Aprilie 2020

„Şcoala să nu fie nimic altceva, decât ateliere pline de activitate.” (John Amos Comenius)

Cum putem construi reziliența – strategii la un click distanță

Pe măsură ce pandemia COVID-19 se extinde, nesiguranța și ambiguitatea sunt tot mai prezente. Se nasc tot mai multe întrebări care deocamdată nu au răspuns, întrebări legate de pierderile pe care le vom suferi, de amploarea pe care o poate lua această criză, de restricții sau de impactul financiar. Iar această incertitudine aduce cu sine sentimente complexe, ca anxietate, depresie, panică. Spre deosebire de copiii mici, care trebuie să învețe să-și controleze emoțiile, adulții sunt așteptați să-și poată gestiona (sau regla) pe ale lor – în special emoțiile precum anxietatea și mania – într-o manieră acceptabilă din punct de vedere social. Care sunt emoțiile cu care „ne jucăm” în această perioadă? Care sunt stările prin care trecem atunci când ne gândim la cum se desfășoară o zi din viața noastră, cum se dezvoltă relațiile cu cei dragi sau lucrurile care s-au schimbat datorită situației actuale?

„Indiferent dacă problemele interne sau externe declanșează stres, poate fi ușor în anumite moment să credem că emoțiile noastre sunt dincolo de controlul nostru. Una dintre opțiunile sănătoase pe care le avem este să recunoaștem sentimentele neplăcute și să le acceptăm ca fiind reale. Întrebați-vă despre ce este vorba? În loc să te simți doar speriat și nervos, interogați sentimentul: Ce mă sperie?, Ce s-a întâmplat recent pentru a mă face să mă simt așa?, Cum mă face să mă simt fizic?. Amintiți-vă că a te simți dezorientat, copleșit, fără speranță în criza actuală este un lucru normal. A discuta cu un prieten, un profesionist sau chiar un străin și a admite ceea ce simțim poate duce în mod surprinzător la o perspectivă nouă și să ne elibereze să putem merge înainte.” (Cytowic, Richard. „Banishing Winter Doldrumns.” Psychology Today. February 22, 2012)

Ajutorul pe care îl poate oferi un consilier școlar pe acest palier este evident. Dar, din păcate, rolul consilierilor școlari de a susține starea de bine socio-emoțională a elevilor și părinților devine o provocare, în contextul în care conectarea în spațiul școlii și implicit al cabinetului de consiliere nu mai este o opțiune. Este necesară accesarea unor noi canale de comunicare menite să ne aducă mai aproape de comunitate, pentru că acum, mai mult decât oricând, oamenii au nevoie de sprijin pentru menținerea echilibrului socio-emoțional. Au nevoie să exerseze modalități de dezvoltare a rezilienței.

Ce este de fapt reziliența? „Cea mai simplă sau obișnuită definiție a rezilienței din ultimii ani este: adaptare pozitivă în ciuda adversității” (Luthar, 2006). Cercetătorii contemporani au descoperit că factorii rezilienței se schimbă în diferitele contexte riscante și asta a contribuit la concepția conforma căreia reziliența este un proces. (Luthar and Chichetti (2000)). Un proces care poate fi dezvoltat, de-a lungul vieții, prin anumite tehnici sau activități. Formele competențelor care ar putea constitui reziliența vor depinde de sarcinile cu care se va confrunta copilul în funcție de vârsta sa.( Luthar, 2006). Procesul de „construire” a oamenilor mici în oameni sănătoși, echilibrați, nu înseamnă eliminarea adversităților din calea lor. Situațiile stresante ne ajută să ne dezvoltăm și să ne exersăm abilitățile de care avem nevoie pentru a obține echilibrul dorit.

Câteva modalități de dezvoltare a rezilienței pot fi următoarele:

1. Reziliența are nevoie de relații, nu de independență fără compromisuri.

Cercetările ne spun că nu este încrederea în sine, determinarea sau puterea interioară care îi ajută pe copii în situațiile dificile, ci prezența a cel puțin unei relații de susținere bazată pe încredere. În contextul unei relații iubitoare cu un adult grijuliu, copiii au posibilitatea de a dezvolta abilități esențiale de a face față situațiilor dificile. Prezența unui adult receptiv poate ajuta, de asemenea, la inversarea modificărilor fiziologice care sunt activate în situațiile stresante. Acest lucru va asigura ca sistemul imunitar, corpul si creierul, în dezvoltare, să fie protejate de efectele dăunătoare ale acestor modificări fiziologice. Oricine din viața unui copil poate face diferența – familie, profesori, antrenori.

2. Este în regulă să ceri ajutor.

Copiii vor avea adesea ideea că a fi curajos înseamnă a face singur față situațiilor dificile. Spuneți-le că a fi curajos și puternic înseamnă a ști când să ceri ajutor. Dacă există ceva ce pot face ei înșiși, ghidați-i către asta, și rezistați impulsului de a face în locul lor.

3. Aveți încredere în capacitatea lor de a face față.

Teama de eșec nu se referă atât la pierdere, ci la teama că ei (sau tu) nu vor putea face față pierderii. Ceea ce crede părintele sau persoana de referință pentru copil, contează. Dumneavoastră sunteți cel pe care vă va privi ca pe un indicator pentru modul în care se dezvoltă. Dacă credeți că au in ei abilitatea pentru a face față dificultăților întâlnite de-a lungul drumului, vor crede și ei acest lucru. Acest lucru nu este întotdeauna ușor. De multe ori veți simți fiecare vânătaie, cădere sau eșec. Poate fi dureros atunci când se luptă sau pierd ceva ce își doresc să obțină, nu din cauza a ceea ce înseamnă pentru noi, ci din cauza a ceea ce știm că înseamnă pentru ei. Dar ei o să fie în regulă.

4. Dezvoltarea funcțiilor executive.

Consolidarea funcționării lor executive va consolida cortexul prefrontal. Acest lucru îi va ajuta să-și gestioneze propriul comportament și emoții și să le crească capacitatea de a dezvolta strategii de coping. Câteva moduri de a-și dezvolta funcțiile executive pot fi:

- Stabilirea unor rutine zilnice;

- Joacă creativă: copiii sunt în mod natural curioși și creativi. Oferiți spațiu și timp pentru a se juca și a-și manifesta creativitatea și ei vor face restul. Rezolvarea de probleme este un proces creativ. Orice situație care le consolidează abilitățile de soluționare a problemelor le va îmbunătăți reziliența.

- Jocuri de masă: acestea exersează controlul impulsurilor deoarece fiecare trebuie să își aștepte rândul la joc, abilitatea de planificare, dezvoltă memoria de lucru și flexibilitatea mentală – capacitatea de a schimba gândurile cu un model de gândire alternativ, mai bun, dacă situația o impune.

- Oferiți-le ocazia să gândească și să acționeze independent – dacă nu sunt de acord cu dumneavoastră să vă explice de ce greșiți.

- Oferiți-le oportunități pentru a lua propriile decizii;

- Realizarea unor exerciții fizice; exercițiile fizice întăresc și reorganizează creierul pentru a-l face mai rezistent la stres. Unul dintre modurile în care face acest lucru este prin creșterea substanțelor neurochimice care pot calma creierul în perioadele de stres. Orice joc care îi face pe copii să se miște este minunat, dar dacă poate fi și distractiv, asta vă va oferi statutul de erou.

- Oferiți-le oportunități pentru dezvoltarea propriilor lor conexiuni sociale.

Pentru a veni în sprijinul comunității și a aduce acest tip de informații mai aproape de beneficiari, la nivel fiecărui CJRAE din țară au început să fie oferite, în diferite variante, servicii de consiliere și orientare școlară și profesională on-line, asistență și consiliere metodologică pentru cadrele didactice, precum și diverse materiale de specialitate (instrumente de lucru, exemple de jocuri și activități). În plus, au fost inițiate campanii diverse, cu același scop - de a-i sprijini pe cei de acasă să devină tot mai rezilienți, să își găsească resursele de a depăși această criză provocată de COVID-19. O campanie relevantă în acest sens este cea coordonată de consilierii școlari Ioana Andreea Ciocâlteu, Mădălina Radu și Aurelia Florina Stănculescu din cadrul CMBRAE și intitulată sugestiv „Solitar, dar solidar! Arta de a fi rezilient!”. La realizarea materialelor campaniei au contribuit profesioniști din grupul de Facebook „Consilieri școlari și logopezi din România”. Obiectivul declarat al acestei campanii este acela de a oferi copiilor un cadru ludic, firesc de exersare a rezilienței alături de părinții și de educatorii lor. Campania se adresează copiilor de toate vârstele, fiind gândite activități specifice pentru patru nivele de vârstă: preșcolar, primar, gimnazial și liceal. Materialele pot fi accesate de pe site-ul CMBRAE – http://www.cmbrae.ro/2017/.

O campanie în aceeași linie a fost propusă și de către specialiștii din CJRAE BN. Campania, intitulată „Joaca în familie aduce bucurie”, este o provocare adresată copiilor și părinților de a se juca împreună. Astfel, în fiecare zi, pe pagina de facebook a instituției, un consilier școlar propune un joc nou, ca sursă de distracție în familie. Antrenarea întregii familii în joc duce la crearea/consolidarea unui mediu familial sigur și relaxant și la crearea unor contexte pozitive de învățare. Campania s-a construit pe premisa că a fi părinte nu înseamnă numai „seriozitate” „responsabilitate”, ci și spirit ludic, capacitate de „a te așeza pe podea”. Lawrence J. Cohen consideră că aptitudinea cea mai importantă pe care o pot dobândi părinții este jocul. Prin joc, arată acesta, participanții (părinți și copii) pot învăța să-și depășească blocajele afective, să își gestioneze stările afective puternice, să regândească ideile despre disciplină și pedeapsă sau, pur și simplu, să se conecteze. Și ce moment mai bun de a face acest lucru decât cel prezent, când aproape toată viața se întâmplă... acasă. Un joc pe zi oferă posibilitatea de a reconstrui ritualuri pentru întreaga familie, ritualuri ce pot fi o distragere de la stresul provocat de situația actuală. Cei dornici de joacă pot intra aici https://www.facebook.com/cjraebn, pe pagina de facebook a CJRAE BN, pentru o porție zilnică de deconectare.

Indiferent de strategiile pe care le adoptați, aveți în vedere că găsirea unui SENS pentru acțiunile noastre și pentru ceea ce se întâmplă ne ajută să mergem mai departe și să reconstruim. Pentru că „cei care are au un de ce să trăiască, pot suporta aproape orice cum” (Viktor Frankl).

Bibliografie:

Luthar SS, Chicchetti D. The construct of resilience: A critical evaluation and guidelines for future work. Child Development. 2000;71(3):543–562

Luthar SS. Resilience in development: A synthesis of research across five decades. In: Cicchetti D, Cohen DJ, editors. Developmental Psychopathology: Risk, Disorder, and Adaptation. New York: Wiley; 2006. pp. 740–795.

Yates TM, Egeland B, Sroufe LA. Rethinking resilience; A developmental process perspective. In: Luthar SS, editor. Resilience and Vulnerability: Adaptation in the Context of Childhood Adversities. New York: Cambridge University Press; 2003. pp. 243–266.

Karen Young: Building Resilience in Children – 20 Practical, Powerful Strategies (Backed by Science); https://www.heysigmund.com/building-resilience-children/

Michael McNulty: Coping with Uncertainty During COVid -19, https://www.gottman.com

Lawrence J. Cohen - Rețete de jocuri, editura TREI, București, 2012

prof. consilier Cristina HARAP,

prof. consilier Carmen KERTESZ,

Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Bistrița-Năsăud

Folosirea aplicației Toontastic pentru asigurarea interdisciplinarității în învățare

Conceptul de interdisciplinaritate a câștigat tot mai mult teren în modul de abordare a lecției moderne. Acest termen reprezintă o modalitate de organizare a conținuturilor învățării cu implicații asupra întregii strategii de proiectare a curriculumului, care oferă o imagine unitară asupra fenomenelor și proceselor studiate în cadrul diferitelor discipline de învățământ și care permite contextualizarea și aplicarea cunoștințelor dobândite. Este o componentă a procesului de instruire prin care se asigură aspectul activ și formativ de dirijare efectivă a învățării.

Pe măsură ce societatea și tehnologia au evoluat, s-au schimbat o serie de procese pe care le folosim. Tehnologia a avut un rol esențial în modul în care comunicăm, în rutina zilnică ori în ceea ce privește aparatele pe care le folosim.

Simplul fapt că tehnologia ne însoțește peste tot, e un motiv suficient de bun pentru a încerca să schimbăm modul în care tinerii asimilează informațiile oferite în timpul cursurilor. În multe state europene și americane, companiile de IT, împreună cu guvernele, au implementat cu succes mii de proiecte în instituții de învățământ. Având ca scop facilitarea accesului la informație și la cursuri, clasele interactive, bazate pe programe software create pentru învățământ, au îmbunătățit considerabil nu doar relația dintre elevi și profesori, dar și relațiile dintre părinți și elevi, precum și modul în care studentul asimilează materia de curs.

Copiii reprezintă viitorul unei societăți, motiv pentru care e important ca aceștia să deprindă abilitățile necesare într-o societate bazată pe consum. Întrucât tehnologia poate fi o sursă de captare a atenției, programele implementate în școli au scopul de a-i oferi elevului o experiență didactică interactivă, bogată și variată, devenind în același timp mai disciplinat și mai informat.

Pentru a sublinia importanța îmbunătățirii procesului de educare, fundația Orange a implementat programul Digitaliada, unul care își propune încurajarea folosirii tehnologiei la clasă pentru îmbunătățirea performanței școlare în mediul preuniversitar. Programul are două componente, respectiv platformdigitaliada.ro, un hub de resurse educaționale digitale și Digitaliada în școli de la sate. Una dintre cele 50 de școli din mediul rural din țară este Școala Gimnazială Șieu, beneficiara unui laborator digital unde elevii învață folosindu-se de tablete prin accesarea diverselor aplicații, precum: Socrative, Quizziz, Math Test, Geogebra, Tynker, Scratch, Toontastic. Astfel avem posibilitatea să alternăm metode de predare-învățare-evaluare la diferite discipline, realizând astfel caracterul interdisciplinar al învățării.

Tehnologia nu reprezintă un înlocuitor al metodei tradiționale de predat, însă poate îmbunătăți considerabil atât materialul de curs, cât și relația dintre cadrele didactice și elevi. Una dintre aplicațiile îndrăgite de elevi cu o largă aplicabilitate, referindu-ne aici la limba română și limbi străine, consiliere și dezvoltare personală, opțional, istorie, etc., este Toontastic, o variantă derivată din Minecraft, apărută în 2011, în versiunea 2D, care a făcut în 2017 un upgrade spre 3D. Grupa de vârstă căreia i se adresează aplicația este 6-14 ani, însă oricine poate fi regizorul unei povești animate, pentru că aceasta este utilitatea, de a crea propriile povești. Utilizatorul are la dispoziție cadre și decoruri 3D, personaje 3D care pot fi personalizate, instrumente pentru desen 3D, cu care se pot crea personajele sau cadrele dorite, dar și un „laborator de idei” – Idea lab –, cu numeroase exemple de povești creative și surse de inspirație. Este, de fapt, un mini-studio pentru filme de animație.

TOONTASTIC 3D

Care sunt pașii de urmat în crearea unui povești digitale?

- se accesează aplicaţia Toonstastic

- se alege tipul de poveste pe care doreşti să-l realizezi. Fiecare tip are o hartă proprie predefinită: Short Story – poveste scurtă în trei părţi: început, mijloc şi sfârşit; Classic Story – poveste clasică în cinci părţi: configurare, conflict, provocare, punct culminant şi rezoluţie; Science Raport – raport ştiinţific în cinci părţi: întrebare, ipoteza, experiment, rezultate şi concluzie;

Ca să exersăm, selectăm Short Story (poveste scurtă) cu cele trei părţi care urmează să fie completate separate.

Alegem să realizăm începutul poveştii animate (Beginning) şi alegem cadrul în care se va desfăşura povestea. Aplicația oferă un număr prestabilit de cadre în care pot fi integrate poveștile.

Urmează alegerea personajului din bibliotecă sau se poate desena cu ajutorul butonului Draw your own. În fereastra care se deschide, se pun la dispoziţie o paletă de culori şi câteva instrumente. Personajul desenat se transformă în 3D şi se poate configura grosimea acestuia cu ajutorul potenţiometrului din partea de jos a ferestrei. Personajului nou creat i se poate da un nume.

În acest pas, începe realizarea animaţiei: se va apăsa pe butonul START. Astfel, aplicaţia înregistrează mişcarea personajelor şi sunetul, apoi le redă. Se poate alege o melodie de fundal din partea de jos a ecranului . Se continuă crearea poveştii şi stabilirea numelui animaţiei.

După ce a fost creată, animaţia poate fi descărcată pe calculator sau exportată în biblioteca dispozitivului.

Câteva din avantajele utilizării aplicației Toontastic ar fi: cultivarea simțului responsabilității și autonomiei, dezvoltarea încrederii în sine și creșterea stimei de sine, cultivarea creativității și a imaginației, îmbogățirea vocabularului și a exprimării verbale, capacitatea de a aborda cross curricular o temă, un subiect.

Bibliografie și sitografie:

Giurgiulescu, Mihaela și Valeriu Benedicht, Informatică și TIC, clasa aVI-a, EDP S.A., 2018

https://www.digitaliada.ro/materiale-concurs/documente/1074-Ghid_Metode%20digitale_Clasa_6_TIC.pdf

https://play.google.com/store/apps/details?id=com.google.toontastic&hl=en

prof. Simona Monica GERMAN,

Școala Gimnazială Șieu

Ne jucăm, ne distrăm și CHIMIE învățăm!

Jocul de puzzle constă în reconstituirea unei imagini sau a unui obiect tridimensional având la dispoziție numeroase piese (diferite ca formă și culoare) ce se pot intercala. Pentru cele mai multe

persoane, această activitate este un hobby. Originar, în limba engleză, puzzle denumește orice tip de joc, jucărie sau problemă care solicită ingeniozitate, logică, perspicacitate și perseverență pentru a ajunge la o soluție. Limba română a preluat acest termen pentru ceea ce în engleză se numește jigsaw puzzle (puzzle-decupaj).

Istoria apariției puzzle-urilor datează din secolul al XVIII-lea. Primul puzzle a fost creat în anul 1767 de către cartograful britanic John Spilsbury. Jocul pornește de la o pictură sau un desen realizat pe o placă de lemn care apoi este decupată în mici forme ce pot fi mai apoi reasamblate. După mai bine de 250 de ani de la primele forme de joc, puzzle-ul este astăzi realizat din carton, întrucât acest material este mai convenabil. De asemenea, în locul picturii, intervine tiparul, astfel că jocurile pot avea un conținut mare de detalii precum și o libertate mai mare în alegerea imaginii ce urmează a fi realizată. După tipar, cartonul este decupat folosind un cuțit-matriță metalic după un contur complex. Jocul poate avea de la 4-9 piese până la mii de piese, mărind astfel dificultatea dar și interesul pasionaților.

Există două categorii de puzzle:

Bidimensional: Este cel mai comun. O imagine este decupată în mai multe bucăți (piese), scopul jocului fiind de a reconstitui imaginea inițială prin asamblarea pieselor, al căror număr variază între câteva (6-12 puzzle-uri pentru copii) și câteva mii (puzzle-uri-hobby, care necesită foarte multă răbdare dar mai ales timp)

Tridimensional: Este asemănător celui bidimensional, dar vizează construcția unui obiect, cum ar fi o clădire sau un corp geometric, aproximativ jocului LEGO, în loc de o imagine.

O aplicație online specială prin care se pot crea modele de puzzle din fotografii se numește Jigsaw Planet și poate fi folosită cu ușurință de orice persoana indiferent de talent sau cunoștințe informatice. Deoarece este o aplicație online nu necesita instalare, este ușor de utilizat și gratuită.

Eu am ales această aplicație deoarece învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune, operatorie, deci pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii. În lecțiile mele, pentru predare sau evaluare, am introdus, pentru a fi pe placul elevilor mei și pentru a transforma învățarea chimiei în ceva mai atractiv, diverse aplicații interactive descoperite în urma parcurgerii unor cursuri online de pe platforma https://reteauaedu.ro, https://iteach.ro/. Elevul meu a devenit unul “activ”, depune efort de reflecţie personală, interioară şi abstractă, întreprinde o acţiune mintală de căutare, de cercetare şi redescoperire a adevărurilor, de elaborarea a noilor cunoştinţe.

Etapele în utilizarea aplicației sunt: crearea contului de utilizator, alegerea unei imagini, denumirea jocului, selectarea numărului de piese și formei acestora, generarea puzzle-ului, salvare în cont și distribuire. Dispozitive necesare: calculator/tabletă/telefon mobil, ecran pentru proiecție și proiector (opțional), conectare la internet.

Jocul poate începe! Elevii pot alege pentru ușurință și rapiditate imaginea-model sau imaginea-fantomă:

În cadrul lecțiilor Acizii – secvența Clasificarea acizilor și Determinarea pH-ului am utilizat câteva jocuri de puzzle pentru a descoperi individual acizii tari și slabi. În lucrarea de laborator, pe grupe de patru elevi, au descoperit pH-ul unor produse alimentare, cosmetice, industriale prin joc și apoi au verificat practic dacă valoarea pH-ului indicat pe imaginea reconstituită corespunde cu valoarea determinată experimental.

Exemple: Acid/Bază, Acizi tari/Acizi slabi, Scala pH, Produse alimentare și industriale-pH.

Jocul de puzzle dezvoltă abilitatea copilului de a rezolva probleme, precum și gândirea logică. Ochiul își perfecționează coordonarea cu mâna, iar creierul își dezvoltă abilitățile de gândire spațială. Trăind într-o epocă a vitezei care cultivă nerăbdarea, superficialitatea și hiperkinetismul, jocul de puzzle are calitatea de a cultiva răbdarea. Copilul este încurajat să ducă la bun sfârșit o activitate, să nu caute soluții gata făcute de alții și să persevereze până descoperă singuri „cheia” unui joc de puzzle. Satisfacția lor va fi pe măsură! Jucând pot dobândi într-un mod plăcut și activ cunoștințe teoretice care de multe ori li se par plictisitoare.

Copiii au stiluri diferite de învățare, și unul din avantajele jocului de puzzle este că implică mai multe tipuri de învățare. Cei mai avantajați sunt copiii care au un stil de învățare vizual. Ei au nevoie „să vadă” informația pe care urmează să o rețină. Jocurile de puzzle sunt bune și pentru copiii care au un stil de învățare kinestezic. Ei învață cel mai bine atunci când „pun mâna”, când sunt implicați în mod practic în lecție.

Jocurile de puzzle fie ele din carton/plastic sau online au zece beneficii care duc la dezvoltarea copilului: coordonarea, gândirea strategică, imaginația, independența, concentrarea, memorarea, armonia, extinderea de orizonturi, perseverența și comunicarea.

Webografie:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Puzzle

https://www.jadflamande.ro

prof. Cecilia PRECUP,

Școala Gimnazială „Avram Iancu” Bistrița

#STAUACASĂ... ȘI?

Mesajul #STAUACASĂ devine, din nefericire, tot mai apăsător... nu că am fi făcut n-șpe mii de lucruri diferite de-a lungul acestor zile, dar ideea constrângerii, a impunerii unor reguli care e necesar a fi respectate, un fel de oprimare a libertății sunt aspectele care ne afectează. Să ne gândim doar câți dintre noi ar fi răspuns afirmativ întrebării „Preferi să stai acasă în loc să mergi la școală/ serviciu?”... pariez pe majoritate. Iar apoi ne reamintim zicala „Ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să primești!” și ne dăm seama că semnificațiile vorbelor noastre sunt mult mai profunde decât cele pe care le conștientizăm sau cel puțin ar trebui să ne dăm seama de implicațiile rostirii/ transmiterii unui mesaj.

Vrem, nu vrem... #STĂMACASĂ... Și? Ce facem? Cu ce ne ocupăm timpul? Cum profităm de aceste zile „libere”?

- „Maraton” de lectură – Ce-ar fi dacă am amenaja un „colț al nostru” (fie el un cort pentru cei mici, o canapea confortabilă sau un hamac sau pur și simplu un prosop de plajă) unde am putea pătrunde în alte lumi, în care binele, frumosul și adevărul sunt fundamentale și câștigă mereu, unde am întâlni oameni ce ne seamănă sau oameni cu care ar fi interesant să discutăm? Am avea ocazia să ne detașăm de realitate și să locuim unde și cu cine dorim... și aceasta la „câteva cuvinte de citit distanță”. Creați un afiș al maratonului, fișe de înscriere (! suficiente pentru toți membrii familiei), alegeți cartea care vă atinge sufletul și dați startul competiției! Premiile? Relaxare, timp de calitate, cunoștințe și, de ce nu, o nouă carte.

- „CineMAgia” – se alcătuiește o listă a operelor literare care au fost ecranizate, se citesc și se vizionează filmele, atenția fiind concentrată și asupra asemănărilor și deosebirilor dintre text și film. Cu privire la acestea se poate purta o discuție relaxantă la un ceai sau la o limonadă ori se poate organiza un concurs: cine poate numi cât mai multe asemănări sau deosebiri. Să nu uităm că opere precum Pinocchio sau Matilda nu sunt doar pentru cei mici...

- „Bucă(r)tărim” – ia o carte din bibliotecă și pur și simplu răsfoiește-o, citește-o pe diagonală, de la sfârșit la început, în funcție de paginile pare/ impare sau oricum vrei tu... ia parte la o aventură a lecturii în căutarea unor citate, a unor cuvinte de suflet, a unor paragrafe motivaționale, a unor situații care te fac să râzi cu poftă ori a unor ghicitori pe care le vei nota pe câte o bucată de hârtie. Aceste răvașe le vei putea pune în brioșe, într-o prăjitură, în cornulețe sau în foietajele pe care le pregătești alături de familie; le veți descoperi într-un moment dulce-sărat plăcut și veți putea discuta dacă vi se potrivește citatul, dacă se cunoaște opera din care a fost extras sau pur și simplu vă veți distra copios.

- „Breaking News” – creează o știre despre unul dintre personajele operei pe care o citești, înregistreaz-o și editeaz-o folosind diferite aplicații și trimite-o prietenilor tăi pentru a-i determina să citească și ei cartea și să descopere dacă știrea a fost reală sau dacă au primit un fake news. Dacă nu ești prieten cu camera de filmat, alege varianta blogului pe care poți posta aceste știri.

- „Who is Who?” – concurs pentru lecturofil – dacă te pricepi cât de cât la desenat poți realiza benzi desenate (sau poți apela la diferite aplicații) în care să creezi o poveste; personajele, timpul, spațiul, întâmplările vor fi preluate din diferite opere literare. Trimite banda desenată prietenilor tăi și pune-i la încercare: cine ghicește numele real al personajelor sau titlurile operelor?

- „Gap Generation” – află de la părinții tăi titlurile operelor ale căror eroi le-au marcat copilăria/ adolescența. Citește-le, iar apoi realizează un poster prin care să evidențiezi asemănările și deosebirile dintre copilăria/ adolescența din trecut și prezent. Ține cont și de contextul social și istoric, de stilul de viață, condiții de studiu, valori morale promovate.

Cu alte cuvinte,... #STĂMACASĂ... Și?... Citim sau încercăm să ne cunoaștem, să ne regăsim, să (re)descoperim și să apreciem frumosul unor relații solide, să ne bucurăm de cei care ne iubesc cel mai mult, sincer, necondiționat, fiindcă, în fond, acasă înseamnă familie, „#STAUACASĂ” devenind „#STAUCUFAMILIA”... Cartea ne oferă prilejul de a descoperi copilul sau adolescentul din părintele nostru (care ne-ar fi putut fi prieten bun), de a experimenta (învățăm să gătim, învățăm să folosim în mod util tehnologia și să ne valorificăm imaginația) și de a petrece timp de calitate, de răsfăț și desfătare pentru noi înșine.

prof. Cristiana HÂRUȚA,

Școala Gimnazială „Avram Iancu” Bistrița

Festivalul-concurs CDIdei în cărţi continuă!

Nu am fi crezut vreodată că la început de an 2020, în decurs de câteva luni, întreaga societate va fi bulversată în toată structura ei. Interacţiunea socială, economia, educaţia şi sănătatea, se desfăşoară astăzi după tipare și reguli pe care nu ni le-am putut închipui până acum.

Nimeni nu poate spune cu certitudine ce se va întâmpla în continuare chiar dacă un număr mare de experţi afirmă că distanţarea socială, munca şi învăţământul la distanţă vor dura o perioadă îndelungată, chiar şi după ce pandemia va fi declarată stinsă.

În acest context se impune ca proiectele educaționale proiectate inițial să fie regândite. Printre aceste proiecte se numără și Festivalul-concurs „CDIdei în cărți”, organizat de Casa Corpului Didactic Sibiu în parteneriat cu alte case ale corpului didactic din țară. Festivalul în forma lui iniţială a preluat ideea unei activităţi cu caracter nonformal, aceea a Muzeului literar. „Muzeul literar” care este o activitate de animaţie de lectură în cadrul căreia elevii, în urma lecturii unei cărţi/ lucrări documentare, realizează un obiect reprezentativ din acea lucrare pe care îl prezintă publicului, „vizitatorilor”.

Întrucât impactul proiectului a fost an de an deosebit, anul trecut la nivel național 3444 de elevi au fost implicați în activități de lectură, fiind realizate aproximativ 1000 de produse și prezentări, organizatorii și partenerii au decis continuarea proiectului, dar într-o formă puţin modificată. Astfel în acest an prezentarea produselor realizate se va face în sesiuni on-line, iar metodologia va fi revizuită.

- va fi modificat calendarul perioada de înscriere a elevilor cât şi perioada în care elevii vor realiza obiectele, produsele;

- toți elevii vor putea opta pentru book trailer/ filmuleţ;

- instrumentele de evaluare a produselor vor fi adaptate categoriei de vârstă a participanților;

- produsele și jurnalul echipei vor fi realizate utilizând documente colaborative online.

- în situaţia în care elevii nu au condiţii necesare pentru acest tip de colaborare, ei pot să-şi realizeze jurnalul propriu, care apoi să fie integrat în jurnalul final.

Implicarea coordonatorului echipei de elevi în distribuirea rolurilor şi validarea formei de prezentare, în sprijinul acordat de la distanță sunt esențiale.

Cele 12 echipe din județul Bistrița-Năsăud, dar și alți colegi interesaţi, găsiți detalii privind revizuirea metodologiei pe site-ul proiectului CDIdei în cărți, iar Casa Corpului Didactic a Judeţului Bistriţa-Năsăud vă stă la dispoziţie permanent, prin bibliotecarul instituţiei, Margareta Pop (e-mail margaretapop@yahoo.com).

bibliotecar Margareta POP,

Casa Corpului Didactic a Județului Bistrița-Năsăud