miercuri, 16 decembrie 2015

Decembrie 2015

Zadarnic vei vrea să-l înveţi pe cel ce nu e dornic să fie învăţat. (Jan Amos Comenius)

HOUR OF CODE 2015

În cadrul Săptămânii Educației în Tehnologia Computerelor și Programare 7-13 decembrie 2015 s-a desfăşurat şi în acest an, al treilea consecutiv, HOUR OF CODE, cel mai mare eveniment educațional din istorie.
Ce este Hour of Code? Este o activitate de o oră. Elevi de toate vârstele pot alege dintr-o varietate de tutoriale autodidacte, începând de la grădiniță până la liceu. Odată ce elevii văd în față ochilor ceea ce au creat, sunt încurajați să continue.
Toate turorialele Hour of Code necesită pregătire minimă din partea profesorilor. Sunt auto-didacte, permițându-le elevilor să învețe conform propriului nivel de cunoștințe. Tutorialele Code.org prezintă Prințesele Disney din animația Frozen, pe Scrat din Ice Age, Angry Birds și Plants vs. Zombies.
De ce tehnologia computerului și programare? Trăim într-o lume a tehnologiei. Şi noi ştim că oricare ar fi domeniul pe care elevii noştri aleg să continue ca adulţi, capacitatea lor de a reuşi, va depinde tot mai mult de înţelegerea modului în care funcţionează tehnologia. Dar, numai o mică parte dintre noi învăţăm informatică şi puţini elevi o studiază de la vârste fragede. Fiecare elev al secolului 21 trebuie să aibă oportunitatea de a lua parte la crearea tehnologiei ce schimbă lumea în care trăim, totuși mai puține școli predau tehnologia computerului și programarea decât acum 10 ani. Bazele programării ajută la dezvoltarea creativității și abilității de rezolvare a problemelor și pregătește elevii pentru orice viitoare carieră.
Ştiaţi că în economia de astăzi, numărul locurilor de muncă din programare este mai mare de 3-la-1 decât numărul absolvenților în domeniu? Iar informatica este fundamentală pentru fiecare industrie astăzi. Putem să ne implicăm şi noi în rezolvarea problemei diversității în tehnologie și IT. Expunându-le atât pe fete cât și pe băieți la conceptele fundamentale ale tehnologiei computerelor și programării într-un mod ușor și distractiv, începând cu cei mai tineri învățăcei, putem inspira generația elevilor de astăzi să construiască tehnologie.
Peste 100 milioane de elevi din toata lumea au încercat deja o Ora de Programare. Tocmai de aceea evenimentul este apreciat drept cel mai mare eveniment educațional din istorie.
Școala noastră se alătură misiunii globale de a ajuta milioane de elevi să se apropie de tehnologie si programare. Ora noastră de Programare este o declaraţie că Școala Gimnazială „Avram Iancu” din Bistriţa este gata să formeze aceste abilităţi fundamentale ale secolului 21.
Noile tutoriale au reuşit să facă din evenimentul Hour of Code 2015 un real succes! Am fost impresionată să văd atâta pasiune şi entuziasm. Dacă prin implementarea acestui eveniment în şcoală am reuşit să stârnim interesul cel puţin al unui elev talentat dar care ştia că programarea nu este pentru oricine, şi dacă cel puţin un astfel de elev va face carieră în domeniul informaticii, consider că „Ora de Programare” a fost un real câştig.
Toţi cei care au participat şi au reuşit să finalizeze o oră de programare au obţinut un certificat care atestă implicarea în eveniment şi reuşita. La clasa a V-a A din 34 de elevi participanţi, 22 de elevi au finalizat ora cu punctaj maxim.
Iată câteva din opiniile copiilor:
Alexia: „Ora de Programare mi se pare o ora foarte interesantă, deoarece putem învăţa în timp ce ne jucăm.”
Patrick: „Este o activitate atât de frumoasă, încât sper să se repete cât mai des.”
Raluca: „Ora de Programare este cea mai tare! Ne distrăm şi totodată învăţăm!”
Paula: „Ora de Programare mi se pare o activitate distractivă, interesantă şi educativă în acelaşi timp, deoarece învăţăm lucruri noi într-un mod plăcut.”
Încă o dată am ajuns la concluzia că interesul copiilor este direct proporţional cu interesul nostru, al dascălilor, că avem obligaţia de a face orice, de a adapta întreg demersul pedagogic şi didactic în aşa fel încât să nu îndepărtăm nici un copil de disciplina pe care o predăm, dimpotrivă, trebuie să descoperim şi să încurajăm talentele de timpuriu, deoarece suntem direct răspunzători în calitate de cadre didactice şi pentru că numai astfel ne vom bucura împreună, profesori, elevi şi părinţi de reuşită. Schimbarea se află în noi!

Prof. Mirela Venera NELCA
Școala Gimnazială „Avram Iancu” Bistrița

Feedbackul – element fundamental al activităţii de predare-învăţare

Procesul de învăţământ este un act de comunicare didactică iar acest lucru presupune transmiterea unor mesaje prin activităţi de predare, învăţare şi evaluare. Comunicarea este o formă de relaţionare socială obişnuită dar complicată, tocmai pentru că implică întotdeauna cel puţin două persoane, iar pentru a fi eficientă trebuie să se autoregleze prin feedback, asigurându-se astfel interacţiunea şi flexibilitatea rolurilor.
Pornind de la unul din elementele de bază ale comunicării şi implicit ale feedback-ului în învăţământ, vorbim despre pedagog care, înainte de toate, trebuie să ştie să explice, să prezinte clar în faţa elevilor un anumit conţinut, să clarifice şi să rezolve metodic sarcini didactice, educând. Educaţia în sine este o artă care ar trebui să se concentreze în primul rând asupra copiilor şi nevoilor acestora şi apoi asupra materialului de prezentat. Doar aşa putem aştepta un feedback pozitiv care are legătură directă cu ce simte elevul, pentru că stârnind emoţie putem avea o reacţie pozitivă sau negativă, adică feedback.
Puterea feedback-ului vine din faptul că el poate redresa, menţine o stare bună sau schimba un comportament, asigurând un echilibru între ceea ce s-a făcut bine şi ce nu. Feedback-ul îi permite celuilalt să primească un răspuns vizavi de acţiunea lui.
Feedbackul reprezintă unul dintre cei mai importanţi factori motivaţionali ai relaţiei profesor-elev, fiind o componentă esenţială a procesului didactic şi este constructiv când face referire numai la acţiunea în sine şi nimic altceva, fără a folosi lauda, critica sau sfatul.
Consider că feedback-ul este un principiu fundamental al activităţii de predare-învăţare şi nu e greşit să abordăm feedback-ul ca element principal în planificarea activităţii didactice, punându-ne încă de la început întrebarea: Ce aşteptăm de la elevi la finalul unei secvenţe de predare, învăţare, evaluare?
Pornind de la reacţiile pe care dorim să le stârnim în sufletul şi mintea copiilor, putem aborda mai eficient strategiile de lucru la clasă. Deseori întrebăm: „aţi înțeles/ aveţi întrebări?” şi mai puţin „ce părere aveţi/ cum vi s-a părut/ ce aşteptări aveţi pentru următoarea lecţie?”
Din această cauză, răspunsurile elevilor la final de lecţie sunt adesea seci, mecanice, rigide, fără consistenţă emoţională, în timp ce feedback-ul în esenţă este reacţie prin emoţie şi este unealta perfectă pe care profesorul o are la îndemână pentru a-şi forma elevii printr-o continuă abordare, asimilare, acomodare şi transformare a materialului didactic şi uman cu care lucrează. Educaţia corectă şi eficientă duce mai devreme sau mai târziu la obţinerea unui feedback pozitiv, contribuie la evoluţia relaţiei profesor-elev, modelează sufletul, caracterul şi mintea tuturor celor implicaţi.
Toate aceste reacţii verbale sau nonverbale venite ca răspuns la ceea ce comunică altă persoană, oferă date clare despre cât de bine a fost înţeles, crezut şi acceptat mesajul transmis. Acest aspect trebuie văzut şi analizat din ambele direcţii: atât feedbackul pe care elevul îl oferă profesorului, cât şi cel pe care profesorul îl oferă elevului şi este foarte important şi util să observăm că feedbackul pozitiv este singurul care motivează pe termen lung performanţa copilului, feedbackul negativ fiind de natură să îngrădească efortul de îmbunătăţire a randamentului şcolar. Fără îndoială, într-un demers didactic, este absolut necesară oferirea posibilităţii de verificare a înţelegerii mesajului transmis sau recepţionat, cu ajutorul întrebărilor ale căror răspunsuri încheie cu succes un feedback.
Măsura de înţelegere a unui mesaj din partea receptorilor, sau concluziile unui feedback sunt date de răspunsul la întrebări precum:
- Sunt pe drumul cel bun?
- Unde mă situez?
- Ce am de făcut?
- Ce pot îmbunătăţi?
Prin feedback, activitatea profesorului sau elevului este monitorizată cu succes şi contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului didactic, oferind o cale aproape sigură spre performanţă, mulţumire de sine şi având un impact pozitiv asupra actului de învăţare, demonstrând astfel rolul său, văzut ca strategie esenţială în procesul de învăţământ şi în viaţă, în general. Prin folosirea unor întâlniri formale în care sunt dezbătute răspunsurile completate de elevi sau profesori într-un formular de feedback şi prin comentariile sau sugestiile informale imediate şi generate de rezolvarea unei sarcini de lucru, atât elevii cât şi profesorii sunt protejaţi de eşec şi pregătiţi pentru a avea succes.
Explicaţiile profesorului motivează elevii şi îi ajută să înţeleagă ‚dacă' şi ‚de ce' munca lor este corectă sau greşită iar acest lucru se poate face eficient doar având stabilite dinainte nişte criterii, referinţe, în acord cu competentele sau cunoştinţele pe care elevii respectivi trebuie să le aibă. Elevii trebuie să fie învăţaţi cum să-şi monitorizeze propriul progres prin autoevaluare pe baza feedback-ului primit de la profesor şi pot face acest lucru individual, prin discuţii pe grupe sau la nivelul întregii clase apreciindu-şi unii altora opiniile şi ideile, ceea ce în cele mai multe cazuri, le face plăcere.
Complimentele, aprecierile sunt valoroase atât pentru elevi cât şi pentru profesori şi cred că nimic nu este mai recompensator decât satisfacţia că ai reuşit să faci ceva bine prin implicare, dăruire, consecvenţă, perfecţionare şi o atitudine pozitivă.

Prof. Corina Lavinia DRUGAŞ
Colegiul Tehnic „Traian Vuia” Oradea

Istoria recentă – istorie memorabilă

În perioada septembrie-octombrie 2015, un grup de 22 de cadre didactice din judeţul nostru, cu specialitatea Istorie şi având minim gradul didactic II, au participat la un program de formare continuă intitulat „Istoria recentă a României. Pachet educaţional pentru cursul opţional de Istorie recentă a României”, în cadrul proiectului POSDRU/153/1.1/S/142342. Programul de formare a fost acreditat de către Casa Corpului Didactic Bacău pentru un număr de 90 de ore şi 25 de credite profesionale transferabile şi promovat, prin casele corpului didactic, în toate judeţele ţării şi în sectoarele municipiului Bucureşti. Unul dintre obiectivele proiectului l-a reprezentat participarea unor cadre didactice absolvente a programului de formare în vizite de studiu în ţări precum Franţa, Germania, Polonia.
Proiectul este finanțat din fonduri europene, prin Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și a pornit de la constatarea că istoria recentă sau istoria prezentului este, în fostele țări comuniste din Europa, un domeniu relativ nou de cercetare, formarea inițială a cadrelor didactice fiind insuficientă pentru abordarea acestei perioade istorice în activitatea curriculară. Lumea românească se prezintă astăzi ca un amestec de capitalism, societate patriarhală țărănească, comunism, democrație liberală, economie de piață, autohtonism și globalizare. Studiul celor peste 50 de ani de istorie recentă poate explica multe dintre elementele ce caracterizează aceste microsocietăți. De aceea, programul de formare a fost și este o bună ocazie de a promova un exercițiu intelectual de educare a elevilor, pentru însușirea de valori, pentru exprimarea unor atitudini și comportamente democratice și pentru formarea unor repere de etică profesională.
Totodată, au fost elaborate: o programă, un suport de curs pentru elevi și un ghid metodologic pentru profesori, care vor constitui bine-venite suporturi educaționale pentru dascăli în acțiunea lor de proiectare didactică și de evaluare. Echipa managerială a proiectului este formată din: prof. dr. Gabriel Leahu, manager de proiect și prof. dr. Doru Dumitrescu, coordonator de program, iar la nivelul județului nostru echipa din: formator prof. Angelo-Aurelian Manea, inspector școlar, respectiv prof. Angela Livia Şteopan, în calitate de monitor al programului de formare.
În perioada 12 -16 octombrie 2015, am avut bucuria să particip la o vizită de studiu în Germania, alături de alți colegi profesori de Istorie din țară și reprezentanți ai echipei de management a proiectului, vizitând instituții reprezentative și participând la mai multe activități de schimburi de experiență în domeniul studierii și predării istoriei recente, pentru crearea unei comunități de bune practici la nivel european.
Fundația Berliner Mauer/Zidul Berlinului, inaugurat în anul 2001. Fundația oferă o dublă perspectivă germani vestici-germani estici și cei care au fugit - cei care au rămas.
Memorialul prezintă mai multe puncte de comemorare, 25 de locații pe toată lungimea zidului. Finanțarea fundație este de la guvernul central dar și de la Parlamentul landului Berlin. În fiecare an sunt aproximativ 1 milion de vizitatori (2800 ghidaje și peste 300 de seminarii).
Muzeul RDG este o imagine a modului cum se trăia în regimul comunist. În acest loc nostalgicii (persoane de peste 50 de ani) se întâlnesc cu trecutul lor când erau tineri și totul era mai simplu, iar tinerii descoperă o istorie recentă a unei părți din Berlin. Exponatele sunt donații din partea oamenilor și există încă mult material de expus. Am observat mulți tineri curioși să descopere o lume total diferită de a lor și care nu vine dintr-un trecut foarte îndepărtat.
„Topografia terorii”, Niederkirchnerstr 8, Kreuzberg, Berlin, se referă la instituțiile terorii naziste (GESTAPO, SS, SD), elemente represive ale statului și ale partidului nazist. Topografia terorii este locul acestui aparat represiv. Noul muzeu se întinde pe o suprafaţă de 800 de metri pătraţi care arată ce s-a petrecut în acest loc şi cum s-a extins teroarea nazistă, de aici în întreaga Europă. Mai multe panouri (texte şi fotografii) relatează în 5 capitole cum au pus naziştii capăt democraţiei, în 120 de zile, şi au instaurat un regim dictatorial, ofiţerii SS şi membrii Gestapoului (avocaţi, medici, persoane cultivate şi nu nişte brute gata să sară la bătaie, aşa cum se crede adesea), şi cum s-a răspândit teroarea în Europa în ritmul anexărilor.
Clădirea adăposteşte, de asemenea, o bibliotecă de 20.000 de volume despre nazism şi un centru de conferinţe. Particularitatea acestui loc constă în faptul că este singurul care se află pe un loc istori. În Berlin, mai există un Memorial al Holocaustului, realizat acum cinci ani dintr-o iniţiativă privată, şi un Muzeu evreiesc, consacrat victimelor nazismului. În aprilie, un muzeu a fost deschis în castelul fostului lider al SS Heinrich Himmler, la Wewelsburg, care prezintă istoria gărzii de elită a lui Hitler.
Expoziția oferă vizite ghidate, seminarii pentru elevi, pentru reprezentanţi ai Poliției, autoritățile administrativ financiare, asistente medicale.
Muzeul „Haus am Checkpoint Charlie” Friedrichstrass 43-45, Berlin. Checkpoint Charlie era un punct de trecere pentru militarii forțelor aliate, acolo a avut loc confruntarea dintre tancurile americane și sovietice, o expresie a războiului rece și a încercărilor est germanilor de a se refugia în RFG.
Soțul doamnei Hildebrandt (directorul general al muzeului), susţinător al luptei fără violență, membru în mişcarea germană de rezistenţă antinazistă, a înființat un serviciu care să caute deținuții politici dispăruți. Cu imaginile de la zidul Berlinului a deschis o expoziție în două camere și jumătate.
După 53 de ani este un muzeu adevărat cu o suprafață de 2700 mp. Deși muzeul nu este finanțat de stat, este apreciat de guvernul local dar și de guvernul federal, datorită expozițiilor și demersurilor sale ancorate în realitate. Este vizitat anual de sute de mii de elevi, oameni obișnuiți, soldați, germani și străini.
Ambasada României, de la Berlin. Am asistat la o prezentare a colaborării româno-germană în domeniile economic, politic și cultural. Prezentarea a fost susținută de domnul ambasador al României la Berlin E.S. Emil Hurezeanu.
În cadrul dineului am întâlnit un grup de parlamentari români, membri ai grupului de prietenie româno-german. Această activitate a urmat unei întâlniri cu reprezentanți ai Comisie pentru educație din Bundestagul german.
Vizitarea orașului Dresda, capitala landului federal Saxonia cu o populație de circa 500.000 de locuitori, la 205 km. de Berlin pe malurile fluviului Elba. Orașul a fost supus la bombardamente de aviație extreme în 1945 când o mare parte a civililor a fost ucisă de către aviația anglo-americană, RAF și USAF. Se apreciază că au murit de 3 ori mai mulți civili decât la Hiroshima. Acum 67 de ani, între 13 şi 15 februarie 1945, asupra Dresdei, a fost efectuat probabil cel mai devastator bombardament aerian din istorie. Zeci de mii de oameni au murit, 90% din centrul istoric a fost distrus, un patrimoniu arhitectural şi cultural inestimabil fiind pierdut. Este una dintre cele mai adânci traume ale celui de-al doilea război mondial în Europa. Prin felul în care a fost executat atacul a fost produsă aşa numita „furtună de foc” care a transformat oraşul într-o imensă torţă.
Încăperile Palatului Regal, a cărui restaurare după bombardamentele războiului, s-a terminat în anul 2006, găzduiesc expoziții din care una chiar despre reconstrucția palatului. Atracția principală este faimoasa Boltă verde. Denumirea vine de la o sală verde din palatul lui August cel Puternic. Noua Boltă verde conține o colecție superbă de obiescte de artă din aur, argint, fildeș, ambră și alte materiale prețioase și semiprețioase. Printre bijuteriile coroanei se află și cel mai mare diamant verde din lume, de 41 de carate și un grup de statuiete bătute cu nestemate de la Curtea din Delhi – este o lucrare din 1708, unele părți din scenă sunt foarte mici și se văd numai cu lupa. Informațiile sunt oferite pe suport audio. Mai există Muzeul monedelor, Muzeul litografiilor și desenelor cu peste 500.000 de piese. Colecția de porțelanuri (japoneze, chineze, coreene) este una din cele mai bun din lume. Armurăria conține armuri medievale și renascentiste.
Un moment important al vizitei de studiu a fost HUMBOLDT GYMNASIUM, o școală foarte bună, elita învăţământului teoretic berlinez, conform aprecierilor domnului director al școlii. Domnul prof. dr. Jork Kayser, a oferit informații despre organizarea școlii pe care o conduce: 1200 de elevi dintre care două clase cu elevi supradotați. Corpul profesoral este format din 110 profesori, directoratul şi aparatul administrativ are 6 membri, 15 șefi de catedre, 8 persoane se ocupă de asistența socială și 3 persoane de administrație. Această școală, este printre puținele școli unde se studiază limba chineză. Se studiază obligatoriu limba engleză și educație lingvistică. Conducerea școlii este asigurată de Conferința școlii formată din 14 persoane (4 cadre didactice, 4 părinți, 4 elevi, directorul și un reprezentant al comunităţii), iar deciziile se iau cu majoritate de 2/3. Istoria se studiază cronologic dar și pe secțiuni istorice.
MUZEUL STASI din Berlin. Această închisoare a fost una de tranzit, scopul era obținerea de cât mai multe informații de la cei care doreau să părăsească RDG sau care nu erau pe placul regimului. Pe timpul regimului nazist a fost cantină socială, după 1949 devine închisoare NKVD și apoi închisoare a RDG. Instituția a beneficiat de o clădire nouă în 1964, aici ajungeau toate persoanele ce trebuiau vândute vestului, pentru 60000-90000 de mărci/deținut. Existau 101 de celule pentru deținuți și 101 de celule de interogare, se lucra ca pe bandă rulantă. Înainte de reunificarea Germaniei din 1990 o bună parte din arhive a fost distrusă în ultima clipă de către angajații RDG, cu intenția ștergerii urmelor. Cu toate acestea partea salvată este încă foarte voluminoasă.
Toţi ghizii muzeului fac parte dintr-o asociaţie a foştilor deţinuţi politici. La STASI vin în vizită și cei din RDG însă destul de puțini pentru că există sensibilități. În unele landuri se pune accent mai mare sau mai mic pe istoria comunistă. Se organizează seminarii pentru elevi cu teme cum ar fi: Ce a fost un colaborator STASI? Viața cotidiană în regimul comunist; Stat și societate în RDG; Ascultarea unui cântec din RDG și unul din RFG;
Un proiect nou făcut în școli este „Prevenție față de extremismul de stânga”. Dacă este destul de greoaie aducerea tinerilor spre activitățile organizate de muzeul STASI, poate pentru că nu au legătură cu perioada comunistă, ei născându-se într-o lume liberă, există numeroase modalităţi de a merge cu expoziţiile şi temele direct la public, din cele arătate de către directorul adjunct al muzeului, dl Helmuth Frauendorfer, sas originar din România. Aceste modalităţi neconvenţionale sunt seminarii organizate în şcoli, sau chiar în curtea şcolilor prin deplasarea maşinii cu care erau transportaţi deţinuţii, sau diferite acţiuni în spaţii publice, cu diferite prilejuri, precum Ziua Naţională a Germaniei, 3 octombrie, distribuirea de flayere, broşuri informative, sau colaborări cu diferite centre cinematografice. Este foarte importantă prezentarea istoriei în modul cel mai accesibil şi la îndemâna publicului.
Studierea Istoriei recente este așadar un bun prilej de a realiza și proiecte intergeneraționale, demersul proiectului „Istoria recentă a României. Pachet educațional pentru cursul opțional de Istoria recentă a României” propunându-și să susțină egalitatea de șanse, apropierea între generații, atât pentru membrii grupurilor-țintă, cadre didactice și elevi, cât și între elevi, părinții și bunicii lor deopotrivă. O Istorie memorabilă este istoria pe care am trăit-o fiecare și am participat la ea ca actori direcți, pe care ne-o amintim și ne place să o împărtășim cu contemporanii noștri, iar implicarea comunității în această reconstrucție a unui puzzle personalizat al istorie, face parte atât dintr-o abordare realistă a trecutului imediat, cât și dintr-un act de normalitate a societății în care trăim.

Prof. Igna-Claudiu ŞULAR,
Colegiul Național „Liviu Rebreanu” Bistriţa

Confesiuni despre „Mitul lui Sisif” – interviu cu o tânără artistă

În această toamnă, la galeria „Casa cu lei”, a avut loc prima expoziţie personală a unei tinere eleve bistriţene, Ioana Moronka. Ioana este elevă la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” în al 12-lea an şi membră a Palatului Copiilor, la cercul de pictură, de când era la grădiniţă. Coordonată în aceşti ani de doamnele profesoare Elena Nacu şi Diana Morar, ea a deprins dragostea pentru artă şi a învăţat meşteşugul pictării icoanelor pe sticlă şi lemn. Cu această îndeletnicire a participat în repetate rânduri la Olimpiada Meşteşugurilor Artistice Tradiţionale, organizată la Sibiu, clasându-se pe locurile întâi, doi şi trei.
Ioana Moronka și Ștefania Bodescu
Expoziţia ei actuală a fost împărţită pe două secţiuni: una cu icoanele realizate de Ioana pe sticlă şi lemn iar cealaltă cu lucrările ei recente, picturi abstracte pe pânză şi plăci de lemn. Fără alte introduceri, să vedem ce are de spus artista privind evoluţia, lucrările şi expoziţia sa:
„Ioana Moronka, te felicităm pentru această fascinantă expoziţie. De când urmezi cursuri de pictură? De când eşti pasionată de aceasta?”
„De la cinci ani. De atunci vin la Palat.”
„Ce te-a influenţat cel mai mult când ai realizat lucrările actuale?”
„Nu cred că a existat ceva neapărat care să mă influenţeze; pur şi simplu am simţit nevoia să trec de la o etapă la alta, să evoluez. Înţelegeam că sunt într-un punct în care m-am oprit, într-o stare latentă şi am vrut să fac mai mult, să doresc să fac mai mult, să visez la mai mult.”
Ioana și bunicii - Ioan și Rodica
„Ce te-a făcut să alegi pictura abstractă?”
„Intuiam că printr-o esenţializare a formelor, a culorii, pot să îmi exprim mai bine ideile şi conceptele şi ceea ce simt.”
„Ştiu că tu admiri foarte mult anumiţi pictori. Dacă ar trebui să alegi pe cineva a cărui muncă te-a influenţat cel mai mult, cine ar fi?”
„Nu cred că munca lui m-a marcat atât de mult cât ideile lui, iar acest pictor care şi-a pus amprenta asupra mea e Kandinski.”
Prietenie literar-artistică
„Prima oară când ai intrat la liceu ai vrut să urmezi o carieră de medic. De ce te-ai răzgândit şi ai ales să te pregăteşti pentru facultatea de arte?”
„În toamna trecută, în momentul în care am fost la expoziţia de doctorat a doamnei profesoare Diana Morar şi i-am văzut lucrările, am simţit că pot şi eu să mă exprim astfel şi mi-am dat seama că asta îmi doresc. Ştiam, de fapt, dinainte, de mult, că asta vreau, dar pur şi simplu nu aveam curajul să o zic cu voce tare sau să fac pasul în acest sens. Nu am avut curajul. Atunci când am văzut lucrările doamnei profesoare, am avut o revelaţie şi, pur şi simplu, am simţit nevoia ca măcar să încerc, chiar dacă nu reuşesc.
„Vrei să spui că dintotdeauna ai vrut cu adevărat să alegi desenul?”
„Da, dar nu am fost suficient de încrezătoare că puteam să o fac.”
„Ce tehnică ai folosit şi de ce ai ales-o?”
„Pur şi simplu am folosit mai multe straturi de culoare, am experimentat anumite texturi, anumite tipuri de materiale şi, punând din ce în ce mai multe straturi, ulterior, prin zgâriere şi prin alte procedee, am scos culorile de dedesubt la iveală, exact ca într-o căutare a sinelui.
„Crezi că această căutare şi această tehnică pe care ai folosit-o te reprezintă într-un fel?”
„Mă reprezintă în momentul de faţă, nu ştiu mai încolo, dar, în acest stadiu, mai ales prin dorinţa mea de a face pictură, m-a influenţat şi m-a ajutat foarte mult să-mi fortific un anumit curaj, să încerc să fiu deschisă la idei noi şi să explorez mai multe arii de expresie, să nu mă limitez. Acesta e principalul motiv pentru care am lucrat în acest fel.”
„Expoziţia ta a avut şi o secţiune dedicată icoanelor pe sticlă şi pe lemn. E o schimbare bruscă de peisaj între cele două. Poţi găsi ceva care să le lege?”
„Nu cred. Sunt două perioade diferite a vieţii mele: una, în care pictam ca o metodă de exersare a unor tehnici artistice şi una de pură inspiraţie şi creaţie.”
„De când ai început să pictezi icoane?”
„De mult! Sincer, nu mai ţin minte de când am început să le fac. Puţin după ce am intrat la Palat.”
„Aceasta a fost prima ta expoziţie personală. Ce efort ai depus pentru a o realiza? A fost greu pentru tine ca şi elevă, ca şi tânără, să ai o expoziţie?”
„Nu a fost greu, mai ales pentru că o lungă perioadă nu am experimentat şi nu mi-am putut impune ideile. Lucrările au fost concepute într-o perioadă extrem de scurtă, în două luni, în care am reuşit să îmi dau drumul. Totul venea de la sine; nu a fost nevoie de anumite teme sau de un anumit concept. Pur şi simplu toate curgeau şi a fost, de fapt, ca şi o explozie a mea, a ceea ce a fost închis cumva într-o cutie nedescoperită.”
„Expoziţia propriu-zisă ai plănuit-o de mai mult timp?”
„Nu eu, ci alte persoane au plănuit-o în locul meu pentru mine.”
„Şi când ai auzit că vei avea o expoziţie, în loc să fie numai cu icoane pe sticlă şi lemn, te-ai hotărât să aibă şi ceva din această explozie?”
„Da, exact. Simţeam că oamenii care vor veni la acea expoziţie vor vedea doar o latură care nu mă mai reprezintă.”
„Ce este Mitul lui Sisif pentru tine? De ce ai ales Derivări de la Sisif ca titlu?”
„Am ales această formulă pentru simplul fapt că în urma creări lucrărilor, punându-le una lângă alta, cumva redescopeream în ele acest mit şi, în special, pe Sisif, regăsindu-mă în personajul lui şi în munca lui care era în zadar şi care era ca o pedeapsă a existenţei, el fiind un personaj tragic şi un personaj absurd. A fost un punct din viaţa mea când şi eu mă simţeam la fel ca el, absurdă, dar mereu m-am împăcat cu soarta mea şi niciodată n-am avut curaj să fac mai mult şi atunci mă bucur că a venit o clipă când cineva, în sfârşit, a fost în vârful acelei stânci şi a reuşit să ţină acel bolovan pentru mine. A existat încă speranţa că voi putea schimba ceva. Sisif, urcând pe acea stâncă, încă avea speranţa că se va schimba ceva; şi, până la urmă, s-a schimbat.”
„Când ne vom putea bucura de o nouă expoziţie?”
„Să sperăm că vor mai fi câteva până la expoziţia de licenţă. Să sperăm că voi intra la facultatea de arte şi voi putea continua cu ceea ce îmi doresc. Să fie cât de multe expoziţii în viitorul cât mai apropiat!”
„Va semăna expoziţia viitoare cu cea de acum? Crezi că vei evolua într-un fel în acest timp?”
„Sper să evoluez de la ceea ce sunt acum. În viitor, să mă uit la ce am făcut cândva, să îmi dau seama cât de mult am progresat şi să înţeleg că nimic nu a fost în zadar, nici măcar această expoziţie, care m-a făcut să mă tem de reacţiile oamenilor cu prejudecăţi. Vreau să îmi văd evoluţia şi îmi doresc mai ales să văd cum ridic din nou piatra lui Sisif.

Interviu realizat de Ştefania Bodescu, clasa a X-a,
Pictură/ Creaţie literară, Palatul Copiilor Bistriţa

Adaptarea copilului la regimul şcolar

În cadrul parteneriatului dintre Școala Gimnazială Nr. 1 Bistrița și Grădinița Socială Benita, preşcolarii au primit vizita elevilor din clasa pregătitoare B. În săptămâna educației globale, sub tema Egalitatea trebuie să fie reală, boboceii școlii au realizat desene în care mânuțele lor caută parteneri prieteni, simbolizând dorința egalității de șanse și susținerea drepturilor omului în apropierea imediată și la nivel global. Desenele au fost dăruite celor mai mici într-o ambianță de prietenie, voluntariatul fiind încheiat cu succes prin excursia tematică în localitatea natală, unde există atâtea posibilități de conștientizare a elevilor și părinților cu privire la principiul egalității și echității sociale.
Proiectul și-a propus un obiectiv realizat cu succes – îmbunătățirea colaborării instituționale cu Asociația Moralia Bistrița, care desfășoară activități specifice în domeniul egalității de șanse. Doamna Mirela Știr, reprezentant al asociației, a prezentat un slide deosebit de interesant pentru elevi. Ideea de a avea grijă de sănătatea noastră a fost frumos încadrată în contextul alimentației la nivel global și apoi la situația copiilor „de ciocolată”, copiii africani, care pot beneficia prin grija cadrelor competente de atenția noastră, atenție materializată în pachete cu medicamente, alimente, haine, rechizite.
Cei mici au fost antrenați și au participat cu plăcere la activitatea propusă. Povestea expusă în termini familiari și imaginile specifice vârstei au primit un feedback pozitiv.
Elevii clasei pregătitoare B s-au implicat cu plăcere în activităţile de voluntariat şi şi-au exprimat dorinţa de a mai realiza astfel de proiecte în viitor.

Profesor înv. primar Daniela SALANȚĂ
Școala Gimnazială Nr. 1 Bistrița

miercuri, 18 noiembrie 2015

Noiembrie 2015

Tot ceea ce ne-am dat silinţa să învăţăm în tinereţe, chiar şi bagatelele, ne sunt de folos. (Honoré de Balzac)

Un necesar şi util compendiu de logică, argumentare şi comunicare

Lewis Carroll (pseudonimul lui C. L. Dodgson, logician recunoscut şi autorul şi mai cunoscut al povestirii pentru toate vârstele Alice în ţara minunilor) sfătuia pe începătorii într-ale lecturii: „dacă ajungi la un pasaj pe care nu-l poţi înţelege, citeşte-l din nou; dacă încă nu-l înţelegi, citeşte-l din nou; dacă dai greş după trei lecturi, probabil mintea îţi este prea obosită. În acest caz, pune cartea deoparte, treci la alte ocupaţii şi, a doua zi, când te întorci odihnit, vei descoperi probabil că este foarte uşoară.” (1)
Dar, adăugăm noi, important este, mai înainte de toate,... să deschizi cartea.
Am revăzut aceste gânduri atunci când, cu încredere şi prietenie, mi-a fost oferită, spre lectură şi utilă folosinţă, cartea colegilor noştri Brumărel Ciutan şi Adrian Balaş Logică. Compendiu, exerciţii şi teste pentru clasa a IX-a şi bacalaureat (2). Interesul profesional, curiozitatea intelectuală, nevoia resimţită faţă de instrumente didactice în domeniul disciplinelor socio-umane, m-au determinat să deschid şi să parcurg, cu determinarea practicianului, cele peste 200 de pagini ale lucrării amintite. Recunosc, nu am avut nevoie de lecturi succesive, de felul celor recomandate de Lewis Carroll, deoarece lucrarea este scrisă, cu acurateţea şi meticulozitatea didacticianului, într-un limbaj clar, unitar şi coerent, valid sub aspect ştiinţific, accesibil utilizatorilor cărora se adresează, sistematic şi pragmatic din punctul de vedere al metodologiei didactice. Dar, personal, am recurs la ceea ce sublinia logicianul român Petre Botezatu „decisivă nu este mulţimea lecturilor, ci procesul de interiorizare a înţelesurilor”. Şi atunci i-am dat dreptate lui Aristotel: „Cei care ştiu fac. Cei care înţeleg, îi învaţă pe alţii”.
La interval de câţiva ani (3), într-un demers asumat cu repetiţie, a fost dat celor doi colegi să recidiveze pe tărâmul scrisului cu o nouă lucrare despre şi în favoarea studierii disciplinei de învăţământ denumită, de o bună bucată de timp, Logică, argumentare şi comunicare.
Gândită şi realizată, prin structură, conţinut teoretic şi aplicaţii practice, în deplin acord cu programa şcolară în vigoare (aprobată prin ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/2009), având ca demers teleologic facilitarea cunoaşterii şi înţelegerii principalelor categorii, legi şi reguli logice; însuşirea deprinderii de a formula idei clare şi consistente; dobândirea priceperii de a folosi în contexte diferite scheme valide de argumentare; identificarea şi evitarea principalelor erori de ordin logic, lucrarea asigură utilizatorilor construirea unor competenţe specifice variate: dezvoltarea disponibilităţii şi a abilităţii de a comunica; dezvoltarea unor tehnici de argumentare şi de comunicare în vederea învăţării pe parcursul întregii vieţi; folosirea corectă a unor forme şi operaţii logice; formarea unor deprinderi de dialog raţional, dezvoltarea gândirii critice, reflexive şi argumentative şi, ceea ce este esenţial, comprehensiunea unei problematici de specialitate, cu multiple valori, valenţe şi implicaţii în viaţa cotidiană a fiecăruia. Sau, spunem noi parafrazând una din competenţele cheie recunoscute la nivel european, lucrarea facilitează „a învăţa să înveţi... gândirea”.
Prezentarea conţinuturilor de o manieră structurată, ordonată, clară şi esenţializată, într-o succesiune logică graduală, asigură lucrării calitatea unui veritabil manual şcolar ce poate fi utilizat cu succes în actul de instruire, în pregătirea curentă dar şi pentru performanţă. Contribuie la aceasta, deopotrivă, analizele şi sintezele teoretice ale subiectelor abordate şi, mai ales, multitudinea de exerciţii, aplicaţii practice şi probe de evaluare utile pregătirii, exersării, aplicării, verificării şi consolidării cunoştinţelor necesare susţinerii extemporalelor, a lucrărilor de control, a tezelor, a olimpiadelor şcolare, a examenului de bacalaureat şi chiar... a examenelor de titularizare şi de grad didactic. Autorii, ei înşişi pasionaţi de studiul acestei discipline, sunt (re)cunoscuţi prin performanţele obţinute de-a lungul timpului la examenele, concursurile şi olimpiadele şcolare de profil prin elevii pe care i-au îndrumat şi orientat către studiul acestei discipline, dar şi prin emulaţia pe care au reuşit să o creeze în rândul elevilor în favoarea studierii acesteia. Valorificarea acestui instrument didactic în scopul pregătirii individuale corespunde cu ceea ce autorul anonim sublinia: „omul trebuie să înveţe logica nu pentru a învăţa să judece corect, ci pentru a învăţa mai repede să judece corect”.
Făcând trecerea spre ceea ce Constantin Noica numea „logica lui Hermes, zeul comunicării şi interpretării”, lucrarea autorilor citaţi suplineşte şi ceea ce este cuprins în programa şcolară dar nu se regăseşte în manualele de profil utilizate la clasă şi anume capitolul Societate şi comunicare dar şi Argumente şi contraargumente în negociere şi în rezolvarea de conflicte, cu conţinuturi teoretice şi aplicative extrem de utile tuturor celor care predau această disciplină sau pregătesc examene în acest domeniu.
Apreciem că lucrarea Logică. Compendiu, exerciţii şi teste pentru clasa a IX-a şi bacalaureat aspiră să ofere beneficii intelectuale şi valoare didactică nu doar celor convinşi de utilitatea şi necesitatea studiului aprofundat al logicii. Prin parcurgerea, dar mai ales prin însuşirea conţinuturilor prezentate, logica devine „educatoare”, „formativă şi formatoare”, ajutându-ne să câştigăm claritate, consecvenţă, întemeiere, să dobândim arta gândirii corecte, a dialogului constructiv şi argumentat.
Recomandăm această lucrare – realizată cu multă acribie, pasiune şi profesionalism – ca pe una dintre puţinele apariţii editoriale în acest domeniu (ceea ce este cu atât mai salutar), folosirea sa ca instrument didactic dovedind pe deplin şi integral utilitatea prin câştigul în calitatea şi reuşita pregătirii de specialitate.

Note:
1. După Teodor Dima, prefaţă la lucrarea lui Petre Botezatu, Introducere în logică, ediţia a II-a, Editura Polirom, Iaşi, 1997, p. 11
2. Ciutan, B., Balaş, A., Logică. Compendiu, exerciţii şi teste pentru clasa a IX-a şi bacalaureat, Editura Nominatrix, Piteşti, 2015
3. Ciutan, B., Balaş, A., Spineanu-Dobrotă, S., Teste de logică şi argumentare pentru clasa a IX-a şi bacalaureat, Editura Ioan Cutova, Bistriţa, 2006

prof. Angela Livia ŞTEOPAN

O prietenie academică – Ovidiu Bojor – Sever Şuteu

Proiecte competitive
Când am venit la Palatul Copiilor Bistriţa, l-am cunoscut pe domnul director, profesor Sever Şuteu – implicat, cu proiecte ecologiste surprinzătoare. Ne-a implicat în competiţia „Fabuloasa lume a banilor”, a dezvoltat proiectul Paulownia şi stevia rebaudiană, a înlesnit/ coordonat schimburi internaţionale, în Germania, realizând o perdea de protecţie în zona Allmenhausen, prin plantarea unor puieţi de paulownia şi evodia, produşi la Palat, în pepiniera cercului de agrobiologie, a adus TVR 1 la Palat, ne-a demonstrat că, prin determinare, inspiraţie, efort, ideile prind contur şi viaţă. În această vară, trei ucenici ai săi, Andrei Angyalosi, Alexandra Turdean şi Vlad Tomoroga, au fost câştigători ai locului I la Concursul Naţional de „Proiecte de Mediu” (ediţia a XVII-a), cu un proiect revoluţionar „Stevia rebaudiana – îndulcitorul viitorului”, şi vor reprezenta România la etapa internaţională, Turcia, mai 2016. Este iniţiatorul şi coordonatorul Proiectului Naţional de Ecologie Ovidiu Bojor, ajuns la a XIV-a ediţie, bucurându-se de o prietenie minunată cu domnul academician.

Concursul Naţional de Ecologie Ovidiu Bojor
Ce ne-am face fără Ovidiu Bojor? Fără Ghidurile plantelor medicinale de la A la Z? Fără Compendiu de terapie naturală: nutriţie, fitoterapie, cosmetică? Fără Fitoterapie tradiţională şi modernă etc.? Cred că am fi cu multe speranţe în minus. Părintele fitoterapiei româneşti, academicianul Ovidiu Bojor este militant pentru o viaţă în armonie cu natura, cu sinele. O voie bună molipsitoare stăpâneşte în jurul Domniei Sale. L-am întâlnit acum câţiva ani, într-un moment fast, împreună cu echipa Palatului, câştigătoare în cadrul Concursului BCR, „Puşculiţa cu idei”, prin proiectul Paulownia, chiar acasă, în capitală, lângă arborele minune. Conversaţii întremătoare... Ne-a pus pentru drum prăjituri delicioase, gătite de soţia dânsului, şi multă încredere. L-am regăsit la Bistriţa, în diverse ediţii ale competiţiei care-i poartă numele. Acelaşi! Neschimbat! Profesionist, surâzător şi plin de nădejde.

Cercetări eco
Derulat la Bistriţa, sub coordonarea domnului profesor Sever Şuteu, între 29 octombrie şi 1 noiembrie a.c., pe mai multe secvenţe, proiectul a reunit echipaje, de la Palatele Copiilor din: Oradea, Zalău, Iaşi, Braşov, Moreni, Dâmboviţa, din Cluburile Copiilor: Paşcani, Motru, dar şi din şcoli şi colegii naţionale din ţară – Sânmartin/ Bihor, Baia Mare, Făgăraş etc. În urma sesiunii de comunicări ştiinţifice, domnul academician s-a arătat mulţumit de nivelul cercetărilor micilor ecologişti.

Lansări de carte/ remedii integrate
La Sinagoga din Bistriţa s-a lansat, în 30 octombrie a. c., volumul „Fitoterapie tradiţională şi modernă”, semnat de Ovidiu Bojor şi Octavian Popescu, ediţia a cincea, revizuită şi adăugită. S-a susţinut conferinţa „Sănătatea omului modern, prin folosirea terapiilor integrative”, prezentându-se „paşi către o viaţă lungă fără bătrâneţe – ce trebuie să faci şi ce nu trebuie să faci pentru a-ţi menţine sănătatea la superlativ”. Prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta, managerul Spitalului Judeţean BN şi titularul cursului de bioetică de la Facultatea de Teologie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, „a pledat pentru perspectiva asupra vieţii umane din care nu poate lipsi latura spirituală, legătura cu Dumnezeu, domnia sa subliniind că vindecarea disfuncţiilor organismului trebuie abordată unitar, corp-suflet” (şi după sinteza jurnalistului Victor Ştir). Ne e întărită această viziune a domnului doctor şi prin intenţia Domniei Sale de a umaniza Spitalul, prin proiecte precum „Terapia prin lectură”, în care a implicat şi voluntari de la Palat.
În acest context, s-au prezentat şi remedii naturiste, pentru diferite afecţiuni, din „Farmacia naturii”, prin Iuliana Barbu, o fidelă colaborare a domnului academician. Daniela Crăşmaru, nutriţionist, reprezentă a unei firme japoneze în România, a împărtăşi din experienţa sa de „7 ani în Japonia”, promovând şi pe această cale „ciuperca lui Dumnezeu între mit şi realitate”, recunoscută ca fiind foarte eficace în tratarea cancerului în stadiu incipient. Pe finalul întâlnirii moderate cu dezinvoltură de dr. Mircea Gelu Buta şi profesor Sever Şuteu, conferenţiarul Ovidiu Bojor a răspuns la întrebări.

Castelul Dracula şi Experimentul Tăşuleasa
Inevitabil, Castelul cu pricina a fost pe ordinea unei zile, fiind cam totdeauna o tentaţie turistică. Participanţii la Concursul Naţional Ovidiu Bojor au descins şi pe platforma Tăşuleasa, având posibilitatea de a explora flora, fauna, diverşi arbori în pădurea ecologică a organizaţiei. Activitatea în teren s-a dovedit benefică şi relaxantă. O gustare la Cabana Clubului Sportiv Bistriţa a dat un plus de energie.

Premiere la Mănăstirea Piatra Fântânele
În lumină şi binecuvântare, ca o încununare, s-a derulat premierea câştigătorilor într-un spaţiu mai puţin convenţional, la Mănăstirea „Naşterea Maicii Domnului”, Piatra Fântânele. Senin şi dăruitor ca întotdeauna, soborul de maici, sub grija Maicii Stareţe Pamfilia şi cu binecuvântarea părintelui duhovnic Gavril, a asigurat un cadru calm şi sărbătoresc participanţilor. Pe lângă diplome şi portofolii, au fost şi cărţi, volume de proză, eseuri şi poezie, oferite câştigătorilor şi sărbătoriţilor cu autograf, de scriitorul Olimpiu Nuşfelean, un apropiat al Palatului Copiilor Bistriţa. Maicile şi scriitorul au primit „la schimb” cărţi cu remedii naturiste, cu autograful/ omagiile Domnului academician Ovidiu Bojor. Toate acestea au fost gestionate cu profesionalism de către domnul profesor Sever Şuteu. Activităţi diverse şi complexe, participanţii la evenimente arătându-se încântaţi!

Cutiuţa cu gânduri bune!
Ceasuri aniversare la Palatul Copiilor în această toamnă! În a XIV-a ediţie a Concursului de Ecologie Ovidiu Bojor, evenimentul s-a dublat prin sărbătorirea protagoniştilor – Sever Şuteu şi Ovidiu Bojor. Vârste rotunde: 60/ 90 +1.
Când i-am întrebat pe elevii pe care-i îndrum ce surpriză i-am putea face „domnului director” Sever Şuteu, Ioana Ilinca Moldovan, clasa a IX-a, a venit cu ideea punerii unor mesaje într-o „cutiuţă cu gânduri bune”. Zeci de urări ale copiilor, care mai de care mai frumoase, pe pătrate decorative, aşezate într-o cutiuţă de ceai imaginar sărbătorească, au configurat recunoştinţa şi preţuirea noastră.
Redăm aici doar câteva gânduri: „Mă bucur că şi-n acest an suntem alături unii de alţii. Aţi împărtăşit cu noi momente minunate. Pentru mine cea mai frumoasă experienţă a fost cea din Polonia. Mi-a făcut plăcere să particip cu dumneavoastră la activităţile foarte interesante pe care ni le-aţi propus. A fost o plăcere să colaborăm pentru a da viaţă Palatului. Eforturile dumneavoastră sunt atât de vizibile... Vă mulţumesc că mi-aţi influenţat prin activităţile propuse, cei mai frumoşi ani din viaţă.” (Alexandra Bălan, clasa a VIII-a), „...Aţi fost un director minunat. Datorită dumneavoastră acest palat este deosebit!” (Teodor Encean, clasa a VI-a); „La mulţi ani fericiţi, alături de cei dragi. Mulţumim pentru aripile ocrotitoare sub care ne-aţi ţinut!...” (Simina Bălan, clasa a XI-a), „...vă mulţumim că ne-aţi susţinut de-a lungul atâtor ani. PALATUL VĂ IUBEŞTE!” (Alexandra Andrecuţ, clasa a XI-a) „Domnule fost director, aţi condus Palatul nu ca un şef, ci ca un prieten, tovarăş...” (Elena Câmpan, clasa a VII-a), „Chiar dacă noi conduceam Palatul, tot dumneavoastră sunteţi cel mai special!...” (Jessica Pintea, clasa a V-a), „...Sunteţi un om extraordinar!!” (Antonius Chiciudean, clasa a VI-a), „...Fie ca gândurile elevilor de la Palat să vă lumineze ziua!” (Oana Vrînceanu, clasa a XII-a), „La mulţi ani cu veselie/ Mult noroc şi bucurie!/ Multă sănătate în continuare! Şi un tort atâât de mare!” (Denisa Simioanca, clasa a VI-a).
La această ediţie a concursului a fost şi tort! Au fost pe rol – două torturi. Pentru cei doi sărbătoriţi ecologişti ai lui noiembrie – Ovidiu Bojor şi Sever Şuteu. Mesajele copiilor îmi par realmente efervescente. Ce-aş mai putea adăuga? Sunt recunoscătoare şi eu pentru toate lecţiile acumulate, care fortifică mintea şi inima.

Marii oameni sunt carismatici, smeriţi, se dăruiesc celorlalţi. Dar, cel mai important – îşi aşează demersurile după modelul lui Hristos: „Cine vrea să fie întâi între oameni să fie slujitor tuturor!”. Am învăţat că această naturaleţe a comunicării ne dă suplimentar încredere că răspunsuri esenţiale sunt la îndemâna celor sinceri.
Ani mulţi, binecuvântaţi! Cât mai multe ediţii ale Concursul Naţional de Ecologie Ovidiu Bojor! Şi... prietenie academică în continuare!

prof. Ionela-Silvia NUŞFELEAN
Palatul Copiilor Bistriţa

PROIECTUL ERASMUS + „Legături între trei generații: Jocuri fără vârstă”

Noul program al Comisiei Europene Erasmus+ sprijină proiectele de parteneriat strategic în domeniul școlar şi propune să sprijine dezvoltarea, transferul şi/sau implementarea de practici inovatoare, precum şi implementarea de iniţiative comune cu scopul promovării, cooperării, învățării reciproce (peer learning) şi schimbului de experienţă la nivel European.
În apelul pentru anul 2015 instituția noastră a depus și a primit finanțare un grant de 24.836 euro ca partener în cadrul unui parteneriat strategic cu încă șapte unități de învățământ europene pe tema jocurilor tradiționale. Parteneriatul strategic Erasmus+ „Bridging Three Generations: Timeless Games and Toys” (2015-1-TR01-KA219-021800_6) este construit pe fundația unui proiect de cooperare educațională eTwinning.
Coordonatorul nostru este școala Haci Sabanci Ortaokulu Ankara,Turcia, iar ceilalți parteneri sunt St. Colman's PS and All Saints' Nursery Unit, Annaclone, UK, OGEC de Billom-Ensemble Scolaire Notre Dame, Billom, Franța, International School of Bergen, Bergen, Norvegia, State School Instituto Comprensivo Via Santi Savarino, Roma, Italia, Grundzale Pamatskola, Grunzale, Letonia, General Secondary School Nikola Vaptsarov, Aytos, Bulgaria și Școala Gimnazială „Tiberiu Morariu” Salva, România.
Scopul proiectului nostru este conceperea unor legături emoționale și creative de interacțiune între generațiile de copii, părinți și bunici utilizând jocurile și jucăriile tradiționale într-o perspectivă integrată pentru crearea unui mediu educogen propice dezvoltării holistice a copiilor.
Proiectul se va derula pe durata a doi ani de zile (1 septembrie 2015-31 August 2017) și cuprinde activități de învățare, vizite de studiu, ateliere cu bunicii și părinții copiilor, conceperea unei curricule transdisciplinare, materiale didactice auxiliare, editarea de cărți, conceperea de hărți interactive, aplicații digitale, jocuri educaționale, calendare, mobilități de învățare și mobilități virtuale ale elevilor. Printre obiectivele principale ale proiectului se număra dezvoltarea de competenţe lingvistice, digitale, sociale ale elevilor și cadrelor didactice implicate în proiect precum şi a introduce o dimensiune europeană în cadrul instituției noastre și în cadrul comunității locale rurale.
Într-o societate în care informația și viteza ei de răspândire este prioritară, legăturile dintre generații se stabilesc din ce în ce mai dificil iar cunoștințele și experiențele generațiilor trecute se pierd. Proiectul nostru va restructura și va moderniza legăturile clasice de transmitere a cunoștințelor și experiențelor de la o generație la alta, iar aceste noțiuni nu se vor pierde ci vor constitui fundația pentru dezvoltarea completă a copiilor de vârstă timpurie și primară.
Proiectul a debutat prin prezentarea acestuia în cadrul comunităților școlare și locale prin celebrarea în fiecare instituție a Zilei Europene a Limbilor și prin diseminarea în presa locală și regională.
Pe tot parcursul proiectului sunt prevăzute opt întâlniri de lucru cu toţi partenerii implicaţi din fiecare ţară participantă; astfel prima mobilitate se va desfăşura în luna octombrie în Ankara, Turcia, iar din instituția noastră va participa o echipa formata din patru cadre didactice.
Proiectul este realizat cu sprijinul financiar al Comisiei Europene în cadrul Programului Erasmus Plus, noul program al Uniunii Europene în domeniul educației, formării profesionale, tineretului și sportului.
Toate informaţiile pe care le furnizăm reprezintă responsabilitatea exclusivă a echipei de proiect, iar Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale şi Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care este folosit conţinutul acestor informaţii.

Prof. Vasilica GAZDAC,
Școala Gimnazială „Tiberiu Morariu” Salva

Profesori din Salva în Cappadocia, Turcia în cadrul proiectului ERASMUS+ „Legături între trei generații: Jocuri fără vârstă”

În perioada 26-31 Octombrie 2015, Şcoala Gimnazială „Tiberiu Morariu” Salva a desfăşurat prima mobilitate internațională din cadrul Proiectului Erasmus+, KA2 „Legături între trei generaţii: Jocuri fără vârstă – Bridging Three Generations: Timeless Games And Toys” (2015-1-TR01-KA219-021800_6) la care au participat un grup de 4 cadre didactice din instituția noastră: prof. Ilovan Oana, prof. Pop Ana-Adriana, prof. Pop Anamaria şi prof. Cuceu Luminiţa-Maria.
Coordonatorul acestui proiect european este scoala Haci Sabanci Ortaokulu Ankara, Turcia iar ceilalţi parteneri sunt: St. Colman's PS and All Saints' Nursery Unit, Annaclone, UK, OGEC de Billom-Ensemble Scolaire Notre Dame, Billom, Franța, International School of Bergen, Bergen, Norvegia, State School Instituto Comprensivo Via Santi Savarino, Roma, Italia, Grundzale Pamatskol , Grunzale, Letonia, General Secondary School Nikola Vaptsarov, Aytos, Bulgaria și Școala Gimnazială „Tiberiu Morariu” Salva, România.
În cadrul acestei întâlniri s-a vizitat şcoala parteneră şi s-a asistat la deschiderea manifestărilor la care au luat parte guvernatorul Ankarei, reprezentantul Ministerului Educaţiei din Turcia precum şi alte personalităţi din domeniul educaţiei. Impresionant a fost discursul directorului şcolii care s-a axat pe unitate între popoarele lumii, indiferent de rasă, religie, cultură, pe faptul că întâlnirea noastră, a tuturor partenerilor din cadrul proiectului la Ankara, dovedeşte încă o dată, unitate şi împotriva terorismului internaţional. S-a discutat despre sistemele de învăţământ europene, s-au prezentat instituţiile partenere, s-au stabilit datele următoarelor mobilităţi, derularea activităţilor din primul an, precum şi prezentarea influenţei şi importanţei jocului în viaţa copilului, asupra dezvoltării emoţionale a acestuia în toate instituţiile partenere implicate în acest proiect multilateral, jocul ca activitate şi modalitate de restabilire a legăturii dintre generaţii. S-a vizitat şi o grădiniţă privată, Grădiniţa Universităţii din Ankara pentru a observa desfăşurarea activităţilor într-o instituţie cu programul intensiv în limba engleză.
Un punct important în derularea activităţilor a fost alegerea logo-ului proiectului (propunerea Italiei), dintre propunerile şcolilor partenere precum şi propunerea pentru imnul proiectului (propunerea Letoniei).
Pe lângă activităţile legate de proiect gazdele noastre au propus un program variat şi foarte interesant: întâlnirea cu Preşedintele Sindicatului din învăţământ, vizitarea a mai multor moschei, a Mausoleului lui Ataturk, Muzeul Civilizaţiei Anatoliene, Muzeul Cultural al copiilor, Muzeul de istorie din Ankara, precum şi numeroasele bazare de dulciuri, mirodenii şi suveniruri. Workshop – urile la care am participat au fost foarte interesante, deoarece informaţiile primite în cadrul seminariilor („Traditional Games with Special Focus on Intangible Cultural Heritage”, „Techniques and Recommendations on Curriculum Development”) ne-au ajutat să înţelegem mai bine termenii în care trebuie conceput un material didactic optional despre joc şi importanţa sa în educarea copilului, precum şi modalitatea implementării acestuia în activitatea şcolară şi/sau extraşcolară, astfel încât legătura dintre generaţii să nu se distrugă.
Toate activităţile realizate în cadrul acestei mobilităţi au avut un caracter formativ deoarece dezvoltă cadrelor didactice implicate competenţe digitale, civice şi lingvistice.
Echipa de proiect din România a trăit o experienţă deosebită în zilele de 29 şi 30 octombrie când, împreună cu toţi partenerii din cadrul proiectului, a vizitat aşa numita „a zecea planetă a Sistemului Solar” – Cappadocia. Zonă vulcanică, de o frumuseţe uimitoare, datorită reliefului său foarte interesant, Cappadocia ne-a dezvăluit o parte din misterele ei: Lacul sărat (al doilea lac din lume, ca mărime), Valea Ihlara, Oraşul subteran din Derinkuyu, Muzeul din aer liber din Göreme, meşteşugul olăritului la Chez Ali, foarte multe peisaje unice în lume. A fost impresionant!
Pe tot parcursul proiectului sunt prevăzute opt întâlniri de lucru cu toţi partenerii implicaţi din fiecare ţară participantă; astfel cea de-a doua mobilitate se va desfăşura în luna martie în Bulgaria la Şcoala Nikola Vaptsarov, Aytos.
Implicarea şcolii noastre în cadrul acestui proiect contribuie în mod pozitiv la dezvoltarea dimensiunii europene a educaţiei, dar şi a propriei instituţii de învăţământ. Considerăm ca aceste experienţe constituie modele de urmat pentru cei care doresc să completeze aplicaţiile pentru obţinerea finanţării din partea Comisiei Europene pentru asemenea proiecte de colaborare educativă cu diferite instituţii de învăţământ din Europa
Proiectul este realizat cu sprijinul financiar al Comisiei Europene în cadrul Programului Erasmus Plus, noul program al Uniunii Europene în domeniul educației, formării profesionale, tineretului și sportului.
Toate informaţiile pe care le furnizăm reprezintă responsabilitatea exclusivă a echipei de proiect, iar Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale şi Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care este folosit conţinutul acestor informaţii.

Prof. Vasilica GAZDAC,
Școala Gimnazială „Tiberiu Morariu” Salva

Personalitatea copilului și a adolescentului

Termenii de persoană și personalitate sunt atât de utilizați în limbajul cotidian încât fiecare are sentimentul întrebuințării lor corecte în cele mai diverse situații. În schimb, utilizarea lor ca termeni ai științei psihologice pune atâtea probleme încât parafrazându-l pe P. Fraisse am putea spune că istoria psihologiei se confundă cu istoria răspunsurilor la întrebarea ce este personalitatea. Răspunsurile au fost uneori atât de diferite încât ne punem întrebarea dacă toți autorii respectivi vorbeau despre același lucru. Se impune mai întâi să deosebim persoana de personalitate. Termenul de persoană desemnează individul uman concret. Personalitatea, dimpotrivă, este o construcție teoretică elaborată de psihologie în scopul înțelegerii și explicării modalității de ființare și funcționare ce caracterizează organismul psiho-fiziologic pe care îl numim persoană umană.
Există date ce susțin că nou-născuții sunt diferiți unul de celălalt. Diferențele individuale se manifestă încă de la această vârstă, putând identifica două categorii de influențe în diferențierea interindividuală.
- cele care țin de temperament și care par a fi în cea mai mare parte înnăscute;
- cele ce țin de influențele mediului.
Temperamentul se referă la trăsături cu o anumită bază genetică ce modulează gradul de activism, energie, emoționalitate reactivitate și sociabilitate ale copilului. Aceste trăsături manifestate imediat după naștere pot rămâne relativ stabile de-a lungul vieții dar pot fi și puternic influențate de factorii de mediu. Cu toate că factorii ereditari pot determina temperamentul inițial al copilului, totuși mulți copii, pe parcursul dezvoltării lor, cunosc schimbări semnificative ale stilului de comportament. Aceste schimbări se datorează evenimentelor de viață, implicări speciale ale părinților în munca cu copilul, experiențelor școlare și a celor sociale. Rezultă că temperamentul nu apare ca o programare prestabilită ce determină în mod mecanicist personalitatea, ci este un program deschis care suportă influențele factorilor de mediu.
Unul din procesele cu impact semnificativ în dezvoltarea personalității copilului îl constituie procesul de „identificare”. Identificarea constă în adoptarea de către copil a caracteristicilor, convingerilor, atitudinilor și comportamentelor unor persoane semnificative.
Un alt moment important în dezvoltarea personalității îl constituie dobândirea identității.
Procesul de formare a identității este frecvent asociat cu perioada unor interogații ale adolescentului de genul: „Cine sunt de fapt eu?”, „Încotro merg?” etc. Ceea ce la prima vedere semnifică aspecte negative de comportament nu sunt decât etape firești de căutare și consolidare a identității de sine.
Formarea personalității copilului nu este prestabilită pe baza unui program genetic inflexibil, factorii de mediu punându-și puternic amprenta pe tot parcursul vieții.

Niveluri de abordare a personalității
Subiectul uman poate fi studiat și înțeles din punct de vedere cognitiv, emoțional, comportamental și biologic. Personalitatea poate fi definită ca un pattern cognitiv emoțional, comportamental și biologic distinct al unei persoane care:
- îi definește stilul personal
- îi influențează interacțiunile cu mediul

Nivelul cognitiv
Pentru a se adapta la mediu, ființa umană și-a elaborat un sistem de prelucrare a informației prin selectare, transformare, stocare și reactualizare. Nivelul cognitiv vizează modalitatea de operare cu cunoștințe și informații despre sine, despre ceilalți, despre lume și societate, despre viitor și despre înțelegerea modului de funcționare a psihicului uman, informații dobândite pe parcursul vieții.

Nivelul emoțional
Emoțiile sunt stări interne caracterizate prin reacții fiziologice, gânduri specifice și expresii comportamentale, sunt asociate cu modificări la nivelul proceselor fiziologice ce au loc în corpul nostru: înroșirea feței, transpirație, modificări ale pulsului. Nivelul fiziologic este cel care determină tipul și calitatea emoției.
În funcție de tipul emoției vorbim de afectivitate pozitivă și afectivitate negativă.

Nivelul comportamental
Răspunde la întrebarea „Cum este elevul X?„ poate fi dat în termenii: „Este inteligent și conștiincios” sau „Își face regulat temele”. Descrierea adolescentului X ca fiind conștiincios ridică problema dacă manifestă această trăsătură în toate situațiile de viață.
Caracterizarea unei persoane în termeni de trăsături ar trebui să se facă cu multă grijă.

Interacțiunea nivelelor
Psihologul Eric Berne propune structurarea personalității în trei stări ale Eului.
Eul de părinte – cuprinde cerințele, valorile, regulile normale, opiniile, judecățile pe care o persoană le-a interiorizat, poate fi definit sintetic prin cuvântul „trebuie”.
O persoană este dominată de Eul de părinte atunci când are tendința să:
- judece pe alții
- impună
- dea ordine
- amenințe
- folosească un comportament autoritar (voce, gesturi, intonație)
- protejeze
- consoleze etc.
Eul de adult – caracterizează comportamentul realist, logic și rațional, poate fi definit sintetic prin cuvintele: cine, când, cum, ce? Eul de adult este cel care:
- se informează
- compară
- evoluează
- analizează
- învață
- înțelege
- comunică
- ia decizii gândite
- rezolvă probleme
- negociază.
Eul de adult facilitează eficiența și reușita în atingerea scopurilor propuse.
Eul de copil – însumează emoțiile, satisfacțiile, plăcerile și neplăcerile, regretele și temerile, mânia și furia. „Doresc”, „îmi place” sunt cuvinte care definesc Eul de copil. Eul de copil este cel care:
- se bucură
- se întristează
- râde
- plânge
- respinge
- are fantezii
- are neliniști
- se înfurie
- este: mic tiran, necontrolat, egocentric, manipulator.
Există persoane care sunt dominate de unul dintre Euri și se comportă conform caracteristicilor acestuia, indiferent de situațiile sau de persoanele cu care se relaționează. Cazul ideal este acela în care cele trei stări ale Eului sunt în echilibru și reacționăm adaptat la situația în care ne aflăm.
Comunicarea pozitivă între două sau mai multe persoane necesită o comunicare paralelă între structuri. Când de exemplu răspund cu Eul parental unei persoane ce mi s-a adresat cu Eul de copil, comunicarea se blochează. Am răspuns unei emoții, dorințe cu o regulă sau restricție. Armonia celor trei stări și actualizarea lor adecvată situației sunt o condiție pentru starea noastră de bine, copil sau adult, profesor sau elev.

Bibliografie
Roșca Cosmovici – Psihologie

Ed. Camelia Livia VLAD
GPP „Trenulețul Veseliei” Bistrița

Despre curriculum

Curriculum ca expresie a pătruns în cultura pedagogică europeană la jumătatea secolului al XX-lea, aşa după cum afirma Nicolescu (1989, apud Dobridor, 2008) ca o construcţie lingvistică bizară utilizată mai mult de psihopedagogii anglo-saxoni şi desemna aspecte variate ale conceperii, planificării, organizării proceselor de instruire şi educare în şcolile/sistemele publice sau private.
Eseul polemic a lui Dewey – The Child and the Curriculum (eseu tradus în limba română de către Viorel Nicolaescu,1989) introduce pentru prima dată expresia de curriculum cu toate că, ideea de curriculum nu este deloc una nouă ci dimpotrivă, este surprins în Şcoala pythagoreică de la Crotona întemeiată de Pythagorad din Samos, şcoală antică ce se baza pe un curriculum explicat ca imn sacru de întemeiere şi organizare a studiilor. Acest curent transferă practica educaţională străveche, dându-i un aspect ezoteric care, exploatat de Dewey are meritul de a fi utilizat la adevărata valoare. Folosită ca atare, formula latină nu înseamnă nimic semnficativ pentru educaţie ci mai degrabă face trimitere la alergare şi activitate sportiv-distractivă gustată semnificativ de lumea antică, conotaţiile provenind din ideea de circularitate şi inflexibilitate a parcursului. Sensul conferit de Dewey are meritul incontestabil de a fi explicitarea mult mai consistentă, expresia de curriculum desemnând aşadar în viziunea autorului „predestinarea vieţii prin organizarea şi desfăşurarea riguroasă a asimilării culturii, mai pe scurt, alegerea ştiinţifică şi organizarea riguroasă a studiilor în şcoală pentru a aşeza viaţa celui care învaţă pe o rută sigură, adaptată precis cerinţelor şi condiţiilor mediului socio-profesional în care cel care învaţă va trăi” (Dewey, 1901, Nicolaescu, 1989 apud Dobridor, 2005, Chiș, 2005).
Expresia de curriculum a suferit în timp anumite transformări terminologice odată cu solicitările sistemelor educaţionale, cu dinamica efectivelor de beneficiari şi utilizatori ai curriculum-ului, adică în contexte formate în mare măsură de profesori, elevi şi de raportarea experienţelor de învăţare la solicitările societăţii.
Curricullum: poate desemna realităţi educaţionale complexe (Dewey, 1901); concept operaţional pentru a desemna moduri ştiinţifice de proiectare, planificare, organizare, desfăşurare a cursului studiilor în instituţiile şcolare (Bobbitt, 1918 apud Dobridor, 2005, 2008).
Chiş (2005) evidenţia importanţa unei lucrări de sinteză ce explică acest termen de curricular şi anume Curriculum Development. A Guide to Practice, editată de John Willes şi Joseph Bondi (1984) cităm: „Termenul curriculum provine din cuvântul latin currere care desemnează a alerga. Este utilizat în Scoţia în anul 1820 şi cu un secol mai târziu în Statele Unite. Cu timpul, termenul a alerga (în sens motric), capătă noi semnificaţii: cursă de studiu, deci itinerar şcolar, parcurs de învăţare” (cit. în Chiş, pag.146, 2005) sau include „toate experienţele pe care elevul le parcurge sub îndrumarea şcolii” (Kearney, Cook, 1960 apud Chiş, 2005). Curriculum ca proces de formare a competenţelor dintre actorii scenei pedagogice, cu alte cuvinte ceea ce se realizează în sala de clasă şi ceea ce fac profesorii şi elevii pe parcursul secvenţei de predare-învăţare. În sens larg curriculumul „se constituie ca un plan de studiu ce încorporează două dimensiuni complementare: una de concepţie, de viziune şi alta de structură (Willes and Bondy, 1984 apud Chiş, 2005). „Curriculumul – fie el tradiţional, modern sau post-modern” trebuie considerat un „organism viu”, „a doua natură a celui care se formează” (Negruţ, Dobridor, 2008).
În privinţa curriculum-ului integrat educaţiei speciale, incluzive, integratoare, acesta, în viziunea lui Gherghuţ (2001) trebuie să răspundă la următoarele: care sunt finalităţile actului educativ în raport cu nevoile specifice ale elevilor? Cum definim scopurile şi obiectivele în condiţiile clasei integratoare? Este necesară utilizarea unui curriculum adaptat/diferenţiat? Curriculumul integrat este organizat într-un aşa mod încât intersectează principalele arii tematice ale mai multor discipline, constituind o viziune holistică şi interactivă a lumii reale (Shoemaker, 1989 apud Chiş, 2005).

Bibliografie:
1. Alois, Gherghuț. Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii de educație integrată, Editura Polirom, Iași, 2001.
2. Negreț-Dobridor, I. Didactica Nova sau Arta de a- învăța pe toți (aproape) totul, Editura Aramis, Megapress, București, 2005.
3. Negreț-Dobridor, I. Teoria generală a curriculumului educațional, Editura Polirom, Iași, 2008.
4. Vasile, Chiș. Pedagogie contemporană. Pedagogie pentru competențe, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2005. 

Psih. Gabriel MUREȘAN-CHIRA