marți, 15 aprilie 2008

Aprilie 2008

"Nu pui temelia libertăţii când împuşti
pe cei ce gândesc altfel decât tine."
(A. de Saint-Exupery)

EDITORIAL

„Arta” de a fi educatoare

S-a spus de multe ori că profesia de dascăl este o artă, iar sufletul copilului, lutul ce trebuie modelat. Aşa cum frumuseţea formei rezultate depinde atât de calitatea materialului cât şi de cunoştinţele şi talentul artistului, în mod asemănător, frumuseţea personalităţii copilului, viitorul adult al societăţii de mâine, supus modelării prin procesul educaţional, depinde atât de materialul pus la dispoziţie, cât şi de competenţa profesională a cadrului didactic. Aşa cum artistul îşi lasă amprenta aspra creaţiei sale, tot aşa personalitatea cadrului didactic, alături de modelele din familie şi societate, îşi lasă amprenta asupra sufletului maleabil al copilului pe care îl pregăteşte pentru viaţă.

Modelele oferite de educatoare, apoi de învăţătoare, influenţează personalitatea în formare a copilului. Mai târziu, din mulţimea profesorilor, el îşi va alege un model pe care-l admiră şi cu care ar dori să se identifice în urma descoperirii unor calităţi atractive.

Dar fiind faptul că educaţia formală se desfăşoară sub îndrumarea nemijlocită a cadrului didactic, este absolut necesar ca dascălul să fie o persoană de calitate din toate punctele de vedere. Este cunoscut faptul că actul didactic are caracter de previziune, de aceea dascălul trebuie să aibă în permanent în atenţie imaginea tipului de individ pe care doreşte să îl obţină, precum şi efectele ce le poate avea oferirea de modele.

De o importanţă primordială în exercitarea cu succes a misiunii de dascăl este dragostea faţă de profesie şi faţă de copil, cele două aspecte fiind indisolubil legate şi condiţionându-se reciproc.

Competenţa profesională include cunoştinţe, capacităţi, conduite şi atitudini solicitate în exercitarea profesiei, supuse unui continuu proces de perfecţionare. Perfecţionarea competenţei, impusă de dinamica societăţii şi de explozia informaţională din toate domeniile, preîntâmpină instalarea rutinei şi a plafonării din viaţa la catedră. De aceea, pentru a îndeplini cu succes misiunea asumată, se cere din partea educatorului să fie pregătit bine profesional, să posede cunoştinţe de cultură generală, de psihopedagogie, să cunoască particularităţile de vârstă şi cele individuale ale copiilor.

De asemenea, experienţa didactică acumulată de-a lungul timpului este foarte importantă deoarece numai prin practică se desăvârşeşte o profesie.

Un dascăl competent stabileşte obiective, prelucrează şi accesibilizează cele mai importante şi mai utile conţinuturi informaţionale, trezind interesul copiilor pentru lecţii, manifestând creativitate şi flexibilitate în organizarea şi desfăşurarea lor.

Dar numai bagajul informaţional nu este suficient, fiind necesar şi un comportament corespunzător ce trebuie să însumeze diferite trăsături de personalitate, alături de capacităţi intelectuale ca expresivitatea, imaginaţia, simţul umorului şi prezenţa de spirit, modul deschis şi amabil de adresare. Trăsături ce dau o notă aparte sunt şi farmecul personal, alături de bunăvoinţă, amabilitate, zâmbet, un timbru plăcut al vocii, precum şi prezenţa fizică.

Analiza critică obiectivă a eficienţei sau ineficienţei în activitate trebuie să-l determine pe dascăl la intervenţii atât asupra propriei activităţi şi comportament, cât şi asupra elevilor prin folosirea celor mai potrivite metode şi procedee, la aplicarea în mod creator a strategiilor didactice, în funcţie de nivelul clasei şi cel individual al fiecărui copil. Folosirea unei autorităţi echilibrate, principialitatea, fermitatea şi perseverenţa în formularea cerinţelor către copii în vederea realizării obiectivelor educaţionale, dar şi respectul faţă de cei încredinţaţi spre formare sunt cerinţe indispensabile pe care cadrele didactice ce îşi asumă responsabilitatea formativă trebuie să le întrunească în propria personalitate. Orice atitudine violentă sau brutală are repercusiuni imediate, deseori de durată, asupra dezvoltării copilului şi are efecte negative asupra psihicului lui.

ed. Raveca BRĂTFĂLEAN
Grădiniţa nr. 4, Bistriţa


FOTOEVENIMENT


8 APRILIE - ZIUA INTERNAŢIONALĂ A RROMILOR
sărbătorită în şcolile pilot din cadrul proiectului PHARE
„ÎMPREUNĂ PENTRU O EDUCAŢIE DESCHISĂ TUTUROR”.


Promovarea metodelor didactice interactive
în activităţile extracurriculare

Una dintre provocările deja lansate în societatea contemporană este necesitatea regândirii şcolii, a educaţiei formale, alături de cea nonformală şi informală, în variatele lor forme de articulare. Ca subsistem al macrosistemului de educaţie, sistemul şcolar, prin oferta sa educativă, contribuie la structurarea traiectelor de (auto)formare şi (auto)dezvoltare a personalităţii individului, pregătindu-l pentru a fi un beneficiar pretenţios al educaţiei permanente.

În abundenţa informaţională cu care societatea actuală se confruntă, sistemul educaţional are dificilul rol de a forma personalităţi care să ştie să discearnă informaţia preţioasă de cea excedentară, de a extrage esenţialul din general. Astfel, în educaţie, a apărut termenul de educaţie modernă. Termenul de modern este folosit în educaţie, de obicei, pentru a releva situaţia avansată a prezentului în relaţie cu trecutul, care a fost depăşit prin dezvoltare. Într-o societate postmodernistă, cunoaşterea trebuie să fie funcţională, utilă; înveţi nu doar pentru „a şti” şi a stoca o serie de informaţii din diferite domenii, pentru a demonstra cât de „educat eşti”, ci înveţi pentru „a face”, pentru „a folosi” ceea ce ştii, pentru „a aplica” ceea ce ai acumulat, în folosul tău şi al celorlalţi. A şti ce să faci cu ceea ce ai învăţat este dezideratul major al educaţiei postmoderniste.

Activismul elevului implicat de strategiile folosite de către cadrul didactic atât în desfăşurarea activităţilor de predare-învăţare, cât şi în cadrul celor extracurriculare, se constituie ca un imperativ al orientării postmoderniste în educaţie. Şcoala postmodernistă trebuie să ştie cum să-l motiveze pe elev să înveţe şi cum să faciliteze procesul învăţării, organizând şi dezvoltând strategii de lucru interactive, punând accentul pe utilitatea cunoştinţelor şi pe necesitatea însuşirii lor pentru a se descurca în viaţă. Rolul cadrului didactic este nu de a îndopa elevii cu diverse cunoştinţe, ci de a le arăta ce au de făcut cu acestea.

În cadrul activităţilor extracurriculare, excursia şcolară, cu toate formele ei, este utilizată tot mai frecvent, deoarece e atractivă, permite creşterea randamentului şcolar, realizarea odihnei active, stârneşte interes, produce bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe. Judicios organizată, are multiple valenţe educative şi presupune observaţie, comparaţie, identificare, ordonare, descriere, corelare interdisciplinară, descifrarea necunoscutului. A călători, este o nevoie sufletească a oricui. Ne place să schimbăm locurile, să cunoaştem alţi oameni, pentru ca, la întoarcere, cu atât mai mult să ne iubim meleagurile natale.

Elevii învaţă în timpul excursiei să se orienteze în timp şi spaţiu, se educă în spiritul moralei civice, îşi consolidează şi sistematizează informaţiile pe baza perceperii directe a obiectelor şi fenomenelor studiate, în condiţiile lor naturale sau plecând de la forme şi reproduceri ale acestora, păstrate în muzee.

înv. Dorina Mariana DĂNILĂ
înv. Anuţa POP
Şc. Gen. „A. P. Alexi”, Sângeorz-Băi


Învăţământul profesional şi tehnic - opţiune pentru prezent şi viitor
În atenţia absolvenţilor de gimnaziu - clasa a VIII-a

Pentru anul şcolar 2008-2009, învăţământului profesional şi tehnic (ÎPT) este organizat prin liceul tehnologic, pe două rute:

1. Ruta directă - liceu (cu trei profile: tehnic, servicii, resurse naturale şi protecţia mediului), care cuprinde:
- ciclul inferior - clasa a IX-a şi a X-a
- ciclul superior - clasa a XI-a şi a XII-a

2. Ruta progresivă de liceu prin:
- şcoala de arte şi meserii - clasa a IX-a şi a X-a - nivelul 1
- anul de completare - clasa a XI-a - nivelul 2
- ciclul superior al liceului - clasa a XII-a şi a XIII-a - nivelul 3

Prin ŞAM (şcoala de arte şi meserii) se realizează pregătire în domeniile: mecanică, electromecanică, electronică şi automatizări, chimie industrială, materiale de construcţii, electric, construcţii, instalaţii şi lucrări publice, agricultură, silvicultură, comerţ, turism şi alimentaţie, industrie alimentară, fabricarea produselor din lemn, industrie textilă şi pielărie, estetica şi igiena corpului omenesc.

După finalizarea clasei a X-a ŞAM şi susţinerea unui examen, absolvenţii dobândesc certificatul de competenţe profesionale nivel 1, calificarea lucrător (muncitor). Obţinerea acestui certificat permite absolvenţilor continuarea studiilor în anul de completare clasa a XI-a, cu peste 25 de calificări profesionale, în acelaşi domeniu sau într-un alt domeniu, după susţinerea examenelor de diferenţă.

După finalizarea anului de completare - clasa a XI-a - şi susţinerea unui examen, absolvenţii dobândesc certificatul de competenţe profesionale nivel 2, calificarea de muncitor specialist.
Absolvenţii care au promovat acest examen pot continua studiile în ciclul superior al liceului pe ruta progresivă clasa a XII-a şi a XIII-a sau ciclul superior al liceului - ruta directă, clasa a XI-a şi a XII-a, după susţinerea unor examene de diferenţă. La finalizarea studiilor, după susţinerea examenului, absolvenţii dobândesc certificatul de competenţe profesionale nivel 3 - calificarea tehnician. Absolvenţii pot participa la examenul de bacalaureat având acces spre învăţământul superior.

Începând cu anul şcolar 2008-2009, calificările tehnician veterinar, agronom, horticultor, zootehnist, agromontan, tehnician în silvicultură şi exploatări forestiere, agroturism, se desfăşoară prin liceu ruta directă - 4 ani, profil resurse naturale şi protecţia mediului.

Exemple de calificări prin ruta progresivă:
Clasa a IX-a , a X-a - lucrător în mecanică de motoare
Clasa a XI-a - mecanic auto
Clasa a XII-a, XIII-a - tehnician transporturi

sau

Clasa a IX-a , a X-a - lucrător pentru estetica şi igiena corpului omenesc
Clasa a XI-a - frizer-coafor-manichiurist-pedichiurist
Clasa a XII-a, a XIII-a - coafor stilist

Fiecărui elev i se asigură şansele de continuare a studiilor în funcţie de aspiraţiile şi potenţialul individual de învăţare.

Este bine ca absolvenţii învăţământului gimnazial să cunoască aceste rute a ÎPT şi să aleagă cea mai bună variantă pentru viitorul ce le aparţine.

Inspector şcolar de specialitate
prof. Speranţa UNCIU


Şcoala - factor important în păstrarea şi promovarea tradiţiilor

Ce-a fost... ce-a mai rămas

Au fost vremuri când oamenii ştiau puţine lucruri, dar le făceau bine. Şi tot atunci aveau timp pentru toate. Acum lumea s-a întors parcă pe dos. Totul se desfăşoară contra cronometru, totul se face pe fugă. Nonvaloarea a devenit valoare, iar valoarea a ajuns, uneori, să fie contestată. Ne-au invadat telenovelele şi manelele. Frumoasele doine, care l-au însoţit pe român pretutindeni, le mai cântă doar împătimiţii care nu vor să renunţe la ele. Costumul popular cusut de bunicile noastre la lumina lămpii este undeva pe fundul lăzii.

Satul a fost mereu un păstrător şi continuator al tradiţiilor. Este nevoie însă de o anumită „magie” pentru a le păstra în forma lor nealterată. Oraşul are atracţie pentru noutate, pe când tradiţia se bazează tocmai pe vechime şi repetitivitate. Cu alte cuvinte, o tradiţie trebuie să fie veche (chiar prin definiţie) şi, în acelaşi timp, permanent repetată într-o formă cât mai fidelă. A întrerupe o tradiţie echivalează cu pierderea simbolului acesteia şi favorizarea ingerinţei unor elemente străine, care ajung să o deturneze.

Rolul şcolii în păstrarea obiceiurilor şi tradiţiilor

Puţine ţări din Europa au o atât de bogată zestre culturală ca cea a României. Acum, că suntem membri ai Uniunii Europene, trebuie să le facem cunoscute şi celorlalţi, promovând diversitatea multiculturală. Din păcate, în ultimii ani, românii sunt tentaţi să „importe” cultură, în loc s-o exporte pe a lor. În acest sens, este imperios necesară o strategie culturală care să recunoască rolul culturii ca factor de creştere economică, de integrare socială, de promovare a spiritului civic, de evidenţiere şi punere în valoare la nivel european a patrimoniului comun, şi, nu în ultimul rând, un program care să cuprindă protejarea, conservarea, restaurarea şi valorificarea patrimoniului cultural local, precum şi integrarea acestuia în circuitul naţional şi internaţional.

Ca în multe alte domenii, şi în acest caz, şcoala are un rol deosebit. Modalităţile prin care şcoala contribuie la păstrarea şi perpetuarea obiceiurilor şi tradiţiilor comunităţii locale sunt diverse. Depinde de disponibilitatea dascălilor, dar şi de membrii comunităţii locale.

Pentru exemplificare, voi menţiona câteva acţiuni desfăşurate la şcoala generală Figa:

a) serbări şcolare cu ocazia sărbătorilor de iarnă, prin care s-au reînviat si s-au pus în valoare unele colinde vechi, de mult uitate, încercându-se totodată conştientizarea de care părinţi şi copii a faptului că un costum vechi, autentic, e mult mai valoros decât unul plin de paiete;
b) proiectul educativ intitulat „Sunt fiu al satului Figa”, având grup ţintă elevi, părinţi, bunici, preotul satului;
c) proiectul educativ „Copil ca tine sunt şi eu” având ca obiectiv principal multiculturalitatea, ştiut fiind că la Figa există o comunitate de rromi, care au tendinţa de a-şi uita propriile valori culturale;
d) organizarea unui mic muzeu în incinta şcolii unde au fost expuse obiecte vechi de îmbrăcăminte, de bucătărie, folosite în agricultură sau în gospodărie;
e) „Să nu uităm” - expoziţie de fotografii vechi în care se evidenţiază portul popular sau diferite obiceiuri.

Tradiţii şi obiceiuri la Figa

La fel ca în multe alte zone ale ţării, şi la Figa, sat aşezat la doar 5 km de oraşul Beclean, unele tradiţii s-au pierdut în negura timpului, iar altele s-au denaturant. S-au păstrat cele care marchează cele mai importante evenimente din viaţa omului: naşterea, botezul, nunta, înmormântarea, fiecare cu ritualurile ei aparte. În afară de acestea, mai există două obiceiuri, la care figanii ţin foarte mult şi pe care le păstrează cu sfinţenie, obiceiuri care nu se mai întâlnesc prin satele din apropiere: „Împănatul boului” şi „În pcez ".


Împănatul boului la Figa

a) Pregătirea ritualului:
- cu o lună înainte de Rusalii, băieţii din sat merg să se înţeleagă cu proprietarul boului, plata fiind o zi de coasă pentru fiecare băiat care participă;
- în ajunul zilei de Rusalii, băieţii se duc la „furat de flori”, acest lucru petrecându-se cu acordul tacit al tuturor sătenilor. Din trandafiri, bujori şi alte flori de sezon, împreună cu fetele, ei fac o cunună de flori, care este pusă pe un cadru de lemn, adăugându-se apoi frunze de stejar. Cununa este pregătită în curtea stăpânului boului şi, de aici, în ziua de Rusalii, porneşte ceremonia;
- pregătirile continuă şi în dimineaţa de Rusalii, când doi băieţi (numiţi paparude) sunt acoperiţi cu frunze de stejar, pentru a nu fi recunoscuţi. Alţi băieţi (trei sau patru), împreună cu fetele, îmbrăcaţi în costume populare, se ocupă de prinderea boului.

b) Pregătirea boului şi desfăşurarea ceremoniei:
- cununa de flori este aşezată cu grijă pe capul boului, se prinde bine de coarne, având grijă să nu-i acopere ochii; tot pe cap este pus un ham cu panglici multicolore. Acum, alaiul porneşte spre biserică însoţit de muzicanţi. Băieţii conduc boul iar fetele îl aşteaptă. În faţă sunt călăreţii, urmaţi de paparude, care, cu ajutorul bicelor, orientează boul (ţinut de doi băieţi) spre locul unde aşteaptă fetele.

Se spune că fetele care au curajul să-l prindă de coroană se vor mărita în acel an. Cele care l-au prins, îl aduc înapoi, alte fete încercând să afle dacă se vor mărita.

În timp ce paparudele pocnesc din bici, sunt udate de săteni cu apă din găleţi, semn al belşugului. Aceste ritualuri se repetă de câteva ori, după care întreg alaiul se îndreaptă spre casa gospodarului. Cununa este aşezată la capătul grajdului, la loc vizibil. Sărbătoarea continuă cu un program artistic, urmat de joc până dimineaţa.

„În pcez”

Acest obicei se desfăşoară la Figa în ajunul zilei de Crăciun. Pe la ora opt dimineaţa, toţi copiii satului, chiar şi cei care abia pot umbla în picioare, îmbrăcaţi frumos, cu trăistuţa în umăr, se îndreaptă către şcoală, unde încep să vină oameni cu dulciuri pe care le pun în trăistuţele copiilor. Când intră în sala de clasă, fiecare om este întâmpinat de către copii cu strigate de bucurie: „Cuuucurigu-be!”. Cei care au adus dulciuri sunt înscrişi, apoi, de către învăţătoarea satului, pe o listă, care ajunge la preot. Acesta dă citire listei în biserică, în ziua de Crăciun.

Este o mândrie pentru figani să aducă dulciuri „în pcez”. Unii vin chiar şi din alte localităţi, pentru a participa la acest eveniment. Spre sfârşit, îndrumaţi de învăţătoare, copiii susţin un mic concert de colinde. Apoi, toată suflarea se îndreaptă spre case. Copiii, cu trăistuţele pline, se pregătesc de colindat, în timp ce gospodinele se pregătesc să-i primească.

Cât încă se mai păstrează, chiar şi izolat, astfel de tradiţii şi obiceiuri, nu este totul pierdut. Generaţiile viitoare vor reuşi să-şi cunoască rădăcinile, să se descopere şi să se înţeleagă.

Şcoala este din nou chemată să contribuie la promovarea tradiţiilor şi obiceiurilor populare, elemente incontestabile ale originalităţii şi identităţii noastre naţionale.

înv. Eva BILEGAN
Şc. Gen. Figa


O datorie - cunoaşterea tezaurului nostru folcloric

Avem o datorie sacră faţă de generaţiile care vin,
să-i facem să cunoască tezaurul nostru folcloric
.”
(Smaranda Florean)

Două surori, ambele învăţătoare, Lucia Pintican, de la Şcoala Generală din Archiud, şi Delia Pop, de la Şcoala Generală „Liviu Rebreanu” din Beclean, au finalizat un curs opţional de „Etnografie şi folclor” pentru elevii ciclului primar, prin publicarea volumului „Fereastra cu muşcate” ( Editura „Napoca Star”, 2008). În cele două şcoli au fost iniţiate proiecte de amenajare a unor muzee de etnografie şi folclor, în cadrul unui program de granturi pentru dezvoltare şcolară.

Titlul cărţii semnalate, amintind mai degrabă de piesa de teatru a lui Ion Victor Popa, „Muşcata din fereastră”, este o metaforă simbolizând atât deschiderea („fereastra”) sufletelor şcolarilor spre creaţia folclorică, cât şi bogăţia şi frumuseţea acesteia („muşcate”). Apariţia acestei lucrări „demonstrează încă o dată că avem o datorie sacră faţă de generaţiile care vin, să-i facem să cunoască tezaurul nostru folcloric, păstrându-ne astfel identitatea naţională”, a afirmat în preambulul ei inspectoarea de specialitate Smaranda Florean.

Iubirii pentru spaţiul natal i se asociază, didactic, obiectivele cadru ale cursului opţional de folclor al celor două dăscăliţe: înţelegerea folclorului ca parte integrantă a culturii româneşti, perceperea diversităţii obiceiurilor şi tradiţiilor naţionale şi locale, conştientizarea necesităţii păstrării şi transmiterii obiceiurilor româneşti.

Se poate afirma faptul că această carte constituie partea teoretică a opţionalului semnalat, iar ultima ei secvenţă este una de evaluare a acestuia, sub forma unei serbări şcolare, „Sfântă muncă de la ţară” (un vers din poezia ,,Plugurile” de Vasile Alecsandri).

După o scurtă introducere, „Satul românesc, imens zăcământ folcloric”, este prezentată „gospodăria tradiţională”, casa ţărănească cu părţile ei componente: camera de oaspeţi (casa dinainte), tinda şi camera de locuit (casa dinapoi). Din camera de oaspeţi nu lipseau canapeiul, patul cu „cobăr”, icoana cu „cingeu”, lada de zestre. Tinda era spaţiul cu multiple funcţionalităţi, mic depozit de cereale, fără pod, sau bucătărie. Aici era cuptorul pentru copt pâine şi vatra pentru foc deschis („Archiud, dragostea mea - File de monografie”, ediţie coordonată de Melania Cuc şi Rodica Şulea, Editura „George Coşbuc”, Bistriţa, 2007, p.80) . În tindă se ţineau de regulă şezătorile.

Dintre ocupaţii, este detaliată cultura cânepii, probabil şi ca o etapă pregătitoare a descrierii portului popular archiudean. Lexicul specific acestei ocupaţii, aproape dispărute, reactualizează termeni aproape uitaţi şi necunoscuţi tinerilor generaţii de elevi: „pupci”, „zbiciuială”, „hecelă”, „buci”, „jârebgiuţe”, „bgileşte”, „cenuşar” etc.

Din punct de vedere etnografic, Archiudul „pare a fi un punct de interferenţă între zona de câmpie şi zona Şieului, atât în port, cât şi în folclor” (monografia citată, p.78).

Costumul popular, afirmă autoarele „adună în el unduirea grâului, macii câmpului, lacrima izvoarelor şi frunzele codrului”. Ca la un concurs de prezentare a portului popular, facem cunoştinţă cu termeni ca „pogneţi”, „ajur”, „fodor”, „şuluari”, „uioş” etc.
Jocurile specifice archiudenilor sunt: „De-a lungul”, „Bărbuncul”, „Învârtita”. Admirabil este descrisă învârtita de către preotul Octavian Băieş: „Niciodată nu am văzut o învârtită mai îndrăcită ca la nunţile din Archiud. O beţie, o vrajă, o frenezie a jocului se revarsă asupra tuturor”.

Obiceiurile descrise sunt „legate de anotimpuri, de sărbătorile religioase, de momentele mai importante ale vieţii”. Interesant este obiceiul cununii, „încredinţatul”, logodna tinerilor prin schimbul de „năfrămuţe” (batiste), „şarantăul”, făcutul steagului de nuntă, „colăcarii”, feciorii călare, împodobiţi, purtând la şa un colac, ei însoţind alaiul mirelui plecat după mireasa din alt sat, legatul drumului pentru alaiul de nuntă.

Bine argumentat este obiceiul priveghiului, „datină prin care se încearcă o evadare din tragismul vieţii”, probabil o reminiscenţă păgână, amintind şi de dacii bucuroşi în faţa morţii, convinşi că astfel ei trec în împărăţia lui Zamolxis. La fel ca în ,,Mioriţa”, în ritualul înmormântării tinerilor nelumiţi, necăsătoriţi, se introduc şi elemente de nuntă: ei sunt îmbrăcaţi ca miri, în alaiul funebru nelipsind steagul, ceteraşii. După aşezarea sicriului în groapă „tinerii joacă în jurul acesteia”.

Lucrarea se încheie cu imagini referitoare la interiorul casei ţărăneşti, la costumele populare din Archiud, la obiceiul de nuntă „şarantăul”, imagini din spectacolul „Sfântă muncă de la ţară”.
Lucrarea celor două învăţătoare se vrea şi o sinceră intenţie de căutare a „rădăcinilor” rurale ale celor plecaţi din satul natal, fiindcă, aşa cum spunea scriitoarea archiudeancă Melania Cuc, „fără rădăcini suntem Nimeni.”

prof. Ion Radu ZĂGREANU
Şc. Gen. „Liviu Rebreanu”, Beclean


Ziua rromilor sărbătorită de elevii de la Şcoala Generală nr. 2 Bistriţa



Şcoala Generală nr. 2 din Bistriţa, alături de alte nouă şcoli din judeţ, este implicată în proiectul PHARE 2005 „Împreună pentru o educaţie deschisă tuturor”.

Prin acest proiect, ne-am propus ca, în acest an şcolar, să îmbunătăţim performanţele şcolare ale elevilor, să implicăm activ părinţii în viaţa şcolii, să dezvoltăm un parteneriat activ şcoală-comunitate, să promovăm identitatea culturală a etniilor din care provin elevii şcolii noastre.

Pentru a atinge aceste obiective, desfăşurăm diverse activităţi, de genul Şcoala de după şcoală, în care 60 de elevi (30 din ciclul primar şi 30 din ciclul gimnazial) sunt ajutaţi să depăşească dificultăţile pe care le întâmpină la limba română şi matematică sau alte materii, două ore zilnic, asigurându-li-se, în acelaşi timp, masa de prânz gratuit.

De asemenea, ne-am mai propus să desfăşurăm lunar activităţi cu părinţii, materializate prin mese rotunde în care se vor dezbate teme de interes pentru părinţi, propuse chiar de ei, serbări legate de diferite ocazii, lecţii demonstrative cu participarea părinţilor, activităţi comune cu părinţii şi elevii, excursii la care să participe şi părinţii.

În acest context, în ziua de 8 aprilie 2008, în şcoală s-a sărbătorit Ziua Internaţională a Rromilor, printr-un spectacol coordonat de doamna institutor Cătălina Sucilea. Programul a fost variat şi a cuprins o prezentare despre istoria şi cultura romilor, pregătită de doamna profesoară Maria Meşter, prezentare ce a îmbrăcat o formă interactivă, în care au fost valorizate cunoştinţele pe care părinţii, elevii şi ceilalţi invitaţi le au referitor la această temă. A urmat parada costumelor tradiţionale, în care s-a făcut o scurtă descriere a acestora şi a zonei din care provin. În continuare, elevii claselor I, a II-a şi a IV-a, pregătiţi de învăţătorii Viorica Cătană şi Aurel Moga, au prezentat cântece şi o scenetă potrivite cu evenimentul. Doamna profesoară de limba engleză Oana Tomi a adus apoi pe scenă un grup de eleve din clasele a VII-a şi a VIII-a, care au interpretat o piesă în limba engleză şi una în limba rromani, încântându-i pe cei prezenţi. Spectacolul s-a încheiat cu o suită de dansuri specifice culturii rrome, prezentate de grupul de dansatori al şcolii, îndrumat de domnii profesori Ionuţ Raţiu şi Zoltan Mihaly. La final, toţi elevii au fost felicitaţi şi li s-a oferit câte o diplomă de participare din partea şcolii.

Ecourile activităţii au fost pozitive, elevii, părinţii şi invitaţii din partea Casei Corpului Didactic, ai Inspectoratului Şcolar Judeţean, precum şi cei ai Partidei Romilor Pro Europa fiind plăcut încântaţi de prestaţia elevilor noştri, ceea ce ne dă speranţa că astfel de activităţi contribuie la întărirea colaborării cu comunitatea şi familiile elevilor.

inst. Cătălina SUCILEA
înv.
Nicoleta PASZTOR
prof. Maria MEŞTER
Şc. Gen. nr. 2, Bistriţa


Cum cultivăm şcolarilor plăcerea de a lectura

Epoca actuală se caracterizează printr-o pătrundere masivă a mijloacelor electronice de informare şi destindere, fapt ce a îndepărtat „clasica” lecturare a cărţilor. Cu toate acestea, împărtăşesc ideea conform căreia cartea îşi păstrează rolul primordial în formarea personalităţii umane, lectura rămânând cea mai de seamă activitate în scopul formării orizontului intelectual al omului.

La vârsta şcolară, lectura are un rol hotărâtor în dezvoltarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor, a vocabularului, precum şi formarea gustului pentru citit a elevilor.

Gustul pentru lectură nu vine de la sine, ci se formează printr-o muncă ce înglobează răbdare, voinţă, perseverenţă şi continuitate.

Uneori, elevul nu are la îndemână cărţile potrivite vârstei lui, fapt pentru care este importantă înfiinţarea unei mici biblioteci a clasei, care asigură fiecărui elev condiţii minime de lectură, cartea pe care o caută fiindu-i la îndemână.

Lectura pune la dispoziţia elevului cunoştinţe interesante despre viaţa oamenilor sau a animalelor, despre mediul înconjurător, despre trecutul istoric al popoarelor etc. Prin cititul cărţilor, elevii au puterea de a raporta impresiile şi trăiriile autorului la propria experienţă de viaţă. Textele studiate determină atitudinea şi comportamentul viitor al copilului. De aceea, este important să cunoaştem ce şi cât citesc copii, respectând particularităţile lor de vârstă.

O bună organizare şi îndrumare a lecturii elevilor impune o colaborare strânsă între şcoală şi familie. Este foarte important să se ia în discuţie importanţa lecturii elevilor, să se scoată în evidenţă imensul rol al lecturii în formarea personalităţii copilului, să se dea îndrumări despre ce şi cum trebuie să citească elevii, spre a-i ajuta să înţeleagă ceea ce citesc, dezvoltându-li-se astfel interesul pentru lectură.

Pentru micii noştri cititori, pentru plăcerea acestora de a aluneca în „lumea visului”, romancierii au creat personaje, au rafinat conţinutul, învelind o întreagă lume, o lume de personaje şi întâmplări ce-şi află refugiu în bătăile neliniştite ale inimii cititorului, devenit îngerul lor protector. Nedescoperită de ei, lumea poveştilor nu ar exista, iar fără personaje, cititorul ar rămâne închis în sine singur.

înv. Dorina Marinela BEŞA
Şc. Gen. Unirea


Imaginaţie şi creativitate în învăţământul primar

„Există, adesea, în prima copilărie, o prospeţime a imaginaţiei, o curiozitate neobosită, un fel de geniu poetic, pe care savanţii sau artiştii ajunşi la maturitate nu le pot găsi decât cu mare greutate” - remarca Gaston Berger.

Creativitatea este proprie tuturor copiilor în limitele dezvoltării normale. Fiecare copil dispune de un potenţial creativ, respectiv de anumite trăsături sau însuşiri favorizante actului creator. Identificarea elementelor potenţialului creativ presupune multă atenţie şi preocupare din partea învăţătorului.

Proiectarea lecţiei trebuie să înglobeze un efort de inovaţie şi creativitate pedagogică. Creativitatea solicită cunoştinţe din cadrul mai multor arii curriculare, cum ar fi: Limbă şi comunicare, Matematică şi ştiinţe, Arte etc.

Lecţiile de limba şi literatura română, prin natura, structura şi conţinutul lor variat, contribuie la formarea unei gândiri creatoare, la angajarea conştientă a copilului în procesul formării propriei sale personalităţi. Dăm câteva exemple în acest sens:
- trecerea unui dialog în povestire şi invers;
- găsirea unui alt final al povestirii;
- să creeze o poveste în care să fie unul dintre personaje;
- să alcătuiască un text în care să apară unele cuvinte date;
- să fie apărătorii sau acuzatorii unui personaj etc.

În întocmirea compunerilor, un rol important îl joacă nu numai imaginaţia, ci şi experienţa de viaţă a copilului. Cuvintele, bine ticluite şi meşteşugite, devin un mijloc eficient şi valoros de exprimare a propriilor idei, gânduri şi sentimente. Elevii dau frâu liber imaginaţiei, ca şi cum ar păşi pe un tărâm de vis, necunoscut şi totuşi familiar.

Valenţele instructiv-educative ale activităţilor folosite în orele de matematică converg spre o gândire independentă şi creatoare. În ciclul primar, elevii vin în contact cu probleme de diferite tipuri şi cu grad de dificultate diferit. Diferenţa dintre a învăţa rezolvarea unei probleme şi a şti (a putea) să o rezolvi înseamnă, în esenţă, creativitate. În activitatea de rezolvare şi compunere a problemelor, am insistat pe participarea activă a elevilor la acţiuni, sarcinile au fost date gradat, stimulând eforturile intelectuale, trezind interesul şi sensibilitatea la probleme noi. Prezentăm câteva din modalităţile folosite la dezvoltarea spirituală şi creatoare a elevilor:

- să creeze probleme după imagini şi tablouri;
- să creeze un enunţ pentru întrebările date;
- să completeze datele care lipsesc şi să rezolve problema;
- să creeze probleme cu indicarea numărului de operaţii;
- să modifice conţinutul datelor;
- să rezolve problema prin mai multe procedee etc.

Într-o atmosferă stimulatoare, chiar şi copiii cu tendinţe spre pasivitate, neobişnuiţi cu efortul intelectual, intră treptat în procesul muncii intelectuale şi prind gustul rezolvării problemelor.

Spiritul inventiv şi creativ al elevilor se poate stimula şi la orele de ştiinţe şi geografie prin desene, lecturi sau jocuri. Însoţită de ilustraţii, lectura geografică dobândeşte un caracter atractiv, asigurând dezvoltarea gândirii independente, lărgind orizontul intelectual al elevilor, trezindu-le interesul şi curiozitatea.

Disciplinele opţionale sunt adevărate oaze în care ne regăsim, atât noi învăţătorii, cât şi elevii. Valorificând cele mai de preţ însuşiri ale copilăriei - inventivitatea, fantezia, imaginaţia, elanul spre aventură şi cunoaştere, regăsite în activităţile realizate în cadrul disciplinelor opţionale - vom stimula şi vom forma inteligenţe îndrăzneţe.

Activităţile transdisciplinare pe care le-am desfăşurat cu elevii au vizat trecerea de la concret la abstract, în vederea pregătirii capacităţilor necesare pentru activitatea creativă.

În clasele I-IV, una dintre metodele care răspunde cel mai bine trebuinţelor copilului este jocul. Acesta trezeşte buna dispoziţie, bucuria, creând atmosfera favorabilă desfăşurării activităţii. Având impresia că se joacă, în fapt, elevul participă activ la propria lui formare, dobândind cunoştinţe, formându-şi atitudini şi comportamente, având ocazia să aibă un spirit critic şi să-şi folosească potenţialul creativ.

Relaţia învăţător-elev trebuie să fie mutuală, deschisă unui dialog permanent, să faciliteze instalarea unui climat psihic caracterizat prin tonalitate afectivă pozitivă, stimulator exprimării creatoare a elevilor.

înv. Antonia MITITEAN, Şc. Gen. „Ştefan cel Mare”, Bistriţa
înv. Traian MITITEAN, Şc. Gen. nr. 4, Bistriţa


Un pas mai uşor către şcoală

În preajma vârstei de 6-7 ani, personalitatea copilului atinge dezvoltarea necesară pentru a accepta separarea de familie, el fiind capabil să-şi câştige o nouă autonomie, care îi permite ieşirea din cercul familial şi integrarea în alt grup social, cel şcolar.

Studiile care s-au efectuat pe o populaţie şcolară din România au dus la câteva concluzii privind relaţia dintre capacitatea şcolarului de clasa întâi de adaptare şcolară şi educaţia primită în perioada premergătoare. Şi anume:

- timpul necesar asimilării statutului de elev este mai mic când calitatea şi setul de comportamente dobândite de elev în perioada premergătoare debutului şcolar sunt mai mari;
- deficienţa conduitelor adaptative este mai mare în cazul copiilor ce provin din familii fără potenţial pedagogic şi în cazul celor crescuţi în instituţii.

Aceste concluzii pun în evidenţă importanţa mediului şi a stimulării pentru creştere şi dezvoltare.
Fiind conştiente de toate aceste probleme cu care se confruntă copiii la intrarea în şcoală şi din dorinţa de a preîntâmpina situaţiile de inadaptare ale acestora, învăţătoarele claselor a VI-a din Şcoala Generală nr. 1 din Bistriţa, care la toamna viitoare vor prelua copiii în clasele întâi, au iniţiat un protocol de colaborare cu grădiniţele din cartier (Grădiniţele 2, 10, 14, 18), protocol care, aşa cum sugerează şi titlul – „Un pas mai uşor către şcoală” –, are ca scop colaborarea celor împlicaţi (educatoare, părinţi, copii, învăţătoare) în procesul trecerii de la grădiniţă la şcoală, în vederea unei mai uşoare adaptări a copiilor în grupul şcolar. Această colaborare a demarat cu o „masă rotundă”, desfăşurată în data de 28 februarie 2008 în incinta Şcolii Generale nr. 1, când s-a stabilit şi programul activităţilor următoare (vizite ale copiilor de la grădiniţe la şcoală, întâlniri şi discuţii cu părinţii pe această temă, activităţi comune ale şcolarilor cu copiii de la grădiniţă).
În interesul copiilor, viitori şcolari, al părinţilor lor şi al comunităţii în care trăim, sperăm ca scopul activităţii noastre să fie atins.

înv. Anna GALL
Şc. Gen.nr. 1, Bistriţa


Rolul factorilor ambientali în dezvoltarea motivaţiei la elevi

De ce unii elevi nu învaţă? De ce unii elevi sunt indisciplinaţi? De ce unii elevi nu respectă profesorii? De ce unii elevi învaţă foarte bine ? De ce unii elevi sunt respectuoşi?

Întrebări la care, dacă vom găsi răspunsuri, vom găsi şi procedurile educaţionale de dezvoltare a unei motivaţii pozitive care va pune în valoare capacitatea energetică a elevilor, angajarea lor într-o activitate de învăţare optimală.

La baza conduitei individului uman stau întotdeauna mai multe mobiluri: tendinţe, intenţii, trebuinţe, interese, fapte, acţiuni, conduite. Aceste mobiluri poartă numele de motive, ele determinând un comportament sau altul. Motivaţia este ansamblul mobilurilor sau factorilor predominant interni care declanşează activitatea individului, deci şi a elevului, o orientează spre realizarea unor scopuri şi o susţine energetic. Motivaţia are un caracter activator, energizator asupra comportamentului, dar şi unul de direcţionare al comportamentelor.

O tratare modernă a motivaţiei este teoria elaborată de Maslow şi Nuttin, teorie ce are implicaţii şi în psihologia şcolară.

Maslow propune o ierarhizare a motivelor (piramida motivelor):

MOTIVE DE AUTOREALIZARE
(realizarea potenţialului propriu)

MOTIVE DE APRECIERE ŞI STIMA ALTORA
(evaluare pozitivă, competenţă, recunoaştere)

MOTIVE DE RELAŢIONARE AFECTIVĂ
(dragoste, apartenenţa la un grup social, acceptare)

MOTIVE DE SECURITATE
(fără pericole, echilibru emoţional)

MOTIVE BIOLOGICE
(hrană, adăpost, odihnă, trebuinţă sexuală)

După Maslow, educatorul trebuie să ştie că dimensiunile motivaţionale nu constituie doar condiţia fundamentală pentru activitatea de învăţare a elevului, ci şi un rezultat al acestei activităţi. Motivele cuprinse în piramidă se pot cultiva prin activităţi educaţionale adecvate. Dacă sunt satisfăcute mai întâi motivele de la nivelul inferior, se vor putea dezvolta cele de la nivelul superior. Dacă elevii sunt sănătoşi, hrăniţi, învaţă într-un climat liniştit, atunci vor putea obţine şi performanţe ridicate.

Ierarhizarea propusă de Maslow îl ajută pe educator care, prin metode şi procedee adecvate, poate să acţioneze pentru comutarea motivelor la niveluri de ierarhizare superioare.

În aceeaşi măsură, trebuie avută în vedere relaţia profesor-elev. Ea trebuie considerată una de colaborare, bazată pe sentimente, expectanţe şi scopuri comune. Intervenţiile motivaţionale ce nu respectă scopurile, emoţiile şi convingerile unei persoane, pot produce efecte pe termen scurt, dar pe o perioadă mai mare de timp aceste intervenţii pot să eşueze.

În literatura de specialitate sunt prezentate mai multe strategii pe care le pot utiliza educatorii în munca lor de dezvoltare a motivaţiei elevilor: evaluarea trebuinţelor celui care învaţă, dezvoltarea impulsului cognitiv, captarea interesului, utilizarea competiţiei, remodelarea programului de recompense şi pedepse etc.

În cele ce urmează, voi prezenta factorii ambientali pe care cadrele didactice îi pot utiliza pentru creşterea motivaţiei la elevi:

1. Precizarea elevilor a unui motiv de-a fi motivaţi

La începutul fiecărei noi sarcini şcolare, trebuie explicat elevilor că pot obţine o satisfacţie personală din îndeplinirea ei. Comentariul profesorului trebuie să aibă un caracter motivator („Cred că o să vă fie util...”, „Cred că o să vă placă....”), nu unul neutru sau chiar negativ („Sunt convins că nu o să vă placă, dar...”, „O să consideraţi inutilă această temă, dar...”).

Elevii trebuie conştientizaţi asupra:
- finalităţii sarcinilor pe care le rezolvă;
- modului în care aceste sarcini îi pregătesc să facă alte lucruri;
- importanţei sarcinilor.

2. Expectanţe clare

De multe ori, educatorii nu oferă date suficient de clare despre sarcinile pe care trebuie să le îndeplinească elevii, noua sarcină fiind abordată fără a le da un motiv al realizării ei şi nici vreo raţiune a finalităţii ei.

Elevii au nevoie să ştie exact:
- la ce se aşteaptă profesorul din partea lor să facă (pentru un proiect se precizează tema exactă, reperele informaţionale de ordin teoretic şi estetic, faptul că se va ţine cont de originalitate, creativitate, modul de prezentare a proiectului etc.);
- cum vor fi evaluaţi (recompensaţi prin note, diplome, evidenţiaţi la panoul de onoare al şcolii etc.);
- care vor fi consecinţele diferitelor acţiuni întreprinse de ei (dacă nu vor îndeplini sarcina de lucru, vor fi notaţi în consecinţă, se vor anunţa părinţii etc.).

Dacă nu vor cunoaşte aşteptările profesorului vis a vis de sarcina dată, se vor simţi nesiguri, anxioşi, vor comite frecvent greşeli, vor realiza sarcina cu o anumită latenţa.

3. Fixarea unor obiective pe termen scurt

Stabilirea unor obiective pe termen scurt se aplică în special elevilor cu performanţe reduse la o anumită disciplină, elevilor care au o anumită aversiune faţă de o anumită materie. Dacă aceştia sunt învăţaţi să-şi fixeze scopuri şi sarcini pe termen scurt, vor putea obţine performanţe superioare şi vor deveni mai conştienţi de propria lor eficacitate şi abilitate la disciplina respectivă.

4. Aprecierea verbală şi scrisă

Lauda este cea mai naturală şi cel mai facil de administrat dintre tehnicile motivaţionale de care dispune profesorul. Trebuie avut în vedere că mai important decât cantitatea acestei laude este calitatea ei, adică modul în care ea este oferită. Lauda este credibilă dacă este oferită cu sinceritate, pentru un lucru bun, concret realizat. Lauda se aduce şi elevilor slabi la învăţătură, dar care, la un moment dat, au îndeplinit cu succes sarcina dată, au dovedit interes şi implicare în rezolvarea ei. Acest lucru îi poate stimula şi motiva în viitor. Lauda este foarte eficace în cazul elevilor introvertiţi, preocupaţi de propriile gânduri şi sentimente.

De asemenea, comentariile scrise de profesor pe lucrările elevilor au un impact pozitiv, semnificativ asupra performanţelor ulterioare la teste. Totodată, se remarcă şi un efect asupra efortului ulterior al elevului, al atenţiei şi atitudinii sale faţă de învăţare.

5. Utilizarea judicioasă a notării

Trebuie avut în vedere faptul că sistemul de notare prezintă trei funcţii diferite: evaluarea, oferirea feedback-ului şi mobilizarea. Acordarea unei note mari pentru rezolvarea unei sarcini de învăţare, îndeplinirea unei sarcini de lucru, constituie un stimulent.

6. Stimularea descoperirii, explorării, curiozităţii epistemice

„Trezirea cognitivă” sau curiozitatea epistemică creează premisele motivării pentru a căuta noi căi de înţelegere şi de rezolvare a unor probleme. Iată câteva modalităţi prin care poate fi stimulată curiozitatea epistemică:

- neobişnuitul: se poate utiliza un fapt devenit obişnuit şi banal drept rampă de lansare pentru a realiza ceva neobişnuit. De exemplu, dacă elevii vorbesc despre problemele lor legate de învăţătură, profesorul poate să înceapă să-şi expună propriile experienţe legate de acest subiect. Prin acest mod de abordare, îşi prezintă latura umană, fapt ce-l aproprie de elevi. Putem propune elevilor să pregătească un test pentru profesori.
- surpriza: se începe lecţia printr-un experiment simplu, dar interesant (experiment la chimie, fizică; o strofă dintr-o poezie la literatura română; un cântec la educaţie muzicală; o proiecţie la istorie, geografie etc.). În felul acesta se stârneşte curiozitatea, interesul, motivaţia pentru a studia .
- contradicţia: se poate invoca o descoperire, un fapt, care pare să contrazică anumite principii, reguli, legi universal valabile („anomaliile” apei; locul hidrogenului, heliului în sistemul periodic).
- nesiguranţa: are loc atunci când, pentru rezolvarea unei probleme, există mai multe soluţii posibile, sau atunci când apare îndoiala sau conflictul dintre două convingeri opuse.
- prezentarea unor elemente incomplete (scheme program la chimie, circuite electrice la fizică, fraze lacunare, itemi de completare).

7. Stimularea apetitului

Oferirea unei mostre din recompensă, înainte ca elevul să fi depus vreun efort, are efecte stimulative asupra motivaţiei. Arătând elevilor ce înseamnă un gest cu semnificaţie socială, îi va conştientiza de ce anume se va întâmpla dacă lucrează bine. Sau se poate concepe o secvenţă de instrucţie pentru învăţare, în care elevii să aibă un succes iniţial. Elevii sunt mult mai motivaţi atunci când profesorul le rosteşte mai întâi numele, după care pune întrebări, decât atunci când aşteaptă răspunsuri voluntare.

8. Utilizarea unor materiale familiare pentru exemple

Când se utilizează cifre pentru diverse calcule se pot folosi preţurile unor produse, în calculul masei moleculare se poate face asociere cu stabilirea sumei totale de bani dintr-un portmoneu etc.

9. Minimalizarea atractivităţii motivaţiei competiţionale

Deseori, un elev recurge la fapte ce subminează autoritatea unui profesor, asta pentru a obţine acceptarea şi aprobarea celorlalţi colegi. Pentru a determina elevul să perceapă în mod negativ acest mod de comportament, poate fi implicat în activităţi şcolare auxiliare. Pentru a minimaliza atractivitatea competiţională este necesar uneori a se folosi pedeapsa pentru comportamentul neadecvat, dar concomitent să fie stimulat un comportament adecvat.

10. Minimalizarea consecinţelor neplăcute ale implicării elevilor în şcoală

Câteva consecinţe neplăcute: diminuarea stimei de sine (utilizarea unor apelative dezonorante de câtre profesor la adresa elevului); disconfortul fizic (absenţa pauzelor, o sală de clasă friguroasă, un ecran plasat prea departe, un mobilier prea mic etc.); situaţia în care elevii sunt solicitaţi să asculte o prezentare plictisitoare, să participe la o competiţie unde numai o mică parte au şansa de a câştiga, să fie testaţi dintr-o lecţie ce nu li s-a predat.

Ca o concluzie, dorinţa unui elev de a depune un efort cognitiv în scopul achiziţionării de noi cunoştinţe reprezintă produsul mai multor factori cu acţiune conjugată, pornind de la personalitatea şi abilităţile elevului implicate în sarcini specifice de învăţare, până la mobilizarea generală pentru învăţare.

Motivaţia dispune de două segmente importante: unul de energizare, iar celălalt vectorizant, de orientare a comportamentului spre realizarea unui scop.

Sugestiile prezentate în legătură cu dezvoltarea motivaţiei elevilor par simple, dar ele sunt esenţiale şi utile. Nu există reţete pentru motivarea acestui obiectiv educaţional fundamental. De aceea, „dirijarea motivaţiei în clasă rămâne mai mult o artă”.

prof. Cecilia PRECUP
Şc. Gen. „Avram Iancu”, Bistriţa


Simpozionul naţional „Şcoala modernă”
Ediţia a VI-a - 24 mai 2008
„Bune practici în consilierea şi orientarea educaţională”

Activitatea de consiliere şi orientare a constituit în ultimii doi ani o prioritate a educaţiei în România, materializată prin apariţia unei noi programe şcolare, constituirea unor echipe de formatori naţionali şi judeţeni, stagii de formare continuă, elaborarea unor pachete de resurse utile procesului de instruire (ghiduri, culegeri de texte, fişe de lucru etc.). În felul acesta, s-a conturat un climat de susţinere a iniţiativelor creative ale personalului didactic, iniţiative care pot face obiectul unui cadru destinat schimburilor de experienţă.

În această direcţie, Casa Corpului Didactic Neamţ anunţă organizarea Simpozionului naţional „Şcoala modernă”, ediţia a VI-a, care va avea loc în data de 24 mai 2008, cu tema „Bune practici în consilierea şi orientarea educaţională”.

Obiectivele simpozionului vizează optimizarea demersului didactic în domeniul consilierii şi orientării, dezvoltarea competenţelor specifice ariei curriculare consiliere şi orientare, precum şi schimbul de bune practici în domeniul instrumentelor de lucru utile în organizarea, desfăşurarea şi evaluarea activităţilor specifice.

Simpozionul se va derula pe mai multe secţiuni:

1. Sesiune de comunicări cu următoarele subteme:
• Autocunoaştere şi dezvoltare personală
• Comunicare şi abilităţi sociale
• Managementul informaţiilor şi învăţării
• Planificarea carierei
• Calitatea stilului de viaţă

2. Concurs de reviste şcolare şi auxiliare didactice

Înscrierile se fac până la data de 5 mai 2008, la Casa Corpului Didactic Neamţ, strada Petru Rareş, nr. 24, Piatra-Neamţ, telefonic sau prin e-mail (Tel. 0333/401922, 0333/401923, Fax. 0233/223885, e-mail: ccdneamt@gmail.com), prezentând următoarele date: numele şi prenumele autorului, specialitatea, unitatea şcolară (inclusiv nr. de telefon), domiciliul si nr. de telefon, titlul lucrării şi suportul audio-video necesar pentru prezentarea lucrării.

Conţinutul comunicărilor trebuie să trateze aspecte practice privind activitatea de consiliere şi orientare, să prezinte experienţe didactice proprii, să formuleze opinii şi sugestii referitoare la optimizarea activităţilor în domeniu.

Lucrările pentru sesiunea de comunicări vor fi redactate pe cel mult patru pagini, în format A4, pe o singură faţă, la un rând, în „Arial” 12. Numele autorului, şcoala şi localitatea se vor scrie sub titlu, iar bibliografia se va consemna la sfârşit, după cum urmează: nume şi prenume autor, anul, titlul lucrării, editura, localitatea, pagina de referinţă.

Fiecare participant poate participa la o singură secţiune, cu o singură lucrare (nu se admit lucrări colective). Prezenţa este obligatorie pentru participanţi.

Pentru secţiunea Auxiliare didactice se admit numai lucrări editate în anii 2007 şi 2008, iar la secţiunea Reviste şcolare pot intra în concurs numai revistele care au cel puţin trei numere consecutive.

Pentru buna desfăşurare a lucrărilor, participanţii vor achita o taxă de 40 RON, ce va fi trimisă, până la data de 5 mai 2008, pe adresa: Carmen Dascălu, Casa Corpului Didactic Neamţ, strada Petru Rareş, nr. 24, cod 610119.

Persoane de contact: Luminiţa Felea (pentru înscriere), tel. 0233/223885 (orele 9,00 -16,00); Dan Agrigoroae (pentru alte relaţii), tel. 0744575351 (orele 9,00-16,00).

Fiecare participant la activităţile simpozionului de mai sus va primi diplomă de participare.

Participanţii care doresc să publice comunicarea într-un volum intitulat „Bune practici în consilierea şi orientarea educaţională”, prin Editura „Alfa" a C.C.D. Neamţ (cu ISBN inclus), vor aduce lucrarea pe suport electronic, precum şi rezumatul acesteia, care va avea cel mult două pagini, cu următoarele caracteristici: format A5, scriere la un rând, cu margini egale de 10 mm, titlul cu „Arial” 12 bold, iar numele şi şcoala (scrise sub titlu), precum şi conţinutul vor fi scris cu „Arial” 10; bibliografia va fi trecută la sfârşit.

Lucrările (inclusiv rezumatul) trebuie să fie corectate de eventualele greşeli de tehnoredactare, iar scrisul va conţine semnele diacritice româneşti. Numele fişierului va fi scris fără semne diacritice. Taxa de publicare este de 30 RON.

director C.C.D. Neamţ, prof. Daniela MĂTĂSARU
coordonator, prof. Dan AGRIGOROAIE