miercuri, 15 iulie 2015

Iulie 2015

A-ţi învăţa copiii să facă binele, înseamnă a le lăsa moştenirea cea mai preţioasă. (Paolo Mantegazza)

Parteneriatul educativ şcoală-familie – un succes al procesului educaţional

Reforma învăţământului aduce o schimbare semnificativă în ceea ce priveşte relaţia profesorului cu ceilalţi factori implicaţi în educarea elevului, îndeosebi cu familia. Poziţia familiei este aceea de partener într-un proces de dezvoltare, de conturare a drumului şi rolului social pe care îl va alege copilul. Familia are dreptul de a se implica în alegerea ofertei educaţionale, a carierei de mai târziu,dar şi obligaţia de a urmări şi sprijini eforturile copilului şi ale şcolii. Expresia parteneriat cu familia nu înseamnă doar o altă denumire a unei relaţii mai vechi în care familia era informată periodic ori la cerere, asupra evoluţiei copilului în activitatea şcolară. Este vorba de o schimbare de statut a familiei în raport cu şcoala. Familiei îi revin acum mai multe drepturi – pe care noi trebuie să-i ajutăm, să-i conştientizăm şi să beneficieze de ele – dar şi sarcini sporite. Schimbările în plan socio-economic exprimă necesitatea reală a colaborării între şcoală şi familie atât în rezolvarea unor sarcini de susţinere materială, precum şi în cooperarea în alegerea programelor de instruire şi educare (curriculum la decizia şcolii), pentru cunoaşterea personalităţii copiilor, pentru orientarea şcolară şi profesională. Parteneriatul cu familia înseamnă şi o reconsiderare a atitudinii profesorului faţă de aceasta.
O şcoală performantă este o şcoală în care este promovată, susţinută şi dezvoltată o legătură puternică între profesori şi părinţi. Este un parteneriat în care, nu trebuie uitat niciodată, că nucleul este elevul. Comunicarea, schimbul de informaţii privind copilul, trebuie să vină din ambele sensuri, studiile arătând că o bună relaţie părinte – profesor se corelează cu performanţa şcolară bună a copilului.
Dar ce înseamnă o bună relaţie?
Este evident că părinţii au nevoie de un sprijin puternic din partea şcolii pentru a se implica eficient. Comunicarea între profesor şi părinte determină motivarea copiilor în învăţare, creşterea interesului acestora pentru studiu, pentru activităţile şcolare şi extraşcolare. Profesorii şi părinţii, împreună, ar trebui să îi sprijine pe copii în a-şi planifica activităţile, în a-şi dezvolta interesul pentru diferite domenii. Ei pot oferi permanent oportunităţi de învăţare, lucrând în parteneriat.
Comunicarea dintre părinte şi profesor (diriginte) trebuie să fie constantă, să implice toate mijloacele disponibile şi să vizeze atât aspectele negative, dar, mai ales, aspectele pozitive. De foarte multe ori, întrebările părintelui vizează doar aspectele negative (note slabe, probleme de comportament), acest aspect fiind stimulat şi de faptul că există tendinţa ca profesorii (diriginţii) să puncteze doar „ceea ce nu merge” în activitatea şcolară a copilului, lăsând la urmă sau omiţând să puncteze ceea ce elevul „face bine”, unde el performează. Fixându-ne doar pe lucrurile pe care „nu le fac bine” copiii, ne va fi foarte greu să mai identificăm aspectele pozitive. Este foarte important să existe la ambii parteneri (părinte şi profesor) capacitatea de a da copiilor recompense spontane (laudă, întărire pozitivă), relaţionarea dintre aceştia având valenţe formative în acest sens. Întrebările părintelui pot viza atât aspecte ce ţin de activitatea şcolară, cât şi de cea extraşcolară, de grupul de prieteni sau de relaţiile cu ceilalţi elevi.
Una dintre problemele care apar în relaţia profesor (diriginte) – elev este lipsa de implicare din partea părinţilor, distanţa tot mai mare pe care aceştia o păstrează faţă de şcoală. Şcoala ar trebui să se implice tot mai mult în atragerea părinţilor către ea, către profesori şi, în primul rând, către nevoile elevilor. Evoluţia copiilor trebuie urmărită constant, şi nu doar atunci când sunt probleme foarte mari. Astfel de momente tensionează foarte mult relaţia profesor – părinte şi, de foarte multe ori, dintr-o greşită gestionare a situaţiei pot duce chiar la destrămarea acesteia. Se poate întâmpla ca profesorii să considere nepotrivită intervenţia părinţilor, critica pe care aceştia o aduc şcolii, iar părinţii pot considera că şcoala nu are reacţia pe care ei o consideră potrivită şi corectă. Rezolvarea unei asemenea situaţii nu poate veni decât prin comunicare, prin deschidere şi flexibilitate în relaţia stabilită între cei doi parteneri.
O relaţie corectă şi eficientă între profesor (diriginte) şi familie este o relaţie în care există asertivitate, acceptarea unui punct de vedere diferit, ascultare activă. Părinţii pot fi cu uşurinţă implicaţi în activităţile şcolare şi extraşcolare, profesorii îi pot informa despre cum ar putea face acest lucru, cum pot deveni parteneri reali.
Abordările contemporane în educaţie impun, ca şi condiţie obligatorie, ca profesorii să stabilească relaţii de cooperare cu părinţii elevilor, cu familiile acestora, rolul lor nelimitându-se doar la educaţia de la catedră sau din clasă.
Evoluţia copiilor este puternic influenţată atât în prezent, cât şi în viitor, de modul în care se dezvoltă această relaţie părinte – elev – profesor.
Îndatoririle profesorului faţă de familie sunt: mai multă transparenţă, acceptarea observaţiilor pertinente şi promovarea sugestiilor privind obiectivele şi priorităţile educaţionale, informarea corectă şi operativă. Familia are cea mai mare influenţă asupra copilului, iar trăirile afective reprezintă suportul absolut necesar susţinerii efortului de învăţare. Rolul părinţilor faţă de copilul devenit elev se schimbă. Părinţii au nevoie de instruire în ceea ce priveşte modul de urmărire al îndeplinirii sarcinilor şcolare şi controlul conduitei copilului. Sunt părinţi care intervin în activitatea de învăţare a copilului în mod necorespunzător, fie având tendinţa de a se substitui copilului în efectuarea unor teme, prin alte metode decât cele indicate, fie manifestând exigenţe nerealiste faţă de acesta.
Activitatea de îndrumare a părinţilor de către învăţător este evident necesară.
Unitatea de opinii dintre cele două instituţii – şcoală, familie – trebuie realizată doar în strânsă colaborare. Sunt părinţi care îşi propun să ajute şcoala, cu condiţia ca ei să cunoască obiectivele educaţionale. Pe aceştia trebuie să-i informăm, descriindu-le tipurile de comportamente realizabile, explicarea modalităţii de acţiune, pentru ca metodele de influenţare să nu fie în contradicţie cu cerinţele pedagogice. Alţi părinţi nu manifestă interesul necesar faţă de evoluţia copilului şi, ca atare lasă şcolii toată grija. Prin metode pedagogice pot fi atraşi alături de şcoală, determinându-i să adere la ideea de colaborare activă. Părinţii sunt cei care trebuie să înveţe de la educatorul copilului pentru a cunoaşte direcţia şi ritmul la care trebuie să se alinieze. Schimbul de idei este profitabil atât pentru şcoală cât şi pentru elev şi părinţii săi. În lectoratul ,,Şcoala părinţilor” am urmărit ca aceştia:
- Să cunoască specificul activităţii şcolii, obiectele de studiu, orarul, tipul de manuale şi rechizite, alte materiale necesare elevului/clasei;
- Să cunoască în mod curent rezultatele şcolare ale elevului;
- Să cunoască schimbările survenite în evoluţia copilului, înregistrate sistematic de către învăţător;
- Să li se creeze condiţiile pentru a-şi exprima nemulţumirile, părerile, îngrijorările;
- Să li se creeze condiţii pentru a-şi cunoaşte dirigintele şi dirigintele să-i cunoască pe părinţi;
- Părinţii să se cunoască între ei, să acţioneze în spirit de echipă pe frontul educaţional.
Familia - şcoala de acasă a elevilor
În vederea cultivării capacităţilor elevilor şi a pregătirii lor pentru o reuşită integrare în societate între diriginte şi elevi trebuie să existe o unitate de păreri şi de acţiune. Toate acţiunile şi măsurile întreprinse de şcoală cu părinţii elevilor au urmărit realizarea educaţiei cu respectarea deplină a drepturilor copilului. Alături de cerinţele de ordin instructiv, formarea trăsăturilor moral-civice reprezintă una dintre sarcinile de bază pe care trebuie să o realizăm.
Climatul de muncă intelectuală instituit în şcoală, trebuie să se regăsească şi la nivel de familie, pentru a nu se da impresia elevilor, că învăţătura este echivalentul şcolii. Învăţătura este echivalentul muncii elevului.
Colaborarea dintre învăţător şi toţi părinţii elevilor e bună, în special cu cei ai căror copii, întâmpină dificultăţi în diverse planuri.
În stabilirea obiectivelor comune ale colaborării, am ţinut seama de condiţiile concrete ale colectivului de elevi şi de particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor. Colaborarea şcolii cu familia trebuie să asigure unitatea influenţelor educative asupra elevilor, precum şi o continuitate, în ceea ce priveşte evoluţia de la o etapă la alta, a clasei şi a fiecărui elev în parte. Temele abordate au vizat:
- Dezvoltarea la copii a interesului pentru învăţătură;
- Respectarea regimului zilnic de activitate şi odihnă a elevilor;
- Cunoaşterea anturajului copiilor;
- Îndrumarea şi verificarea lecturii elevilor de către părinţi, alegerea programelor TV;
- Pregătirea psihologică a copiilor în vederea integrării lor în ciclul gimnazial.
Întâlnirile cu părinţii elevilor au avut de obicei un caracter concret şi eficient asupra activităţii reciproce.
În primii ani de şcoală, noi contribuim hotărâtor la luarea startului în viaţa socială. Pentru aceasta trebuie să ne cunoaştem cât mai bine elevii, colectivul, să le urmărim evoluţia, reflectând asupra viitorului lor, apelând în permanenţă la sprijinul familiei. Numai aşa vom reuşi să asigurăm condiţii pentru un start bun în viaţa şcolară.
Parteneriatul dascăl-elev
Literatura de specialitate relevă că, relaţia care se stabileşte între elev şi dascălul său este una de interdependenţă, procesul însuşi de predare-învăţare având loc prin interacţiune, inter relaţie, inter cunoaştere.
Elevul trebuie privit ca evaluator şi partener, în felul acesta reuşindu-se stabilirea unei adevărate relaţii de parteneriat între cei doi factori ai educaţiei, desigur dacă acest lucru se doreşte cu adevărat de către educator. În relaţiile cu elevii trebuie respectate nişte reguli:
- să fim prietenoşi indiferent de starea afectivă a elevului;
- să-i ascultăm cu răbdare în problemele ce-i frământă;
- să adresăm întrebări binevoitoare pentru a-l face pe elev să se deschidă;
- să nu-l contrazicem, să nu adopte o atitudine de opoziţie;
- să folosească în discuţii un vocabular adecvat înţelegerii elevului;
- să le furnizăm informaţii pentru prevenirea actelor de indisciplină, precum şi alegerea unui model comportamental. Relaţia de parteneriat se face simţită în toate disciplinele de învăţământ, dar şi în activităţile extracurriculare, ţinându-se cont de specificul fiecărei activităţi în parte. Elevul este partenerul nostru în fiecare oră. Între metode, cele mai adecvate sunt dialogul între noi şi elevi, adică relaţia în care clasa devine partenerul nostru, înlocuind acţiunea unilaterală întemeiată pe relaţia autoritate-dependenţă şi jocul, pentru că aşa cum spune Blaga, ,,copilul râde: înţelepciunea şi iubirea lui e jocul”.
Efortul educativ îşi găseşte eficienţa atunci când între cei doi factori, şcoală şi familie există o conlucrare în interesul comun al educării copilului.
,,Educaţia este un proces al vieţii şi nu o pregătire pentru viaţă. Cred că şcoala trebuie să reprezinte viaţa actuală, viaţă tot atât de reală şi de vitală pentru copil ca aceea pe care el o duce în familia sa, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă.” (John Dewey)
Părinţii trebuie conştientizaţi, că singura investiţie de valoare pe care o familie o poate face pentru copil este investiţia pentru mintea şi sufletul acestuia.

Bibliografie:
- Stănciulescu, E., Sociologia educaţiei familiale, Ed. Polirom, Iaşi, 2003;
- Sterm, H. H., Educaţia părinţilor în lume, Institutul pentru Educaţie al UNESCO, E.D.P., Bucureşti, 1972;
- Vrasmas, E., Educaţia şi consilierea părinţilor, Ed. Aramis, Bucureşti, 2004;

Prof. Alina LUCA
Şcoala Gimnazială „Avram Iancu” Bistriţa

Proiectul eTwinning „Fairytale Between Cultures”

Proiectul eTwinning „Fairytale between cultures (Poveste între culturi)” s-a derulat în cursul anului şcolar 2014-2015 în cadrul GPN Salva, Grupa Broscuţelor şi a reunit şcoli şi grădiniţe din întreg spaţiul european astfel:
- 2nd Kindergarten of Nea Triglia, Chalkidiki, Greece, Preschool Teacher Tsirimpasi Eleni.
- Şehit İnan Er Akçam İlköğretim Okulu, Ardahan, Turkey, Preschool Teacher Ibrahim Onur Gökdoğan.
- Lopšelis-darželis „Krivūlė”, VILNIUS, Lithuania, Preschool Teacher Aida Makutėnienė
- School Tiberiu Morariu Salva, Salva, Romania, Preschool Teacher Vasilica Gazdac
- Regent's Park Children's Centre, London, United Kingdom, Preschool Teacher Violeta Korkucyte
Proiectul vizează schimbul de informații și schimbul de idei, gânduri și experiențe între diferite culturi. În primul rând, elevii au aflat informaţii importante despre diferite țări europene prin vizionarea prezentărilor de școli și prin a juca jocuri on-line interactive, cum ar fi un joc de potrivire, joc de memorie cu steaguri și țară și un joc de domino. Au creat și au votat pentru logo-ul proiectului. În al doilea rând, elevii au folosit un program de Voki pentru a crea avatare și a pronunţa „A fost odată” în limba lor maternă şi în limba engleză. Apoi, au folosit limbajul, competenţele de alfabetizare, imaginația și creativitatea pentru a crea un basm comun, care a fost prezentat ca o carte electronică, un e-book: (http://issuu.com/416534/docs/a_train_travels/1?e=10776030/1319363)
Pe parcursul proiectului am folosit diverse metode pedagogice de a angaja preşcolarii de la nivelul I. De exemplu, am folosit un grup de lucru mic pentru a concepe avatarele Voki, pentru a continua crearea unei poveşti comune, pentru a selecta cel mai potrivit titlul de carte și de a folosi un program de calculator (www.realtimeboard.com) pentru a face un desen de colaborare pentru coperţile cărţii. Pentru că vârsta preşcolarilor a fost scăzută i-am implicat în activități creative și interactive în care au predominat jocurile. Aceştia s-au bucurat încercând și utilizând diferite programe de calculator, aplicaţii de tabletă și jocuri interactive. Elevii şi-au folosit creativitatea, competenţele în limbile străine şi imaginația lor creând în același timp produsul final al proiectului, o poveste comună cu partenerii.
Am integrat proiectul în curriculum existent din grădiniţă prin îndeplinirea obiectivelor de învățare timpurie în majoritatea domeniilor de dezvoltare și învățare. De exemplu, la dezvoltarea personală, socială și emoțională (se lucrează în colaborare în grupuri mici, se dezvoltă independenţa; vorbesc împreună despre interesele și opiniile lor), la competenţele de comunicare și limbaj (ascultă o poveste, folosesc repovestirea și secvențierea evenimentelor), alfabetizarea (crearea de povești proprii; realizarea de desene atribuirea unor sensuri şi semnificaţii), înțelegerea conceptului de spaţiu european comun (acţiuni de învățare despre diferite țări și culturi, vorbind mereu despre diferențele și asemănările dintre culturi, utilizarea mijloacelor IT, aparat de fotografiat, calculator, tabletă), precum și dezvoltarea competenţelor creative de artă și de design (face schițe, desenează creând o poveste).
Pe parcursul proiectului am încercat să dezvoltăm următoarele competențe pentru preşcolarii mei: independența, conștientizarea și toleranță față de diversitatea europeană, comunicarea, luarea deciziilor si respectarea reciprocă, dezvoltarea creativității, limba engleză, alfabetizarea și competențele TIC. Elevii au fost dornici să lucreze la proiect. Ei au lucrat în grupuri mici de colaborare, cadrul didactic a sprijinit și a oferit ajutor în activităţile cu grad de dificultate ridicat. Comunicarea dintre partenerii a fost organizată prin e-mailuri, mesagerie eTwinning, Facebook și consultarea zilnică a paginii de jurnal a proiectului.
Activități de comunicare au fost concepute pentru elevi să împărtășească lucrările pe tema proiectului. De exemplu, ascultând avatarele Voki cum se spune expresia „A fost odată” în limba maternă, vizionarea reciprocă de prezentări școlare și discutarea lor, rezolvarea de jocuri interactive pentru a afla informaţii despre țările și steagurile lor. Întâlnirile Skype cu partenerii din diferite țări au contribuit din plin la valorificarea experienţei acumulate în celelalte activităţi ale proiectului.
Pe parcursul proiectului am colaborat cu partenerii mei cu privire la activitățile pentru elevi și votarea pentru logo-ul proiectului, titlul cărții. Ne-am împărtășit opiniile cu privire la modalitatea de a fi utilizate instrumente pentru a concepe o acoperire comună a cărții. Am proiectat, de asemenea, chestionare de evaluare pentru parteneri, elevi, personal și părinți.
Elevii au colaborat și au lucrat împreună la următoarele activități, cum ar fi crearea și votarea logo-ul proiectului, crearea unui capitol pentru o carte comună, folosind un program de computer (www.realtimeboard.com). Elevii au realizat cu succes produsul final al proiectului, au contribuit la crearea cărţii, şi-au folosind abilitățile de imaginație, creativitate și de limbă. Elevii au folosit tehnologie pentru a continua activitatea proiectului. De exemplu, au folosit un aparat de fotografiat pentru a face fotografii în școală, în clasă, jucării și/sau din activitățile lor preferate, au folosit programul de calculator (www.voki.com) pentru a crea avatare programul realtimeboard, pentru a crea o copertă comună a basmului. Tableta a fost folosită pentru a juca jocuri interactive și de a învăța despre diferite țări și steaguri, pentru conferinţele Skype.
Cadrele didactice au folosit programe diferite de calculator, cum ar fi Slideshare, Padlet, Voki, issuu.com, TripAdvisor, Tagxedo, PowerPoint și Realtimeboard, Google Drive, Google Forms, Tripline, Thinglink.
Proiectul a adăugat valoare internațională pentru copii, școală și pentru mine. Elevii au avut o oportunitate de a explora și de a învăța despre diferite țări și culturi și de a lucra cu partenerii din diferite țări. Competenţele lingvistice și de alfabetizare creativitatea și imaginația au fost îmbunătățite și abilități TIC şi de comunicare au fost dezvoltate. Rezultatul cel mai de succes al proiectului a fost crearea unui basm comun cu partenerii din alte țări. Rezultatele proiectului au fost evaluate prin intermediul elevilor, partenerilor, părinţilor și a unor membri ai comunităţii locale în secțiunea de evaluare din Twinspace (http://twinspace.etwinning.net/ 4261/home).
Proiectul va fi diseminat în diferite cercuri de specialitate, în media locală şi internaţională pentru a valoriza impactul acestuia şi a întreg programului eTwinning asupra dezvoltării preşcolarilor la vârstele timpurii.

Prof. Vasilica GĂZDAC,
Școala Gimnazială „Tiberiu Morariu” Salva

Universitatea de vară 2015 la înălțime

În perioada 06-11 iunie 2015 Asociația Grupul pentru Dezvoltare Personală și Comunitară Bistrița, în parteneriat cu Casa Corpului Didactic Bistrița Năsăud a derulat proiectul Universitatea de vară 2015, proiect finanțat nerambursabil din bugetul județului Bistrița- Năsăud.
Într-un cadru nonformal, la o altitudine de 1201 m, la pensiunea Pasul Tihuța (Piatra Fântînele) un numar de 30 cadre didactice, “studenți” ai Universității de vară 2015 au beneficiat de un program de formare de 40 ore, având avizul Ministerului Educației și Cercetării Științifice, SIOD - Strategii inovative la ora de dirigenție.
Temele abordat au fost: autocunoaștere și dezvoltare personală, comunicare și abilități sociale, managementul informației și al învățării, calitatea stilului de viață – teme specifice programei de consiliere și orientare pentru clasele V-VIII. Formabilii au dobândit astfel competențe psiho-sociale, metodologice, cognitive, de utilizare a tehnologiilor informaționale, de comunicare și relaționare.
Timp de o săptămână, la aproximativ 3500 de picioare deasupra omenirii, au avut loc cele mai pasionante înfruntări de idei, cele mai subtile, aprige și prietenești observații pe marginea programei de consiliere si orientare pentru clasele V-VIII, supuse judecății celor care au decis că formarea și dezvoltarea profesională este prioritară.
Cei prezenți la această școală de vară au văzut că dincolo de viaţa reală, aceasta în care ne mişcăm cu toţii, cu micile noastre bucurii, nefericiri, idealuri şi obiective, există şi altceva. Un loc în care cuvintele se rostesc şi se folosesc altfel, în care cursurile de formare nu sfârşesc în banalul clasic, un loc în care "paradisul este cu putinţă".

Director Casa Corpului Didactic a Județului Bistrița-Năsăud
Prof. drd. Loredana ZBINCA

Programul de formare continuă „EDUcațieNONFORMALĂ” – grupa 3

Misiunea Casei Corpului Didactic este de a promova inovația și mișcarea pentru reformă, de a asigura cadrul pentru dezvoltarea personală și profesională a personalului din învățământul preuniversitar. Și, cum activitățile de formare continuă identificate ca nevoie principală de perfecționare a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar din județ o reprezintă programele de formare acreditate, acestea reprezintă obiectivul principal în organizarea activităților desfășurate de către toate Casele Corpului Didactic din țară, necesitate de importanță deosebită și pentru Casa Corpului Didactic a județului nostru.
Astfel, în perioada 13 martie – 29 mai 2015 s-a desfășurat grupa a 3-a a programului de formare „EDUcațieNONFORMALĂ”, program acreditat cu 25 de credite profesionale transferabile și care cuprinde 89 de ore, repartizate în cinci module.
Modulul I al programului de formare denumit „Curriculum”, cuprinde mai multe unități de învăţare, printre care: Proiectare curriculară, Strategii/metode/mijloace didactice și Evaluarea/autoevaluarea didactică. Formatorul modulului I, domnul profesor Ion Costea, a realizat activitățile acestui modul într-un mod foarte atractiv, profesorii parcurgând unitățile de învățare ale modulului prin intermediul muncii în echipă și al jocurilor didactice.
Proiectarea disciplinelor opţionale a reprezentat un alt punct important din programul modulului I, cu toate etapele necesare acestui demers (Documentarea. Denumirea opţionalului. Stabilirea tipului de opţional (la nivelul disciplinei, la nivelul ariei curriculare, la nivel crosscurricular), Alegerea duratei opţionalului).
Modulul II al programului de formare „EDUcațieNONFORMALĂ”, „Comunicare şi multimedia”, realizat de domnul Adrian Năstase, informatician CCDBN, a cuprins mai multe unități de învățare, de actualitate, având în vedere faptul că toți profesorii trebuie să valorifice în procesul instructiv-educativ noutățile de ultimă generație ale tehnicii în general și ale calculatorului în special. Unitățile de învățare în care a fost structurat modulul II sunt: Comunicare prin internet, Prelucrarea imaginilor cu aplicaţia Windows Live Photo Gallery, Procesare audio cu aplicaţia Audacity și Procesare video cu aplicaţia Windows Live Movie Maker, metode și aplicații care asigură cadrelor didactice cunoștințe cu care pot realiza lecții foarte atractive, de impact la nivelul generației „Globalizării și Internetului”.
Modulul III, „Managementul activităţilor educative nonformale”, a fost prezentat de domnul profesor Ioan Ioja, modulul fiind structurat în următoarele unități de învățare: „Educaţia şi formele ei de realizare”, „Forme de organizare a activităţilor educative nonformale” și „Managementul activităţilor nonformale”.
Modulul IV al programului de formare EDUcațieNONFORMALĂ, „Organizarea concursurilor şi festivalurilor” a dezvoltat ca unități de învățare următoarele teme: „Etapa de pregătire a proiectului pentru un concurs/festival”, „Redactarea proiectului” și „Evaluarea proiectelor”. Modulul a fost prezentat de doamna profesor Maria Apăvăloae, care a asigurat formabililor dobândirea de cunoștințe referitoare la organizarea concursurilor școlare și a festivalurilor.
Modulul V, „Noile educații”, tratează doar trei din cele 15 discipline consacrate deja ca discipline sau module de studiu cuprinse sub denumirea de „Noile educații” în planul disciplinar, dar mai ales în plan interdisciplinar și transdisciplinar: Educaţie pentru sănătate, Educaţie pentru mediu și Educaţie globală. Modulul V a fost prezentat de profesor metodist Elena Egreta Marc, formator și responsabil al programului de formare.
Programul de formare acreditat „EDUcațieNONFORMALĂ” a fost încheiat cu evaluarea finală din data de 29 mai 2015, sesiune de evaluare în care cursanții au susținut în fața Comisiei de evaluare câte o probă reprezentând un proiect elaborat în echipe de lucru pe parcursul desfășurării programului, fiecare cadru didactic având posibilitatea de a alege o piesă din portofoliul realizat ca probă practică finală a programului.
Curriculum-ul școlar cuprinde totalitatea proceselor educative şi experienţele de învăţare prin care trece elevul pe durata parcursului său şcolar, acesta având în componență atât Curriculum-ul formal, adică programul disciplinelor sau materiilor şcolare ale procesului instructiv-educativ, cât și Curriculumul non-formal, care cuprinde activităţi opţionale, complementare şcolii, dar instituţionalizate la nivel extraşcolar (în palatele și cluburile copiilor). Activităţile nonformale realizate depind în mare măsură de pregătirea profesorului și de capacitatea acestuia de a găsi modalități optime de a aduce un aport calitativ superior procesului educativ și pentru a asigura elevilor un parcurs şcolar individualizat, în funcţie de condiţii şi cerinţe concrete. Pentru aceasta cadrul didactic trebuie să își perfecționeze permanent pregătirea profesională, să realizeze schimburi de bune practici cu alți profesori și, nu în ultimul rând, să fie foarte creativi, această creativitate putând fi dezvoltată în cadrul activităților realizate în echipele de lucru ale fiecărui modul al programului de formare.
Ca orice program de formare, programul de formare acreditat „EDUcațieNONFORMALĂ” constituie un prilej de diseminare a experienţelor didactice pozitive și de experimentare a unor noi practici profesionale în vederea identificării acelor teme, metode și mijloace care pot fi aplicate în activitatea curentă de la clasă.

prof. Elena-Egreta MARC,
responsabil de program
profesor metodist CCD Bistriţa-Năsăud

Ultima zi de școală la Şcoala Gimnazială Dumitriţa

Ultimul sunet de clopoțel a sunat, astăzi și pentru elevii de la Școala Gimnazială Dumitrița. Curtea școlii din Dumitrița a fost astăzi în sărbătoare. Vădit emoționați, elevii, și-au luat rămas bun de la școală și cadrele didactice, îmbrățișând cu entuziasm vacanța mare. La Dumitrița, încheierea anului școlar înseamnă sărbătoare, răsplata efortului îndelungat, sentimentul comun al bucuriei.
Festivitatea de încheiere a anului școlar a fost una cu totul specială, marcată de noutate. Elevii din ciclul primar împreună cu cadrele didactice, au pregătit serbări pentru cei prezenți în sala Căminului Cultural din Dumitriţa care a fost neîncăpătoare astăzi în zi de sărbătoare! Absolvenţii clasei a VIII-a și-au luat rămas bun printr-un moment emoționant: înmânarea cheii succesului de către șeful de promoție Cîrcu Sergiu, intonarea imnului „Gaudeamus Igitur”.
Şi elevii claselor gimnaziale nu s-au lăsat mai prejos şi au prezentat dansuri moderne şi cel al majoretelor şcolii fiind îndrumați de doamna profesoară Sălăgean Diana.
Cu brațele pline de flori, profesorii și-au premiat astăzi elevii merituoși. Anul școlar 2014-2015 a fost un an rodnic pentru școala noastră, cu rezultate foarte bune la învățătură. Doamna Director Prof. Popovici Lucica Mariana a înmânat diplome și cadouri/ rechizite școlare pentru „cei mai buni dintre cei buni”, pentru elevii cu rezultate foarte bune obținute la olimpiadele şi concursurile școlare.
Acest lucru nu era posibil fără sprijinul Sponsorului nostru principal, Asociaţia Urmaşilor Grănicerilor Budac-Ragla, căruia îi mulțumim pentru sprijinul financiar de 2500 lei acordat pentru achiziţionarea premiilor. Mulțumirile noastre se îndreaptă și către Primăria Comunei Dumitrița reprezentată de Primarul Moga Vasile Ioan în dubla sa calitate şi de preşedinte al Asociaţiei Urmaşilor Grănicerilor.
Le urăm tuturor elevilor vacanță plăcută și absolvenților clasei a VIII-a mult succes la examenul de evaluare naţională care îi așteaptă.

Director, prof. Lucica Mariana POPOVICI
Școala Gimnazială Dumitrița

Excursii de documentare în ariile protejate din judeţul Bistriţa-Năsăud

Împreună cu elevii am realizat mai multe excursii tematice în zone protejate ale judeţului Bistriţa-Năsăud: în poiana cu narcise de pe masivul Saca din Parcul Naţional Munţii Rodnei, la Rezervaţia botanică „Pădurea Şes” de la Orheiu Bistriţei şi în situl Natura 2000 Cuşma în zona Colibiţa, realizate cu elevi voluntari ai Liceului cu Program Sportiv Bistriţa. Excursiile didactice au avut atât rol introductiv, fiind organizate atât înaintea studiului pentru cunoaşterea ecosistemelor din zonele protejate, a florei şi faunei specifice, cât şi în lecţiile finale/recapitulative în vederea consolidării şi evaluării cunoştinţelor elevilor şi a realizării unor aplicaţii practice direct în natură, fiind folosite în special metode activ participative ca: observaţia, problematizarea, conversaţia euristică, studiul de caz etc. Pentru studierea impactului antropic asupra florei şi faunei din arealele protejate, împreună cu elevii clasei a X-a, am efectuat o excursie tematică în zona Colibiţa, ce este inclusă în situl Natura 2000 Cuşma. S-au efectuat acţiuni de asistenţă ecologică pentru diferite zone afectate de degradare, sau datorate unor dezechilibre şi dezastre naturale.

Drumeţie în Situl Natura 2000 Cuşma
Elevii au sesizat şi diverse efecte produse asupra vegetaţiei ce s-au datorat unor tăieri necontrolate de arbori. De asemenea s-au efectuat şi acţiuni de înlăturare a deşeurilor provenite din activităţile de recreere a unor persoane, zona fiind recunoscută în special ca zonă de turism.
Am realizat împreună cu elevii o fişă de observaţie a zonei din punct de vedere floristic şi faunistic cu o prognozare a impactului antropic, având imaginea biodiversităţii şi habitatelor din prezent.

FIŞĂ DE OBSERVAŢIE
Data: 17. 06. 2013
Perimetrul studiat: Situl Natura 2000 Cuşma – zona Colibiţa
Tipul de ecosistem: păduri carpatice de molid (Picea abies)
Altitudine: (600) 900-1300 (1400) m
Relief: versanţi cu pante medii-mici, depresiuni, terase
Soluri: foarte acide, umede
Structura:
– Stratul arborilor compus din molid (Picea abies) şi uneori din pin silvestru (Pinus sylvestris) şi rare exemplare de anin alb (Alnus incana), mesteacăn (Betula pendula, B. pubescens)
– Stratul arbuştilor: lipseşte
– Stratul ierburilor şi subarbuştilor: relativ dezvoltat, de tip Vaccinium
– Stratul muşchilor este gros, acoperă aproape complet solul, cu specii de Sphagnum,
Polytrichum
Valoare conservativă: foarte mare
Forme de impact prognozate: în cazul unor tăieri necontrolate se poate ajunge la un impact major în zonă, cum ar fi:
- alunecări de teren
- pierderi şi modificări de habitate
- distrugeri asupra populaţiilor de plante
- modificări ale resurselor de specii de plante cu importanţă economică
- modificarea resurselor de ciuperci
- modificări/distrugerea habitatelor speciilor de animale protejate
- alterarea speciilor şi populaţiilor de nevertebrate, reptile, amfibieni, păsări, mamifere
- modificarea rutelor de migrare
- distrugerea adăposturilor de animale pentru creştere, hrană, odihnă şi iernat
Se va înregistra un impact important prin deranjarea covorului vegetal (a speciilor de fungi şi plante ierboase). De asemenea o serie întreagă de nevertebrate (ortoptere, himenoptere) cu mobilitate scăzută vor fi afectate. Se ştie că mobilitatea speciilor este un factor important în stabilitatea unor populaţii. Speciile mai puţin afectate de lucrările de tăiere a arborilor sunt cele care au o mobilitate mai mare. Dintre acestea amintim speciile de păsări şi mamifere. Deosebit de importantă este şi perioada în care se desfăşoară astfel de tăieri. Speciile de nevertebrate sunt foarte sensibile la impact în primele stadii de dezvoltare, respectiv stadiul de ou, stadiul larvar şi stadiul de pupă. În ceea ce priveşte vertebratele, impactul este maxim în perioada de reproducere şi în primele stadii de dezvoltare. Reptilele sunt legate de habitatele de pădure, pajişte şi stâncării. În zona studiată, reptilele au fost slab reprezentate, dar totuşi prezente: 1 exemplar de şarpe de alun (Coronella austriaca) şi Lacerta viridis.
Păsările fiind specii cu o mobilitate ridicată, vor avea mai puţin de suferit de pe urma tăierilor. Perioada critică este perioada de reproducere şi creştere a puilor, în care sunt strâns legate de locurile de cuibărit. Cunoscându-se faptul că circa 77% din speciile de păsări cuibăresc în pădure (ex. şoimul – Falco sp., ciocănitoarea – Picus sp.), în fazele de tăiere a pădurilor impactul va fi major. Se va înregistra o deranjare a ornitofaunei datorată utilajelor de lucru şi a utilajelor de transport, dar păsările pot fi afectate şi de zgomot, trafic, noxe din aer.
Noxele din aer precum şi zgomotul pot reprezenta factori de stres şi pentru mamiferele din zonă. Impactul negativ se manifestă şi prin creşterea traficului, al vibraţiilor şi zgomotului. Speciile de vânat ce vor fi afectate sunt: Sus scrofa, Cervus elaphus, Capriolus europaeus etc.
Mamiferele mari, vor părăsi temporar această zonă retrăgându-se în zonele din jurul amplasamentului (ex. micromamifere ca veveriţa – Sciurus vulgaris, şoarecele de pădure – Apodemus sylvaticus). Liliecii pot fi şi ei afectaţi în special de distrugerea habitatelor de hrănire dar şi a locurilor în care aceştia formează colonii estivale sau hibernale (trunchiuri scorburoase).
Numărul relativ mare de specii de plante şi animale face practic imposibilă evaluarea exactă a impactului pe care îl pot avea tăierile arborilor asupra fiecărei specii în parte. Fiecare specie este un „individ” ecologic aparte, care ocupă o nişă ecologică bine definită. În perimetrele de exploatare în urma tăierii arborilor, speciile xilofage vor avea o creştere numerică în faza de tăiere, când volumul de lemn mort (resturi de exploatare) va fi mai mare, după care vor fi reduse numeric semnificativ, odată cu descompunerea cioatelor sau a înlăturării resturilor.
În mare parte, în zonele de exploatare necontrolată a arborilor, se va observa şi o modificare a resurselor de plante cu importanţă economică şi cu statut de protecţie. Beneficiind de faptul că rezervaţia botanică „Pădurea Şes” de la Orheiul Bistriţei este aproape de oraş, am efectuat împreună cu grupuri de elevi voluntari ai Liceului cu Program Sportiv Bistriţa o serie de activităţi menite să contribuie la dragostea elevilor faţă de natură şi creşterea responsabilităţii civice.
Astfel, cu ocazia festivalului „Laleaua pestriţă” sărbătorită în a treia duminică a lunii mai a fiecărei primăveri cu scopul de a atrage atenţia asupra florii al cărei nume îl poartă, am realizat o acţiune de monitorizare a arealului protejat şi observarea impactului antropic din zonă. Dacă acesta ar fi scopul principal al festivalului nu aş avea nimic de obiectat, doar că lista a continuat cu o înşiruire de artişti şi ansambluri de dansuri populare care au prestat pe scena amenajată chiar în interiorul rezervaţiei botanice. Am făcut şi sesizări în presa locală, iar reprezentanţii ANPM Bistriţa-Năsăud au evaluat şi ei zona, hotărând în cazul în care specia de lalea pestriţă îşi va reduce efectivul numeric în anii următori, să interzică acest festival, finanţat de către Primăria locală Cetate şi Consiliul judeţean Bistriţa-Năsăud. Cu toate că această sărbătoare are loc după perioada de înflorire propriu-zisă a lalelei pestriţe, consider că impactul asupra bulbilor este resimţită deoarece se poate observa o diminuare a efectivului numeric de la un an la altul.
În locul lalelelor pestriţe, poate anul viitor vom surprinde doar gunoaiele rămase după festival şi crengile rupte folosite să ţină de umbră
În excursia realizată la Poiana cu narcise de pe masivul Saca din Parcul Naţional M-ţii Rodnei realizată cu elevi voluntari ai clasei a X-a, profilul Resurse naturale şi Protecţia mediului, în primăvara acestui an, am observat o îmbunătăţire şi anume, prezenţa Jandarmeriei montane care păzea locul, comparativ cu alţi ani când comercianţii de narcise erau la tot pasul cu braţele încărcate de flori.
Pe tot parcursul traseului, elevilor li s-a explicat că zona este caracterizată prin soluri brune acide pe alocuri brune acide litice şi soluri negre acide. Această poiană se găseşte pe versantul estic al muntelui Saca, la o altitudine de 1600 m, fiind declarată rezervaţie pe o suprafaţă de 5 ha. În perioada de înflorire (1-15 mai), poiana oferă o imagine inedită. Experienţa turistică a demonstrat, de-a lungul timpului, că indiferent de forma de turism practicată, în general rezultă o serie de impacturi resimţite atât de societate, cât şi la nivelul mediului natural. Dezvoltarea turismului într-o anumită zonă nu trebuie însă să afecteze interesele socio-economice ale populaţiei rezidente, nici ale mediului şi, mai cu seamă, a resurselor naturale care constituie atracţia principală, alături de sit-urile istorice şi culturale.
Prin urmare, dezvoltarea turismului trebuie să fie durabilă sub aspect ecologic, viabilă şi rentabilă sub aspect economic şi echitabilă din punct de vedere etic şi social pentru comunitatea locală. Pentru aceasta este nevoie ca turismul să integreze mediul natural, cultural şi uman şi să respecte echilibrul fragil, caracteristic multor destinaţii turistice

Prof. Călin GALBEN
Liceul cu Program Sportiv Bistriţa

Evaluarea elevilor cuprinși în activități educative de sprijin (AES)

Acceptăm schimbarea?

Necesitatea abordării temei. Întrebare de referință: De ce integrăm? Deoarece căutăm normalizare, asigurarea condițiilor unei vieți normale pentru persoanele cu cerințe speciale, condiții care trebuie să fie cât mai apropiate acelora în care trăiesc majoritatea membrilor comunității. Astfel, reformând prin dezinstituționalizare, oferind drepturi egale din toate punctele de vedere inclusiv educațional, permitem accesul efectiv la dinamica activităților socio-culturale și profesionale a comunității, educând copiii valizi alături de cei care solicită o atenție mai deosebită, adică nevoi personalizate, individualizate, încurajând totodată schimbări și schimburi sociale și de mediu, schimbări care nu de puține ori implică mentalul colectiv. Educând vom înțelege că relațiile de prietenie încep cu acceptarea deosebirilor, atât în ceea pe privesc modurile de relaționare cât mai ales cel de gândire și acceptare ca individ și microgrup. Astfel educația personalizată, asistarea socio-profesională, serviciile medicale interdisciplinare, comunicarea, acceptarea, asigurarea serviciilor de consiliere, orientare școlară și profesională, sunt conținuturi ce țin de creșterea calității vieții persoanelor cu nevoi speciale. Unele necesități speciale s-au axat inclusiv pe o pedagogie centrată pe copil pentru a preîntâmpina solicitările acestuia. În acest demers global, perspectiva educațională devine una dintre cele mai dificile probleme prin implicarea inter-operațională a solicitărilor interdisciplinare. Particularitatea programei școlare, caracteristicile unităților de învățare, tipul de lecție, timpul alocat transmiterii de conținut, evaluare sau alte activități mixte, mijloacele de învățământ, ancorarea semnificativă în procesul didactic a materialelor didactice concrete, sunt dovezi clare ce evidențiază procesul complex al educației adresat persoanelor cu cerințe educative speciale.

(va urma)

Referințe bibliografice:
Gherguț, Alois. Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii de educație integrată, Editura Polirom, Iași, 2001.
Ordinul 5574/ 07.10.2011.

Psih. Gabriel MUREȘAN-CHIRA