marți, 17 septembrie 2013

Septembrie 2013

Învăţătura fără gândire este o muncă în zadar. (Confucius)

ACCENTE

Şcoala între cultura generală şi competenţe

Perioada postdecembristă a adus mari confuzii în definirea rolului şcolii. Încercările reformiste, descinse din diferite teorii şi modele – insuficient asimilate şi fundamentate – au căutat să soluţioneze disfuncţiile, mai mult - să preconizeze rute de formare specifice lumii ]n care trăim, dar toate tendinţele de schimbare par în cele din urmă zadarnice şi nu limpezesc deloc chipul actual al şcolii. Există, desigur, teorii moderne, care încearcă să definească demersuri educaţionale majore în conformitate cu mersul actual al lumii, cu personalitatea tinerilor antrenaţi în formare, cât şi cu piaţa muncii, dar evaluările de parcurs precum şi cele finale nu vin cu lucruri liniştitoare. Tendinţa de eficientizare a învăţării, în raport cu piaţa muncii, a pus la grea încercare conceptul de cultură generală, care, într-un fel, fundamenta şi determina procesul învăţării. Globalizarea şi europenizarea au determinat reevaluarea conceptului de educaţie naţională, concept despre care, deocamdată, putem spune că nu este suficient re-definit.
Încercând să se adapteze dinamicii unei lumi în continuă schimbare, teoria învăţării a pus sub semnul întrebării conceptul de cultură generală, văzut, în raport cu şcoala, deja static, pasiv, închis într-o „inerţie” care îi diminuează sever eficienţa şi aplicabilitatea. Mentalul educaţional, printr-o manifestare foarte diversă, a preluat această viziune şi a început să definească munca din şcoală prin intermediul ei. Cultura generală, fundament al învăţământului tradiţional, a început să fie privită cu suspiciune, chiar cu reproş. S-a spus şi se spune că bagajul de cunoştinţe acumulate pe temeiul culturii generale nu mai este operativ în învăţământul actual, nu are eficienţă şi aplicabilitate, nici valoare practică. Simplele cunoştinţe/informaţii acumulate în mintea tânărului format prin şcoală nu mai au relevanţă, nu-l ajută în carieră, nu-l fac necesar şi eficient pe piaţa muncii. S-a pus problema unei alte abordări, a necesităţii elaborării unui nou curriculum general. Şi, treptat, s-a trecut la treabă.
În sensul celor de mai sus, au fost căutate – şi se mai caută – noi modele de proiectare a formării tinerilor. S-a vorbit – şi s-a şi înfăptuit, dar nu în mare măsură – de un nou curriculum, cum am mai spus, începându-se chiar cu schimbarea... denumirii unor concepte operaţionale. S-a vorbit mult despre aerisirea programelor analitice, a manualelor... S-a consumat multă apă la moara reformei, care, de la un moment dat, a început să macine în gol... Profesorii, cei de „modă veche”, au privit tot tam-tamul cu o anumită reticenţă, apoi s-au conformat cerinţelor sau au plecat la cules de căpşuni... Cei tineri au procedat – şi procedează – cum au fost formaţi...
În această situaţie, însăşi legislaţia vine cu fundamentări precise. Noua Lege a Educaţiei Naţionale, de exemplu, încearcă să-l ferească pe elev de calvarul încărcării memoriei cu tot felul de amănunte, despre care se spune că n-ar avea relevanţă pentru înţelegerea lumii, şi încearcă să-i asigure o serie de cunoştinţe şi deprinderi care să-l facă activ pe piaţa muncii şi în acelaşi timp disponibil re-formării profesionale într-o societatea în care multe meserii sau locuri de muncă nu au o viaţă prea lungă. „Legea” vorbeşte acum de competenţe. Art. 4 al Legii spune: „Educaţia şi formarea profesională a copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca finalitate principală formarea competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe, deprinderi/abilităţi şi aptitudini, necesare pentru...” Şi se definesc necesităţile la care răspund competenţele.
În aparenţă e just, dincolo de faptul că unele idei pedagogice pun deja la îndoială teoria... competenţelor... Stabilind competenţele ca „finalităţi”, se relativizează însă toată încărcătura învăţării şi se dă un puternic brânci nucleului de cultură generală, pe care se construieşte de fapt personalitatea unui om. Sensul pedagogic al culturii generale se demonetizează, deşi el ar fi trebui păstrat în orice teorie a învăţării şi a formării. În ciclurile de învăţământ, nucleul culturii generale este continuu sporit şi ameliorat. Există o corelaţie fundamentală între cultura de bază şi personalitatea de bază, care este funcţională în orice moment al formării şi autoformării. Această corelaţie trebuie exprimată şi în sistemul de educaţie. Cultura generală asigură baza de formare–dezvoltare permanentă a personalităţii umane.
„Idealul educaţional al şcolii româneşti – spune LEN – constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajarea pe piaţa muncii.” Lucrurile astfel spuse sunt frumoase. Numai că, pentru cuprinderea unui asemenea larg sistem de valori, pentru conştientizarea şi perceperea lor, ca şi angajarea acestora în formarea personală este nevoie de... cultură. Cine o asigură? Pe ce cale? Ar fi necesar un sistem cultural „secundar”, pe care şcoala nu îl mai poate asigura. Îl asigură societatea, în situaţia în care şcoala nu este pregătită pentru gestionarea lui. Aşa că... Dar asta este o altă poveste. În momentul în care, să zicem, transformi studiul limbii şi literaturii române într-o activitate de formare a unor competenţe de comunicare, în chiar acel moment pierzi încărcătura educativă şi emoţională a disciplinei. Dar pierderile nu se rezumă doar la asta. Când alte şi alte discipline de studiu vin cu exemple specifice.
Vom spune însă că, într-o asemenea situaţie, cel mai ferm comportament îl au elevii. Am urmărit cu toţii, sau marea majoritate dintre noi, cum elevii au pierdut (şi pierd) încrederea în cultura generală. Nu mai respectă autoritatea acesteia. Când pui pe cântar utilitatea culturii generale, nu mai ajungi la nimic. Ce utilitate mai are o poezie de Eminescu învăţată pe de rost sau lectura unui roman? Sau tabla înmulţirii, când ai „mobilul” multifuncţional sau tableta?... La ce e util să ştii cu cine s-a bătut Ştefan cel Mare?... Îţi dau asemenea cunoştinţe de mâncare?... Şi iată că, mergând pe această linie a eliminărilor cunoştinţelor „inutile”, ajungi la incultură. La ce e utilă incultura? La nimic.
Lipsa culturii (generale?) te va împiedica şi bloca să te cunoşti, să-ţi aproximezi personalitatea, să-ţi stabileşti valorile, să-ţi trasezi rutele de formare, drumul spre carieră... Prin întunericul inculturii nu poţi înainta în nicio direcţie. Te va cuprinde tot mai tare sentimentul neputinţei, care va lucra subtil şi febril în adâncul fiinţei tale. Iar incultura (ta) va face şcoala (ta) inutilă!

Olimpiu NUŞFELEAN


FOTOEVENIMENT


A început școala!
Imagini de la festivitățile de deschidere a anului școlar de la Colegiul Național „Andrei Mureșanu”, Liceul de Arte „Corneliu Baba” și Școala Gimnazială „Avram Iancu” din Bistrița.




„Five o'clock tea” (Ceaiul de la ora cinci)

Aproape de câte ori deschizi televizorul, unul dintre subiectele dezbătute acolo este starea „catastrofală” a învățământului românesc. Reporteri panicați (și, în treacăt fie spus, de multe ori certați cu gramatica) anunță (cu vocile acelea cu care, de obicei, se anunță marile catastrofe) ba că examenul de bacalaureat a fost luat numai de 30 și nu mai știu câte procente din candidații prezenți, ba că a fost fraudat examenul de admitere de nu știu unde, ba că profesorii X și Y au luat mită și sunt cercetați penal etc., etc.
Despre ce este bun în învățământul românesc însă nimic sau mai nimic. Motivația? Lucrurile bune nu cresc audiența – se spune. Și cum mas-media noastră este majoritar comercială...
Cred totuși că lucrurile bune trebuie popularizate pentru că sunt dătătoare de speranță și, în vremurile pe care le trăim, speranța este foarte importantă.
Și dacă, de obicei, se vorbește numai despre ce se petrece în marile orașe, voi relata despre ceva ce se petrece în micul, bătrânul, frumosul și, în general, îngrijitul nostru oraș, Bistrița.
Locul de desfășurare? Casa Corpului Didactic. Protagonistă? Profesoara Elena-Egreta Marc.
Despre ce este vorba? Despre un curs de engleză pentru adulți. Început modest în anul școlar 2010-2011 cu două grupe de începători, continuat în anul școlar 2011-2012 cu o grupă de începători și una de intermediari, a ajuns în anul școlar 2012-2013 la patru grupe: două de începători, una de intermediari și una de avansați (la care se vor adăuga una de „excelență” și, la presiunea foștilor cursanți, una de „superavansați”). Fiecare grupă are între 15 și 20 de cursanți.
Vârstele cursanților sunt foarte diferite: de la 20 la peste 70 de ani. Motivația lor este diversă: de la tineretul care învață engleza în speranța găsirii unui loc de muncă în străinătate, la părinții și bunicii care doresc ca, atunci când își vor vizita copiii stabiliți în America, Anglia, Irlanda, Australia etc., să se poată înțelege cu oamenii de acolo și cu propriii nepoți, la cei de vârsta a treia care vor „să nu le moară neuronii” (este un citat din cuvântarea la banchet a unui cursant), la cei pasionați pur și simplu de studiul limbilor străine și de învățătură în general (este și cazul subsemnatei).
Motivul cel mai important însă și general pentru toți cursanții este calitatea orelor care se oferă aici.
Manualele după care se învață sunt manuale scrise de d-na prof. Elena-Egreta Marc. Eroii textelor didactice sunt chiar cursanții. Manualele nu prezintă numai limba engleză ca instrument de comunicare ci sunt și un compendiu de istorie, cultură și civilizație ale poporului englez și ale popoarelor vorbitoare de engleză.
Orele doamnei profesoare Elena-Egreta Marc se remarcă, în primul rând, prin caracterul lor modern și interesant. În oră se vorbește tot timpul în engleză. Cursanții au toți nume englezești („nume de scenă”). Se ascultă și se vizionează filme (în care actorii fac conversație uzuală pe diferite teme) și video-clipuri (cu textele proiectate pe ecran în timp ce se vorbește sau se cântă), se servește, în pauza dintre ore, la ora cinci, un ceai (de aici numele cursului: „Five o'clock tea”), se sărbătoresc, după modelul englezesc (sau american): Crăciunul, Anul Nou, Ziua lui Guy Fawkes, Halloween-ul, Ziua Sf. Valentin (cursanții se costumează pentru aceste zile și întocmesc portofolii privind semnificația acestor sărbători, modul lor de desfășurare – bineînțeles în engleză). S-a făcut o excursie la Londra unde cursanții au pregătit, în engleză, prezentări ale monumentelor și locurilor vizitate.
În timpul orelor, toată lumea ajunge să citească, să vorbească, să scrie. Profesoara corectează, cu răbdare, fiecare cursant. Toate traducerile sunt corectate împreună cu cursanții și scrise pe foi afișate în sala de curs (pe care cursanții le pot, ulterior, consulta din nou). Profesoara oferă numeroase sinonime, expresii și rezolvă și rezolvă cazurile de omofonie. Totul este extrem de clar și variat. Se spun glume, se fac comentarii, se râde mult (umorul englezesc este celebru), se cântă – totul în engleză, evident. Comentariile mai amuzante sunt scrise pe foi și afișate pe pereți – pentru a fi văzute de toate grupele.
Ce este însă foarte impresionant? Mulțumirea din ochii celor care s-au prezentat la un interviu și au fost admiși, bucuria din ochii acelora care, reîntorși din străinătate, povestesc cât de bine, din punct de vedere lingvistic, s-au descurcat acolo, fericirea celor care au reușit să-și împlinească un vis: cel de a vorbi engleza. Este și cazul celei care semnează aceste rânduri.

prof. Sorina-Gabriela COSTEA


De ce să mai înveți?

De ce să mai înveți o limbă străină când... ai deja două, trei specializări și gradul didactic I și poate... cinci sau zece ani până la mult controversata pensie?
Are sens să mergi săptămânal la cursul de engleză? Uneori să faci chiar două, trei ore numai pe drum să ajungi la timp la curs?
Sunt întrebări pe care multe persoane și le pun sau, reprezintă câteva motive pentru a rămâne studiul unei limbi străine doar în faza de dorință.
Să spui exact ce gândești și ce simți cu deplină ușurință este o plăcere pe care o poți avea când vorbești o limbă străină, să te exprimi elegant și fluent fără teamă de ridicol.
Poți să știi multe cuvinte, expresii, ceva gramatică a limbii engleze dar s-ar putea să ai nevoie de multe lucruri pentru a trece cu brio o discuție liberă care poate fi oriunde: în sala de clasă, într-un grup de prieteni, într-un locaș de cult, la o acțiune de voluntariat, în spital, în excursie, într-o mobilitate, în aeroport și în multe alte locuri.
La ora actuală în lume sunt circa un miliard de vorbitori de limbă engleză, aproape întreaga informație stocată în calculatoarele din întreaga lume este în limba engleză, informația științifică este în limba engleză, vasta lume a Internetului folosește predominant limba engleză, pe toate continentele lumea afacerilor este dominată de limba engleză.
Pe lângă toate acestea, limba engleză este o limbă melodioasă, cu un vocabular bogat, cu o bună flexibilitate, cu mult umor, o limbă ușor de asimilat și care îți poate deschide accesul direct la o parte importantă a literaturii universale.
Să înveți o limbă străină reprezintă un mod de a face față cu ușurință noilor cerințe de viață. La momentul actual, analfabet nu înseamnă să nu știi să scrii și să citești ci să nu poți să comunici măcar într-o limbă străină.
Cei care au absolvit în luna iulie 2013 anul I al cursului „Five o'clock tea – English for beginners” la Casa Corpului Didactic din Bistrița, coordonat de profesor Elena Egreta Marc, începând cu luna septembrie au devenit cursanți ai „We love English – intermediate student's book”.
După absolvirea anului I timp de 80 de ore, cursanții (profesori, medici, ingineri, economiști) și-au dezvoltat competențe lingvistice (echivalent cu nivelurile A1 și A2 ale Cadrului Comun European), competențe de comunicare și competențe psihosociale.

prof. Daniela HĂNGĂNUȚ
Liceul „Radu Petrescu” Prundu Bârgăului
(cursant „We love English – intermediate student's book”.)


Stagiu Comenius de formare continuă – Besançon 15-25 iulie 2013

În cadrul Programului de Învățare pe Tot Parcursul Vieții (Lifelong Learning),derulat de Comisia Europeană prin intermediul Agenției Naționale pentru Proiecte Comunitare am avut oportunitatea de a participa în urma selecției dosarelor de aplicație, la stagiul Comenius de formare continuă pentru profesorii de limba franceză: „Formation pour professeurs et formateurs de FLE”, organizat de către Centrul de Lingvistică Aplicată din Besançon din cadrul Universității Franche-Comte, în perioada 15-25 iulie 2013.
Bursa obținută mi-a oferit șansa de a-mi pune în aplicare proiectul profesional de formare continuă, dar și de a lua contact cu peste 120 de colegi profesori din alte sisteme de învățământ prezenți la stagiu, reprezentând 42 de țări din lume. În același timp, activitatea de mobilitate în orașul înfrățit cu Bistrița mi-a permis să dezvolt contacte profesionale și personale cu diferiți actori ai societății civile (școli, ONG-uri).
Cursurile s-au derulat de la 9h la 17h, fiecare stagiar Comenius având de urmat 3 module completate zilnic apoi de un atelier sau forum. Astfel am urmat modulele aferente parcursului având ca tematică „formare de formatori”, care prevedea însușirea unor competențe legate de planificare, organizare, punere în practică a unor formări de la resurse la evaluarea sesiunii de formare prin intermediul TIC, platformelor de învățare la distanță, a diferitelor metode și manuale din perspectiva acțională în acord cu Cadrul European pentru evaluarea competențelor lingvistice.
Modulele au însumat un număr de 60 de ore de formare, alternându-se partea teoretică cu cea practică, activitățile individuale cu cele în echipă, sau binom, aspectele de cultură și civilizație franceză muzicală sau cinematografică, din cadrul forumurilor și atelierelor, completând activitățile obișnuite de însușire și dezvoltare a competențelor didactice a strategiilor metodologice. Modulele la care am participat și care mă vor ajuta prin competențele și abilitățile achiziționate în organizarea unor viitoare sesiuni de formare au fost:
- Concevoir et animer une formation en ligne 12h
- Manuels et methodologie: quels outils pour la classe de FLE? 12h
- Concevoir de formations d'enseignants 12h
- Decouvrir les fromages de France 2h
- Atelier chanson 8h
- Atelier cinema 8h
- Journée des editeurs de FLE 6h
Un moment special a fost ziua consacrată marilor edituri precum CLE, Maison des Langues, PUG, Hatier-Didier, care prin prezentările, expunerile multimedia bine argumentate legate de tematica și parcursul gradual al competențelor lingvistice urmărite prin pachete complete: manual însoțit de suport audio, caiet de exerciții, ghid pedagogic al profesorului au informat stagiarii în privința ofertei educaționale existente pe care, la rândul meu o voi recomanda colegilor în cadrul cercurilor pedagogice.
Seara internațională a completat prin momentele artistice aspectele de interculturalitate din domeniul muzicii sau cinematografiei franceze din cadrul atelierelor, schimburile de idei, opinii între profesori din diferite colțuri ale lumii, dar având cu toții un obiectiv comun: promovarea limbii și culturii franceze prin actul didactic motivant și pertinent.
Participarea la aceste stagii ar trebui să fie un deziderat pentru orice dascăl care își respectă profesia și, indirect, elevii, colegii, comunitatea din care face parte. Căci, așa cum spunea celebrul pedagog Comenius, „toată viața este o școală” iar „omul nu poate deveni om decât dacă este educat”.

prof. Cristina IURIȘNIȚI,
Colegiul Național „Andrei Mureșanu” Bistrița