marți, 20 august 2013

August 2013

A fi ignorant nu este la fel de ruşinos precum a fi lipsit de dorinţa de a învăţa. (Benjamin Franklin)

ACCENTE

Învățământul își face radiografiile vara

Vara profesorii intră de obicei şi ei în vacanţă. Mai târziu decât elevii, dar totuşi, cu excepţia şefilor, îşi iau concediul binemeritat. Profesorii, chiar şi aceia care fac parte din tot felul de comisii de evaluare, când prind câteva săptămâni de libertate, merg la mare sau la munte, dar îşi mai văd şi de sănătate. Consultă medicii, fac radiografii, urmează diferite tratamente de însănătoşire. E un obicei. Aşa cum tot un fel de obicei a devenit ca în fiecare vară învăţământului nostru să i se facă tot felul de radiografii. Prin examene, mai ales. Evaluarea naţională, Bacalaureatul, Definitivatul, Titularizarea ş.a. se constituie, prin rezultatele lor, în adevărate radiografii, care devoalează starea educaţiei. O stare ce nu arată prea bine. Dar cine mai ia în seama radiografiile învăţământului, când elevii sunt la mare, profesorii, la munte sau la medic, iar decidenţii... prinşi cu tot felul de probleme ale funcţiilor pe care le deţin!... Aşa că învăţământul, supracomentat în spaţiul public, continuă să bolească. Şi va continua, se pare, cam tot așa. Pentru că ţine de domeniul fantasticului să mai crezi că poţi face – în situația de azi – o prioritate naţională din însănătoşirea învăţământului naţiei!... 

Măsuri fără impact serios asupra calităţii învăţământului

Examenul de titularizare este, cred, cel mai important din viaţa unui dascăl. Prin acest examen, omul de la catedră îşi face intrarea în sistem, cu toate drepturi şi, desigur, cu toate datoriile. Acest examen validează pregătirea „candidatului” pentru complexa activitate de la catedră. Contează pregătirea de specialitate, cea pedagogică – evaluate de-a lungul anilor de studiu, iar acum reevaluate –, dar şi o minimă experienţă didactică. Cei care decid să se dedice cu trup şi suflet muncii în şcoală privesc cu mare seriozitate un asemenea moment. Se pregătesc pentru el ca atare, după puterea de... muncă a fiecăruia. Însă, în ultimii ani, motivaţiile alegerii unei cariere didactice s-au diversificat. Nu toată lumea alege activitatea în şcoală de dragul apostolatului. Mai sunt şi oameni „disponibilizaţi”, şomeri, pentru care, deodată, şcoala poate fi o soluţie, chiar o salvare de la disperare. Sunt lucruri ce ţin de viaţa socială, de care educaţia nu poate, nu ştie cum să se ferească.
De-o vreme, se vorbeşte tot mai deschis despre scăderea calităţii prestaţiei didactice în şcoala noastră. Lucrurile se amestecă foarte subtil cu subfinanţarea învăţământului, bâlba, dar şi redundanţa politicilor educaţionale, scăderea interesului părinţilor şi elevilor faţă de şcoală, manifestarea unor modele antişcoală etc. Pe măsură ce din învăţământ ies, prin pensionare, oameni formaţi de sistemul de învăţământ organizat de vechiul regim, oameni cărora li se reproşau/reproşează de multe ori mentalităţi învechite, constatăm că noile valuri de dascăli nu se ridică, decât prin succesiunea generaţiilor, deasupra celor precedente. Statisticile, presa, anumite discuţii sau dezbateri aduc noi şi noi dovezi. Nu pledăm pentru o epocă sau alta, decât pentru... nou, la o adică. Facem doar o simplă constatare referitoare la o realitate care are foarte multe ascunzişuri. Necesare de dezvăluit şi de luat în seamă. Luările în seamă se fac pe fragmente, pe jumătăţi sau sferturi de lucruri, amatoristic, sub presiunea a tot felul de motivaţii subiective.
Ca să dreagă busuiocul, cum se zice, „decidenţii” au... decis (!...), în ciuda unor proteste venite din partea corpului didactic, să mărească media de promovare de la 7 la 8. Cu ce scop? Să-i oblige pe candidaţi să înveţe mai mult, să ştie mai multe atunci când intră la catedră, să fie mai competitivi! Sau să se arate, aşa, dintr-un condei, că sunt mai puţin buni decât cred ei?... Manifestarea exigenţei este oricând binevenită, în orice domeniu de activitate, cu atât mai mult în şcoală, dar măsura măririi mediei la definitivat nu are nici un impact serios asupra calităţii învăţământului. Putem considera că această măsură blochează accesul spre sălile de predare al unor nechemaţi şi astfel îi ferim pe elevi să devină victimele unui proces de predare-învăţare defectuos. Numai că, într-un domeniu unde nu ai suficient personal calificat, eşti obligat să apelezi în cele din urmă tot la ajutorul celor pe care i-ai refuzat prin examen. Şi asta printr-un examen care are o grilă de evaluare forţată, artificială. Abordând aspectele în mod teoretic, dar analizându-le şi impactul practic, putem observa cu uşurinţă că o exigenţă „gratuită”, realizată mai mult cu condeiul, nu ajută cu nimic sistemul. Lucrurile însă prezintă şi alte aspecte.
Pe lângă mărirea notei de promovare, o altă noutate adoptată de MEN a fost acordarea dreptului de a participa la acest examen şi debutanţilor cu un an vechime la catedră. Este o măsură doar în aparenţă bună. Aceasta poate da impresia că sporeşti şansele debutanţilor de a dobândi dreptul de practică în învăţământul preuniversitar. În realitate, preconizându-se că, prin ridicarea mediei de promovare, va scădea numărul celor reuşiţi – într-un domeniu în care foamea de oameni bine pregătiţi este încă mare –, s-a convenit probabil că lărgirea facilităţilor pentru debutanţi va spori baza de selecţie. Pe moment, aşa ar părea să stea lucrurile. Însă creezi o facilitate pentru un segment de profesori care intră în sistem cu o practică pedagogică pusă de o vreme şi ea sub semnul întrebării. Şi apoi ce se mai aude de tutorate, mentorate şi alte „ate”, de care într-o vreme se făcea mare caz? 

Nu poţi transforma un examen într-o sperietoare 

Mărirea mediei de promovare ar putea avea o bătaie mai lungă: obligarea anumitor facultăţi, a tuturor facultăţilor de a realiza o pregătire mai serioasă a tinerilor, a studenţilor care le asaltează amfiteatrele, a nu-i trimite pe aceştia spre carieră slab pregătiţi. Numai că îndreptarea unei situaţii nu poate fi făcută cu măsuri coercitive, nu poţi transforma un examen într-o sperietoare... Sistemul a avut în mână, de la bun început, toate instrumentele cu care să acţioneze întru apărarea sa. Nu le-a folosit. „Sistemul” a aprobat funcţionarea unor facultăţi improvizate, fără un colectiv universitar serios, fără laboratoare, cabinete, biblioteci sau chiar amfiteatre... „Sistemul” – cu toţi care fac parte din creierul lui – a lăsat să intre în formarea tinerilor capitalismul sălbatic şi cotropitor, transformând formarea acestora pentru viaţă şi carieră în simplă sursă de bani folosită cu foarte mare îndrăzneală de unele pretinse facultăţi.
Sistemul, dacă doreşte să se autoregleze, nu o poate face mizând (doar) pe componenta evaluare, care acţionează pe final de cicluri de învăţământ, pe etape didactice, dacă nu este ameliorată acţiunea de fiecare zi, miza pe seriozitate şi adevăr. Dacă a fost – şi mai este – atât de mult incriminată mentalitatea revolută a dascălilor de „modă veche” – şi aici nu intră doar cei formaţi în perioada postbelică – antedecembristă –, trebuie bine identificată (şi sancţionată prin formele existente) mentalitatea unor decidenţi interesaţi mereu de afirmarea unei reforme de faţadă, iubitori ai rezolvărilor de moment, oportuniste.
Faptul că doar jumătate sau mai puţin de jumătate dintre candidaţi au promovat definitivatul este îngrijorător. Îngrijorarea nu este dată de sporirea exigenţei – ca şi la alte examene – ci de perioada formării. La orice examen important este ce „bagaj de cunoştinţe” evaluezi, iar aceste cunoştinţe se acumulează în perioada de formare. Cum se derulează aceasta? Ce formezi şi cum formezi? Care este politica educaţională care animă asemenea întrebări? Mediile, mai mici sau mai mari, pot ascunde cu uşurinţă, oricând, o situaţie dezastruoasă. Acestea se reglează prin subiecte, prin soluţii de moment, câtă vreme realitatea rămâne în continuare dureroasă. 

Realitatea din învăţământ este mereu imprevizibilă 

Realitatea din învăţământ este mereu imprevizibilă şi nevindecată. S-a făcut caz de momentul oferit de Liceul Bolintineanu pentru a discuta, încă o dată, fără mari rezultate, fenomenul fraudelor de la examene, de fapt al unei anumite corupţii (spun „anumite” pentru a nu generaliza, deşi lucruri sunt, prin ani, cam departe ajunse). Ancheta este în curs şi cu toţii sperăm că se va finaliza spre sănătatea învăţământului românesc. După încheierea anchetei şi probabila ajungere în sala de judecată, se vor lua şi nişte măsuri punctuale, pe de o parte ale justiţiei, pe de alta ale educaţiei, dar nu se vor lua şi măsuri care să vizeze adâncul sistemului. Arestarea şi chiar pedepsirea cu temniţă a unor persoane nu vor îmbunătăţi prea mult situaţia, nu vor elimina înclinaţiile – „unora” – spre fraudă, bălăcirea în corupţie. Iată, recent, presa ne aduce cazul unei practici din învăţământul sanitar, prin care se adunau bani de la candidaţi/absolvenţi pentru ca aceştia să beneficieze de o evaluare care să le faciliteze accederea la nişte posturi/locuri de muncă cât de cât convenabile. Întâmplarea de la liceul atât de pomenit în această vară n-a pus pe nimeni în gardă, nu i-a îndemnat la prudenţă pe cei care înţeleg în felul lor să „netezească” drumul în viaţă al unor tineri la care instruirea nu se ridică la nivelul dorinţelor, dar pentru care această realitate nu constituie o piedică în atingerea... succesului. Este stupefiant să vezi cum părinţii iau apărarea pretinşilor dascăli sau a elevilor, minimalizând sumele adunate, considerând fireşti gestul unei „atenţii” destinate examinatorului. Din păcate, cazurile de fraudă sau corupţie din învăţământ rămân subiecte fierbinţi de presă, izbucnesc cu flăcări de paie şi se transformă într-un scrum inconsistent, în care nimeni nu mai caută adevărul, adevărul care să inspire ameliorări majore ale formării tinerilor în şcoală. În învăţământ, ca şi în alte domenii de activitate, nu poţi smulge răul din rădăcină doar cu poliţia. 

Hăţişuri şi hărţuiri 

Nu e uşor pentru dascăli să iasă din tot felul de hăţişuri, să facă faţă tentaţiilor, provocărilor sau simplelor şi banalelor situaţii neplăcute în care aproape sunt împinşi de practici şi realităţi. Dacă lucrezi într-o şcoală care adună mai mult elevi slabi – din diverse pricini, câtă vreme şi elevii... slabi la învăţătură sunt tot... elevi (!...) – îţi vei pune întrebarea ce faci ca să-i aduci la şcoală, să-i menţii în şcoală sau să-i scoţi din aceasta la încheierea studiilor. Privind în ansamblu situaţia elevilor, va trebui să consimţim că în masa acestora întră, evident, şi mulţi elevi care iubesc mai puţin învăţătura. Aceştia frecventează şcoala, au totuşi nevoie de şcoli şi de profesori. Punctual, se află – şi se vor afla întotdeauna - în tot felul de situaţii. Trebuie luaţi ca atare. Realitatea lor se reflectă foarte puţin în politicile educaţionale, în curriculum, în programe, manuale şi multe altele... Este o realitate care îi ţine pe profesori mereu în încurcătură, mereu vulnerabili, mereu hărţuiţi. 

Nemulţumiri gratuite 

Surprinzător – şi neelucidat – în ceea ce priveşte activitatea educaţională, este să observi existenţa unui „grund” al nemulţumirilor gratuite, al unor „răutăţi”, manifestarea chiar a calomniei. Există tot felul de motivaţii, unele venite pe căi „oculte”, care generează luarea unor atitudini nu foarte fericite faţă de dascăli. Societatea gestionează deja cu dezinvoltură cultul reuşitei în viaţă fără să ai multă şcoală. E vorba de şcoala instituţionalizată, nu de şcoala... vieţii. Oficiali de rang înalt recunosc că nu sala de clasă le-a adus succesul în viaţă şi în carieră. E un cult greu de învins. Unde mai pui că dascălii sunt prezenţi „la servici” mai puţin ore, au ocazia să dea meditaţii... pe bani, au vacanţe etc. Uneori te întrebi dacă asemenea atitudini nu sunt stârnite şi menţinute „cu bună ştiinţă”. Grădina şcolii e mare!... 

O simplă împroşcare cu noroi 

Mi-a fost dat, în aceste zile, să-mi reţină atenţia... un fapt divers, un articol de ziar în care era calomniat, de către un „anonim”, preşedintele unei comisii de titularizare, un inspector şcolar general adjunct... Zic calomniat deoarece se vorbea foarte rău de el, fără să se aducă dovezi concrete. Nu discut deontologia precară, de care dădea dovadă publicaţia în cauză, publicând un articol nesemnat, sau, mai clar, neasumat. Nu intenţionez să apăr pe „şeful” în cauză. Dar, în „dezvăluirea respectivă”, se vorbea cam aşa: „Inspectorul şcolar general adjunct (...) ar fi primit (s.n.) sume de bani pentru aranjarea mai multor posturi în vederea ocupării lor la concursul de titularizare iulie 2013. (...) Din timp a fost contactat de nişte colegi de partid ca urmare a apariţiei unor posturi de profesor de sport, geografie, limbi străine, biologie şi alte discipline care după data de 1 septembrie vor fi titularizabile în baza art. 253 din Legea Educaţiei. (...) S-a luat legătura telefonic pentru o întâlnire, apoi s-au stabilit procedurile (...) ce sumă, ce posturi, ce oameni le vor ocupa. (...) Inspectorul (...) s-a întâlnit cu membrii comisiilor de evaluare şi a stabilit note intangibile pentru anumiţi concurenţi care după cum s-a văzut au luat note foarte mari în comparaţie cu ultimele examene. Deci s-a lucrat pe lucrare, pe nume, ba chiar pe foile de concurs se putea foarte bine citi numele deoarece se imprimă perfect o umbră pe partea din spate a indigoului de pe pagina de examen! Inspectorul ştie că probele în scurt timp vor fi distruse şi de ani buni de zile face avere pe repartizări (...) când a primit borderoul cu notele i-a dictat informaticianului pe cele care i-au convenit, putând da vina astfel pe o neglijenţă. (...) De aceea vă rog cât mai urgent aplicaţi o procedură de verificare a unor lucrări, telefoane, conturi bancare, avere, fiindcă probele se vor distruge sau vor dispărea după data de 8 august, ori vor fi schimbate foile.” Redacţia cere organelor competente să cerceteze această sesizare şi aspectele cuprinse în ea şi să îi fie comunicate rezultatele pentru o corectă informare a opiniei publice!...
Frauda este sau poate să fie enormă. Dar e atât de generală!... Sau generalizată?!..., întreb eu mai în glumă, mai în serios. Incriminarea este... masivă, dar nu e bazată pe nimic concret. Este, în ceea ce se vede scris, o simplă împroşcare cu noroi. O calomnie. Aruncată cu dezinvoltură în spaţiul public. Din ce motive? E greu de dibuit. Nu exclud faptul că justiţia ar putea să se... sesizeze şi să găsească şi dovezi... Cine ştie? Dar, aşa cum apare, această atitudine... publicistică nu face decât să creeze confuzie în spaţiul public, să strice privirea îndreptată spre învăţământ, să mai arunce o mână de noroi – printr-un gest gratuit – pe obrazul şcolii. 

Un oportunism de doi lei 

Dar vara merge mai departe. Învăţământul o duce greu, dar totuşi se descurcă. Nu putem spune că nu se face nimic dacă ne gândim că, în acest timp când nu se găsesc bani pentru igienizarea sălilor de clasă, înfiinţarea de cabinete şi laboratoare, terminarea unor clădiri destinate spaţiilor şcolare, în chiar acest timp „constructorii” – zidari, primari sau parlamentari legaţi de locurile unde au fost aleşi – construiesc pe lângă şcoli toalete de lux. Mii şi milioane de euro sau de lei se duc pe faianţele unor veceuri ridicate lângă clădiri şcolare care se dărâmă, după cum ne mai spune... presa. Şi aici vorbeşte tot banul. Deşi, în fapt, e vorba de felul cum se stabilesc priorităţile în învăţământ. Un oportunism de doi lei ţinut în viaţă pe bani mulţi. Dar, în vara fierbinte, învăţământul nostru rămâne la toate rece.

Olimpiu NUȘFELEAN


FOTOEVENIMENT
O frumoasă prietenie în vacanța de vară!
10-20 august 2013 - schimb de experiență româno-german, coordonatori Matthias Kopka, Turingia, Germania și prof. Sever Șuteu, Palatul Copiilor Bistrița.
Proiect susținut de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud și Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-Năsăud

Studiul – supliciu sau plăcere?

Probabil că nu mulţi dintre adulţii de astăzi au avut privilegiul de a fi îndrumaţi de mici de către părinţi spre studiu. Dacă ar fi fost aşa, cu siguranţă mai mulţi oameni ar fi avut un viitor mai bun. Astăzi, părinţii de a-şi ajuta copii să înţeleagă cât de important este studiul, învăţătura, lectura. Şi cum studiul se face în mare măsură în şcoală, cred că sunt trei mari categorii de probleme legate de şcoală:
- Probleme care ţin de şcoală ca instituţie;
- Probleme care ţin de familie:
- Probleme care ţin de elevul însuşi.
În acest articol aş vrea să supun atenţiei câteva probleme care ţin de familie pentru a asigura o mai bună colaborare a acesteia cu şcoala în vederea educării elevilor, a pregătirii viitorului nostru. Pe baza experienţei adunate în 29 de ani de muncă cu elevii, propun părinţilor câteva modalităţi eficiente pentru a-şi ajuta copii să înţeleagă cât de important este să studiezi:

Faceţi din studiu o plăcere pentru întreaga familie

Copii au nevoie de modele, de aceea, de preferat ar fi să găsească aceste modele acasă. ACASĂ! Dar mai există „acasă”? adică acel loc cald, bine definit cu funcţii şi roluri, adică tot ce înseamnă ordine, lege, siguranţă, stabilitate, conştiinţa valorilor, puterea, acţiunea, căldură, gingăşie, generozitate, iertare, amabilitate? Din păcate în multe familii „acasă” este o confuzie de roluri, taţi care încearcă să fie mame şi nu reuşesc, mame care sunt tată-mamă, distribuiţi între muncă, menaj, datorii, lipsuri şi nu mai este timp de educaţie. Cum în multe familii nu este timp, nu sunt nici valori transmise clar şi de aici confuzia. Dacă copii văd pe membrii familiei făcând ceva cu plăcere, vor fi tentaţi să-i copieze – şi ar fi ideal să poată copia lucruri bune! Ar fi foarte bine dacă, din când în când, copilul i-ar surprinde pe părinţi citind sau studiind. Faceţi în aşa fel încât să iubească studiul, să nu vadă in el o povară!

Motivaţi-l!

Fiecare familie îşi poate propune să satisfacă un minim de nevoi pe care le are un elev. Mai întâi să-l motiveze. Apoi să-i creeze un cadru propice învăţării, un loc unde să înveţe, luminos şi aerisit, plăcut, având ustensilele necesare. Să rupă o parte din obiceiurile mai mult sau mai puţin sănătoase şi să cumpere rechizite de calitate. Ele vor influenţa calitatea învăţării dar să fie învăţaţi şi să le păstreze. Controlaţi-vă sistematic copilul, sprijiniţi-i activităţile extraşcolare, păstraţi tot timpul o bună legătură cu şcoala. Creaţi copilului o motivaţie pentru a învăţa!

Ce se întâmplă dacă nu studiezi?

Abandonul şcolar este incredibil. În era computerelor mai există analfabeţi. Vorbiţi-le deci copiilor despre oameni care nu au avut în viaţă acelaşi succes ca cei care au învăţat carte. Mulţi dintre cei fără studii ajung să fie batjocoriţi, trataţi cu indiferenţă, lucrând pe salarii mizere şi riscând să rămână oricând fără loc de muncă. Spuneţi-le copiilor că aceasta se întâmplă dacă nu studiezi la timp!

Provocaţi-i să-şi demonstreze capacităţile

Sprijiniţi copii acolo unde au dificultăţi fără să le fiţi cârje! Nu trebuie să-i obligaţi să citească şi să înveţe. Fiţi diplomaţi! Dacă vedeţi că au preocupări inutile amintiţi-le că acestea nu-i vor ajuta în viitor. Este important să nu le-o spuneţi ca pe o dojană. Folosiţi un ton calm, uşor ironic. Spuneţi-le că aveţi încredere în ei dar nu sunteţi siguri că vor reuşi! Astfel îi veţi provoca şi vor încerca să vă demonstreze că nu aveţi dreptate.

Hobby-urile sunt importante

Este foarte important să vă ajutaţi copilul să-şi găsească un hobby, în funcţie de aptitudinile şi preferinţele lui, dar nu încercaţi să-l forţaţi să facă ceva ce nu doreşte, numai pentru faptul că dumneavoastră aţi fi vrut să faceţi acel lucru în copilărie şi nu aţi reuşit. Copii au propria lor individualitate şi nu trebuie să fie o copie fidelă a părinţilor. Lăsaţi-i să-şi aleagă singuri hobby-urile. Important este să fie utile, să le dezvolte imaginaţia, creativitatea, personalitatea. În plus, o să-i relaxeze după orele de studiu.

Şi distracţia trebuie să fie educativă

Organizaţi excursii sau mici drumeţii în familie. Copiii au nevoie să cunoască locuri noi; toate locurile frumoase şi interesante pe care le vor vedea le vor dezvolta gândirea, imaginaţia şi vor avea un rol fundamental în formarea personalităţii. La aceasta se adaugă avantajul comunicării cu familia, lucru care nu e posibil dacă nu petreceţi timp împreună. Acest gen de distracţie este de preferat celui în care copilul pleacă, chiar fără ştirea părinţilor, să se „distreze” cu prieteni pe care nu-i cunoaşteţi, în locuri periculoase. Jocul în aer liber este o formă de odihnă activă de care orice copil are nevoie. Jocul şi plimbările în aer liber ca şi practicarea unui sport care nu implică un efort fizic prea mare, sunt în măsură să grăbească procesul de refacere a organismului şi a capacităţii de învăţare şi memorare. Se vor dezvolta armonios, vor învăţa să se poarte, îşi vor dezvolta spiritul de grup, vor învăţa ce este prietenia şi vor fi mai sănătoşi.

Atenţie la prietenii copilului dumneavoastră!

Încercaţi să vă introduceţi copilul în mediul unor copii care învaţă şi care iubesc tot ceea ce ţine de educaţie. Cu siguranţă îi vor influenţa pozitiv. Evitaţi să-i lăsaţi în compania unor copii care îi pot influenţa negativ, va fi foarte greu să-i dezobişnuiţi de obiceiurile proaste pe care le vor căpăta. Strada sau „gaşca” le transmit doar o bătălie de orgolii, violenţă, delăsare.

Ca mame, sunteţi persoanele cele mai potrivite să-i învăţaţi pe copii ce este prietenia. Puteţi fi cele mai bune prietene ale copiilor dumneavoastră dacă respectaţi nişte reguli simple:
- nu-i trataţi ca pe un bun al dumneavoastră;
- acordaţi importanţă problemelor lor;
- ajutaţi-i să-şi învingă timiditatea;
- prima lor iubire este un test pentru dumneavoastră!
Lăsaţi-i să-şi exprime personalitatea.
Cele mai bune dovezi de prietenie din partea unei mame:
- Susţinerea morală în cazul unui eşec;
- Timpul petrecut împreună;
- Dovezile zilnice de afecţiune;
- Încurajări necondiţionate;
- Respectarea drepturilor şi independenţei sale;
- Răbdarea, chiar şi în zilele mai proaste;
- Optimismul, mai ales în situaţii critice;
- Cultivarea încrederii în forţele proprii.

Prof. Maria POP,
Şcoala Gimnazială Nr. 1. Bistriţa



Portalul Şcoli Speciale – valenţe formative în sfera achiziţiilor lingvistice ale elevilor cu nevoi educative speciale

„Pentru majoritatea oamenilor, tehnologia face lucrurile mai uşor. Pentru persoanele cu dizabilităţi, tehnologia face lucrurile posibile.”
Mary Pat Radabaugh

Integrarea tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale în activităţile de terapia tulburărilor de limbaj, a devenit o necesitate, în condiţiile unei societăţi moderne, bazată pe utilizarea mijloacelor computerizate, prin oportunitatea de a utiliza un adevărat tezaur de imagini, prin intensitatea culorilor, prezenţa animaţiei, a sunetelor, ce transformă procesul de terapie într-o activitate extreme de atractivă, în timpul căreia elevul învaţă cu plăcere.
Portalul Școli Speciale se pliază pe aceste necesități, iar utilizarea lui în practica logopedică aduce un plus de valoare în formarea și dezvoltarea unor competențe lingvistice durabile ale elevului cu CES. Prin accesarea portalului Școli Speciale se urmărește facilitarea copiilor cu cerinţe educative speciale (celor cu deficienţe mentale în particular) spre o înţelegere mai bună a mediului şi a societăţii în care se dezvoltă și asigurarea integrării acestora și participarea activă și responsabilă a lor la viața socială.
La logopedie, Portalul poate fi folosit cu succes în activitățile terapeutice care își propun analiza şi sinteza la nivel propoziţional, de cuvânt sau de silabă sau chiar de fonem. Semnele de ortografie şi de punctuaţie, completarea propoziţiilor lacunare, analiza de text, exerciţiile vizând vocabularul, tot ce presupune latura comunicativă a limbii îşi găsesc, de asemenea aplicabilitatea (lecțiile destinate Limbii române – 1, 2, 3)
Pentru consolidarea achiziţiilor în plan lexico-grafic, se recomandă aplicaţiile tip asociere imagine – cuvânt; completare de propoziţii/ text lacunar (prin selectarea variantei de răspuns); completare rebus. Copilul beneficiază în exerciţiul său de indici pentru identificarea greşelilor (feedback vizual şi sonor): literele sau cuvintele greşite sunt înroşite şi copilul este avertizat sonor la scrierea incorectă a acestora .
Exerciţiile tip puzzle, de reconstituire a întregului din părţi stârnesc interesul copiilor în momentul în care descoperă un suport imagistic cu care sunt familiarizaţi, dar care este integrat într-un joc de sinteză perceptuală. Asemenea exerciţii au valenţe formative multiple, permiţând atingerea unor obiective terapeutice de genul: consolidarea sunetului vizat în poziţii diferite în cuvânt printr-un exerciţiu de vorbire reflectată şi/sau independentă (denumire imagistică; integrare propoziţională după suport imagistic); fixarea noţiunilor de schemă corporală prin introducerea unor figurine reprezentând siluete umane şi/ sau animale; exersare în planul orientării, organizării şi structurării spaţiale (prin indicatori verbali: “Găseşte colţul drept de sus!” etc.); dezvoltarea capacităţii de analiză şi sinteză perceptuală (prin reconstituirea imagistică); activizarea/ dezvoltarea vocabularului, prin exersarea noţiunilor integratoare; dezvoltarea capacităţii de integrare propoziţională (după suport imagistic şi indicatori verbali) etc.
Pentru exersarea memoriei şi a atenţiei vizuale, pot fi utilizate exerciţiile tip memo cu imagini cunoscute, care reprezintă lucruri şi fiinţe familiare (obiecte, animale, persoane) de care copilul este ataşat. Astfel, subiectul logopat este stimulat intrinsec să le caute, formând perechi. Exercițiul respectiv poate fi introdus şi ca exerciţiu de vorbire independentă (prin denumire imagistică şi identificarea pluralului substantivelor) Geografie (lecţia1 – punctul 2), Chimie (lecţia3- punctul 5).
Aplicaţiile de tip asociere imagistică permit conceperea de exerciţii pentru formarea sau dezvoltarea comportamentului verbal – cu accent pe emitere (prin denumire imagistică), vocabular tematic (prin asocieri logice între imaginile obiectelor din aceeaşi categorie) şi integrare propoziţională, exersarea structurilor perceptiv motrice de culoare, formă, mărime - matematică (lecţiile 1, 2).
Pentru dezvoltarea auzului fonematic în etapa de învăţare se pot utiliza cu succes lecţia 1de la fizică – fenomene acustice, iar în etapa de evaluare: pentru percepţia auditivă, memoria şi discriminarea auditivă se pot accesa spre exemplu lecţiile de fizică 1 – punctul 6, şi 3 – punctul 5.
Prin asocierea secvenţelor clasice de terapie cu cele de învăţare/ terapie asistată de computer, prin utilizarea Portalului Școli Speciale sau a altor programe computerizate (soft-uri educative, logopedice), orice logoped are posibilitatea de a-şi eficientiza demersul terapeutic, oferind o alternativă la terapia logopedică tradiţională.

Prof. logoped Georgeta Mariana MOLDOVAN
Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă nr. 1 Bistrița



Bilanţ la Şcoala Gimnazială Dumitriţa

Ultimele două zile de şcoală s-au încheiat, iar pentru elevii din Dumitriţa au fost cele mai frumoase din două motive: primirea premiilor consistente sponsorizate de Asociaţia Urmaşilor Grănicerilor Budac-Ragla, cu suma de 2500 lei, şi picnicul de la Cabana Aluneasa, sponsorizat de Asociaţia Părinţilor de la Şcoala Gimnazială Dumitriţa cu suma de 600 lei.

Joi, 21.06.2013, a avut loc festivitatea de premiere, ziua când elevii „CEI MAI BUNI DINTRE CEI MAI BUNI!” au cules roadele muncii lor. Și nu au fost puţini la număr. Mai exact - 43 de elevi (32%) au primit premii şi menţiuni constând în cărţi şi diplome. Un număr de 20 de elevi ai claselor IV-VIII au realizat performanţe şcolare aducând premii şi menţiuni prin participarea la olimpiade şi concursuri şcolare şi au primit premii-cadou formate din rechizite şcolare de calitate, în valoare de 40 lei/premiu. Suntem foarte mândri de realizările în munca cu elevii, atât noi, cadrele didactice, cât şi părinţii elevilor noştri, iar întreaga comunitate ne-a aplaudat la scenă deschisă în ziua „bilanţului”, când am dat socoteală pentru munca depusă! Anul acesta am avut un record la obţinerea performanţei şcolare: eleva Miherţa Maria din clasa a VII-a a terminat cu media generală 10 (zece), 0 absenţe şi Premiul III la Olimpiada de Matematică a Satelor Bistriţene – etapa judeţeană, a participat şi la faza interjudeţeană la Cluj, unde a obţinut 85 din 100 puncte, la o diferenţă de 1 p de menţiune. Aceasta, cât şi mama ei au fost felicitate de primarul Moga Vasile Ioan şi de viceprimarul Nica Petronel, care ne-au onorat cu prezenţa la festivitatea de premiere, ca în fiecare an, fapt pentru care le mulţumim. Iar noi sperăm ca anul următor şcolar să fie mai roditor din punct de vedere al performanţelor şcolare şi să ne depăşim recordul pentru că avem elevi competitivi şi cadre didactice care „SUSŢIN COMPETENŢA ŞI ANTRENEAZĂ INTELIGENŢA!”.
În ultima zi de şcoală, ne-am deplasat cu microbuzul şcolii la Cabana Aluneasa, cu cei 113 elevi, 10 cadre didactice, 2 părinţi şi invitaţii de onoare: primarul şi viceprimarul, unde am organizat picnic-ul pentru al doilea an consecutiv. Costul transportului de 300 lei a fost suportat din banii obţinuţi de la colectarea selectivă a deşeurilor de către elevii noştri: 270 kg de doze din aluminiu şi 300 kg de cartoane provenite de la cutiile de lapte. Având experienţa anului trecut, organizarea a fost mult mai bună, elevii claselor a VIII-a şi a VII-a s-au specializat în realizarea grătarelor, elevii claselor primare au ecologizat toată zona, iar elevii claselor a V-a şi a VI-a au aşezat şi au strâns masa. După aceea s-au organizat drumeţii la minicascada din împrejurimi, la baraj, chiar şi un campionat de fotbal şi o „bălăceală” în apa râului după aceea, pentru răcorire .Cei mici au fost atât de încântaţi încât au realizat coroniţe din margarete; de data aceasta cei premiaţi am fost noi, cadrele didactice!”.

Plecarea a fost în jurul orelor 1600, dar nu înainte de a le promite elevilor că vom reveni cu drag în aceste locuri la finalul anului viitor şcolar.
Dorim tuturor elevilor şi cadrelor didactice VACANŢĂ PLĂCUTĂ!

Director Lucica Mariana POPOVICI
Şcoala Gimnazială Dumitriţa


Strategii didactice utilizate în lecțiile de fizică

Fizica este poate cea mai importantă știință a naturii deoarece cu ajutorul ei pot fi explicate în principiu orice alte fenomene întâlnite în alte științe ale naturii cum ar fi de exemplu chimia sau biologia.
Didactica modernă este preocupată să centreze în mod real activitatea de învățare pe activitatea elevului, pe care să-l pună în situația de a participa activ și conștient la construirea propriei cunoașteri. Construcția cunoașterii didactice trebuie să reflecte construcția cunoașterii în știință și respectiv modul de gândire.
Drept urmare, învățarea și instruirea în fizică trebuie să se realizeze cu ajutorul următoarelor metode didactice: experimentul cu caracter de investigare și verificare, descoperirea, problematizarea, modelarea, observația sistemică, explicația, demonstrația (matematică sau experimentală), conversația euristică și rezolvarea de probleme. Aceste metode nu sunt specifice fizicii, cum greșit se afirmă în literatura de specialitate, ci în procesul predării-învățării fizicii ele prezintă anumite particularități. De aceea, nu este de așteptat ca profesorul să conceapă metode, el poate numai să opereze asupra succesiunii acestora în cadrul unei anumite strategii sau să le adapteze condițiilor concrete.
Strategia didactică este modalitatea eficientă prin care profesorul îi ajută pe elevi să acceadă la cunoaștere și să-și dezvolte capacitățile intelectuale, priceperile, deprinderile, aptitudinile, sentimentele și emoțiile, constituindu-se dintr-un ansamblu complex și circular de metode, tehnici, mijloace de învățământ și forme de organizare a activității, complementare, pe baza cărora profesorul elaborează un plan de lucru cu elevii, în vederea realizării cu eficiență a învățării.
Observația sistematică este o metodă utilizată pentru colectarea de date și constă în observarea atentă și sistematică (în condiții controlate) a unor obiecte sau fapte în scopul de a sesiza aspectele relevante (proprietăți, procese, relații cauzale) și a le surprinde cât mai obiectiv.
În procesul didactic realizarea unei observații este pregătită de profesor, care reactualizează sau furnizează anumite informații care să ofere elevilor un punct de plecare (să-i ajute pe elevi să formuleze, cât mai explicit, o întrebare sau problemă care să-i orienteze în efectuarea observației).
Experimentul didactic este, ca și cel științific, o metodă de producere de date și reprezintă deseori o continuare a observației sistematice și constă într-o căutare a regularității (sesizate prin observație) realizată în condiții controlate (se efectuează în condiții artificiale, adică în laborator).
Reușita unui experiment didactic este condiționată de respectarea unor cerințe referitoare la pregătirea experimentului de către profesor și elevi și, respectiv, la desfășurarea experimentului. Alegerea experimentului care va fi propus elevilor, proiectarea și desfășurarea acestuia, trebuie realizate ținând seama de necesitatea familiarizării elevilor cu metodologia activității experimentale (în gimnaziu) și, respectiv, stăpânirea metodologiei (în liceu), urmărindu-se dezvoltarea capacității de investigație experimentală a elevilor.
Modelarea este metoda de a cerceta (studia) obiecte și fenomene din natură și societate, proprietățile și legile lor de funcționare, cu ajutorul modelelor.
Modelul este un sistem obiectual, figurativ sau simbolic, elaborat cu scopul de a înlocui originalul care de obicei este un sistem mai complex și care, pe baza analogiei lui cu sistemul original, servește drept mijloc pentru a studia indirect proprietățile și transformarea sistemului original.
Metoda exercițiului (lat. „exercitium” din „exercere” = acțiune repetată în vederea dobândirii unei îndemânării, efort, exercitarea funcțiilor) reprezintă o modalitate de efectuare conștientă și repetată a unor operații și acțiuni mintale sau motrice în vederea dobândirii și/sau consolidării unor cunoștințe și abilități, deprinderi, priceperi.
Problematizarea este metoda care prezintă valențe formative deosebite deoarece generează situații de învățare complexe. Situațiile de învățare axate pe problematizare pun accent pe implicarea activă a elevilor în căutarea unui răspuns situației-problemă, căutare care constă mai degrabă în construirea unei soluții decât într-o rezolvare de probleme.

Surse bibliografice:
1. Ciascai, Liliana, Strategii euristice de instruire la fizică. Cluj-Napoca, Presa universitară Clujeană, 1999;
2. Ciascai, Liliana, Didactica fizicii. București, Editura Corint, 2007;
3. Ministerul Educației și Cercetării, Consiliul Național pentru Curriculum, Ghid metodologic – aria curriculară matematică și științe ale naturii, liceu. București, editura Aramis, 2002;
4. Formarea profesorilor de matematică și științe în societatea cunoașterii – suport de curs, POSDRU/87/1.3/S/62534, 2013.

Prof. Daniela HĂNGĂNUȚ
Liceul „Radu Petrescu” Prundu Bârgăului



Cunună literară la Palatul Copiilor

Flori de final

Odată m-am decis că vreau să zbor,
deci mi-am luat hârtie
şi-am început a desena cu-atâta spor
încât cred c-am uitat o clipă cum se scrie...
Cu aripi colorate, sunt gata să pornesc
unei orhidei de litere să-i povestesc
cum de un an nu mă mai sfiiesc
de talentul meu să mă folosesc.
Cu toate că mai scriam uneori vreun text îmbujorat
sau mai greşeam o rimă;
totuşi mă lăsam purtată din palat în palat,
salutând regii şi prinţii cu stimă.
Ce bucurie de lalea trăiam
când un zâmbet trandafiriu înflorea
pe chipul doamnei profesoare
sau atunci când mai aplaudam
colegii cu idei răsăritoare.
Să mai culegi câte o lăcrămioară de cuvinte
de pe un caiet uitat...
să ţi se spună „Ia aminte,
nu te opri din visat!”.
Aşa că am un bol cu petale de vise
şi le arunc în fiecare zi câte-o scânteie,
să fiu sigură că rămân aprinse,
tot mai aprinse cu fiecare idee.

Atelierul de creaţie literară şi-a închis oarecum porţile, încheind cu brio încă un an creativ. Cercul „Micii Blandieni Bistriţeni”, coordonat de doamna profesoară Ionela-Silvia Nuşfelean, a reuşit performanţe notabile, zeci de premii la diverse concursuri municipale, judeţene, naţionale şi internaţionale. Dar nu premiile sunt esenţa entuziasmului copiilor în ceea ce priveşte activităţile desfăşurate, ci acesta provine din dăruirea doamnei profesoare şi creativitatea acesteia când vine vorba de stimularea elevilor cu jocuri interesante, care stârnesc curiozitatea. Având o atitudine blândă şi caldă, sau uşor mustrătoare, în funcţie de situaţie, reuşeşte să clădească respectul copiilor faţă de persoana sa şi astfel să se impună. Elevul comunică favorabil cu profesoara şi are, în acelaşi timp, o teamă de a nu o dezamăgi. Coordonatoarea noastră pe segmentul creativ a ales să îşi împartă cele două ore petrecute cu o grupă pe săptămână în patru părţi, anume: Comunicare/ Lectură, unde elevii îşi împărtăşesc unii altora noutăţile artistice, recentele lecturi etc. Urmează partea de Joc, unde se propune copiilor un joc creativ pe o anumită temă, urmând ca ei să formeze expresii referitoare la subiectul pe rol, să găsească răspunsuri unor dileme, să creioneze te miri ce perspective şi ulterior să le spună colegilor. A treia este partea propriu-zisă de Creaţie, la care le este dată tema, provocatoare, în legătură cu cea de la joc, iar ajutaţi de expresiile scrise anterior („merindea pe drum”), elevii vor crea un text în proză sau o poezie. Ultima este partea de Dezbatere, în care copiii citesc cu voce tare textele scrise, primind aprecieri şi sfaturi referitoare la ceea ce au scris, notându-se pasaje preferate din creaţiile colegilor. Textele bune, scrise atât în timpul orelor de creaţie literară cât şi în timpul liber al elevilor, beneficiază ocazional de publicare sau de participarea la concursuri. Doamna Ionela nu se limitează însă numai la atât. Când vine vorba de o manifestare culturală îşi mobilizează elevii dornici şi îi duce la aceasta cu scopul de a-i culturaliza. Adesea elevii mai entuziaşti au inclusiv ocazia de a fi implicaţi în activităţi ale grupei de teatru pentru ciclu primar „Face Oricine Ce Vrea”, coordonat de aceiaşi Ionela-Silvia Nuşfelean. Fie că e vorba de o recitare la unul dintre spectacolele micuţilor, scrierea unui scenariu sau ajutorul referitor la efecte speciale, doamna profesoară nu duce lipsă de doritori. Cu porţile cercului redeschise în toamna care va veni, Palatul Copiilor aşteaptă elevii de la ciclu primar până la liceu să se alăture şi cercului „Micii Blandieni Bistriţeni”. Până una alta, în această vară, ne mai întâlnim, la vreo gelaterie literară, atelierele creative în spaţii neconvenţionale... sunt pe val... estival...

Ioana Ilinca Moldovan,
clasa a VI-a



Lecţia de zbor

Creioane colorate
în copaci agăţate
se clatină cu neîndemânare,
grăbite să asiste la evenimentul cel mare!
Vrabia urma să devină mămică,
cu 3 puiuţi, o să fie atât de obosită…
Dar ce bucurie poate fi mai mare
decât să îţi vezi puişorii în stare să zboare?!
Doar mămicile pot şti asta.
Creioanele se învârteau atât de tare,
încât vrabia nu putea să-şi răsucească
gâtul cel firav...
Bucurându-se că acum
are 3 puişori de dus pe drumul cel bun.
Are să-i înveţe să zboare
peste case şi hotare...
Dar fericirea pe care ea o simţea
îi va fi nemuritoare.

Ştefana Dumbrăvean,
clasa a V-a



Tatuând şi împletind pe alb

Septembrie. Creanga lui August din Copacul Anului s-a ridicat, lăsând loc bătrânei toamne să coboare.
Razele soarelui, care reflectă, acum uşor lacul şi rândunicile de pe acoperişul bisericii care nu mai sunt, îmi amintiră că în curând va suna clopoţelul timp de nouă luni, în fiecare zi.
Iulie. Acum. Împletesc.
Împletesc în doisprezece crengile copacului. Momente cu zâmbete, momente cu cerneală şi gânduri, idei nerisipite şi câteva linii triste, care mai dau încă un strop de culoare în mult prea colorata împletitură.
Uneori, când sunt singură; sau nu; izbucneşte de sub piele un gheizer de idei. Stiloul se încinge şi cerneala arde. Sunt prea puţine gânduri pentru ideile mele... Păcat. Aş oferi câte o petală parfumată pentru fiecare cuvânt scris din inimă. Dar, poate e mai bine să ai un buchet de flori presărate cu cuvinte de dor, de mulţumire.
Împletesc, acum, o altă idee.
Scrisul pentru mine e o escapadă într-o mare de polen. Ar fi mult mai simplu să fiu un fluture literar. Să zbor din floare-n floare, să colectez cuvinte şi să inventez un miros nou. Aş începe prin a fi o larvă. O mică vieţuitoare neînsemnată, înfometată; mereu în căutare de mirosuri noi. Apoi, m-aş înveli în propriile comori, mi-aş forma o gogoaşă literară şi aş aştepta... să cresc.
Şapte zile, şapte flori, şapte mirosuri diferite, lucruri îmbinate, amestecate ies. Din acea plapumă cu miros de citate celebre şi cărţi valoroase îşi flutură aripile albastre, parcă pictate cu cerneală pe trupu-i subţire, îmbibat în tuş. Larva de acum câtva timp a lăsat totul într-o bucată de cuvinte şi a început să zboare. Să adune polen de fraze şi gânduri, pe care, mai apoi să le tatueze uşor pe hârtie, folosindu-şi aripile de cerneală.
Gândurile se împletesc, ideile se lasă scrise de o bucată de cărbune mult prea subţire. Dacă intensitatea gândului ar putea fi calculată, atunci, cu siguranţă s-ar fi inventat alte cifre, cu o putere mai mare. Însă, e destul să ne uităm la numărul de file ale romanului nostru preferat ca să ne putem da seama cu câtă pasiune şi cu câte idei reale sau... mai puţin; a scris autorul cartea noastră preferată.
Fluturii împletesc doar o zi. Păcat... Aş mai fi avut multe împletituri de scris aici, însă am tot lăsat ochii şi gândul să urmărească cuvintele şi acum am dat de alb. Am scris două zile. Am amorţit. Îţi scriu din alb. Coperta s-a închis... Până la toamnă.

Veronica Maria Tők,
clasa a VII-a



Telegrama

Împletesc... împletesc nisipul şi marea într-o vacanţă de neuitat. Împletesc soarele şi norii, creând condiţii meteorologice perfecte... Împletesc visul şi realitatea, dând naştere propriului meu Univers...
În bagajul de mână am împachetat literatura în eşarfa preferată pentru că, la fel ca orice lucru fragil, are nevoie de acoperire. Cartea preferată o am bine ascunsă în sertăraşul inimii mele, iar pe MP3 am înregistrat hiturile copilăriei mele... Valurile mă îndeamnă la înot... Fredonând o melodie auzită la radio, mă plimb pe malul invadat de apa ce nu mai are răbdare... Culeg scoici... 500.... Exact aşa cum am promis... 500 de scoici pe care le împletesc într-o cunună ce cântă glasul mării... 500 – nici mai mult, nici mai puţin.
Soarele, scafandru recunoscut, cercetează adâncurile... Caută corali, aşa mi-a spus aseară... Caută corali pe care îi ţese pe cer în fiecare amurg...
Mă îndrept spre larg... Înot... iau o gură mare de aer şi continui să merg pe sub apă... Visez că înot printre filele cărţii preferate... Vreau să mă adâncesc în rândurile din linia orizontului, alături de brăţara mea norocoasă şi să îmi încep hibernarea... Iar la noapte, voi scrie pe cer cu lumină de stele un bilet... o telegramă...:
„Treziţi-mă când va începe iar jocul cu foaia şi razele de lună!”

Alexandra Andrecuț,
clasa a VIII-a



Apolodor pe rol, în Palatul Copiilor

Pe final de an teatral, într-un cadru festiv, Apolodor a fost primit cu căldură de micii actori din trupa „Face oricine ce vrea”, sub dirijarea nu neapărat a maestrului Do-Mi-La-Sol-Fa, ci a doamnei profesoare Nuşfelean Silvia-Ionela.
Elevii au intrat cu uşurinţă în pielea personajelor din „Cartea cu Apolodor”, scrisă de Gellu Naum, au trăit din plin viaţa personajelor creionate pe hârtie. Datorită cererii mari (de a îmbrăca penajul pinguinului tenor), Apolodor a găsit soluţia, multiplicându-se, uşor. Această transformare, jocul actorilor a atras spectatorii de toate vârstele, care i-au aplaudat pe protagonişti la scenă deschisă. În cadrul scenariului au evoluat şi 4 eleve de la cercul de teatru creativ, care au conturat finalul reprezentaţiei.
Micii actori s-au descurcat FB, trecând cu brio de situaţiile mai dificile. Aceştia au demonstrat încă o dată talentul, seriozitatea şi dorinţa de a deveni, eventual, vedete. La sfârşitul reprezentaţiei, în colaborare cu profesoara actorilor, Apolodor i-a răsplătit pe copii pentru efortul lor cu câte o diplomă frumos ilustrată (personalizată, cu chipul lor). Au primit şi, xeroxată color, diploma de la Concursul Judeţean de teatru şcolar „Arlechino”, însemnată cu locul I. Bravos! Atmosfera a fost destinsă, agreabilă, demnă de aventura fermecătorului tenor, Apolodor!

Alexandra Bălan,
clasa a V-a