional francez (forme de bacalaureat diferențiat în
funcție de traseul profesional individual al elevului).
Acest proiect este axat pe
crearea unui sentiment de apartenență la Uniunea Europeană datorită cunoașterii
diferitelor origini culturale, religioase, etnice și promovării și
redescoperirii tradițiilor locale din diferite țări europene, uneori foarte
îndepărtate geografic. Școlile partenere provin din diferite regiuni ale
Europei și au un nivel de dezvoltare socio-economică diferit, dar având un grad
mare de sensibilizare a rolului educației școlare și extrașcolare în
dezvoltarea spiritului antreprenorial viitorilor muncitori din spațiul
european.
Deși la nivelul Liceului Solomon
Haliță rata abandonului școlar este foarte mică, activitățile acestui proiect
reprezintă bune practici de urmat referitoare la prevenția părăsirii timpurii a
școlii respectiv a abandonului școlar cu o cazuistică diversificată în funcție
de contextul socio-economic din fiecare țară.
Calendarul proiectului cuprinde
două Întâlniri Transnaționale cu rol în managementul proiectului, respectiv
implementare- planificare și organizare a activităților proiectului – și două
Mobilități mixte de învățare și formare profesională –atât pentru profesori cât
și pentru elevi. Prima Întâlnire Transnațională s-a derulat la Lycee
Professionnel Anne Vaute, Castres, Frances, localitate situată la 70 de
kilometri de orașul Toulouse. Liceul are 696 de elevi și îi formează pentru
diferite calificări: însoțitor-asistent în domeniul medical, relații cu
clienții, coafezi/e (salon de coafură deschis și publicului), comercianți
(dețin un magazin de îmbrăcăminte propriu în care desfășoară activități
specifice), opticieni și proteziști (fabricanți de proteze medicale- dețin cele
mai bune dotări din toate școlile franceze de profil).
Liceul are un internat modern și
o cantină care le asigură elevilor și profesorilor masa caldă la prânz. Se
promovează stilul de viață sănătos prin consumul de alimente bio, atât la
cantina școlară cu meniuri dietetice (prin lege, o zi pe săptămână nu se
servește carne), cât și prin firma de exercițiu de tip organizație (cu rol de a
promova consumul de produse naturale) care tranzacționează cu bani reali
produse bio de la fermele din împrejurimi, elevii fiind preparatori de sucuri
naturale, șampanie fără alcool sau alte produse pe care le vând pe piața reală
ajutând economia locală.
În cadrul liceului există de
asemenea o secție care are ca misiune lupta împotriva abandonului școlar
într-un program numit Lycee Nouvelle Chance du Tarn (Liceul O Nouă Șansă din
regiunea Tarn) în care coordonatoarea este ajutată de o echipă de profesori
voluntari. Programul se adresează tinerilor cu vârste între 17 și 25 de ani
care au părăsit sistemul școlar fără o calificare sau care și-au întrerupt
cursurile de mai mult de 6 luni. Astfel, elevii beneficiază de o a doua șansă
și de un parcurs de formare personalizat bazat pe mentorat și încredere
reciprocă care îi ajută să se redreseze, să-și regăsească stima de sine, să se
familiarizeze cu metodologia de bacalaureat și să studieze prin colaborare în
grupuri mici facilitându-le obținerea diplomei de BAC sau a calificării pentru
a se integra pe piața muncii.
Printre activitățile ocazionate
de prima Întâlnire Transnațională amintim: workshop-uri pe probleme tehnice și
organizatorice de proiect, prezentarea liceului, întâlniri cu directorii și
cadrele didactice, participarea la activități din cadrul programului Lycee
Nouvelle Chance du Tarn, stabilirea planului de activități pentru prima
mobilitate care se va desfășura în Bulgaria în luna martie 2020, vizite de
documentare, schimb intercultural prin vizite la diferite obiective culturale
și economice.
Din echipa de proiect a Liceului
Teoretic Solomon Haliță fac parte:
- Profesor ec. Măgurean Ștefania
Monica – Coordonator proiect, Responsabil Comisia Proiecte Europene;
- Profesor Mititean Varvara –
Director – consilier științific limba engleză, reprezentare instituțională;
- Profesor Pop Maria Corina –
coordonator tehnic;
- Profesor ec. Croitor Victoria –
responsabil activități specifice învățământ tehnologic, monitor de calitate;
- Profesor Buiea Daniela –
consilier științific limba franceză, responsabil cu comunicarea;
- Profesor Jarda Elena –
responsabil cu diseminarea și activități extrașcolare specifice proiectului.
prof. ec. Ștefania Monica
MĂGUREAN,
prof. Daniela BUIEA,
Liceul Teoretic „Solomon Haliță” Sângeorz-Băi
Ziua de 24 ianuarie
La 24 ianuarie 1859 s-a înfăptuit
Unirea Principatelor Române, la scurt timp după numirea lui Alexandru Ioan Cuza
ca domn al Moldovei și Țării Românești. După 161 de ani de când s-au întâmplat
toate acestea, ziua de 24 ianuarie ne-a făcut din nou să retrăim, cel puțin la
nivel de poveste, pașii făcuți de strămoșii noștri pentru tot ceea ce înseamnă
România de astăzi. Astfel, la inițiativa unor elevi pasionați de istorie, la
Liceul Tehnologic Agricol Beclean s-a pus în scena piesa „Moș Ion Roată și
Unirea”, dramatizare după povestirea „Moș Ion Roată” de Ion Creangă. Scenariul
a fost scris de doamna profesor Sângeorzan Gabriela. Recuzita piesei a fost
asigurată de elevii: Cihărean Filip (X B) și Avram Sergiu-Mirel (XII A).
Actorii acestei scenete au fost
elevii: Găurean Daiana Roxana (X B), Tiniș Adrian Marian (IX D), Motogna
Valentin (XI A), Păltinean Grigore (XI A), Bucșa Raul (XI C), Mureșan Dorel
Marin (XII C). Aceștia au fost pregătiți de doamna profesor Sângeorzan
Gabriela.
Spectacolul a fost deschis de
domnul profesor Balla Gheorghe-Mirel, profesor de istorie, prin evocarea
principalelor momente care au dus la realizarea Unirii Principatelor Române de
la 24 ianuarie 1859.
Mulțumim domnului profesor pentru
disponibilitatea și răbdarea cu care ne-a povestit cum s-a petrecut
evenimentul.
Astfel, pe data de 23 ianuarie
2020, la ora 11.00, în sala multimedia s-a jucat piesa pregătită cu atâta
emoție, emoție care s-a văzut și pe chipul elevilor care au pregătit sceneta.
Toată lumea a fost emoționată, unii până la lacrimi.
Mulțumim domnului director, prof.
Magdea Mircea-Florin și publicului pentru că au avut răbdare să ne urmărească,
să ne răsplătească cu aplauze și să ne suporte emoțiile avute. De asemenea,
mulțumim și părinților care ne-au asigurat ținuta vestimentară, creând astfel
un tablou complet al evenimentelor desfășurate la data menționată.
Mulțumesc tuturor pentru
implicare, participare și înțelegere.
prof. Gabriela SÂNGEORZAN,
Liceul Tehnologic Agricol Beclean
Călătorind prin Palatul visurilor împlinite
Un loc în care cea mai bună
prietenă a ta va fi imaginația, unde nici măcar cerul nu mai reprezintă o
limită iar lumea poveștilor va fi noua ta casă: Palatul Copiilor Bistrița
Palatul Copiilor Bistrița este, a
fost și va fi un tărâm magic în care copiii își descoperă sau își fructifică
abilități cu care au fost înzestrați, poate, fără să știe. De asemenea,
activitatea extrașcolară de la Palat ajută la trasarea unor noi orizonturi,
unor noi direcții de realizare profesională și umană.
Ce este de fapt Palatul Copiilor?
Palatul Copiilor nu e o clădire,
e un univers în care fiecare copil se descoperă pe sine, se simte bine, își
face amintiri și se perfecționează într-unul sau mai multe domenii. Acest Palat
e o etapă prin care fiecare copil trebuie să treacă. Aici nu se dau note, cel
mult calificative și steluțe, educația este nonformală iar copiii pot să își
exprime ideile fără frică de respingere.
 |
| Arta scenei mici cu Ionela-Silvia Nușfelean |
Paleta educațională atractivă și foarte variată
Sunt multe domenii în care pot
activa copiii, în funcție de preferințe și înclinații, iar cadrele didactice
sunt bine pregătite și prietenoase. Vi-i prezentăm pe profesori și cercurile/
grupele coordonate: director Maria Miheștian; Antonia Orban Sima – Teatrul/
Pantomimă; Călin Deiac – Tenis de masă/ Activități fizice adaptate CES; dr.
Diana Morar/ Teofil Petrean – Pictură pe sticlă/ Pictură pe lemn/ Pictură/
Desen; Dorel Nicoară – Electronică/ Robotică/ Aeromodele/ LEGO; Ionela-Silvia
Nușfelean – Arta scenei mici/ Creație literară/ Poezia Credinței/ Jurnalism;
Iulia Istrate – Informatică, Grafică&Multimedia/ Web design/ Programare;
Teodor Pușcaș – Dansuri Populare/ Formații de dansuri/ Tradiții și obiceiuri la
români; Teodor Vârtic – GO, LEGO; Zina Morar – Dans modern/ Gimnastică ritmică/
Gimnastică aerobică; Profesori voluntari: Brigitte Pop- ABC-ul limbii germane
și Ioan Sabin Mureșan – Italiană creativă.
Palatul copilăriei mele
Pot garanta că se face treabă de
calitate la acest Palat deoarece și eu am făcut cândva parte din el. Îmi
amintesc cu drag de primul text pe care l-am scris, pe când aveam în jur de opt
ani, parcă era despre zâna primăvară și îmi era groază să îl citesc pentru că
nu mi se părea destul de bun, dar profesoara mea l-a apreciat mult și mi-a dat
curaj să perseverez. Cu trecerea timpului, am prins curaj și am creat primul
basm intitulat „Patru ursuleți în căutarea pădurii de ciocolată” pe când eram
în clasa a VI-a. Acesta a fost publicat în cartea Căutătorii de povești de la
Editura Ceconi, în 2013, împreună cu operele altor copii. Nu în ultimul rând, am
scris un scenariu intitulat „O aniversare mai altfel” dedicat poetei noastre
dragi, Ana Blandiana, care a fost ales de către colegi pentru a fi jucat în
spectacol. Piesa a apărut și-n antologia Zece teme și-un poem, carte scrisă de
Micii Blandieni Bistrițeni, la Editura Eikon, Cluj-Napoca, în 2012, și care a
fost apreciată și de regretatul Romulus Rusan. „Nu pot să-i uit scânteierea din
ochii Alexandrei în momentul alegerii piesei ei. Era indiciul că dăruirea ei
are ecou, răspuns”, a mărturisit profesoara mea de creație literară,
Ionela-Silvia Nușfelean, care mi-a fost mereu alături. Palatul copiilor a fost
o experiență magică pentru mine. Poate că atunci nu am realizat, dar acea
educație nonformală m-a format și m-a ajutat să cresc într-un mod minunat, descoperindu-mi
talente ascunse, iar acum sunt mulțumitoare până la cer și înapoi. Tot ce pot
să spun este că, dintr-un copil introvertit și plângăcios, am devenit o tânără
capabilă, curajoasă, sociabilă și, câteodată, cu o creativitate ieșită din
comun. Mulțumesc, în mod special, profesoarei mele dragi, Ionela-Silvia
Nușfelean, un suflet tânăr și frumos care încurajează orice idee năstrușnică să
iasă din carapace și să prindă contur.
 |
| Eu la vârsta de 12 ani și profesoara mea, Ionela-Silvia Nușfelean, înmânându-mi o diplomă la un spectacol în aer liber, în care am fost atât protagonistă, cât și scenaristă. |
Mărturisirile elevilor de azi
Am cerut părerea câtorva copii și
tineri absolvenți despre Palat, despre cum i-a ajutat sau cum îi ajută în
continuare Palatul, ce au realizat prin intermediul lui și ce așteptări au de
la acesta: „Pentru mine Palatul Copiilor Bistrița înseamnă a doua casă! De
ce??? Aici am învățat să fac poezii și povești; să creez, să scriu articole.
Și, mai ales profesoara Ionela Nușfelean mi-a fost cea mai bună profesoară. De
ce??? Nu a vorbit niciodată urât, ne-a pus în spectacole și ne-a ajutat mereu!
Acum sunt la Jurnalism și… vă aștept și pe voi!”, a declarat Ana Ciobanu, elevă în clasa a V-a. De
asemenea, tinerii învățăcei nu au ezitat să își exprime și așteptările pe care
le au de la Palat: „Eu doresc de la Palat să mă formeze pentru a reuși în
lucrurile pe care mi le-am propus, să îmi deschidă porțile minții spre lucruri
noi!”, a afirmat Alexandra Gabor, elevă tot în clasa a V-a.
Mărturisirile elevilor de ieri
Eu știam cum m-a format pe mine
experiența de la Palat și eram nerăbdătoare să iau legătura cu foștii colegi,
pentru a afla și povestea lor. „Am participat la activitățile din cadrul
Palatului Copiilor Bistrița încă din clasa a III-a, la mai multe dintre
cercurile de acolo. Toate aceste activități m-au ajutat să mă dezvolt ca
individ, să evoluez în afara școlii prin activități extrașcolare. Am întâlnit
oameni noi și am învățat să fac ceva pentru comunitatea din care fac parte. Am
dezvoltat un spirit empatic, mi-am descoperit hobby-urile, multe dintre acestea
încă făcând parte din activitățile mele actuale.”, a declarat Alexandra Bălan,
elevă în clasa a XII-a; „Palatul Copiilor a reprezentat una dintre cele mai
pozitive și constructive experiențe pe care le-am avut. Am făcut parte din
cercul de creație literară, care funcționa într-un mod creativ și într-o
atmosferă relaxată, lucru care m-a făcut să revin câțiva ani buni. Am învățat
lucruri noi, am cunoscut anumite personalități și am mai pus o cărămidă la
bazele culturii personale. Cred că cel mai important aspect din tot parcursul meu în acest cerc a fost
faptul că am învățat să îmi exprim personalitatea mai liber, mai autentic și,
tocmai de aceea, îl recomand cu căldură.”, a mărturisit Teofana Tomoroga, care,
în prezent, este studentă în anul I la Facultatea de Litere. O altă persoană
care și-a exprimat impresiile legate de Palat și impactul pe care l-a avut
asupra ei, este Paula Suciu, care, în prezent, este învățătoare și studentă la
Facultatea de Pedagogie și Științele Educației: „Palatul copiilor a fost,
pentru mine, cu adevărat magic. Am adunat valori, deprinderi, bucatele din ceea
ce sunt azi la fiecare pas. Cu siguranță nu mi-aș fi permis să particip la
cercuri creative dacă nu ar fi existat această alternativă și sunt convinsă că
nu aș fi fost același om în lipsa ei. Modul în care vorbesc, latura mea
creativă, dezinvoltura, se datorează în mare parte frecventării acestor
cercuri. Poate m-am grăbit să cresc iar acum aș da orice «să mai încap» în
Palatul copiilor.”, a afirmat aceasta.
Concluzii
Ceea ce rămâne de spus este că
Palatul copiilor va rămâne mereu în sufletele celor care vor desfășura activități
acolo. Sala cu perdele portocalii, scena decorată în funcție de anotimp și
atmosfera caldă sunt amintirile mele. Am crescut frumos datorită acestui Palat
fermecat și recomand tuturor să trăiască ce am trăit noi acolo.
studentă Alexandra Elena CADAR,
Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării,
Universitatea Babeș Bolyai, Cluj-Napoca
Sublimul smintelii în Don Quijote de la Mancha
După Mihail Bahtin, prin
intermediul unei opere ca Don Quijote de Cervantes, comicul a cucerit romanul,
imprimându-i o nouă orientare satirică și anticonvențională, ducând la
înflorirea realismului social modern. Scriind Don Quijote (prima parte
publicată în 1605, a doua în 1615), Cervantes dorea în mod evident să se opună
romanelor cavalerești, a căror invenție și construcție i se păreau
nesatisfăcătoare. Stânjenit de atmosfera de basm a romanelor medievale,
Cervantes își bate joc de uriașii și de vrăjitoarele care agrementează, în mod
ridicol, istoriile cavalerești. Atenția lui este atrasă de afirmarea rolului
oamenilor în apărarea normei, așa cum se manifestă în îndatoririle cavaleriei
și ale curtoaziei. Discursurile lui, vizibil destinate să provoace admirația
publicului, nu contenesc să laude curajul și mărinimia, valori atât de
importante în literatura medievală. Eșecurile lui sunt datorate stângăciei cu
care el aplică aceste principii, iar nu idealurilor propriu-zise.
În susținerea complexității
personajului cervantesc, primează trei elemente: primul element este eternul
uman pe care îl simbolizează, al doilea îl constituie intenția autorului prin
care îi atribuie personajului caracteristici specifice, conforme cu rostul de
purtător al său de cuvânt. Cel de-al treilea este independența personajului,
originalitatea lui care-i potențează și-i întregește personalitatea,
detașându-l de rolul de platformă a ideilor și gândirii cervantești. La 50 de
ani, Don Quijote s-a pregătit aproape neîngăduit de mult pentru momentul
împlinirii destinului său. La această vârstă, majoritatea oamenilor care au un
destin se află în etapa desăvârșirii lui. Or, Don Quijote, caz excepțional,
abia acum ajunge la conștiința de sine, conturându-și un ideal căruia îi va
sacrifica totul și pentru care va dovedi calități nebănuite. Contrastul dintre
intenție și realitate conduce mai degrabă la generalizarea unui antierou, căci
atributele sale fizice se opun modelului cunoscut. Don Quijote e bătrân, slab,
lipsit de forță fizică, îmbrăcat caraghios și călare pe o mârțoagă ce nu are
nimic cu Pegas sau Ducipal (Rocinante, calul pe care și-l alege, e o mârțoagă).
E un fel de imagine îmbătrânită, corodată de haz, a unui arhetip. La Cervantes,
cavalerul este un anti-arhetip deoarece nu e nici frumos, nici tânăr, iar
adversarii nu sunt adesea așa cum cere imuabilul cod, Don Quijote atacând de multe
ori ființe nevinovate și lipsite de apărare precum călugări și turme de oi.
Prin toate încercările, deși eșuate, el se ridică deasupra condiției de om
obișnuit, apropiindu-se măcar prin intenție de modelul ales. Asceza și
penitența sunt laitmotive și însăși motivația care animă personajul principal
să colinde țara în căutare de aventuri este aceea de a cunoaște nemurirea prin
faimă pe toată fața pământului. Personajul se profilează în acest fel asemenea
unei caricaturi, neputându-se mândri decât cu un titlu mărunt de noblețe, acela
de hidalgo.
Când cel îndrăgostit de romanele
cavalerești devine cavaler rătăcitor, acesta consideră absolut necesar să își
schimbe numele din Don Alonso Quijano în don Quijote de la Mancha. În manieră
similară, când cavalerul rătăcitor, învins și obosit, decide să îmbrățișeze
îndeletnicirea de păstor, noua metamorfoză a numelui, din Don Quijote în
păstorul Quijotie, reflectă o altă transformare profundă a realității. Ba mai
mult, această transformare se reflectă și asupra personajelor secundare, care
suferă un proces de quijotizare. El nu se mulțumește doar cu simpla schimbare a
propriei identități, ci propune și prietenilor săi să își schimbe identitatea,
începând cu numele. Cervantes și-a înzestrat personajul cu o abilitatea existențială
cameleonică, care se manifestă printr-o capacitate acută de a îmbrățișa cu
aceeași ușurință și intensitate ipostaze diferite unele de altele: hidalgo,
cavaler rătăcitor, păstor. Personajul confundă realitatea cu ficțiunea sau
imaginația, atunci când pledează pentru adevărul legendelor povestirilor,
miturilor de origine antică sau medievală. Pentru el, planul ficțiunii devine
sinonim cu cel al realității.
Pentru el, cele trei căi prin
care se poate realiza sunt: acțiunea ce constituie rațiunea codului cavaleresc,
numită aventură; dragostea de semeni și de Dulcineea, mobilul demersurilor
sale, rezultând dintr-o profundă bunătate și cunoașterea, în sensul de
înțelepciune, el fiind o memorabilă figură de „nebun înțelept”, care vede
lucrurile din perspectiva adâncă a sensului lor ideatic. Personajul nu se află
în căutarea bogăției, ci doar a gloriei și a sfințeniei, atribute ce definesc
idealul eroului antic și a cavalerului medieval. Alte calități ale eroului,
tenacitate, vitejie, cinste, credință, sunt conjugate cu o libertate arareori
constrânsă. El nu-și permite niciun compromis, nicio slăbiciune, iar atunci
când lucrurile iau întorsături neașteptate în defavoarea lui, știe să le
găsească o rațiune care îl absolvă de compromisuri sau de greșeli.
Între aceste personaje, Don
Quijote - Sancho Panza, are loc un proces de polarizare interioară. În cuplul
cu stăpânul lui, Sancho apare ca alter ego-ul pragmatic al cavalerului. Dacă
acesta din urmă luptă cu morile de vânt luate drept uriași, Sancho îl „readuce”
pe pământ copleșindu-l cu realitatea sensibilă de care el este profund atașat.
Atunci când Sancho cade în robia iluziilor, în scurta lui experiență de
guvernator al Baratariei, Don Quijote devine la rândul lui spirit pragmatic,
dându-i sfaturile cele mai înțelepte. În felul acesta, terestrul și astralul se
găsesc într-o continuă înlănțuire, atrăgându-se și respingându-se reciproc,
salvându-se aproape miraculos, în situații limită. Sancho, predestinat a fi
„trup și suflet” cu stăpânul său, înțelege că slujirea acestuia este ca o
ispășire inevitabilă a unui păcat. El este cel mereu chemat să facă sacrificii
dureroase pentru stăpânul său, spre a se obține un efect maxim de comicitate
din surprinderea eforturilor disperate ale unui tip meschin de a-și depăși
teama și de a-și ajuta prietenul la nevoie, chiar cu prețul durerii fizice.
Stăpânul i se pare de multe ori a fi o pacoste pe care o blestemă cu iubire,
dar de care este legat pentru totdeauna. Răscumpărarea prin suferință și
auto-flagelarea revin obsesiv în roman. Nu numai cavalerul este cel care
trebuie să îndure suferință fizică, ci și scutierul său. Pentru salvarea
Dulcineei și dezlegarea ei de vrajă, în mod ironic se așteaptă ca ritualul
cathartic să fie îndeplinit de Sancho, care trebuie să-și tragă trei mii de
bice. „Jertfa” lui creează nenumărate situații comice pe parcursul romanului,
deoarece îndeplinirea acestei cerințe devine prilej de negocieri hilare și
conversații hazlii. Prin rolul repetat de salvator, Cervantes creează un efect
de sanctificare burlescă a lui Sancho. Ironia este că, deși Sancho este departe
de a avea calități de ucenic, fiind gurmand, materialist și predispus la
înșelătorie spre folosul personal, el este cel chemat să ia calea martiriului,
și nu idealistul cavaler, care practică asceza și penitența și se declară
apărătorul celor lipsiți de apărare și oprimați. Don Quijote consideră rolul
primit de Sancho drept un privilegiu acordat ca grație divină, și nicidecum ca
o corvoadă.
Sancho Panza joacă în afară de
rolul de scutier pe acela de personaj simbolic ce trimite la arhetipul omului
legat de pământ, marcat de instincte, având însă înmagazinată în subconștient o
adevărată enciclopedie a înțelepciunii populare. Sancho îl știe pe Don Quijote
frumos la suflet și nobil, dar toată adorația pe care i-o poartă, nu-l
împiedică pe el, fire pragmatică, să se sustragă autoflagelării pentru salvarea
Dulcineei din mrejele ticăloase ale vrăjitoriei, sau să pretindă simbria
cuvenită pentru slujba ce-o îndeplinește. Adevărata frumusețe a lui Don Quijote
ne-o oferă bezna „nebuniei” lui, cadrul lăuntric unde putem contempla și
înțelege adevăratul spectacol al unui suflet încleștat în luptă cu soarta și cu
sine pentru transcenderea banalului și cotidianului, luptă tragică, îngreuiată
de puterea forțelor inferioare. Însă în ciuda drumului greu, presărat cu
nenumărate obstacole, cei doi ajung la o relație armonioasă prin găsirea unui
limbaj comun la care au contribuit atât generozitatea stăpânului, flexibil și
deschis față de cel mai umil ca el, dar și proverbialul umor al scutierului
care, în lipsa unei atitudini bărbătești, găsește întotdeauna o soluție de
compromis pentru a ieși din încurcătură. Această parabolă a prieteniei, fiind
scrisă într-o modalitate parodică, are momentele ei de haz, chiar și atunci
când unul dintre ei este chemat să facă sacrificii pentru a-l ajuta pe
celălalt.
Curajul lui don Quijote nesăbuit
e calificat drept curată nebunie. El nu are un plan de acțiune stabilit, este
omul întâmplării, se lasă în voia aventurilor, dar este pregătit sufletește și
fizicește (cu scut, armură și lance). Viața este concepută ca o sursă
inepuizabilă de surprize, iar idealul pe care îl are, de a limita și îngrădi
răul și nedreptatea, este remarcabil, de o generozitate supremă. Contrastul
dintre sarcinile și puterile lui e cu atât mai transparent cu cât don Quijote
se încăpățânează să creadă că va reuși să întroneze singur binele în lume
pentru veșnica lui glorie. Are și momente de luciditate când percepe corect
lumea exterioară, dar din nevoia intimă de visare sau autoiluzionare, conchide
imediat că în această realitate negativă nu poate fi vorba decât de mâna
răutăcioasă a vrăjitoarelor, deci faptele vrăjite nu țin de esența realității,
(care corespunde idealului cavaleresc) ci au doar o oarecare importanță
complementară. Dacă astăzi ne amuză, pentru medievali, vrăjitoria era o problemă
foarte serioasă, care submina autoritatea bisericii și influența în rău viața
socială. Cu toate pedepsele capitale aplicate de Inchiziție, magia, alchimia și
mai ales vrăjitoria colorau straniu epoca medievală. Și în epoca lui Cervantes,
în prag de timpuri moderne, continuă să se mențină mai ales în mediile sociale
rurale și mai puțin cultivate, o atmosferă de mister și groază, o psihoză
generată de teama de vrăji și de demonii răufăcători. După credința lui Don
Quijote, în acțiunile și aventurile sale se petrec minuni compatibile numai cu
vrăjitori potrivnici – preschimbarea uriașilor în mori de vânt, preschimbarea
castelului într-un han și invers, dar cea mai nefastă răutate a fost
preschimbarea Dulcineei într-o țărancă. Ceea ce pentru toți era realul, pentru
Don Quijote era irealul.
Cervantes preia din literatura
Antichității această atitudine de venerație a perfecțiunii feminine, dar, fiind
vorba de un roman comic, creează un savuros contrast între Dulcineea în
viziunea lui Don Quijote și Aldonza Lorenzo, așa cum este percepută de
celelalte personaje, în special de Sancho Panza. Arhetipul frumuseții feminine
în viziunea lui don Quijote are atribute divine, în timp ce principiul feminin
reprezentat de Aldonza Lorenzo este o caricatură a vulgarității și prostului
gust. Divinitatea și Dulcineea sunt puse pe același plan atunci când don
Quijote cere „cerului”, precum și Dulcineei, ajutor la începutul oricăror
lupte. El susține că „nu se poate să se afle cavaler rătăcitor fără stăpână,
fiindcă e tot atât de firesc și de trebuincios pentru unii ca ei să fie
îndrăgostiți, cum este pentru cer să aibă stele” (I, p 154). Prezent, uneori
implicat direct în rezolvarea fericită a conflictelor erotice, Cavalerul
Tristei Figuri a rămas el însuși supus erorii, nevoind să se desprindă de
himera minții și sufletului său: inegalabila și inexistenta Dulcineea del
Toboso. Figura eroului este iarăși sublimă și ridicolă în același timp, căci se
teme ca nu cumva să fie siluit și pus în situația de a-și pierde curăția.
Comicul se amplifică odată ce aflăm ca fiind o mare nenorocire pentru erou
pericolul permanent în care el crede că se află fidelitatea ce i-o poartă
Dulcineei. Poate comicul cel mai savuros din roman este în scena în care don
Quijote se adresează falsei Dulcineea, o țărancă urâțică. Tonalitatea
replicilor contrastează cu gravitatea și eleganța dialogurilor între
îndrăgostiții din romanele cavalerești. Mai mult, contrastul dintre stilul umil
al țărăncii și retorica înaltă a lui don Quijote au scopul de a produce o dublă
ruptură, cum aprecia Erich Auerbach: una la nivel stilistic și alta la nivelul
acțiunii, deoarece falsa Dulcineea cade de pe măgar. Cu toate aceste dovezi
evidente, don Quijote rămâne neprihănit, neclintit în statornicie, nici de
prințesa Micomicona și de regatul ei, nici de Altisidora sau vreo altă
fermecătoare vânătoriță.
Transformat într-un mit al luptei
cu morile de vânt, romanul prezintă o punte peste timp, care unește trecutul cu
viitorul datorită valențelor multiple și complexe pe care le ia romanul lui
Cervantes. Fenomene precum intertextualitatea, parodia, cuplul comic, peripeția
sunt numai câteva dintre formele comice surprinse. Relația profundă cu
dimensiunea arhetipală, reprezentând atât o parodie cât și o transfigurare a
miturilor anterioare, constituie geneza unuia dintre miturile esențiale ale
umanității.
Bibliografie:
Bahtin, Mihail – (1982) Probleme de literatură și estetică,
traducere de Nicolae Iliescu, Editura Univers, București
Bahtin, Mihail – (1974) Francois Rabelais și cultura Evului Mediu,
Editura Univers, București
Borbely, Ștefan – (2013) De la Herakles la Eulenspiegel, Eroicul,
Editura Contemporanul, București
Călinescu, Matei – (2003) A citi, a reciti. Către o poetică a
(re)lecturii, traducere de Virgil Stanciu, Editura Polirom, Iași
Cervantes, de Miguel – (2016) Don Quijote de la Mancha, vol. 1-2,
traducere și note de Ion Fruzetti și Edgar Papu, editura Polirom, Iași
Cervatiuc Olaru, Andreea (2006) –
Don Quijote punte între mituri,
Editura Floare Albastră, București
Popa, Marian (1980) – Comicologia, Editura Univers, București
prof. Mihaela FRENȚIU,
Liceul cu Program Sportiv Bistrița
