Educaţia este crearea metodică a obişnuinţei de a gândi.
(Ernest Dimnet)
ACCENTE
Reforma după reformă
Referitor la starea învățământului nostru ne punem tot felul
de întrebări. Acestea riscă să rămână fără răspuns, consumându-se într-o
reformă din ce în ce mai goală de sens. Dar, totuși, poate retorica să rezolve
ceva pentru ameliorarea stării învăţământului românesc? O nouă întrebare se
înscrie în aceeaşi retorică a consolării. Dar ceva bun e de aşteptat, în
situaţia în care s-a schimbat anul nu mult după schimbarea conducerii
ministerului. Soluţiile pe care le-ar putea oferi ministerul se înscriu încă în
retorica aşteptării: trebuie conturată şi impusă o viziune la nivel înalt,
revitalizate structurile, aplicate politicile educaționale... Care politici?
Iar cădem în interogaţia retorică. Ce se întâmplă în sistem, la nivelurile sale
„de jos”, acolo unde realitatea este vie – elevul, sala de clasă, colectivul
didactic, şcoala... –, dinamică, plină de aşteptări, dureroasă? Noul an
îndeamnă, prin colindul cu care a fost întâmpinat, la spălarea relelor şi
adunarea celor bune. Ce rele putem neglija sau înlătura? Ce lucruri bune putem
aduna, contabiliza, ca să devenim mai optimişti? Retorica în sine ar putea
revitaliza relația dintre vorbă și faptă. Există în şcoala românească multe
oaze de fericire sau măcar de bucurie, elevi silitori, dascăli însufleţiţi (din
ce motiv?), dar, se pare, răul din sistem începe să cântărească tot mai greu,
mult mai greu decât binele de aici.
Pentru mulți dintre contemporanii noștri aflați în funcții
proiective sau decizionale, retorica nu mai este însă o artă, funcţiile ei nu
mai sunt recunoscute. Nu mai mizează nimeni pe elocinţa reală. Discursul
contemporanilor cinici – folosesc o sintagmă generică – a devenit un simplu
retorism. Dar o retorică realistă (?!...) ar putea, ar trebui să limpezească
atât discursul politic, cât şi discursul despre sistem, discursul din sistem,
afectat atât de tare de vorbăria politică. Retorica este – după cum ne spune...
dicţionarul – nu doar arta de a vorbi frumos, ci şi arta de a convinge un
auditoriu printr-o argumentaţie bogată, riguroasă. E nevoie de elocinţă,
elocvenţă, rigurozitate, putere de convingere. Mai are discursul public,
inclusiv cel despre intenţiile din învăţământ, putere de convingere? Cine şi ce
i-ar mai putea da forţă?
În anii postdecembrişti, conceptul de reformă din învăţământ
a devenit panaceul exploatat la maximum de fiecare echipă din minister, de
fiecare instanţă, la nivel local sau naţional, care ar fi trebuit să
îmbunătăţească şi în cele din urmă să salveze soarta învăţământului românesc.
Asaltul ideilor, conceptelor sau termenilor de coloratură reformistă au stârnit
tot felul de reacţii, de la cele optimiste, la cele pesimiste. Au fost oameni
ai şcolii care au primit cu încredere discursul reformist – plin de concepte şi
termeni care promiteau schimbarea, alţi dascăli au fost reticenţi, bănuind
discursul ce venea spre ei ca având o încărcătură searbădă, falsă... Ne amintim
de barbarismele care au invadat discursul didactic, înlocuind clișeul clasic cu
alte clișee, limbajul de lemn cu alt limbaj de lemn, redundanțele cu alte
redundanțe… Dar câte proiecte nu s-au făcut, câţi bani nu s-au cheltuit, câte
aşteptări frumoase nu s-au consumat în gol, câte energii nu s-au risipit prinse
în acest discurs care astăzi nu mai spune aproape nimic!...
Nu voi intra în detaliile a ceea ce ideea de reformă a indus
– aşa cum a fost „exersată” – în sistemul învăţământului nostru, dar, luând
lucrurile oarecum holistic, ne putem întreba ce au reformat exerciţiile de
pretinsă înnoire din toată această... lume a învăţământului? S-au produs
schimbări de structură, au fost schimbate programele, manualele? S-a
îmbunătăţit soarta dascălilor? Este ameliorată condiţia elevului, a devenit
acesta mai bine pregătit, mai competitiv? A devenit mai eficient impactul
şcolii asupra societăţii? Este societatea mai performantă ca urmare a inserţiei
de tineri pregătiţi de şcoala românească? Acestea sunt doar câteva întrebări,
care ar trebui să clarifice eficienţa reformei şi în cele din urmă să ne spună
unde am ajuns. Da, am putea spune că s-a mai schimbat câte ceva, pe ici, pe
colo, dar nu esenţial sau nu în punctele esenţiale. Nu pe măsura aşteptărilor,
nici a efortului, nici a cheltuielilor băneşti. Totul nu a fost decât o risipă
inutilă de idei, de bune intenţii, de sacrificii, de bani, de etc… Cu ce ne-am
ales? Cu ce s-a ales învăţământul românesc? Cine a fost sau este în câştig? Nu
şcoala, nu elevul, nu dascălul, nu... societatea. Atunci cine? Şi cine va mai
avea puterea şi înţelepciune să aşeze totul pe un nou temei? Cu ce discurs?
Conceptul de reformă a învăţământului a obosit. A devenit
ineficient. Foarte puțină lume mai crede în el şi nici nu mai pot fi
identificate aşteptări care ar putea să-l revitalizeze. Ce actor ar mai putea
îndrăzni să-l pună din nou pe rol? Ar fi ca noul an, noua echipă ministerială,
noile echipe manageriale să aducă un suflu nou? Așteptăm.
Olimpiu NUȘFELEAN
FOTOEVENIMENT
Masă rotundă cu tema „Aspecte din viaţa şi activitatea prof.
dr. Lazăr URECHE” (14.01.1948 – 21.10.2011), organizată de Inspectoratul Şcolar
Judeţean Bistriţa Năsăud și Asociaţia Profesorilor de Istorie din România,
filiala Bistriţa-Năsăud. Evenimentul a avut loc în Sala de şedinţe a
Consiliului municipal Bistriţa, luni, 14 ianuarie 2013.
În imagini: profesorii Doina Petrean, Angelo Manea –
inspector școlar de specialitate, Alexandru Pugna – vicepreședinte al
Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, Ionel Tompa, Filip Florean și profesori
participanți.
Implementarea tehnologiilor informaționale în studiul
filosofiei
Educaţia este un spaţiu al întâlnirii între un Eu şi un Tu,
în care profesorul realizează „o selecţie a lumii efective”. Ca şi în cazul
revelaţiei, elevul, iese în întâlnirea cu educatorul nu atât cu o cunoaştere
obiectivă, cât cu un puternic sentiment de încredere şi sens, sentiment care dă
esenţa actului pedagogic.
Educaţia are ca scop principal pregătirea tinerilor pentru a
percepe, a accepta, a respecta şi a experimenta alteritatea, în vederea
medierii întâlnirii cu „celălalt”. De aceea, procesul educaţional urmează să se
desfăşoare într-un mediu intercultural, prin punerea faţă în faţă a
purtătorilor unor expresii culturale diverse. Alteritatea să devină o ocazie de
consolidare a sentimentului trăirii laolaltă, un stimulent al unei binevenite
conlucrări. „Celălalt” este un prilej de descoperire şi de conştientizare a
adevăratei identităţi.
Cum am putea să înţelegem educaţia altfel decât ca edificiu
consolidat de către cuvânt? Cum am putea să înţelegem formarea altfel decât ca
rezultat al întâlnirii, al rostirii cuvântului fundamental Eu-Tu, al întâlnirii
pe care filosofia o prilejuieşte de îndată ce prezenţa survine?
Fără a avea pretenţia că are toate răspunsurile, filosofia
creează, şi asta este cel mai important, cadrul cel mai potrivit fiecărui
individ în parte, indiferent de domeniul pe care şi-l va alege şi în care va
activa în viitor, în viaţă.
Filosofia îl ajută pe individ să devină ceea ce ar trebui să
fie: om.
Este vremea să abordăm altfel filosofia, respectiv predarea
ei. De aceea astăzi profesorii de filosofie se regăsesc în situaţia de a
regândi strategii de poziţionare şi de dezvoltare în noul context al propriei
lor discipline.
Revigorarea procesului de învăţământ este practic
imposibilă, fără implementarea tehnologiilor informaţionale avansate, inclusiv
a tehnologiilor multimedia. Aceste tehnologii sunt cele care contribuie şi vor
contribui la creşterea motivaţiei faţă de studiul filosofiei, deoarece
facilitează învăţarea, iau în consideraţie particularităţile individuale ale
elevului, capacităţile şi preferinţele sale, mărind eficienţa procesului de
învăţare.
Deoarece trăim într-o societate bazată pe cunoaştere, noi,
profesorii trebuie să ne adaptăm mereu cerinţelor impuse de mersul vremii. Nu
mai sunt suficiente metodele deja aplicate, ci este necesar să creăm, alături
de elevi, noi mijloace, metode de învăţare. Noile tehnologii sunt răspunsul la
standardele societăţii bazată pe cunoaştere.
Softul educaţional reprezintă, din această perspectivă, un
instrument eficient în procesul instructiv-educativ atât pentru elevi, cât şi
pentru profesori. Profesorii au posibilitatea de a-şi crea propriile softuri
educaţionale, în funcţie de scopul urmărit, solicitarea contextului,
particularităţile individuale ale elevilor. În varianta iniţială, softul se
numeşte educaţional deoarece prin interacţiunea elevului cu softul se produce
învăţarea.
Deosebirea faţă de stilul clasic de învăţare este aceea că
elevul se comportă autonom, interacţiunea dintre el şi calculator fiind maximă:
procesul de învăţare este coordonat după un scenariu, un plan preexistent
într-un software educaţional. Interacţiunea cu un profesor poate fi minimă sau
poate lipsi, iar însăşi evaluarea are loc prin intermediul calculatorului.
În cazul softului educaţional interactiv se urmăreşte, pe
lângă parcurgerea de către elev a programului, şi un control funcţional al
elevului asupra softului. Elevul poate să se întoarcă la o secvenţă parcursă pe
care nu a înţeles-o bine sau care l-a impresionat în mod deosebit, poate accesa
opţiunea „help”, poate vizualiza distanţa parcursă din lecţie.
Evaluarea computerizată a elevilor oferă şi o serie de
avantaje. Calculatorul evaluează în mod obiectiv răspunsurile elevilor,
rezultatele fiind aflate de către elev/profesor în timp real, evidenţierea
erorilor are loc, de asemenea, in timp real iar lecţia are multe şanse să
impresioneze elevul, să-i capteze şi să-i menţină atenţia mai mult timp decât
în mod clasic.
prof. drd. Loredana Anca ZBÎNCA,
Director, Casa Corpului Didactic Bistriţa-Năsăud
Diversitate și comunicare interculturală
Diversitatea – prin acceptarea și punerea ei în valoare –
este una dintre cele mai importante trăsături ale lumii moderne pentru că ceea
ce este altfel, deci divers, poate deveni un lucru generator de bucurie pentru
mai mulți oameni. Cunoașterea și înțelegerea altor culturi și stiluri de
viață, recunoașterea și conștientizarea diversității culturale ca expresie a
ingeniozității umane, ca răspuns la realități diferite duc la dezvoltarea
capacității de a valoriza diferențele în condițiile în care nicio societate nu
poate funcționa izolat de celelalte, cu atât mai puțin în Uniunea Europeană
care promovează interculturalitatea ca principal factor de progres social.
Istoria demonstrează că marile civilizații au avut vocații
interculturale, au știut să valorizeze diversitatea culturală a vremurilor lor.
Schimburile culturale au dat naștere unei culturi specifice înfloritoare, unei
bogății spirituale nemaiîntâlnite vreodată în acele locuri. Istoria umanității
ne arată că în acele regiuni ale lumii în care diferite culturi au intrat în
legătură, creația artistică a reflectat acest lucru îmbogățindu-se ca formă,
conținut, stiluri. Arta ne oferă, de asemenea, multiple exemple de coexistență
a unor universuri culturale diferite. Deschiderea către alte sisteme de valori
duce la îmbogățirea imaginației, formelor de expresie, a conținuturilor. Numai
acele țări care sunt deschise altor culturi cunosc o adevărată înflorire a
propriei culturi.
Societatea democratică este o societate interculturală.
Democrația, mai mult decât orice alt tip de societate, este o societate a
comunicării și dialogului. Am putea spune chiar că succesul democrației depinde
și de calitatea comunicării, de capacitatea oamenilor de a comunica eficient și
de a valoriza diversitatea.
Democrația dezvoltă o cultură civică, participativă, bazată
pe comunicare, o cultură a liberei exprimări, a dialogului interetnic, a
responsabilității, a consensului și diversității, care îmbină tradiția cu
modernitatea.
Răspunsul mediului educațional la provocările situației
actuale este educația interculturală, asociată conceptului de learning to live
together, promovat de UNESCO. Educaţia interculturală urmăreşte pregătirea
tinerilor – dar și a adulților – pentru a trăi într-o societate multiculturală,
cu o dinamică tot mai pronunţată şi care tinde tot mai mult să devină o
societate interculturală. Educația interculturală este un proces de durată – nu
se poate reduce la câteva acțiuni izolate – astfel încât cadrele didactice, în
calitate de principali educatori, trebuie să folosească orice prilej în
activitatea școlară si extrașcolară pentru a cultiva valori, atitudini,
comportamente pozitive.
Dascălii trebuie să fie primii care să își însușească acele
competențe interculturale care, dezvoltate apoi tinerilor, să îi ajute
realmente în ipostaze de student, angajat sau cetăţean într-un alt spaţiu
socio-cultural. Si, cum se poate transmite acest lucru mai bine decât prin
propriul exemplu? Pentru a realiza acest lucru cadrele didactice trebuie să
participe activ nu numai la programe de formare purtătoare de credite
transferabile ci și la activități diverse care constituie un real ghid de bune
practici, de inspirație pentru activitățile viitoare. În acest sens, Casa
Corpului Didactic organizează permanent activități la care pot participa
cadrele didactice interesate, activități cuprinse în „Oferta de programe de
formare continuă, proiecte și activități”, la capitolul „Activități
metodico-științifice și culturale”.
Astfel, pe lângă alte activități, în semestrul I al anului
școlar 2012-2013 s-au desfășurat și activități sub genericul Diversitate si
comunicare interculturală, prima activitate, „Tradiție și interculturalitate”,
derulată sub forma dezbaterilor pe tema valorizării tradițiilor anglo-saxone,
și a doua activitate, „Ziua minorităților naționale – valorizarea tradițiilor
și obiceiurilor specifice sărbătorilor de Crăciun”, organizată cu ocazia
sărbătoririi Zilei minorităților naționale.
În cadrul acestor activități, pe lângă cadrele didactice, au
fost implicați și cursanții înscriși la Cursurile de limba engleză derulate
prin Casa Corpului Didactic pentru care orice activitate suplimentară, cu atât
mai mult cu cât activitățile sunt interactive, constituie un stimulent pentru
continuarea studiului limbilor străine. Dornici să descopere cât mai multe
lucruri despre sărbătorile tradiționale britanice și americane, participanții
au primit cu plăcere toate secvențele legate de Haloween sau Christmas.
În pragul Crăciunului a fost sărbătorită, într-un
miniconcert de colinde, Ziua minorităților naționale, prilej cu care cadre
didactice de etnii și specialități diferite (engleză, franceză, germană,
italiană), dar și cursanții Casei Corpului Didactic, au colindat împreună – în
română, maghiară, germană, engleză și franceză – punând în valoare nu numai
tradițiile comunităților etnice din țara noastră dar și din Europa, ca un
frumos exemplu al grupurilor conviețuind în același teritoriu, grupuri care își
recunosc și respectă reciproc valorile și modurile de viață și sunt în relații
bune unele cu altele, în spiritul toleranței și al menținerii și cultivării
bunelor relații.
La intersecția dintre culturi, chiar cu diferențe
considerabile între ele, ideea de interculturalitate trebuie apreciată şi
încurajată deoarece exprimă sprijinul între oameni care aparent nu au nimic în
comun, acceptarea diferenţelor, integrarea şi adaptarea la situaţii noi.
Vocația de interculturalitate trebuie să rămână factorul principal de progres
social al Uniunii Europene pentru a valoriza diferențele și a realiza
dezideratul desprins din deviza Consiliului Europei „Toţi diferiți, toţi
egali”.
prof. Elena Egreta MARC,
metodist Casa Corpului Didactic
In memoriam
Prof. dr. Lazăr Ureche – o forţă a demnităţii şi unităţii
Fost inspector şcolar, metodist, redactor, publicist,
editor, preşedinte al Despărţământului Astra Bistriţa, preşedinte al Asociaţiei
Profesorilor de Istorie din România, filiala Bistriţa-Năsăud, profesorul dr.
Lazăr Ureche a fost o forţă a demnităţii şi unităţii umane, calitate care şi-a
dovedit-o în toate ipostazele sau funcţiile pe care le-a îndeplinit de-a lungul
celor 63 de ani pe care i-a trăit împreună cu noi – familia profesorilor de
istorie din judeţul Bistriţa-Năsăud.
S-a născut la Maieru în 14 ianuarie 1948. Tot aici a urmat
cursurile Şcolii Generale, apoi cele ale Liceului Teoretic din Sângeorz-Băi,
finalizându-şi studiile superioare la Iaşi, ca absolvent al Facultăţii de
Istorie-Filosofie a Universităţii „Al. Ioan Cuza”. Doctoratul l-a susţinut la
Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, evidenţiindu-se în preocupări de
istorie modernă a românilor, istoria culturii şi cărţii vechi româneşti, istoria
Despărţământului Năsăud al „Astrei”. În cei 40 de ani munciţi a fost profesor
la Şc. Gen. Maieru (1971-1974), muzeograf la Muzeul Judeţean Suceava
(1975-1976), muzeograf la Muzeul Judeţean Bistriţa-Năsăud (1976-1989), profesor
şi director la Şc. Gen. Livezile, jud. Bistriţa-Năsăud, profesor la Şc. Gen.
„Ştefan cel Mare” Bistriţa (1994-1995), profesor la Colegiul Naţional „Andrei
Mureşanu” Bistriţa (1995-1997), inspector de specialitate la I.S.J.
Bistriţa-Năsăud (1998-2008), profesor la Col. Naţ. „A. Mureşanu” (din 2008 până
la finalul vieţii – 21 octombrie 2011;
Demersul didactic prestat la parametrii superiori ca
profesor, l-a urmărit şi-n calitatea de inspector şcolar în relaţiile cu
colegii de aceeaşi profesie, unde îi aprecia pe tinerii absolvenţi angajaţi în
învăţământ, ca bine pregătiţi pentru meseria aleasă, le etala meritele pe plan
didactic şi educativ, evidenţiind la aceştia practicarea unei didactici
moderne, utile şi eficiente, reuşitele lor în pregătirea elevilor pentru
olimpiadele şcolare, respectiv pentru examenele de absolvire. Îi dorea pe
tinerii colegi cât mai apropiaţi de elevii lor, de obiectivele unui învăţământ
pragmatic, cât mai uniţi în jurul exigenţei şi performanţei profesionale. Pe
profesorii mai în vârstă şi-i dorea cât mai bine informaţi şi documentaţi, cu
cele mai noi producţii de didactică modernă şi informaţie istorică. Şi-i dorea
implicaţi în cercetare ştiinţifică, în activitatea publicistică şi de editare,
şi-i dorea buni profesionişti, implicaţi civic în problemele comunităţilor în
care trăiau, altfel spus, apostoli ai vremurilor noi. Sala de studiu al
Arhivelor Statului Bistriţa-Năsăud devenea de fapt pentru mulţi dintre noi o a
doua casă sau locul potrivit pentru nenumăratele noastre documentări
ştiinţifice...
Activitatea didactică a fost dublată de o activitate
ştiinţifică şi cultural-educativă la fel de prodigioasă. După studii şi
cercetări pe cât de profunde, pe atât de productive, a elaborat şi publicat
lucrări ştiinţifice, primite deosebit de bine de publicul setos de informaţie.
Astfel, prin efortul său au fost editate volumele: „Emil Boşca-Mălin, Telepatie
şi hipnoză în închisorile comuniste. Studiu introductiv, note şi comentarii”,
de Lazăr Ureche, Edit. „Glasul Bucovinei”, Iaşi, 1995, 138 p.; „Fondurile
grănicereşti năsăudene”, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001,
230 p; Prof. dr. Lazăr Ureche, „Academicianul Virgil Șotropa (1867-1954)”, Ed.
Napoca Star, Cluj-Napoca, 2011, 230 p. Spre regretul lui şi mai ales al nostru
n-a terminat „Monografia Colegiului Naţional „Andrei Mureşanu” din Bistriţa” şi
câte opere n-ar mai fi putut lăsa într-o viaţă întreagă, dacă într-una ciuntită
a reuşit atâtea... Ne întrebăm şi noi ca şi minunata sa soţie: „Oare Lazăr s-o
fi gândit că e mai bine să ştii mai mult şi să trăieşti mai puţin!?” Nu, Doamna
Monica, fiecare are destinul lui. Am venit pe lume fără să cerem cuiva acest
lucru şi vom pleca la împlinirea sorocului... Atât şi nimic mai mult.
 |
| 2010 – Danuţ Archiudean, dr. Lazăr Ureche, Ioan Seni, Pop George, Iosif Uilăcan, Vaida Floare la pensionarea lui I. Seni |
Studii şi articole: Activitatea revoluţionarilor
transilvăneni refugiaţi în Bucovina (1848-1849), în File de istorie, IV,
Bistriţa, 1976, p.360-371; Situaţia învăţământului românesc din Bucovina în
perioada administraţiei militare austriece, în Suceava. Anuarul Muzeului
Judeţean, IV, 1977, p.131-143; Solidaritatea românilor din nord-estul
Transilvaniei cu Războiul pentru independenţa naţională a României, în Muzeul
Naţional, IV, Bucureşti, 1978, p. 406-412; Bursierii Fondurilor grănicereşti
năsăudene în perioada existenţei districtului românesc al Năsăudului, în
Marisia, IX, Târgu Mureş, 1979, p. 269-285; Despărţământul Năsăud al
„Astrei”(1881-1914), în ASTRA -125 de ani de la înfiinţare, Edit. Academiei,
Sibiu, 1987, p.199-215; Carte românească veche în judeţul Bistriţa-Năsăud (sec.
al XVII-lea) – Catalog -, în File de istorie, VI, Bistriţa, 1989, p.91-127;
Cazania lui Vaarlam în judeţul Bistriţa-Năsăud, în Marisia, XV-XXI, Târgu
Mureş, 1992, p.253-375; Fundaţii şi fonduri particulare administrate de către
Fondurile grănicereşti năsăudene, în Revista Bistriţei, VI, Iaşi-Rădăuţi, 1993,
p.149-154; The Frontier Funds from Năsăud, în The Austrian Military Border,
Iaşi, 1994, p.105-119; Virgil Şotropa (1867-1954), în Studii şi cercetări
etnoculturale, II, Bistriţa, 1996, p.157-164; Delegaţii oficiali ai judeţului
Bistriţa-Năsăud la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie
1918, în Bistriţa. 90 de ani de la Marea Unire, Edit. Barne's, Bistriţa, 2008,
p.109-135.
Activitate jurnalistică: redactor şi secretar de redacţie al
anuarului muzeului judeţean Bistriţa-Năsăud File de istorie; coordonator
ştiinţific al Anuarului Asociaţiei profesorilor de Istorie din România. Filiala
Bistriţa-Năsăud, nr.1 şi 2 (2006-2007).
„ Are o vechime în Astra de peste 20 de
ani, având iniţial funcţia de preşedinte al Despărţământului Bistriţa al
Astrei, funcţie în care a avut încercări reuşite de a uni efortul mai multor
intelectuali bistriţeni în acţiuni comune astriste – Al. Câţcăoan, Olimpiu
Nuşfelean, Mircea Prahase, Ion Moise, Nicolae Sanda, Ioan Costea, Domiţian
Barteş, Macedon Retegan ş.m.a. În această calitate a participat la mai multe
întruniri ale Astrei Centrale la Sibiu şi la Adunarea anuală a Asociaţiunii de
la Braşov (2000). Cele mai consistente acţiuni astriste le-a trăit însă
împreună cu membrii Astrei năsăudene, fiind prezent la sesiuni ştiinţifice în
cadrul Zilelor oraşului Năsăud, ale Astrei sau ale Colegiului Naţional „George
Coşbuc”; la simpozioane organizate pe tema vieţii şi operei unor personalităţi
locale sau naţionale, la întâlniri cu invitaţi şi personalităţi din mediul
academic sau universitar, la dezveliri de monumente şi plăci comemorative,
lansări de carte, la adunările anuale ale Despărţământului năsăudean sau ale
Astrei naţionale; Aici, în astfel de manifestări educative îşi întâlnea colegii
din judeţ, implicaţi responsabil în reuşita demersului astrist, fie că
activitatea astristă se desfăşura la Năsăud sau la Maieru, pe Ilve sau oricare
afluent al Someşului Mare...
Solemne şi calde erau întâlnirile cu astriştii de peste
Prut, îndeosebi cu membrii Societăţii culturale „Limba Noastră cea Română” de
la Chişinău, fie că îi aveam ca oaspeţi, fie că eram noi, cei din judeţul
Bistriţa-Năsăud, musafirii lor. Recepţia din salonul festiv al preşedintelui
Lucinschi sau întâlnirea cu jurnaliştii moldoveni, vizitarea cetăţilor de la
Nistru – Soroca sau Hotin ori programele artistice într-o limbă dulce
românească, din şcolile republicii, deveneau puncte solide de sprijin în
promovarea unităţii de neam cu românii de peste Prut. La fel de respectabile
deveneau întâlnirile cu copiii primiţi în judeţul nostru în cadrul Taberei
internaţionale „Acasă la Noi”, fie că erau primiţi la Inspectoratul Şcolar, fie
la Complexul Muzeal Judeţean. Donaţia de carte românească şi manuale şcolare se
consuma în spiritul respectului reciproc şi al unităţii de neam şi limbă.
Inspectorul Lazăr Ureche promova respectul de sine şi
respectul pentru fiecare coleg în parte, fie că era în mijlocul activităţilor
din capitala judeţului, fie în localităţile dragi din periferia acestuia. El a
parcurs, ca mulţi urmaşi de grăniceri, drumul de la simplitatea satului
ardelenesc la dinamica urbanistică a marilor metropole, ca în cele din urmă să
aleagă a-şi sluji judeţul cum s-a priceput dânsul mai bine. Niciodată n-a
renunţat a fi cât mai generos şi altruist cu putinţă cu elevii sau colegii lui,
iar când reuşea o astfel de faptă, o făcea fără zgomot şi fără laudă. Pentru
mulţi dintre măiereni sau năsăudeni, propria-i casă sau bibliotecă erau gazde
generoase, aşa cum pentru Bistriţa sau Maieru, personalitatea sa ar onora din
plin galeria proprie a Cetăţenilor de Onoare.
În numele demnităţii şi al unităţii dintre noi toţi, colegii
săi, ar spune şi astăzi: „– N-ai ce face! Viaţa-i o luptă, accept-o! Viaţa-i o
datorie, împlineşte-o!” Căci în acest fel şi-a trăit copilăria, în acest fel
s-a împlinit ca tânăr intelectual şi tot astfel a trăit ca om al cetăţii sale.
Un astfel de om îşi merită cu prisosinţă o carte a vieţii şi operei sale, o
carte în care fiecare coleg sau prieten să-şi consemneze gândurile...
La aniversarea naşterii sale, luni 14 ianuarie 2013, când ar
fi împlinit 65 de ani, Sala festivă a Primăriei din Bistriţa a devenit
neîncăpătoare. Ne unea din nou într-un număr la fel de impresionant, din
iniţiativa prof. Claudiu Şular-preşedintele APIR-BN şi a actualului inspector
de specialitate – prof. Angelo Manea, sub girul Consiliului Judeţean
reprezentat de către vicepreşedintele Alexandru Pugna, în prezenţa foştilor
inspectori Ionel Tompa şi Doina Petrean, a tinerilor doctori în istorie Aurelia
Dan, Adrian Onofreiu, Corneliu Gaiu ş.a., a prietenilor Nicolae Gălăţan,
Claudiu Şular, Antal Attila, Dănuţ Archiudean, Angela Şteopan, Mihai Hecktor,
Iosif Uilãcan, Cornelia Igna, Mihaela Mureşan, Simona Simionca, Cosmin Istrate,
Alexandra Giurgea, Călin Galbăn, a actualei directoare a CCD-BN prof. drd.
Loredana Zbînca, profesori de istorie, socio-umane sau de geografie din
Bistriţa şi din judeţ, a colegilor săi din Maieru – dirigintele Sever Ursa,
colegii Titus Cărbune, Iacob Naroş, Icu Crăciun, Al. Barna, Macavei Al Macavei,
Dorel Mâti..., de pe Bârgău – Remus Deac, Nicu Vrăsmaş, din Rodna – Liviu
Păiuş, din Beclean – Florean Filip, Năsăud – Şt. Bachiş jr., Bistriţa – V.
Ştir, I. Chiuzan, Tr. Săsărman ş.m.a.; în prezenţa foştilor săi elevi
performanţi la olimpiada de istorie, sau distinşi în viaţă prin reuşita multora
dintre dânşii ca absolvenţi de „Drept” sau „Istorie”, sau distinşi în obţinerea
masteratelor sau doctoratelor; şi nu în ultimul rând, în prezenţa Doamnei
Monica Ureche, soţia sa căreia i-a respectat jurământul dat în tinereţe: „Voi
fi cu tine până la moarte!”
Dumnezeu să-i ocrotească veşnica odihnă, iar nouă colegilor,
prietenilor şi familiei să ne îngăduie puterea de a nu-l uita...
prof. Ioan SENI,
Năsăud
Carnavalul micilor artişti
Procesul educaţional „îmbracă” şi forme de muncă didactică
complementare lecţiei obişnuite. Acestea sunt activităţi desfăşurate în şcoală,
în afara orelor de clasă şi cele desfăşurate în afara şcolii. Ele sunt
activităţi extracurriculare şi se desfăşoară sub îndrumarea atentă a
învăţătorului. Aceste tipuri de activitate cuprind: excursii, drumeţii, vizite,
programe artistice susţinute de elevi, spectacole de teatru urmate de
convorbiri asupra pieselor vizionate, întâlnire cu persoane care îşi desfăşoară
activitatea în diferite domenii (mediu, poliţişti, veterani de război, oameni
de ştiinţă).
Activităţile sunt apreciate atât de către elevi, cât şi de
factorii educaţionali pentru că:
- urmăresc lărgirea şi adâncirea influenţelor exercitate în procesul de învăţământ;
- valorifică şi dezvoltă interesele şi aptitudinile elevilor;
- organizează într-o manieră plăcută, relaxantă, timpul liber al şcolarilor;
- formele de organizare au un caracter recreativ;
- elevii îşi manifestă spiritul de iniţiativă;
- participarea este liber consimţită, necondiţionată, constituind un suport puternic pentru activitate susţinută;
- are un efect pozitiv pentru munca desfăşurată în grup;
- sunt caracterizate de optimism şi de mult umor;
- creează un sentiment de siguranţă şi încredere tuturor participanţilor;
- contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor
Prin activităţile extracurriculare ne propunem să contribuim
la dezvoltarea unor atitudini şi comportamente democratice la elevi, stimulând
spiritul de întrajutorare şi solidaritatea de grup, spiritul critic,
capacitatea de argumentare, de a acţiona şi rezolva probleme în mod
responsabil. La serbări, spectacole şi concursuri ale elevilor, prezenţa
părinţilor este susţinută. Ca urmare, creşte substanţial implicarea lor
sistematică în viaţa şcolii, în interesul educării integrale şi integratoare a
elevilor.
Ca activitate extracurriculară, carnavalul permite o
abordare interdisciplinară, făcând apel la mai multe discipline: limba română,
educaţie plastică, educaţie muzicală, educaţie civică. Cu ocazia desfăşurării
mai multor activităţii în cadrul săptămânii „Solidarităţii şi toleranţei” ni
s-a propus să participăm la un carnaval. Elevii au fost foarte încântaţi de
această idee. Au venit cu propuneri de confecţionare a costumelor, după
preferinţele lor. De asemenea în acest sens la ora de educaţie tehnologică ei
au confecţionat măşti în funcţie de costumul ales. Astfel ei şi-au exersat
imaginaţia şi creativitatea, realizând nişte măşti foarte frumoase.
Activitatea s-a desfăşurat în centrul oraşului Bistriţa. Şi‑au
etalat costumele, măştile
şi au dansat alături de copiii cu nevoi
speciale, învăţând faptul ca toţi suntem egali şi că trebuie să îi ajutăm pe
cei din jurul nostru.
După o săptămână, sărbătorind zilele Liceului de Arte
„Corneliu Baba” ne-am gândit să marcăm acest eveniment tot printr-un carnaval ,
la care să participe și părinţii. În plus copiii şi-au manifestat dorinţa de a
compune scurte poezii pentru a-şi prezenta personajul. Această activitate a
fost o reuşită, părinţii fiind foarte încântaţi de acest gen de întâlniri. Cu
siguranţă în viitorul apropiat vor mai avea loc diferite manifestări de acest
gen.
Realizarea obiectivelor urmărite în activităţile
extracurriculare depinde de talentul învăţătorului, de dragostea sa pentru
copii, de modul creator de abordare a temelor prin punerea în valoare a
posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi.
prof. înv. primar Dana DUMITRU
Liceul de Arte „Corneliu Baba”, Bistriţa
Lingvistică și cultură
Curriculum la disciplina Limba și Literatura Română
Disciplina limba și literatura română, bine cunoscută de
către elevi, contribuie la dezvoltarea tuturor laturilor conștiinței lor –
spirit de observație, imaginație, capacitate creatoare – și la „cultivarea
disponibilității de a colabora cu semenii, de a întreține relații interumane
eficiente pe diverse planuri de activitate, imperativ categoric al dezvoltării
vieții moderne“, după cum consideră Constantin Parfene în Metodica studierii
limbii și literaturii române în școală (p.19).
Curriculum denumea inițial documentele ce vizau planificarea
și organizarea conținuturilor educaționale. În secolul al XX-lea, John Dewey
i-a extins aria semantică la experiența de învățare a copilului organizată în
școală, „el conține organizarea asimilării cunoștințelor pentru a avantaja
înclinațiile naturale ale copilului.” (Surdu Emil, Fenomenul educațional,
p.30l).
După cum se știe, scopul principal al programei de limba și
literatura română pentru gimnaziu este tocmai acesta, ca limba să fie bine
cunoscută, dar atunci cum rămâne cu literatura? Este adevărat că trebuie să-ți
cunoști limba și normele care stau la baza folosirii sale corecte, dar acest
lucru duce la un interes tot mai scăzut pentru literatură și plăcerea de a
lectura. Exista astfel un oarecare dezechilibru în ceea ce privește disciplina
de limba și literatura română, un dezechilibru care avantajează gramatica –
latura concretă – și îi îndepărtează pe elevi de a mai citi literatură, scăzând
interesul lor de a se cultiva prin faptul că listele de lecturi pentru acasă,
pe lângă faptul că sunt obligatorii mai sunt și numeroase; ideea că trebuie să
citească o carte pentru că așa spune profesorul îi face pe elevii să fie
reticenți față de cărți, și obligați de părinți să citească sau să facă
rezumate le displace cu atât mai mult.
În ceea ce privește problema lecturilor, trebuie discutate
mai multe aspecte: obligativitatea lor, obținerea lor și numărul lor relativ
mare.
În primul rând aceste lecturi au scopul de a-i ajuta pe
elevi să-și dezvolte plăcerea de a lectura, de a citi o carte, în al doilea
rând le dezvoltă simțul critic. Însă faptul că ele sunt obligatorii distruge
farmecul lecturii, iar elevii le citesc pentru că ”așa ne cere doamna
profesoară“, nu pentru că își doresc acest lucru.
O altă problemă majoră, întâlnită destul de des în rândul
elevilor este incapacitatea de a parcurge întreaga listă de lecturi
suplimentare datorită faptului că nu reușesc să le găsească: fie bibliotecile
au un număr prea mic de exemplare ca să acopere întregul număr de cereri, fie ele
nu există. Din această cauză de multe ori profesorul se trezește că dintr-o
clasă întreagă, doar jumătate sau de cele mai multe ori nici măcar o treime din
ei nu au citit cărțile recomandate, ceea ce îl pune în dificultate pe acesta să
nu-și mai poată respecta planul lecției, pierzând timpul cu explicații, lucru
care va aduce la rândul său alte probleme de organizare a curriculumului.
Din această cauză spun că apariția dezbaterilor ar putea
înlocui lista lecturilor suplimentare citite acasă, prin lecturarea lor în
cadrul acestor discuții, eliberându-i și pe elevi de dificultatea realizării
rezumatelor, care în marea lor majoritate sunt făcute fie de părinți sau de
alți membrii ai familiei.. Am putea organiza noi, profesorii, dezbateri de
genul acesta în cadrul orelor de literatură. În aceste fel le redăm elevilor
curajul de a spune ce gândesc, de a le dezvolta plăcerea de a ține în mână o
carte și de a pătrunde în universul ficțiunii sau cum este menționat în
programa școlară pentru clasa a VI-a, de a încuraja „exprimarea gusturilor,
expunerea unor opinii despre ceva sau cineva, stabilirea unor analogii, a unei
comparații.” (www.edu.ro/programe școlare).
Argumentul meu în această problemă este tocmai ceea ce
susține și interesează curriculum: viziunea comunicativ-pragmatica și nu
predarea în și pentru sine a unor cunoștințe.
Consider că aceste dezbateri vor fi îndrăgite de elevi și
vor dori să participe în număr tot mai mare, lucru care nu este deloc rău.
Bineînțeles că fiecare dezbatere de acest fel va ține cont de gradul de
instruire al elevilor, de vârsta și de interesul lor.
Trecând la partea concreta a acestei discipline, limba, am
observat un interes ridicat față de folosirea corecta a semnelor ortografice și
de punctuație, precum și cunoașterea normelor care stau la baza folosirii
corecte a limbii române, deoarece curriculum vizează „limba în funcțiune“, și
nu „limba ca sistem abstract“, amintind aici de Ferdinand de Saussure, care
face primul diferența dintre langue și parole, ajutându-ne să înțelegem mai
bine felul cum trebuie abordată limba. Ceea ce m-a încântat a fost faptul că în
abordarea problemei limbii, majoritatea exercițiilor propuse sunt exerciții de
comunicare orală.
Din punctul meu de vedere, acest lucru este de bun augur
deoarece, așa cum am mai spus, dezvoltă intenția de comunicare și curajul de a
interveni în actul comunicării, iar acest lucru ajută elevul în concretizarea
sa la nivelul personalității, dându-i încredere de sine.
Nu trebuie uitat nici faptul că un rol la fel de important,
poate mai important îl are abordarea în scris a limbii, deoarece majoritatea
erorilor gramaticale sunt realizate în scris, iar dacă partea aceasta, partea
teoretica este bine pusă la punct, în comunicarea orală nu vor mai exista
greșeli de exprimare, greșeli de acord, greșeli de vocabular.
În același timp, profesorul este obligat să respecte
programa, iar din lipsa timpului, căci temele sunt mult prea vaste, fie
parcurge materia fără să aprofundeze pentru a reuși să le abordeze pe toate,
fie nu reușește să le parcurgă pentru că unele teme sunt mult prea complexe și
necesită o explicație amănunțită, ceea ce duce la decalarea orelor și în final
la scoaterea celor pe care nu mai reușește să le predea, iar cei ce au de
suferit sunt elevii.
Dacă programa s-ar „aerisi“, aceste probleme ar dispărea,
iar elevii ar înțelege atât teoretic, cât și practic gramatica limbii române și
normele sale.
Din păcate, în gimnaziu se pun bazele înțelegerii limbii,
iar dacă această bază nu are fundația solidă, tot ceea ce se clădește pe ea nu
va avea stabilitate. În liceu, gramatica se studiază doar la secțiile
filologice/umane și prea puțin de cele reale, chiar dacă această materie este
prevăzută în programa pentru bacalaureat.
După terminarea gimnaziului, elevul trebuie „să cunoască normele
și modelele de structurare a formelor de comunicare orala și scrisă, și
implicit să înțeleagă structura și funcționarea limbii literare, ca un sistem
unitar în permanentă dezvoltare; să-și pună în aplicare cunoștințele de limbă
pentru a percepe și a realiza fapte de comunicare, atât oral cât și în scris,
adaptându-se dinamic și eficient la strategiile și regulile interacțiunii
sociale; să-si exprime în mod original, într-o forma accesibilă, clară și
armonioasă, propriile idei, judecăți și opinii.” (Constantin Parfene, Metodica
studierii limbii si literaturii române în școală, p.16)
Așa cum arată însă D. Macrea (Lingvistica și cultura, p.94),
„efortul pentru scrierea și vorbirea corectă nu se sfârșește odată cu școala,
ci el continuă prin colaborarea tuturor factorilor culturali – literatura,
publicistica, teatru, radio și televiziune –, care, fiecare în felul lor,
asigură limbii forma optimă îndeplinirii funcției ei de comunicare.” Cu alte
cuvinte, ceea ce elevul învață în școală reprezintă piatra de căpătâi pe care
fiecare în parte o va păstra și va clădi pe ea adevărate temple închinate
limbii, fie o va lăsa să se degradeze devenind de nerecunoscut.
Max Müller afirma că, gramatica este „sufletul și sângele
unei limbi”. Aceasta presupune, din partea celor care se ocupa de educația
elevilor, o cunoaștere aprofundată a faptelor de limbă, pentru a oferi ei
înșiși modele de exprimare.
Bibliografie selectivă:
- Cureteanu, Silvius, Nica, Melente, Predarea ortografiei în
gimnaziu, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1980;
- Macrea, D., Lingvistica și cultura, București, Editura
Didactică și Pedagogică, 1978.
- Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului, Consiliul Național pentru curriculum, Programa școlară revizuită
pentru clasele V-VIII, București, 2009;
- Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii si
literaturii române în școală, Editura Polirom, 1998;
- Surdu, Emil, Fenomenul educațional (curs pentru uzul
studenților).
prof. Natașa MARIAN
Școala Gimnazială Braniștea
Parteneriate școlare
Comenius Eco-Tour 2.0 – Europa extradidactică
Un pas nonformal important
Printre provocările favorabile ale lumii actuale, proiectele
Comenius deschid efectiv perspective de cunoaştere multiple. De o astfel de
oportunitate a beneficiat şi Palatul Copiilor Bistriţa prin proiectul Comenius
Multilateral, ECO-TOUR 2.0, care se desfăşoară în colaborare cu opt ţări
europene – Spania, Slovacia, Grecia, Italia, Finlanda, Olanda, Turcia şi
Polonia.
Parteneriatele şcolare multilaterale Comenius au ca scop
întărirea dimensiunii europene a educaţiei prin promovarea de activităţi de
cooperare între şcoli din Europa. Proiectele oferă elevilor şi profesorilor din
diferite ţări posibilitatea de a lucra împreună pe teme de interes comun. Cei
implicați dobândesc şi-şi îmbunătăţesc competenţele în ceea ce priveşte munca
în echipă, relaţiile sociale, activităţile de planificare şi desfăşurare a
proiectului şi în privinţa utilizării tehnologiilor informaţiei şi
comunicaţiilor (TIC). De asemenea, participarea la un parteneriat cu şcoli din
diferite ţări le oferă elevilor şi cadrelor didactice ocazia de a vorbi limbi
străine şi îi motivează mai mult să înveţe limbi de circulaţie internaţională.
După evaluarea proiectului de către Agenţia Naţională pentru
Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale, ANPCDEFP,
cât şi la nivelul Comisiei Europene, proiectul a fost aprobat. După această
etapă, s-au început demersurile financiare, prin fonduri europene, buget alocat
în vederea schimburilor de experienţă internaţionale, cercetării, realizării
produselor de proiect etc. De apreciat – sprijinul special, interesul ANPCDEFP
pentru promovarea ideilor, acţiunilor educative comunitare de impact, cu o
largă dimensiune de desfăşurare, fără acest delegat al Comisiei Europene
neputând fi posibilă o atare finanţare.
La Palatul Copiilor s-a început mobilizarea, s-a ales
comisia Proiectului Comenius, s-a realizat preselecţia elevilor participanţi,
după exigente criterii, s-au prezentat cercurile artistice şi tehnico-ştiinţifice,
s-au luat interviuri, s-au făcut filmări etc. Activităţile prevăzute în proiect
vor fi derulate pe parcursul a doi ani şcolari 2011-2013, vor implica un număr
mare de elevi din fiecare instituţie de învăţământ, iar produsele proiectului
(o carte cu activităţile desfăşurate, pliante, mape, broşuri, eseuri, grafice,
tabele, filme, prezentări PowerPoint, albume foto) vor putea fi utilizate la
nivelul fiecărei şcoli participante în cadrul activităţilor educative formale
şi nonformale.
Mobilităţi internaţionale
Primele mobilităţi din cadrul proiectului s-au desfăşurat în
Slovacia (14-18 noiembrie 2011), Grecia (19-24 martie 2012) şi România (2-7
iulie 2012).
Pe parcursul primei întâlniri de proiect din Slovacia
echipajele participante au desfăşurat următoarele activităţi:
- prezentarea ţării, zonei, oraşului, instituţiei şi sistemului educaţional;
- schimburi de materiale de prezentare, realizate special pentru prima întâlnire de proiect Comenius;
- primirea oficială a delegaţiilor celor 9 ţări partenere de către primarul şi oficialităţi ale oraşului Vranov nad Topl'ou, ocazie cu care s-a discutat despre importanţa conştientizării conservării biodiversităţii şi a Reţelei Ariilor Naturale Protejate, dezvoltarea conştiinţei ecologice, a simţului responsabilităţii, a solidarităţii dintre indivizi pentru păstrarea şi ameliorarea mediului;
- realizarea paginii de grup http://www.facebook.com/pages/ecotour20, pe care toate echipajele participante au putut posta fotografii, materiale video, materiale de diseminare, impresii, jurnal de activitate, etc.;
- stabilirea structurii site-ului proiectului şi modul de lucru pentru postarea materialelor pe site;
- schimburi de experienţă cu privire la modurile şi metodele educaţionale folosite în fiecare dintre ţările partenere în proiect;
- alegerea termenelor pentru următoarele activităţi şi a sarcinilor de lucru pentru fiecare ţară participantă în parte;
- proiectarea celei de a doua întâlniri din Mytilene, Grecia, în săptămâna 19-25 martie 2012;
- vizite de studiu în rezervaţia Parcul Naţional Tatra (Tatransky Narodny Park), primul parc naţional şi rezervaţie naturală din istoria Slovaciei (înfiinţat în anul 1948), observatorul astronomic al Academiei Slovace de Ştiinţe (Skalnaté Pleso), de pe vârful Lomnicky. Parcul Naţional Tatra Înaltă (Tanap) are o suprafaţă de 70000 de hectare şi este cea mai spectaculoasă arie montană din Slovacia. Există aici peste 20 de vârfuri ce depăşesc altitudinea de 2500 m şi circa 100 de lacuri glaciare;
- activităţi de studiu al ecosistemului unui lac glaciar alpin, Strbské Pleso, aflat la altitudinea de 1346 m, cu o suprafaţa de 19,76 ha. Lacul este acoperit de gheaţă cca 155 de zile pe an;
- vizitarea obiectivelor istorice şi culturale din oraşul Vranov nad Topl'ou.
În Mytilene, Grecia, elevii şi profesorii au participat la:
- activităţi interactive, jocuri de cunoaştere în 4th Junior High School Mytilene;
- vizitarea instituţiei de învăţământ gazdă (şi vizionarea spectacolului oferit de elevii greci), a Muzeului de Arheologie, a castelului Midle Ages din Mytilene şi a bisericii St. Therapon;
- activităţi experimentale şi de identificare a parametrilor apei în golful Kalloni şi influenţa acesteia asupra coloniilor de păsări (în special flamingo), cu sprijinul specialiştilor de la Centrul de Studiul al Mediului din Lesvos;
- schimb de experienţă în cadrul unei întâlniri de prezentare a activităţilor derulate de fiecare partener în perioada noiembrie 2011 – martie 2012, privind impactul mediului şi al schimbărilor climatice asupra apei;
- activităţi de identificare şi restaurare la Muzeul de Istorie Pietrified Forest Sigri, din nordul insulei Lesvos, sesiuni interactive de monitorizare şi control, realizate pe fragmente de lemn petrificat;
- vizitarea zonelor turistice Petra şi Molyvos de pe insula Lesvos.
Obiectivele întâlnirii din Bistriţa
Evaluarea activităţilor desfăşurate pe parcursul primului an
de derulare a proiectului multilateral Comenius Eco-Tour 2.0;
Îmbunătăţirea/ însuşirea cunoştinţelor în domeniul
protecţiei mediului, ecoturismului şi informaticii, a termenilor de bază, a
practicilor din aceste domenii în sistemul de învăţământ al fiecărei ţări
partenere;
Prezentarea cărţii care reuneşte toate activităţile derulate
în cele nouă instituţii de învăţământ partenere, în primul an de desfăşurare a
proiectului Eco-Tour 2.0, în ceea ce priveşte impactul mediului şi al
schimbărilor climatice asupra apei, pe planetă;
Prezentarea şi analiza spoturilor de promovare a unei zone
cu potenţial turistic, materiale multimedia realizate de fiecare ţară parteneră
în proiect;
Stabilirea responsabilităţilor şi a termenelor în vederea
derulării activităţilor din proiect, până la următoarea întâlnire din
octombrie, în Pisa, Italia;
Stabilirea produselor finale comune pentru următoarea
mobilitate;
Fixarea datei pentru următoarea întâlnire şi a numărului de
elevi şi profesori participanţi din fiecare echipă.
Schimbul de experiență din Pisa
Periplu culinar prin bucătăria italiană
Între 8-12 octombrie a.c., o echipă a Palatului Copiilor
Bistriţa, formată din elevii Leşan Andreea, Domide Daniela, Muscari Roxana,
Şirlincan Horia şi Hedeş Cristian, alături de profesoarele Iulia Istrate,
coordonatoarea proiectului, şi Ionela-Silvia Nuşfelean, membră în echipa de
proiect – a participat, alături de celelalte ţări partenere, în cadrul Programului
de învăţare pe tot parcursul vieţii, prin Proiectul Multilateral Comenius
Eco-Tour 2.0, la un schimb de experienţă desfăşurat în Italia, Pisa. Şcoala
gazdă a fost liceul IPSSAR „G. Matteotti”, instituţie de învăţământ axată pe
formarea viitorilor profesionişti în domeniul serviciilor publice: comerţ,
alimentaţie publică şi turism.
Având în vedere specificul acestui institut, partenerii în
proiect au asistat la activităţi demonstrative, susţinute de MasterChef-ul
Italiei şi alţi specialişti, cum ar fi: prepararea tradiţionalei pizza,
gustarea a peste şase sortimente de pizza şi a multor alte delicatese. S-a
participat, în work-groups, la activităţi practice de laborator, la prepararea
vestitei mozzarella, brânza cult care se bucură de popularitate peste tot în
lume. S-a constatat faptul că bucătăria italiană este caracterizată prin
flexibilitate, o gamă largă de ingrediente şi o bogată varietate regională a
reţetelor.
Fiecare ţară parteneră a trebuit să propună reţete
tradiţionale, meniu complet, toate reţetele fiind reunite într-un produs final
multimedia, ce cuprinde, pe lângă descrierea preparatelor, şi imagini surprinse
în momentul pregătirii acestora.
Rezervaţii naturale
În tematica proiectului, o activitate deosebită a
reprezentat-o vizitarea Parcului Naţional San Rossore, situat la 6 km de Pisa.
Deşi aflat în mijlocul unei zone puternic urbanizate, acest teritoriu şi-a
menţinut considerabil caracteristicile naturale. S-a putut observa că, datorită
poziţiei geografice şi a condiţiilor climatice prielnice, în rezervaţie există
o varietate neobişnuită de medii, o zonă vastă, acoperită cu păduri de foioase
şi pin maritim, întinderi de dune şi plaje naturale, alături de zone umede de
importanţă internaţională.
Delegaţiile celor 9 ţări europene, partenere în proiect, au
participat la Primăria din Pisa la o întâlnire de lucru, cu reprezentanţi pe
probleme de protecţia mediului, turism şi învăţământ din regiunea Toscana,
activitatea fiind o ocazie unică de împărtăşire e experienţei în domeniul
implementării proiectelor de mediu, a turismului şi implicarea elevilor în
astfel de demersuri.
Pisa, oraş situat de-a lungul râului Arno, înainte de
vărsarea acestuia în Marea Mediterană, încărcat de istorie, ni se dezvăluie ca
o cetate medievală, punctată de elemente contemporane, într-o coabitare
blajină. Pentru grupul creativ român, un prilej deosebit de impresii în
agendele lirice.
Pentru a lua contact cu valorile culturale şi mai ales
istorice ale oraşului Pisa, gazdele noastre ne-au purtat într-un itinerar
educaţional în locurile cu semnificaţie aparte pentru locuitorii oraşului:
Piaţa Miracolelor, Piaţa Domului, înscrisă în 1987 pe Lista Patrimoniului
cultural UNESCO, cu faimosul Turn înclinat, construit în secolul al XII-lea şi
o frumoasă catedrală din marmură, ridicată între anii 1064-1118 în stil
romanic, Piaţa Cavalerilor, Biserica Santa Maria della Spina etc.
Suplimentar, batem la una dintre faimoasele şcoli înfiinţate
de Napoleon... Port cu mine o agendă specială, achiziţionată la Zilele
Bistriţei Medievale şi, la îndemnul Anei Blandiana, îmi încep jurnalul... (...)
Lăsăm o antologie proaspătă, scrisă de copiii de la cercul de creaţie de la
Palat, Micii blandieni bistriţeni, „Zece teme şi-un poem” (printre care mă
număr şi eu) şi o carte de „Poeme pentru cei care citesc în linişte”, a unui
scriitor apropiat cercului nostru, Olimpiu Nuşfelean, la Biblioteca Şcolii
Normale Superioare din Pisa, făcând o bună impresie. E una dintre cele mai mari
biblioteci din Europa, ce conţine câteva milioane de volume printre care şi
pagini din Dante în original. Cărţile, adevărată comoară, sunt bine ascunse sub
cupola unor seifuri de metal, care mă fac să mă simt ca pe Nautillius. (Horia
Şirlincan, clasa a VI-a)
Activităţile realizate în cadrul proiectului Comenius
Eco-Tour 2.0 sunt un prilej extraordinar pentru elevii şi cadrele didactice din
România pentru a se perfecţiona, pentru a relaţiona cu colegi din alte ţări,
pentru a intra în contact cu alte culturi, alte sisteme de învăţământ, o
oportunitate deosebită pentru înţelegerea dimensiunii europene a statutului de
elev şi cadru didactic într-o Europă unită.
Întâlnirea de proiect Comenius Eco-Tour 2.0 din Pisa,
Italia, mi-a oferit noi perspective. Acestea mă fac să mă simt mai împlinit,
deoarece am reuşit să-mi dezvolt universul cunoaşterii, să dobândesc noi
informaţii, să trăiesc noi experienţe şi să construiesc frumoase relaţii de
prietenie. Datorită acestui proiect am reuşit să văd locuri deosebite în care
istoria şi cultura plutesc în aer pe ritmul melodios al unei limbi superbe. Am
gustat atât la propriu cât şi la figurat multe specialităţi ale acestui popor,
am interacţionat cu oameni deosebiţi din alte opt ţări şi păstrez frumoase
amintiri.
Consider că, într-adevăr, o mare pondere din educaţie se
datorează călătoriilor, dar nu orice călătorii, ci acelea în care apreciezi
adevărata valoare a locului, a oamenilor, a culturii şi reuşeşti să valorifici
toate aceste experienţe. Sunt foarte recunoscător pentru că schimbul de
experienţă are o mare influenţă în dezvoltarea mea personală şi asupra
perspectivei viitorului meu. (Cristian Hedeş, clasa a XII-a)
„Ghizii noştri, elevi ai şcolii culinare „G. Matteotti”,
ne-au împărtăşit lucruri fascinante despre istoria şcolii şi a oraşului. (...)
Mi-au lăsat o impresie foarte plăcută, fiind mereu cu zâmbetul pe buze,
civilizaţi şi foarte sociabili. Printre colegii din ţările partenere mi-am
făcut mulţi prieteni minunaţi, cu care, din fericire, reuşim să ţinem legătura
pe Internet, pe diferite reţele de socializare. A fost o experienţă de
neuitat.” (Roxana Muscari, clasa a XI-a)
Un schimb de experienţă care ne-a îmbogăţit pe toţi şi ne-a
învăţat că tradiţiile ne reprezintă.
prof. Iulia ISTRATE
prof. Ionela-Silvia NUŞFELEAN
Palatul Copiilor Bistriţa
