miercuri, 17 ianuarie 2018

Ianuarie 2018

„Caracterul însă al unei şcoli bune e ca elevul să înveţe în ea mai mult decât i se predă.” (Mihai Eminescu)

Eminescu – trepte spre mit

„Eminescu este unul din exemplarele cele mai splendide pe care le-a produs umanitatea. Avem convingerea că dacă mai trăia, sănătos, încă douăzeci de ani, el ar fi fost considerat, fără putință de contestare, ca unul din cei mai mari creatori de poezie din întreaga literatură a lumii. [...] Dar Eminescu nu este numai un poet de geniu. Este ceva mai mult. El este cel dintâi care a dat un stil sufletului românesc și cel dintâi român în care s-a făcut fuziunea cea mai serioasă a sufletului daco-roman cu cultura occidentală”, spunea Garabet Ibrăileanu încercând să valorifice moștenirea marelui scriitor și să-i stabilească locul în panteonul culturii române.
Mitul eminescian domină autoritar cultura română de mai bine de un secol. Geniu dispărut în floarea vârstei, bolnav și nefericit sufletește, dar de o moralitate și un patriotism desăvârșite, intransigent, fervent și drept militant politic, de o inteligență sclipitoare care l-a situat în avangarda științelor politice, economice, sociale și tehnice, romantic întârziat însă, poet nepereche, poet național, poet social, luceafăr al poeziei românești, întemeietorul limbii noastre literare, chintesență a spiritualității românești, „om deplin al culturii române”... sunt tot atâtea locuri comune prin care critica românească circumscrie contribuția marelui scriitor la patrimoniul culturii române. Sprijinind cauza mai tuturor intereselor politice, morale sau literare ale posterității, revendicat de toate formele de naționalism: ortodoxism, legionarism, protocronism și, acum, de noua dreaptă, Eminescu a reușit să fie – cum a formulat Nicolae Manolescu – „emblematic pentru toate curentele de gândire din secolul nostru.”
Chiar dacă nu și-a definit decât în termeni poetici concepția despre literatură și artă („Nu mă-ncântați nici cu clasici,/ Nici cu stil curat și antic –/ Toate-mi sunt de o potrivă,/ Eu rămân ce-am fost: romantic” în Eu nu cred nici în Iehova), Mihai Eminescu demonstrează, prin biografia sa, supusă atâtor valuri de (re)semantizări, caracterul și statutul său de „tânăr geniu”, punct inițial în dezvoltarea mitului. Între cele două portrete morale, cel creat de Caragiale, în La Nirvana („așa l-am cunoscut atuncea, așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist, comunicativ și ursuz, blând și aspru; mulțumindu-se cu nimic și nemulțumit totdeauna de toate.[...] Ciudată amestecătură! – Fericită pentru artist, nefericită pentru om”) și cel realizat de Maiorescu („ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o așa covârșitoare inteligență, ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-și întipărise vreodată nu-i mai scăpa”) se va defini, pentru posteritate, o imagine caracterizată de coincidentia oppositorum specifică romanticului. Caracterizările făcute de cei doi titani ai culturii române impun, încă din timpul vieții lui Eminescu, imaginea unui poet de geniu, a unui mit național atât în conștiința criticii literare cât și a publicului, iar puținii detractori vor fi expuși oprobriului (a se vedea cazul Macedonski).
Publicarea poeziilor postume în ediția Perpessicius și studiilor lui Călinescu și Vianu din anii ’30, urmate de interpretarea lui Ion Negoițescu, tipărită în 1968, prin care se stabilește valoarea postumelor și imaginea romanticului vizionar, dar și descoperirea celor 93 de scrisori inedite adresate Veronicăi Micle duc la consolidarea și canonizarea mitului eminescian în cultura română.
După apariția imaginii poetului genial, intrat în universalitate, pasul următor a fost identificarea românilor cu această imagine a perfecțiunii naționale, transferul de legitimitate dinspre acest ideal către popor. Din simplu poet, Eminescu devine reprezentant al românismului, grație caracterului profund naționalist al scrierilor sale. Până la instaurarea comunismului, toate mișcările și ideologiile politice din România au găsit în Mihai Eminescu resursele necesare pentru a-și legitima spiritual existența. Tradiționaliștii, ortodoxiștii, sămănătoriștii, regaliștii, legionarii, socialiștii, comuniștii și apoi anticomuniștii au găsit în mitul lui Eminescu, așa cum o arată și Lucian Boia, resursele pentru a se legitima și pentru a-și consolida ideologiile: „Nu doar comuniștii au celebrat centenarul lui Eminescu, ci și anticomuniștii de toate nuanțele ideologice, refugiați în Occident. În timp ce primii căutau să-și legitimeze prin Eminescu recent instauratul regim, ceilalți, tot prin el, își justificau rezistența față de regim, în numele spiritului național românesc”.
Fervent contestatar al doctrinei comuniste, tânărul de 28 de ani avertiza cu gravitate în Timpul, în 6 august 1878, despre „stafia comunismului care bântuie în Europa”, în articolul Din Petersburg ne sosește știrea…: „O serioasă tulburare socialistă amenință Europa. Cetățenii liberi, independenți și înfrățiți ai republicii universale, care la noi sunt reprezentați prin partidul roșu, încearcă a răsturna toate formațiunile pozitive de stat, și dacă n-o vor putea face aceasta, ceea ce e de mai nainte sigur, totuși vor încerca s-o facă pe calea lor obișnuită a atentatelor, scenelor de ulițe, tulburărilor etc., iar acele încercări încep a-și arunca umbrele de pe acum.” Atitudinea contestatară, expusă și în alte articole din presa vremii, a condus, la scurt timp după instalarea regimului comunist, la „epurarea” a aproape întregii opere eminesciene. În privința lui Eminescu, criticul literar Alex Ștefănescu scrie, în lucrarea Din „realizările” regimului comunist – Cărți interzise, că «edițiile din opera sa trecute pe lista neagră a cenzurii comuniste sunt la fel de numeroase ca acelea din scrierile lui Hitler și Mussolini», apreciind că poetul național a fost „tratat, practic, ca un infractor”. La scurt timp, Mihai Eminescu este reabilitat – simbolul său căpătase o importanță prea mare pentru a fi ignorat. O nouă etapă a mitului e lansată, imaginea și opera poetului fiind complet reinterpretate. Articolele sale politice, precum și multe dintre poemele sale interzise până atunci, considerate a fi prea naționaliste pentru perioada comunismului de până la 1965, sunt revalorificate pentru a sluji noua ideologie. Elementul central al operei eminesciene devine poezia Împărat și proletar, care lăsa impresia apropierii de idealurile regimului nou instaurat.
O atitudine naționalistă persistentă (de factură pronunțat etnicistă și ortodoxă) s-a instalat în anii ’90 pe terenul lăsat liber de ideologia comunistă (ea însăși cu o puternică încărcătură naționalistă, așa că între comunism și ce a urmat e de văzut nu doar schimbarea, ci și o semnificativă continuitate). În acest context, funcția tradițională a lui Eminescu, de exponent al românismului, nu putea decât să se consolideze. Sociologul Ilie Bădescu (profesor la Universitatea din București) e unul dintre primii care reactualizează gândirea socio-politică a lui Eminescu, văzând în ea un antidot împotriva „înstrăinării”: „Niciodată primejdia unei atari înstrăinări nu a fost atât de acută ca astăzi, când falșii apostoli ai europenismului ne cer să ne dezicem de opera teoretică și politică a lui Eminescu”. Până și legionarismul schițează o revenire-e drept, fără mare impact. În 1995, se publică (la editura Fundației „Buna Vestire”, denumire care reia titlul unei cunoscute gazete legionare) broșura din 1950 a lui Constantin Papanace, Eminescu, un mare precursor al legionarismului românesc (cu o prefață a scriitorului Ion Coja).
Adulat și detractat deopotrivă în decursul timpului, Eminescu rămâne o preocupare constantă a spiritualității românești, un mit și un simbol identitar al românismului.

Bibliografie:
1. Bogdan Crețu, Mai avem nevoie azi de mitul Eminescu?, Ziarul de Iași, 11 ianuarie 2017;
2. Lucian Boia, Mihai Eminescu, românul absolut. Facerea și desfacerea unui mit, Humanitas, 2015;
3. Prof. dr. Ilie Bădescu, Blestemul unui neam sunt tinerii cu „inimi bătrâne”, https://gandeste.org/religie.

prof. metodist Teodor COTUȚIU
Casa Corpului Didactic a Județului Bistrița-Năsăud

Programul Erasmus+, inițiativă relevantă pentru nevoile comunității

Uniunea Europeană a celebrat în anul 2017, 30 de ani de la lansarea Programului Erasmus, una dintre cele mai longevive și prolifice inițiative în domeniul educației, formării profesionale și tineretului, care a marcat și evoluția societății românești în ultimii 20 de ani. Erasmus este un proiect cu istorie și implicații adânci în transformarea României. Programul Erasmus+ reprezintă o inițiativă lăudabilă atât pentru comunitatea locală, elevi, profesori, părinți, bunici precum și pentru alte instituții cu care noi am colaborat a fost primită cu interes și integrată în mod natural în practica școlară, proiectele noastre strategice au influențat pozitiv toate componentele instituției noastre. Participarea la aceste proiecte a promovat ideea că fiecare proiect este o oportunitate de învățare pentru cei implicați – profesori, elevi, director de școală. Fiecare dintre participanții la proiecte are de învățat și de câștigat în același timp.
Proiectele europene Erasmus+ aduc noi cunoștințe, noi capacități, schimb de idei, transfer de practici creative, acces la noi materiale didactice, exersarea și perfecționarea limbilor străine în contexte reale. Datorită acestor proiecte am perfecționat negocierea ca mijloc de mediere în vederea luării deciziilor în diferite situații, prin ascultarea tuturor punctelor de vedere, analiza argumentelor și stabilirea priorităților, stabilirea celor mai bune legături între elementele strategiilor selectate (obiective – căi – mijloace). Transparența este unul dintre elementele care s-au perfecționat în mod evident în școala noastră de când dezvoltăm proiecte europene. Toate elementele importante din proiecte sunt diseminate cu ajutorul site-ului proiectelor, paginii de Facebook a școlii https://www.facebook.com/scoalasalva, panourilor de promovare din școală, posterelor, prezentărilor făcute în ședințele consiliilor din școală, comisii metodice, consfătuiri, cercuri pedagogice, simpozioane și conferințe educaționale. În mod firesc, facem acum diseminarea tuturor activităților din școală, deoarece am experimentat-o permanent pe parcursul proiectelor. Facem jurnale de activități, albume de fotografii, organizăm concursuri și workshopuri în același stil în care procedăm cu activitățile proiectului.
Considerăm că schimbările cele mai mari se datorează proiectelor și se întâlnesc la nivelul locului pe care școala îl are în comunitate. Consiliul Local, Primăria localității Salva, Biblioteca Județeană George Coșbuc dar și întreaga comunitate au dezvoltat încredere și respect față de școală, profesori, manager. Vizita atâtor grupuri de elevi și profesori din țări diferite a impresionat comunitatea și a pus-o față în față cu nevoia de a promova elementele culturale locale, cu nevoia de a realiza concret unitate la nivelul tuturor factorilor de conducere și administrare, cu nevoia de sprijinire a școlii.
Proiectul Legături între generații. Jocuri fără vârstă – Bridging three generations. Timeless Games and Toys Nr: 2015-1-TR01-KA219-021800_6 este un parteneriat strategic derulat între școli în perioada 2015-2017. Acest proiect a adus generațiile împreună; generația vârstnică va transmite cunoștințele și jocurile lor în schimb tinerii vor împărtăși din abilitățile lor digitale bunicilor. Cei opt parteneri implicați în proiect au fost: Haci Sabanci Ortaokulu Ankara, Turcia – Coordonator; State School Instituto Comprensivo Via Santi Savarino, Roma, Italia – Partener, OGEC de Billom – Ensemble Scolaire Notre Dame, Billom, Franța – Partener, International School of Bergen, Bergen, Norvegia – Partener, Școala Gimnazială Tiberiu Morariu Salva, Romania – Partener, St. Colman’s PS and All Saints’ Nursery Unit, Annaclone, UK – Partener, Grundzale Pamatskola, Grunzale, Letonia – Partner, General Secondary School Nikola Vaptsarov, Aytos, Bulgaria – Partener. Informații despre activități, impact și rezultatele intelectuale ale proiectului le găsiți aici: www.bridging3generations.com.
Proiectul Alții, asemenea nouă – Other, Alike, The same Nr: 2016-1-IT02-KA219-024291_2 este un parteneriat derulat între cinci instituții de învățământ europene pentru perioada 2016-2018. Coordonatorul proiectului este Școala I. C. 4 C. D. Bregante – S. M. Volta, Monopoli – Italia, celelalte școli partenere implicate în cadrul proiectului sunt: Fundacion diocesana san Marciano Jose Colegia diocesano Santa Cruz, Guadalajara – Spania;1stPrimary School of Efkarpia, Thessaloniki – Grecia; Școala Gimnazială Tiberiu Morariu Salva – România; Stanley Primary School, Blackpool – UK (școala s-a retras datorita Brexitului după primul an de proiect). Proiectul are scopul de a forma copiilor din ciclul preșcolar și primar noțiuni de cetățenie și istorie europeană, competențe de limba engleză, competențe digitale prin prisma crizei migranților/ refugiaților și terorismului internațional. Informații despre activități, impact și rezultatele intelectuale ale proiectului le găsiți aici: https://otheralikethesame.blogspot.it.
Proiectul O viață nouă pentru tinerii europeni – Life project for our European youth. Education and guidance from teaching institutions Nr:2017-ES01-KA219-038162-1 este un parteneriat strategic pentru perioada 2017-2019 derulat între patru școli europene: IES ,,San Jose” Cuenca, Spania, coordonatorul proiectului, iar celelalte școli partenere implicate în cadrul proiectului sunt: Istituto Comprensivo „Verdi – Cafaro” Andria – Italia, Agrupamento de Escolas de Almeirim, Almeirim, Portugalia și instituția noastră. Proiectul își propune să creeze în fiecare instituție parteneră o rețea de activități extrașcolare cu elevii cu vârste cuprinse între 12 si 16 ani, activități care să se aplece asupra nevoilor comunităților locale, iar activitățile să se bazeze pe voluntariat, inițiative sociale și civice. Informații despre primele activități găsiți aici: https://twinspace.etwinning.net/54019/pages/page/317140.
Proiectul Construirea unei noi cetățenii digitale – Building learning new education digital NR: 2017-1-FR01-KA219-037364_6 este un proiect cu durata de 36 de luni (2017-2020) în parteneriat cu alte șase instituții europene: Ecole Simon Bolivar A, Paris, Franța – coordonatorul proiectului, Ecole Simon Bolivar B, Paris Franța, IC Francesco Petrarca Catania, St. Austin’s Primary School Liverpool UK, CEIP San Jacinto, Sevilia, Spania și școala noastră. Scopul proiectului este de a construi legături durabile în format digital referitoare la istoria și democrația europeană prin utilizarea unor competente lingvistice la vârstele timpurii. Mai multe informații găsiți aici: https://twinspace.etwinning.net/50497/home.
Proiectul O nouă cetățenie democratică – New citizenship in schools Nr: 2017-1-BE01-KA201-024757 este un proiect strategic KA201 cu durata 2017-2019 în colaborare cu Ecole Saint Jospeh Bondael Bruxelles, Belgia – coordonator, I. C. Barbera Caccamo, Italia – partener, și școala noastră. Scopul proiectului este de a derula activități pentru copiii de vârstă preșcolară de însușire a sentimentului de cetățenie democratică europeană, integrare socială și migrație. Informații găsiți aici: https://twinspace.etwinning.net/45910/home.
Instantanee fotografice din activitățile realizate până acum sunt prezente într-o expoziție itinerantă Erasmus+ care va fi prezentă în holul Inspectoratului Școlar Județean Bistrița-Năsăud în lunile ianuarie și februarie. La cererea ANPCDEFP-ului România, instituția noastră va găzdui un atelier de scriere parteneriate școlare pentru apelul 2018 în perioada 2-4 februarie, ceea ce întărește importanța acestor acțiuni în cadrul comunităților locale.
Participarea la aceste proiecte este o invitație adresată cadrelor didactice din instituția noastră pentru a experimenta noi modalități de proiectare și desfășurare a activității didactice, precum și noi modalități formale, nonformale și informale de dezvoltare profesională, prin colaborarea cu alte cadre didactice din Europa.
Proiectul este realizat cu sprijinul financiar al Comisiei Europene în cadrul Programului Erasmus Plus, noul program al Uniunii Europene în domeniul educației, formării profesionale, tineretului și sportului. Toate informațiile pe care le furnizăm reprezintă responsabilitatea exclusivă a echipei de proiect, iar Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale și Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care este folosit conținutul acestor informații.

prof. Vasilica GĂZDAC,
director prof. Romana Iulia FETTI
Școala Gimnazială „Tiberiu Morariu” Salva

Liceul Tehnologic Tîrlișua – o „școală verde” în Europa

Din start putem spune că experiența și valoarea unui proiect de talie europeană nu se compară cu absolut nici un alt fel de proiect, chiar dacă suntem la debut, în acest spațiu Erasmus. Având experiența altor proiecte școlare, de voluntariat, culturale dar și ecologice ne-am bucurat foarte mult când am aflat ca vom fi parteneri în proiectul Erasmus+ „Green schools 2.0 for a sustainable future”, 2017-1-IT02-KA219-036528_3.
Acest proiect este coordonat de partenerii noștri din Italia de la Istituto Comprensivo Statale „Silvio Pellico” din Vedano Olona. Ceilalți parteneri sunt Highs School of Skryperou din Corfu, Grecia; Ou Stiv Naumov Bitola din Macedonia, Szkola Podstawowa im Jana Pawla II w Psarach din Polonia, Agrupamento de Escolas de Maximinos Braga din Portugalia.
Proiectul își propune o serie de activități în domeniul ecologiei, pe mai multe segmente: risipa de energie, protecția apei, un mediu înconjurător sănătos, poluarea aerului, curtea școlii eco, fiecare partener (școală) având câte una din aceste teme de aplicat.
Scopul acestui proiect este să promovăm în rândul elevilor noștri și ai întregii comunități locale un nou stil de viață, o altă abordare față de mediul înconjurător apa, aer, gestionarea deșeurilor, risipa de energie, etc. În sprijinul implementării acestor scopuri vin și sesiuni scurte de învățare în școlile țărilor partener, patru la număr, unde toți elevii participanți vor fi implicați în activități de educație non-formală, activități out-door, dar și de învățare experiențială.

Fiind la început, proiectul demarând în 15 Octombrie 201, s-a desfășurat până în acest moment doar prima întâlnire transnațională care a avut loc în Italia în perioada 23-27 Octombrie 2017, delegația română fiind formată din directorul Liceului Tehnologic Tîrlișua, prof. Forai Mihael Simion și coordonatorul proiectului, prof. Antohe Cornel. Aici s-au stabilit coordonatele proiectului, s-au împărțit sarcinile, discutându-se astfel despre cât mai multe modalități de implementare eficientă a activităților proiectului. Tot în Italia ne-am bucurat și de ospitalitatea gazdelor care prin programul oferit ne-a făcut să avem o săptămână de neuitat. De asemenea, s-au distribuit și asumat sarcinile de lucru între țări, s-au stabilit datele următoarelor întâlniri; chiar în acest moment, echipa noastră se pregătește de prima sesiune scurtă de învățare care va avea loc în Corfu și unde vor participa 3 elevi ai școlii, însoțiți de doamnele profesor Rus Ionela Maria și Forai Gabriela Elisabeta.
În școală ideea că unitatea noastră este implicată într-un astfel de proiect a fost primită cu multă bucurie din partea colegilor profesori, dar mai ales cu mult entuziasm din partea elevilor dornici să participe în mod activ la proiect.

prof. Cornel ANTOHE,
prof. Mihael Simion FORAI,
Liceul Tehnologic Tîrlișua

Schimb de bune practici în St. Pölten – Austria

În perioada 9 –12 noiembrie 2017, o delegație formată din reprezentanți ai Inspectoratului Școlar Județean Bistrița-Năsăud, a Casei Corpului Didactic a Județului Bistrița-Năsăud, a Colegiului Național „Liviu Rebreanu”, Bistrița și a Liceului Tehnologic Telciu, a participat la activități în cadrul proiectului Job-Shadowing, în St. Pölten, Austria.
Vizita a debutat vineri, 10 noiembrie 2017, zi în care delegația din județul Bistrița-Năsăud a vizitat școala HTL – HöhereTechnischeBundeslehr-und Versuchsanstalt St. Pölten. Directorul unității de învățământ, Martin Pfeffer, a fost amfitrionul delegației noastre. În prima parte a acestei zile, domnul director ne-a explicat pe scurt sistemul de învățământ din Austria.
În Austria, majoritatea copiilor merg la grădiniță de la vârsta de 3 ani până la 6 ani (nivelul elementar – Vorschule). Copiii de 6 până la 10 ani frecventează învățământul primar (școala primară – Volksschule). După cei patru ani de studiu într-o școală primară, urmează învățământul secundar (TREAPTĂ SECUNDARĂ I) unde, elevii între 10 – 14 ani pot urma încă patru ani la:
- un liceu teoretic – treapta inferioară (AllgemeinbildendeHöhereSchule/AHS)
- o școală secundară (Hauptschule)
- primul ciclu al unei școli superioare generale sau noul colegiu (NeueMittelschule – NMS)
Pentru a putea frecventa AHS elevii trebuie să aibă anumite note sau să dea un examen. Frecventarea școlii generale este posibilă pentru orice elev. După școala secundară elevul nu poate urma decât școală/liceu profesional.
După terminarea clasei a VIII-a există posibilitatea de a alege între 4 direcții de învățământ (TREAPTA SECUNDARĂ II):
- Liceu teoretic – treapta superioară (AHS – Oberstufe) (clasele 9-12)
- Școala profesională superioară (BerufsbildeneHöhereSchule/ BHS) (de la vârsta de 14 ani, clasele 9-13), care se încheie cu o examinare tehnică și un bacalaureat (Matura). La terminarea școlii profesionale, este posibil ca elevii să obțină calificări pentru una sau mai multe profesii sau ocupații.
- Școala profesională medie (BerufsbildeneHöhereSchule/ BMS) (de la vârsta de 14 ani, clasele 9-11 sau a 12-a), încheiată cu un examen tehnic.
- Școala politehnică (PolytechnischeSchule) (școală care stabilește orientarea profesională și pregătirea pentru o ucenicie) urmată de școala profesională sau în anumite provincii, de exemplu, Viena, la o „scoală noua medie” (NeueMittelschule)
Liceul și școala profesională superioară se finalizează printr-un examen (Matura) folositor admiterii la universități (Universitäten), colegii (Fachhochschulen), colegii pedagogice (Pädagogische Hochschulen) sau academii (Akademien).
O particularitate a învățământului austriac o reprezintă legătura strânsă între economie și procesul de instruire (practica). Este un sistem de învățământ în cadrul căruia responsabilitatea pregătirii profesionale a elevilor revine atât școlii, cât și agentului economic. Planurile de învățământ și programele școlare sunt flexibile și adaptate necesităților din economie. Programele școlare sunt realizate în colaborare cu agenții economici și reflectă nevoile de pregătire a forței de muncă din perspectiva acestora. Există obligativitatea revizuirii periodice a programelor, în funcție de noutățile din domeniul tehnologic.
De acest sistem de instruire adaptat practicii nu profită doar ucenicii, ci și absolvenții școlilor superioare de meserii, cei ai facultăților de profil și ai universităților.
Atât în cadrul școlilor de meserii cât și în școlile înalte de formare profesională se aplică sistemul dual de instruire – combinația între teorie și practică. Această combinație este considerată în întreaga Europă ca fiind exemplară și reprezintă un factor cheie pentru succesul economiei austriece. Investitorii străini apreciază în mod deosebit abilitățile specifice meseriei și cunoștințele cu o bază solidă ale angajaților austrieci.
Școala HTL – HöhereTechnischeBundeslehr-undVersuchsanstalt St. Pölten este o școala profesională superioară, fondată în anul 1946 și în care, după cum a explicat si domnul director, Martin Pfeffer, se regăsește perfect legătura strânsă dintre procesul de instruire și practică. O extindere a școlii a fost planificată începând cu 2007. Extinderea a fost finalizată în anul 2015.
Din punct de vedere organizațional, școala este împărțită în cinci departamente:
- Electronică și informatică tehnică,
- Inginerie electrică,
- Informatică,
- Inginerie mecanică,
- Economie.
Fiecare șef de departamente raportează direct directorului.
După scurta prezentare a sistemului de învățământ austriac, a urmat o amplă vizită a unității de învățământ menționată. Laboratoarele de practică sunt dotate cu aparatură de ultimă generație: freze și strunguri cu comandă numerică, gravograph, panouri electrice, roboți industriali, imprimantă și mouse 3D.
Toate aceste dotări îi pregătesc pe elevi pentru viitor iar pentru a putea absolvi școala, pe lângă examenul de bacalaureat, elevii trebuie să realizeze o lucrare de proiect (atestat).
Aceeași dotare se regăsește și în sălile de curs, și cele de sport (4 la număr).
A doua zi delegația română, însoțită de un reprezentant al primăriei orașului St. Pölten, a vizitat cele două părți ale orașului (Altstadt și Neustadt). La numai o oră de mers cu mașina de Viena se află minunatul orășel Sankt Pölten. Orașul, situat pe râul Traisen, este capitala regiunii Austria de Jos din nord estul Austriei. Are în jur de 52.000 de locuitori.
Cea mai veche parte a orașului St Pölten a fost fondat de romani, care datează din secolele II-IV. În 799, a fost numit St Pölten Treisma. Sankt Pölten a devenit un oraș oficial în 1159. St. Pölten în 1494 a devenit parte a diocezei din Passau. În 1785, la St. Pölten celebra catedrală a fost construita în stil baroc, una dintre cele mai mari atracții turistice.
În anul 1984 a început dezbaterea publică privind mutarea reședinței landului Austria Inferioară de la Viena într-unul din orașele landului (Viena are ea însăși statutul de land federal). 56% din cetățenii cu drept de vot din Austria Inferioară s-au pronunțat, la referendumul desfășurat pe 1 si 2 martie 1986, pentru o capitală regională separată. Sankt Pölten a întrunit cu 45% majoritatea opțiunilor, impunându-se astfel înaintea orașelor Krems (29%), Baden (8%), Tulln an der Donau (5%) și Wiener Neustadt (4%). Astfel, pe 10 iulie 1986 orașul Sankt Polten a devenit în mod oficial capitala Austriei Inferioare și, astfel, un nou capitol extraordinar se deschide pentru orașul de pe Traisen, ce avea să îi pună în valoare splendoarea de la baroc la modern. St. Pölten este capitala barocului, marcat de semnătura constructorului mănăstirii Melk. După ce arhitectul baroc Jakob Prandtauer s-a mutat aici în 1689, orașul situat strategic la confluență de drumuri a cunoscut o înflorire a construcțiilor. Mănăstirea Carmelitelor sau clădirea principală a Institutului Micuțelor Doamne Englezoaice datează din aceeași perioadă. Mai târziu, alte semne ale splendorii baroce se vor evidenția pe fațadele din Fuhrmanngasse și Herrenplatz.
În ceea ce privește atracțiile turistice din St.Pölten, se poate vizita clădirea primăriei, un adevărat simbol al orașului; catedrala, fostă bazilică romană, adaptată în stil baroc, Franziskanerkirche, în trecut o biserică carmelită, bogat ornamentată în stilul baroc; clădirea diocezei, în trecut o mănăstire care acum adăpostește și un muzeu la etajul al doilea; clădirea teatrului, Riemerplatz, o piață construită exclusiv în stil baroc, în mijlocul căreia este o modernă statuie din marmură.
La sfârșitul acestei vizite, delegația din Bistrița, impresionată de cele văzute, i-a invitat pe reprezentații administrației din St. Pölten să viziteze și județul nostru. Aceasta se va materializa în primăvara anului 2018, delegația din Austria având posibilitatea să viziteze atât școli din mediul urban și din mediul rural, dar și obiective turistice ale frumosului nostru județ.

prof. metodist Iulia-Cristina ANI,
Casa Corpului Didactic a Județului Bistrița-Năsăud