marți, 16 iunie 2009

Iunie 2009

Cărţile au aceiaşi duşmani ca şi oamenii: focul, apa, dihăniile, timpul – şi propriul conţinut.
(Paul Valery)

EDITORIAL
Cei care aleg bine în viaţă

După ce s-a născut şi s-a iniţiat cât de cât într-ale lumii, principala problemă a unui om este alegerea drumului în viaţă. Nu la mult timp după luarea unei decizii, problema se complică mai mult când trebuie să-i înveţe şi pe alţii cum şi ce să aleagă în viaţă. Şi asta în situaţia în care nu ai – şi nici nu se poate altfel – feed-back-ul... final al alegerii tale. Înveţi şi munceşti, înveţi şi-i înveţi pe alţii, înveţi şi mergi la serviciu, dai examene, mai treci printr-o nuntă, un botez, devii tată sau mamă, bunic sau bunică, responsabil sau şef pe cine ştie ce funcţie, şi tot înveţi şi-i înveţi şi pe alţii, până la adânci bătrâneţi – care nu mai vin niciodată.
Cam aceasta e ideea, sau paradigma, în care evoluează viaţa unui dascăl – educatoare, învăţătoare, profesor. Şi, ca într-un miracol, bătrâneţea nu vine, căci, deşi anii trec, în fiecare dimineaţă trebuie să intri pe uşa şcolii vesel, odihnit, cu chef de muncă şi cu lecţia proaspăt învăţată. Fără sincope, fără iertare!... Mai faci vreo injecţie, mai mergi la băi, mai iei o gripă, dar bătrâneţea, prudentă, se ţine departe, speriată de directorii de şcoală, de inspectori, de reforma din învăţământ, care nu se dă deloc bătută şi împlinită.... Pofta de muncă se menţine, în ciuda tuturor impedimentelor.
Vine însă, aşa, deodată, incredibilă, o decizie de sus, ca o frunză îngălbenită desprinsă – în plină vară – din copacul toamnei (vieţii) şi-ţi spune că trebuie să depui... indicatorul (de mareşal) la cancelarie. Ţi se mulţumeşte frumos... şi cu asta... basta!... Căruţa învăţământului nu mai are loc şi pentru tine. Vin discuţiile despre eliberarea catedrelor, despre cumulul pensionarilor, despre portofelul statului şi multe altele. Teme de care viaţa ta nu mai are nicio nevoie.
Greul, acum, e dat nu atât de renunţarea la o profesie sau la un loc de muncă – deoarece ai cu ce să-ţi umpli zilele – ci de trecerea aceasta din vârsta muncii, din starea de fără vârstă, generată de activitatea cu copiii, în vârsta omului cu baston de pensionar. E mai puţin o trecere biologică şi mai mult una spirituală. Vindeci rana prin conştientizare. Prin reflecţie. Prin înţelepciune.
Desprinderea de şcoală ar putea să pară dureroasă. Ar trebui, însă, să nu fie dureroasă. De ce? Pentru că ai lângă tine familia, prietenii, colegii, copiii. Ai posibilitatea de a cerceta feed-back-ul alegerii tale. Acum vine întrebarea fundamentală: ai ales bine drumul tău în viaţă? Şi vine răspunsul categoric: da!
Răspunsul afirmativ e susţinut de argumente precum: ai avut fericita ocazie de o viaţă să-i înveţi pe alţii din ce ai învăţat şi ai ştiut tu; ai trăit o continuă vârstă a tinereţii, într-o eternizare a idealului, care însemna mult mai mult decât toate salariile pe care le primeai sau costumele pe care ţi le cumpărai; drumul vieţii tale are ca fundament miile de pietre de încercare peste care i-ai trecut pe tinerii formaţi de tine. E un drum minunat, care, iată, de acum se constituie în model. Colegii se mândresc cu prestaţia ta didactică desfăşurată în şcoală.
E un moment al iluminării şi al trecerii în revistă a activităţii tale, al citirii cu patos în cartea vieţii tale. O carte care se deschide spre noi cu multă generozitate, cu exemplele unor realizări care nu mai pot fi uitate.
La un asemenea moment, cei care lasă în urmă profesia de dascăl ce pot spune altceva decât să exclame: vârstă frumoasă, iată-ne ajunşi aici, cu toate împlinirile noastre, cu toate bucuriile unor vieţi care nu au trecut în zadar şi care mai au ceva de spus şi de făcut în această lume!

prof. Olimpiu NUŞFELEAN
CCD Bistriţa-Năsăud

FOTOEVENIMENT

Aspecte de la Concursul profesional, faza naţională – învăţământ special, organizat la SAM „Sfânta Maria” Bistriţa în perioada 28-29 mai 2009.


Primul ghid interactiv de determinare a speciilor de arbori şi arbuşti din Parcul dendrologic al Colegiului Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa

Proiectul European Keytonature („Aplicaţii online interactive pentru predarea şi învăţarea elementelor de biodiveristate”), coordonat de Universitatea din Trieste, a fost aprobat în anul 2007 şi are în vedere dezvoltarea unei platforme web pentru eLearning şi a unui larg set de instrumente educaţionale interactive de identificare a organismelor. Aplicaţiile interactive vor fi disponibile în cele mai diverse forme: online, pe echipamente mobile de tip PDA, pe calculatoare portabile sau CD şi vor unifica accesul la resurse educaţionale în format digital. Prin conţinutul adaptabil şi localizarea geografică, se va asigura o mai bună înţelegere şi predare a problemelor biodiversităţii la toate nivelurile educaţionale: primar, gimnazial, liceal sau universitar, atât pentru elevi şi studenţi, cât şi pentru profesori.
Coordonatorul proiectului (prof. Pier Luigi Nimis – Universitatea din Trieste) şi partenerii propun înlocuirea manualelor tipărite ca instrumente de clasificare cu instrumente multimedia interactive de identificare cu următoarele caracteristici:
- cele mai bune practici în domeniul identificării organismelor;
- module educaţionale de tip eLearning;
- acces direct la milioane de înregistrări (imagini, text, video) în format digital;
- interfeţe de acces multimedia şi multilingve, accesibile şi pentru non-experţi;
- învăţare bazată pe observaţie şi analiză, şi nu pe memorare;
- soluţii educaţionale centrate pe utilizator.
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca este instituţia implicată în colaborarea privind dezvoltarea soluţiilor tehnologice pentru căutarea avansată a resurselor, realizarea interoperabilităţii pentru transferul datelor, dezvoltarea instrumentelor eLearning şi a interfeţelor utilizator, asigurând contactul cu persoanele şi instituţiile care doresc testarea aplicaţiilor educaţionale KeyToNature în România.
Catedra de biologie (prof. Ţirău Liana, prof. Moş Gabriela, prof. Buta Emilia) din cadrul Colegiului Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa, catedra de biologie din cadrul Liceului de Arte Plastice „Corneliu Baba” Bistriţa (prof. Ţirău Dan) şi profesorul Elod Gyorgy din cadrul catedrei de informatică sunt cei care au colaborat cu profesorul Luigi Nimis de la Universitatea din Trieste, având sprijinul Universităţii Tehnice Cluj-Napoca, în Proiectul Keytonature.
Această activitate s-a finalizat prin realizarea primului ghid interactiv de identificare a arborilor şi arbuştilor din Parcul Dendrologic al Colegiului Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa, versiunea în limba română, ghid produs în proiectul KeyToNature pentru elevii şi profesorii din România. Parcul dendrologic a fost înfiinţat în anul 1958 la iniţiativa şi sub atenta supraveghere a profesorului de biologie Livius Gubesch, având la acea dată o suprafaţă de aproape trei ha, însă, de atunci şi până în prezent, suprafaţa a fost redusă până la 0,73 ha. Scopul principal al parcului este unul educaţional, acela de a permite elevilor să studieze în mod sistematic aspecte ale botanicii şi biogeografiei. Organizarea parcului este una clasică, fiind împărţită în două zone: în zona denumită „A”, se găsesc arbori plantaţi în ordine filogenetică, de la gimnosperme la angiosperme, în timp ce în zona „B” arborii sunt plantaţi după criterii biogeografice, după cum urmează: a) referinţa geografică este Marea Neagră, b) în partea stângă se găsesc arbori şi plante din America, c) în partea dreaptă sunt specii de arbori din Asia.
În ultimii ani, importanţa parcului dendrologic a crescut foarte mult, atât din punct de vedere educaţional, cât şi din punct de vedere ecologic. Din acest motiv, comunitatea locală, sensibilizată la problemele de mediu, a declarat parcul ca arie protejată.
Momentan, ghidul de determinare al arborilor şi arbuştilor poate fi folosit ca aplicaţie online accesând adresa: http://dbiodbs.univ.trieste.it/carso/chiavi_pub21?sc=294 sau cu ajutorul CD-ului interactiv, fiind disponibil în trei limbi: italiană, engleză şi română.
Proiectul se derulează până în anul 2010 şi va continua cu realizarea şi a altor ghiduri interactive pentru zone din România, pentru a veni în sprijinul profesorilor şi elevilor din România.
Tot în cadrul proiectului european „Key to Nature”, în data de 28 mai 2009, a avut loc seminarul ştiinţific pentru profesori cu tema „Utilizarea noilor tehnologii ICT în lecţiile de identificare a organismelor”, organizat de prof. dr. ing. Mircea Giurgiu, SL. Daniela Marian, d-na insp. Elena Vîrtic, dir. Pop Ioan, dir. adjunct Dorel Coroş şi catedra de biologie (prof. Liana Ţirău, prof. Gabriela Moş, prof. Emilia Buta) din cadrul Colegiului Naţional „Liviu Rebreanu” Bistriţa şi Catedra de Biologie din cadrul Liceului de Arte „Corneliu Baba” Bistriţa (prof. Ţirău Dan). La seminar au participat 25 de profesori din judeţul Bistriţa-Năsăud şi 30 de elevi de la Colegiului Naţional „Liviu Rebreanu” şi Liceul de Arte Plastice „Corneliu Baba” din Bistriţa. În cadrul seminarului a fost prezentat CD-ului „Parcul Dendrologic al Colegiului „Liviu Rebreanu” din Bistriţa” - un ghid interactiv de identificare a arborilor şi arbuştilor, pe baza lui fiind expuse o serie de experienţe didactice la clasă şi demonstraţii privind determinarea speciilor de arbori şi arbuşti din gradina dendrologică.
Simpozionul s-a finalizat cu un moment muzical, o arie din „Anotimpurile” de Vivaldi (elevii Bogdan Bugnar, Claudiu Ştir, Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” Bistriţa) şi prin crearea comunităţii online „Key to Nature”.

prof. Liana ŢIRĂU,
Sînziana MOLDOVAN, cl. a IX-a C
Col. Naţ. „Liviu Rebreanu” Bistriţa


Incursiune într-o lume imaginară

Elevii clasei a VI-a A, clasă cu predare intensivă a limbii engleze, şi-au materializat o idee născută în cadrul orelor de opţional cu tematica „Fabula - mijloc de educaţie moral-civică”. Astfel, ei s-au organizat într-un colectiv redacţional sub îndrumarea doamnelor profesoare Mioara Corda şi Edith Tămaş. Acesta a fost începutul unei activităţi în cadrul căreia s-au antrenat toţi componenţii clasei. Finalitatea ei s-a materializat prin redactarea unor creaţii proprii ale elevilor, constând în alcătuirea unor scurte fabule şi povestiri însoţite de ilustraţiile adecvate.
Acest demers practic a fost încununat de editarea unei reviste cu titlul „TRAVELLING IN AN IMAGINARY WORLD” – „CĂLĂTORIND ÎNTR-O LUME IMAGINARĂ”. Experimentul nostru s-a dovedit a fi o surpriză deosebit de plăcută, notabilă fiind participarea entuziastă a elevilor clasei la toate etapele de editare a revistei. Ca argumente în această apreciere stau atât conceperea copertei sale, dar mai ales creaţiile din cuprinsul său. Notabile sunt şi titlurile creaţiilor deosebit de inspirate şi sugestive: „Floarea şi fluturele”, „Ursul şi şoarecele”, „Măgarul şi calul”, „Liliacul”, „Roşia cea verde”, „Prietenia”, „Câinele cel lacom”.
Acest proiect a scos la iveală reale atitudini civice asumate de autorii revistei.

prof. Edith TĂMAŞ
Şc. Gen. „Avram Iancu”, Bistriţa


Zilele Şcolii Generale Nr. 4 din Bistriţa – prilej de bucurie pentru elevi, dascăli şi părinţi

Zilele Şcolii Generale Nr. 4 din Bistriţa, organizate în acest an în perioada 29 mai – 2 iunie 2009, au prilejuit organizarea unor manifestări educative şi culturale la care au fost antrenaţi cu succes toţi elevii şcolii, alături de cei care le îndrumă paşii pe calea descoperirii, încadrării sociale şi realizării personale.
Concursurile de cultură generală, de dans, jocurile sportive (fotbal, handbal, badminton), lansarea numărului 30 al revistei SUCCES a şcolii – spaţiu de manifestare a creativităţii şi de promovare a rezultatelor şi realizărilor elevilor şcolii –, desenele expuse de elevi, competiţia „Cea mai frumoasă clasă” sau „Cele mai interesante momente din acest an” au adus alături elevi, părinţi şi dascăli, într-o emulaţie parcă redescoperită acum.
Întâlnirea cu elevii Grupului Şcolar „Grigore Moisil” din Bistriţa, în cadrul parteneriatului pe care şcoala îl are cu această instituţie, s-a concretizat în lansarea cărţii Stropi de rouă şi în prezentarea expoziţiei de desene şi colaje, realizate de elevii îndrumaţi cu pasiune de profesorii Victoria Fătu Nalaţiu, Ioan Benedec şi Marta Danciu, moment emoţionant, de referinţă, atât pentru elevii, cât şi pentru cadrele didactice din şcoala noastră.
Mobilizarea exemplară a tuturor oamenilor şcolii, alături de părinţii care au reuşit să ofere încă o dată prilej de bucurie copiilor prin darurile oferite câştigătorilor competiţiilor, de fapt tuturor elevilor noştri, a făcut posibilă petrecerea acestor zile speciale într-o atmosferă destinsă, relaxantă, familială.

prof. Daniela DANEA
Şc. Gen. nr. 4, Bistriţa


ADHD (Attention-Deficit Hyperactivity Disorder) – dizabilitate tot mai des întâlnită

ADHD înseamnă deficit de atenţie/tulburare hiperkinetică şi este o dizabilitate neurobiologic developmentală, una dintre cele mai frecvente afecţiuni comportamentale întâlnite la copii şi adolescenţi. Studiile de specialitate arată că un procent de 5% dintre copiii de vârstă şcolară prezintă simptome ADHD (1-2 dintre copii dintr-o clasă de 30).
ADHD debutează în copilărie şi poate persista până la vârsta adultă. Deşi la unii copii simptomele ADHD dispar odată cu înaintarea în vârstă, în jur de 60% dintre cei afectaţi pot prezenta simptome şi la vârsta adultă.
Deşi cauzele acestei boli nu sunt încă cunoscute (poate fi cauzată de un deficit chimic al unor neurotransmiţători importanţi, care sunt cei care ajută creierul să regleze comportamentul unui individ), mulţi cercetători au ajuns la concluzia că este transmisă genetic de la părinţi la copii. Potrivit unui studiu recent, rata la care creierul foloseşte glucoza, principala sursă de energie, este mai mică la oamenii care suferă de ADHD, decât la cei care nu suferă de acest sindrom.
Simptomele ADHD, după Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder (DSM-IV-TR), se împart în trei categorii: inatenţie, hiperactivitate şi impulsivitate şi în formă combinată.
Tipul inatent: copilul inatent prezintă cel puţin şase sau mai multe simptome de inatenţie:
  • nu se poate concentra;
  • face adesea greşeli din neglijenţă;
  • nu ascultă până la capăt atunci când i se adresează cineva;
  • nu finalizează sarcinile;
  • nu respectă instrucţiunile;
  • evită efortul intelectual susţinut.
Tipul hiperactiv-impulsiv: diagnosticul este stabilit în condiţiile în care copilul prezintă şase sau mai multe simptome de hiperactivitate-impulsivitate:
  • neastâmpăr;
  • vorbire excesivă;
  • agitaţie fizică în momente nepotrivite;
  • întreruperea persoanelor care vorbesc;
  • dificultatea de a-şi aştepta rândul;
  • este distras uşor de stimuli externi.
Alte simptome ale ADHD-ului:
  • trecerea de la o sarcină nefinalizată la alta;
  • uitarea unor lucruri care sunt importante pentru sarcini şi activităţi;
  • dorinţa de a participa în activităţile periculoase fără a cunoaşte consecinţele;
  • imposibilitatea de a urmări sarcinile zilnice;
  • dificultate în a organiza activităţile.
Tipul combinat: diagnosticul este stabilit în condiţiile în care copilul prezintă şase sau mai multe simptome de inatenţie sau şase sau mai multe simptome de hiperactivitate-impulsivitate.
Toţi copiii se comportă în moduri care ar putea fi interpretate ca inatenţie, hiperactivitate sau impulsivitate, simptome centrale ale ADHD-ului. De fapt, toţi visăm cu ochii deschişi, îi întrerupem pe alţii, răspundem neîntrebaţi, ne pierdem răbdarea sau suntem agitaţi, dar nu toţi suferim de ADHD.
Specialiştii stabilesc diagnosticul ADHD numai atunci când un copil:
  • a manifestat comportamente inadecvate nivelului de dezvoltare;
  • manifestă cel puţin şase astfel de comportamente în mod constant, timp de şase luni;
  • a manifestat unele simptome înainte de vârsta de şapte ani;
  • este afectat de aceste simptome în activităţile curente, în mai mult decât un singur context, de exemplu la şcoală şi acasă;
  • prezintă simptome care nu sunt explicate mai bine de o altă boală.
Odată ce s-a confirmat faptul că un individ suferă de ADHD, este important să se efectueze imediat un consult psihologic-medical. Este important ca recomandările unui expert să fie imediat puse în aplicare, alături de medicamentaţia corespunzătoare necesară combaterii acestei dizabilităţi în mod prompt şi eficient, astfel încât să nu influenţeze negativ dezvoltarea ulterioară a individului. Totodată, pentru înlăturarea/ameliorarea acestei dizabilităţi este necesar să oferim copilului (individului) un suport social adecvat şi un efort comun doctor-individ-familie-şcoală.

prof. Vasile PUICA
Gr. Şc. Telciu


Tracy Chevalier – Îngeri căzători

Romanul Îngeri căzători apărut în anul 2001, este poate cel mai reuşit al scriitoarei americane Tracy Chevalier, din biografia căreia mai pot fi amintite Doamna şi licornul, Albastru pur şi Fata cu cercel de perlă.
Romanul se deschide cu prezentarea unei zile de ianuarie, din anul 1901, prima după moartea reginei Victoria. Într-un cimitir din Londra, Highgate, două familii străine se întâlnesc prima dată lângă morminte vecine. Unul dintre morminte este decorat cu un înger, celălalt cu o urnă. Familia Waterhouse regretă dispariţia reginei şi ţine la păstrarea tradiţiilor victoriene, în timp ce familia Coleman tinde să facă loc unei societăţi moderne. Deşi incompatibile, mergând până la opoziţie, cele două familii sunt inextricabil legate atunci când fetele lor devin prietene printre mormintele de piatră, ba, mai mult, se împrietenesc cu fiul groparului. Odată cu creşterea fetelor şi cu inovaţiile pe care le aduce noul secol, Britania se îndreaptă de la umbrele opresiunii valorilor victoriene înspre deschiderile epocii edwardiene. Kitty Coleman face un pas major pentru afirmarea independenţei femeilor prin mişcarea sufragetelor, acţiune care are însă consecinţe majore şi tragice, vieţile celor două familii, Coleman şi Waterhouse, fiind radical schimbate.
După o scurtă digresiune asupra acţiunii, ar fi interesant de observat unele aspecte care sunt reprezentative pentru identificarea temei şahului. Tema jocului de şah este evidenţiată prin intermediul cimitirului, care constituie alegoria acestuia, aici fiind jucate destinele personajelor. Mormântul constituie suprema atracţie pe care o manifestă asupra personajelor, deoarece niciunul nu reuşeşte să scape în final de sub chemarea lui. El se constituie într-un ultim drum pe care fiecare fiinţă umană este obligată să îl parcurgă, mai devreme sau mai târziu, un loc al morţii şi al regenerării-învierii. Cimitirul poate reflecta şi lumea în care toate valorile sunt răsturnate, totul este încremenit, fiind evident acel zbor în jos, acea „atracţie a teluricului”, cum a numit-o Lucian Blaga. În descrierea acestuia, este utilizată antiteza, pentru a scoate în evidenţă discrepanţa dintre săraci şi bogaţi. Mormintele bogaţilor, pe care le putem numi teritoriul pieselor albe, erau excesiv ornamentate, epatând prin fastul şi strălucirea de care dădeau dovadă, acest lux putându-şi-l permite doar cei care aparţineau păturii de mijloc sau societăţii înalte. Acestea se află într-un contrast puternic cu mormintele săracilor, piesele negre de şah, aflate la marginea cimitirului, care, de cele mai multe ori, nici măcar o cruce nu aveau, neştiind nimeni cu exactitate cui aparţineau. Cimitirul e construit pe tehnica clar-obscurului, discrepanţele fiind date de contrastul puternic dintre lumină şi întuneric, vizibil şi tăinuit. Practic, cimitirul reprezintă o tablă de şah de unde nimeni nu iese învingător, acesta înghiţindu-şi piesele, indiferent dacă sunt învinse sau învingătoare. Poate că nu este fortuit faptul că autoarea alege cimitirul ca tablă a şahului, pe care se desfăşoară lupta pieselor albe cu cele negre, a vechilor valori cu noile valori, iar oamenii simpli sunt doar nişte marionete în mâna destinului, alţii fiind cei care trag sforile.
Un element necesar jocului de şah este prezenţa reginei, piesa cea mai importantă a jocului. Odată cu pierderea acesteia de pe tabla de şah, înfrângerea este inevitabilă. Romanul se deschide cu prezentarea morţii reginei Victoria, zi de doliu pentru unii (familia Waterhouse) şi de încântare pentru alţii (Kitty Coleman), pentru a accentua ideea că dispariţia ei lasă cale liberă afirmării drepturilor de egalitate a femeilor cu bărbaţii, dar şi a luptei care va fi susţinută în acest sens. Moartea reginei determină înlăturarea cutumelor referitoare la rigorismul conduitei, dar şi al vestimentaţiei. Mişcarea sufragetelor era, în acea perioadă, cea mai importantă atitudine pe care femeile o puteau adopta împotriva lipsei de drepturi la care erau supuse, majoritatea fiind condamnate la perspectiva casnică. Încercarea acestora de eliberare nu este fără urmări, deoarece preţul pe care îl au de plătit este foarte mare. Astfel, în ziua în care are loc manifestaţia oficială a mişcării, se petrec unele evenimente tragice, printre care căderea lui Kitty Coleman de pe cal şi moartea ei din cauza hemoragiei interne, iar fiica mai mică a familiei Waterhouse, Ivy May, dispare în mulţimea de oameni şi e găsită moartă. Aceste evenimente, dar şi maturizarea celor două fete, duc la ruperea iremediabilă a relaţiilor de prietenie care existau până atunci.
Un alt aspect pe care romanul îl are în comun cu jocul de şah este prezenţa pionilor. Deşi nu au o posibilitate prea mare de mişcare, ei sunt cei care marchează teritoriul înainte ca piesele mai importante să avanseze. Comparaţia cu aceste piese poate fi făcută în virtutea faptului că au un rol important în noua mişcare care se va instaura, dar sunt limitate de deciziile celorlalţi. Denumiţi de André Philidor sufletul şahului, pionii, în ciuda mobilităţii limitate, pot să hotărască desfăşurarea şi deznodământul luptei. Dintre personajele feminine care aparţin celor două categorii de pioni, cei albi şi cei negri, pot fi amintite Kitty Coleman, pionul alb, şi soacra sa Edith, dar şi vecina sa, Gertrude Waterhouse, pionii negri. Astfel, Kitty Coleman, se află în conflict atât cu soacra sa, dar şi cu vecina sa, Gertrude Waterhouse, în privinţa mentalităţii de emancipare a femeii de sub dominaţia patriarhatului. Kitty Coleman este pionul alb datorită faptului că piesele albe sunt primele care atacă în cadrul jocului, ea făcând parte dintre persoanele care vor susţine mişcarea feministă, mişcare care va lua amploare câteva decenii mai târziu. Apartenenţa la clasa de mijloc îi permite accesul la cultură, dar şi o mai mare mobilitate în mişcare şi mentalităţi. Kitty reprezintă perspectiva femeii libertine, implicată în mişcarea sufragetelor, care, la un moment dat, este chiar închisă din această cauză, dar nu renunţă, încercând să convingă femeile de necesitatea acestei acţiuni pentru viitorul lor. Cu ocazia unei manifestaţii publice a sufragetelor, cade de pe cal, şi, în urma unei hemoragii interne, moare. Moartea ei este, de altfel, anticipată de halucinaţia în care îl vede pe fratele ei, deja dispărut în lumea tenebrelor, dar rătăcind prin mulţimea de oameni. Acest lucru îi este fatal, deoarece, în loc să se apropie de el, se apropie de fantasma morţii, care o momeşte cu chipul unui cunoscut, cauzându-i moartea. Poate că raţiunea pentru care autoarea îi rezervă moartea aproape de finalul cărţii e aceea de a demonstra faptul că vremea femeii de emancipare încă nu a sosit, din cauza lipsei sprijinului reciproc în susţinerea cauzei. În ceea ce priveşte pionii negri, lucrurile stau altfel. Doamna Edith Coleman şi Gertrude Waterhouse fac parte categoria femeilor pentru care instituţia căsătoriei e sacră, iar rolul femeii se reduce la cel casnic. Familiile celor două erau un exemplu al armoniei din interiorul cuplului, întreţinută de subordonarea femeii. Ceea ce le uneşte pe aceste femei este armonia pe care o promovează în interiorul căsniciei, ele neputând accepta sfârşitul dominaţiei patriarhatului şi începutul egalităţii dintre bărbat şi femeie. Practic, opoziţia celor două piese, pionul alb şi cel negru, este pur formală, nu se manifestă explicit, în acest sens desfăşurarea bătăliei nu are pentru moment nici o finalitate, decât pe viitor.
Poate fi observată existenţa mai multor tipuri de mişcări pe care personajele le împrumută din jocul de şah: ofensivă, în sensul luptei pe care femeia o încearcă pentru a se emancipa de sub dominaţia masculină, prin mişcarea publică a sufragetelor; altă mişcare împrumutată din şah este cea defensivă, în sensul apărării drepturilor femeii, impunând o nouă ordine, aceea a egalităţii.
E fascinantă maniera în care autoarea reuşeşte să apropie, iar în final să despartă cele două familii. Deşi diferite, acestea sunt pentru o perioadă reunite de copii, dar maturizarea şi diferenţele sociale dintre acestea determină, în final, instalarea, încet şi sigur, a golului. Este surprinsă, de asemenea, fragilitatea cu care se confruntă natura umană, fiind nevoită de multe ori să asiste neputincioasă la propria nefericire, neavând niciun control asupra acestora. Acţiunea romanului este narată din perspectiva mai multor personaje, de unde multitudinea de voci narative, fiecare prezentând evenimentele din propriul unghi de vedere, oferind noi perspective de abordare asupra acestuia. Acest lucru nu este fortuit, deoarece acţiunea este narată din perspectiva pieselor de şah, în funcţie de mişcările pe care urmează să le realizeze, prezentând mereu o nouă perspectivă asupra evenimentelor. Pluriperspectivismul din care sunt narate evenimentele lasă mereu calea deschisă apariţiei unor noi informaţii care să întregească acţiunea.

prof. Mihaela Gabriela FRENŢIU
Gr. Şc. „Henri Coandă”, Beclean


„Pe firul apei… să reducem deşeurile”

Prin proiectele de parteneriat european, şcolile româneşti sunt veritabili ambasadori ai României în Europa, contribuind, an de an, la promovarea unei imagini pozitive a României şi a valorilor şcolii româneşti. Aceste parteneriate vizează, în principal, formarea şi dezvoltarea de competenţe-cheie, favorizează crearea unor reţele de parteneri, promovează valorile naţionale şi europene, antrenând copii, tineri, profesori, părinţi în acest exerciţiu al existenţei împreună într-o Europă unită. Pentru a pune în valoare aceste realizări, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării a lansat şcolilor invitaţia de a participa la o competiţie naţională a produselor realizate în cadrul proiectelor de cooperare europeană, competiţie ce îşi propune să deschidă cu generozitate perspective multiple şi care se adresează atât şcolilor cu experienţă în domeniu, cât şi celor aflate la început de drum.
Astfel, în cadrul calendarului naţional al Concursurilor şi Olimpiadelor şcolare este cuprins şi Concursul Naţional „Made for Europe”, care vizează valorizarea şi promovarea experienţelor pozitive în derularea proiectelor de cooperare europeană, stimulând creativitatea, inovaţia şi spiritul de competiţie.
Concursul Naţional de Produse Finale ale Proiectelor Finanţate prin Programe Comunitare „Made for Europe” 2009, ediţia a III-a, s-a desfăşurat la Oradea, în perioada 9-12 aprilie.
În competiţie au intrat 98 de proiecte din toate judeţele, pe următoarele secţiuni: proiecte Comenius parteneriate multilaterale; proiecte Comenius parteneriate bilaterale; proiecte Leornado da Vinci; proiecte e-Twinning; alte proiecte finanţate prin programe comunitare. La concurs au avut posibilitatea să participe doar şcolile care au finalizat produsele propuse în cadrul proiectelor finanţate prin programe comunitare în anul şcolar 2007-2008.
Judeţul Bistriţa-Năsăud a fost reprezentat la acest concurs naţional de Şcoala de Arte şi Meserii Rebra, cu proiectul COMENIUS „Pe firul apei... să reducem deşeurile”.
Produsele finale, cu care SAM Rebra a participat la concurs, volumul de creaţii în versuri şi proză Pe firul apei, Ghidul ecologistului – Apa înseamnă viaţă, Ghidul ecologistului – Reciclarea de a A la Z, volumul Scenete Comenius şi Povestea lui Pic, prezentate de eleva Muti Adina (clasa a VI-a A), profesori îndrumători – Rebeca Burdeţ, Măriuca Burduhos, au fost considerate de membrii comisiei ca fiind de foarte bună calitate şi recompensate cu Menţiune I.
Elevii de la SAM Rebra au participat şi la Concursul Naţional multidisciplinar „Copii, salvaţi planeta albastră”, cuprins în Calendarul Activităţilor Educative 2009 organizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, care s-a desfăşurat în perioada 24-25 aprilie la Clubul Copiilor Moreni.
Lucrarea prezentată în cadrul acestui concurs de elevii Cozan Magdalena şi Grozav Iacob (clasa a VII-a A), coordonaţi de profesor Măriuca Burduhos, a obţinut Premiul II cu medalie de argint. Tot în cadrul acestui concurs, la secţiunea poezie, elevul Isip Daniel (clasa a VII-a A), coordonat de profesor Rebeca Burdeţ, a obţinut Menţiune.
Săptămâna Comenius, 4-9 mai, s-a vrut a fi o campanie de informare a publicului asupra succeselor obţinute în parteneriatele şcolare Comenius. În acest context, cadrele didactice Măriuca Burduhos, Rebeca Burdeţ, Liliana Călini, coordonatoare a proiectului COMENIUS „Pe firul apei... să reducem deşeurile”, au iniţiat, în această săptămână, acţiuni de diseminare şi informare, cum ar fi: susţinerea în faţa tuturor elevilor şcolii a prezentării Power Point care conţine informaţii despre produsele finale realizate în cadrul proiectului COMENIUS şi care au fost premiate la Concursul Naţional „Made for Europe” de la Oradea; spectacolul literar-artistic „Noi în Europa” susţinut în limbile română, franceză, engleză şi spaniolă; o paradă de costume confecţionate din materiale reciclabile: hârtie, plastic, pungi, peturi sau ce au mai găsit copiii pe acasă, care să constituie un adevărat imbold spre schimbarea conduitei tinerilor noştri în raport cu starea actuală a mediului înconjurător.

prof. Măriuca BURDUHOS,
prof. Rebeca BURDEŢ
SAM Rebra


Dezvoltarea personalităţii copilului în familie

Educaţia copiilor, dezvoltarea personalităţii lor este o activitate complexă, de aceea, la realizarea ei, alături de şcoală, contribuie şi alţi factori, dintre care poate cel mai important, este familia.
Familia este cea dintâi şcoală a copilului, iar contribuţia pe care o aduce la formarea şi dezvoltarea personalităţii acestuia poate favoriza sau îngreuna acţiunea educativă a şcolii. Adesea, urmele acestei educaţii rămân pentru întreaga viaţă.
Familia este un mediu educativ complex, cu posibilităţi de influenţare multilaterală sub toate aspectele. Ea asigură hrana, îmbrăcămintea copilului, îl apără de intemperii, îl antrenează în muncă după puterile lui, îl supraveghează şi îi limitează timpul de joacă pentru a nu-l suprasolicita, îi creează condiţii cât mai bune de odihnă, de somn, se îngrijeşte deci de sănătatea lui.
Contribuţia familiei în dezvoltarea intelectuală este importantă deoarece, în familie, copiii îşi însuşesc limbajul, instrument indispensabil pentru dobândirea unor cunoştinţe noi, pentru dezvoltarea gândirii. Volumul şi precizia vocabularului, corectitudinea exprimării copilului depind de grija care o depun părinţii în această direcţie. Foarte multe percepţii şi reprezentări despre realitatea înconjurătoare se dobândesc în familie. Cunoştinţele pe care şi le însuşesc copiii despre animale şi plante, despre obiectele casnice, despre ocupaţiile şi munca oamenilor, despre întâmplări din viaţa satului formează o bază pe care se va sprijini instrucţia ce li se va face în şcoală.
Familia corectează expresiile greşite din vorbirea copiilor, le dezvoltă spiritul de observaţie, le atrage atenţia asupra observaţiilor inexacte, înlocuieşte treptat cunoştinţele eronate cu cele corecte. Multe familii se preocupă să dea copiilor explicaţii ştiinţifice asupra obiectelor şi fenomenelor din natură, la nivelul lor de înţelegere, exersează şi le îndrumă atenţia, memoria, gândirea.
Rolul familiei în educaţia morală a copiilor este imens. În familie se formează primele deprinderi de comportare morală. Respectul faţă de părinţi şi faţă de alţi oameni, politeţea, grija faţă de copiii mai mici şi ocrotirea acestora, cinstea, relatarea sinceră a faptelor, decenţa în vorbire sunt trăsături la care familia îşi aduce o contribuţie importantă. Ei învaţă de la părinţi să aprecieze corect ce este bine, ce este rău, ce este nedrept, ce este frumos sau urât în comportare.
Familia cultivă la copil dragostea pentru muncă, formându-i cele dintâi deprinderi în acest sens: să mănânce şi să se îmbrace singur, să-şi pună în ordine hainele, să-şi îngrijească încălţămintea. Apoi, potrivit puterilor lui, exercită diferite munci, subordonându-şi interesele personale intereselor familiei.
Familia supraveghează jocurile copiilor, prieteniile lor şi îi îndrumă pentru a fi buni, sociabili, solidari cu prietenii.
În ce priveşte educaţia estetică, părinţii îi pun în contact cu frumosul din natură. În timpul plimbărilor în mediul înconjurător ei le atrag atenţia asupra aspectelor care trebuie observate şi reţinute (culorile şi mirosul florilor, cântecul păsărilor, foşnetul pădurii, susurul apelor, verdeaţa câmpului etc.). Participând alături de părinţi la spectacole, la serbări, copiii vin în contact şi cu frumosul din viaţa socială. În familie, ei cunosc şi aspecte ale frumosului artistic: ascultă poveşti, cântece, poezii, învaţă să danseze, privesc tablouri, albume, reviste etc. Curăţenia şi ordinea din familie, mobilarea cu gust a camerelor şi împodobirea lor contribuie, de asemenea, la educaţia estetică a copiilor. Mai întâi copilul apreciază frumosul imitând gusturile părinţilor, apoi, treptat, tot mai independent, începe să-şi însuşească frumosul şi să-l practice.
Pe de altă parte, adesea, însuşirea cunoştinţelor în familie are un caracter nesistematizat, spontan. Nu toţi părinţii se pricep să-i îndrume corect pe copii, să adopte o atitudine potrivită faţă de aceştia. De aceea, este necesar ca educaţia primită de copii în familie să fie corectă şi desăvârşită prin influenţa şcolii.
Cadrele didactice trebuie să ştie în ce condiţii o familie poate deveni un bun mediu educativ, pentru ca îndrumările pe care le dau părinţilor să faciliteze crearea acestor condiţii.
Condiţia de bază care asigură familiei succesul în munca educativă este ca aceasta să fie un colectiv sănătos atât prin unitate, cât şi prin climatul ei moral. Educaţia copilului este asigurată numai dacă în familie domneşte o atmosferă de bună înţelegere, de respect reciproc, de dragoste şi încredere.
O altă condiţie care asigură succesul educaţiei în familie este autoritatea părinţilor. Sfaturile date de către aceştia cu autoritate sunt urmate cu încredere, fără şovăire. Autoritatea nu se obţine nici prin daruri sau promisiuni, nici prin pedepse aspre, nici prin bunătate excesivă, iertând orice abatere a copilului. Autoritatea se bazează pe respectul pe care-l determină părintele prin exigenţa din întreaga sa comportare faţă de copil.
Atitudinea corectă a părinţilor faţă de copii este o condiţie pentru reuşita educaţiei în familie. Nu pot fi date reţete valabile pentru orice împrejurare. Este bine să se evite extremele: nici severitate prea mare, dar nici dădăceală continuă, nici prea mare independenţă, nici rigiditate dar nici intimitate. Copilul trebuie să simtă în atitudinea părinţilor că aceştia îl iubesc, îl respectă, dar că nu-i vor îngădui orice comportare, orice capriciu.
Exemplul pozitiv pe care părinţii îl dau prin comportamentul lor copiilor asigură reuşita educaţiei în familie. Părinţii constituie modelul cel mai apropiat şi mai influent pentru copii. Ei înregistrează ceea ce văd şi caută să imite. Părinţii îi educă pe copii prin întreaga lor comportare.
Unitatea de acţiune a şcolii şi a familiei este o cerinţă de bază pentru buna educare a copiilor. Între sarcinile pe care le pune şcoala în faţa copiilor şi cele pe care le pune familia trebuie să existe consecvenţă şi unitate. Rolul conducător în educaţia copiilor îl are şcoala, familia trebuie să sprijine însă permanent activitatea educativă a şcolii.

prof. Augustin COSMA
Şc. Gen. „Petru Rareş”, Ciceu-Mihăieşti


O carte necesară şi utilă

„Prin aceste idei aflate la îndemâna dirigintelui, sperăm ca discursul său didactic (raportat la întâlnirile colective cu părinţii) să capete un plus de consistenţă şi de siguranţă.”
(Traian Cosma)

Profesorul de limba şi literatura română Traian Cosma, de la Liceul Economic din Târgu-Neamţ, autor a trei lucrări având ca tematică ora de consiliere şi orientare, a publicat la Editura Polirom volumul „Şedinţele cu părinţii în gimnaziu. Idei-suport pentru diriginţi”. Avem de a face cu o lucrare practică, necesară şi de mare utilitate. Autorul se pune în postura profesorului diriginte care ştie, de la faţa locului, că în şcoala românească actuală, „preocupările educative în general sunt neglijate sau plasate în derizoriu”, iar ora de dirigenţie „este mai mult ca oricând, o cenuşăreasă”.
Traian Cosma este convins, de asemenea, că reforma învăţământului nostru necesită „redimensionarea relaţiei şcoală-familie”, constatând faptul că familia în tranziţie este în declin, că societatea este în suferinţă, că asistăm la o accentuată degradare culturală şi că un anume proces de uzură se manifestă în rândul cadrelor didactice „aflate în funcţiune”, în timp ce cele noi nu prea sunt atrase de învăţământ, sau posedă un nivel precar de pregătire profesională. Ţinând cont de aceste observaţii şi de faptul că se modifică raporturile şcoală-familie şi că tot mai mult se impune necesitatea educaţiei părinţilor, Traian Cosma vrea să pună la dispoziţia colegilor acest îndrumător practic al organizării şedinţelor cu părinţii, pentru a veni „în sprijinul acţiunilor de asistenţă acordate părinţilor prin şcoală, de orientare a acestora către înţelegerea problemelor specifice personalităţii preadolescentului, ca premisă obligatorie a unei conduite educative eficiente.
Lucrarea lui Traian Cosma începe cu abordări teoretice referitoare la rolul familiei în educaţia copilului, influenţată astăzi de factori multipli, care trebuie integraţi „într-un parteneriat viabil în perspectiva idealului educaţional al unei epoci care tinde spre globalizare”.
Interacţiunea şcoală-familie este pusă sub semnul parteneriatului. Autorul radiografiază greşelile manifestate în educaţia familială, propunând sugestii corective, comentarii practice asupra aspectelor abordate. Se trec în revistă cauzele neîmplinirilor, ale eşecurilor în educaţia copilului, aplicarea corectă a pedepselor (sancţiunilor). Sunt, totodată, prezentate sarcinile dirigintelui în relaţia lui cu părinţii elevului, forme de colaborare ale acestuia cu familia. Se specifică tipologia întâlnirilor cu părinţii, condiţiile pregătirii lor, proiectarea lor, se dau sugestii metodice pentru susţinerea şedinţelor cu părinţii.
Aceştia trebuie să cunoască trăsăturile psihopedagogice ale vârstelor şcolare. Detaliat şi la obiect sunt prezentate caracteristicile copilului obraznic, ale celui unic la părinţi, ale celui nervos sau timid. Se dau sugestii referitoare la adaptarea elevului din clasa a V-a, la cerinţele ciclului gimnazial. Generoase sunt indicaţiile oferite la rubricile „Ce trebuie să ştie şi să facă părinţii”, „Atitudinea dirigintelui faţă de…”
Ghidul conţine îndrumări practice pentru educaţia pentru viaţa de familie, pentru educaţia pentru timpul liber, pentru o viaţă sănătoasă, pentru educaţia intelectuală, pentru educaţia morală în familie şi pentru educaţia estetică, fiind semnalate „atitudinile educaţionale greşite” din partea părinţilor. Mereu apar semnalările: „Ce trebuie să ştie părinţii”, „Ce trebuie să facă dirigintele”. Este elucidată şi problema valorii notei şcolare, favorizarea şi dezvoltarea creativităţii în mediul familial.
Lucrarea oferă numeroase sugestii teoretice şi practice profesorului diriginte în „confruntarea”, nu totdeauna uşoară, cu părinţii elevilor săi.
Ultima parte a volumului, „Mediateca părinţilor”, pune la dispoziţia părinţilor, în mod sintetic „principalele instrumente de care părinţii trebuie să fie conştienţi atât în propria lor educare cât şi în a copiilor lor”.

prof. Ion Radu ZĂGREANU
Şc. Gen. „Liviu Rebreanu”, Beclean


Lista elevilor premiaţi la olimpiadă – faza naţională – 2009


Rezultate obţinute la concursul profesional-faza naţională
13 aprilie – 17 aprilie 2009



prof. Dorel COSIC
insp. şc. de specialitate