joi, 20 iunie 2019

Iunie 2019


Profesorul este cineva care vorbeşte în visul unui copil. (W. H. Auden)

Abacul și diversitatea sau despre simplitatea regăsită

Facem parte din generația de profesori care, în copilărie, au învățat să facă operațiile elementare (adunare, scădere) cu ajutorul abacului. în varianta lui simplificată. Instrument de calcul, utilizat din vremuri îndepărtate de egipteni, indieni, chinezi, azteci etc., abacul a fost inventat dintr-o necesitate a oamenilor: aceea de a ține socoteala produselor, fie ele mărfuri sau roade ale pământului. Înlocuit astăzi de calculatoarele electronice sau de aplicațiile digitale, abacul este încă frecvent folosit în țările asiatice, acolo unde există cursuri de învățare a utilizării abacului și competiții dedicate acestui mod de calcul. De ce oare?
Am aflat într-un fel răspunsul la această întrebare în timpul celei de a treia mobilități din cadrul proiectului educațional „Diversitate, Incluziune & Democrație – reconfigurarea culturii și vieții școlare”, finanțat prin Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European (SEE) 2014-2021. Această mobilitate a presupus participarea la un job shadow în Bergen (Norvegia), la Brainobrain Norway AS, organizație a cărei misiune este stimularea potențialul ascuns al copiilor și îmbunătățirea logicii și abilității de gândire creativă a acestora. Cum? Printr-un curs de dezvoltare a abilităților, al cărui efect este îmbunătățirea capacităților de concentrare și de învățare a copiilor, stimulându-se ambelor emisfere cerebrale prin folosirea abacului și prin aritmetica mentală.
Așa cum ne-a explicat Vijaia Krishnamoorthy, manager al Brainobrain Norway și formator în cadrul organizației, cursul valorifică modelul stilurilor de învățare VAK, dezvoltat de psihologi și cadre didactice (Fernald, Keller, Orton, Gillingham, Stillman și Montessori) începând cu anii 1920. Aceștia au identificat cele mai frecvente moduri prin care oamenii învață – vizual, auditiv sau kinestezic, chiar dacă, în general, aceste trei stiluri interferează și se ajustează și au propus acronimul VAK pentru a individualiza modelul.
În cele patru zile petrecute la Brainobrain Norway, am avut revelația că, în încercarea noastră de a utiliza cât mai mult tehnologia în demersul didactic, am uitat de simplitatea învățării și de importanța acelor acțiuni care conduc spre învățarea autentică: cititul cu voce tare, prezentarea, cu voce tare, a procesului, „fotografierea” mintală a unei imagini, memorarea și reproducerea ei. Mai mult, am descoperit complexitatea simplității, chiar dacă sună paradoxal, învățând să calculăm folosind abacul utilizat în India, fără să avem imaginea cifrelor. A fost interesant să facem analiza demersului didactic al activităților susținute de Brainobrain Norway și să descoperim în spatele acestuia principiile învățării experiențiale și ale neurolingvisticii, o interesantă alternanță a activităților de vizează logica-matematică și creativitatea, simțurile fizice și emotivitatea și exerciții de tip Brain-Gym, create de Paul E. Dennison, expert în domeniul aptitudinilor cognitive și academice, unul dintre primii cercetători din domeniul kinetologiei educaționale. Aceste exerciții permit sincronizarea sistemului nervos pentru o mai bună comprehensiune, concentrare, organizare, comunicare și sănătate emoțională și sunt utilizate în momentul în care elevul pare a fi obosit.
Nu în ultimul rând, stagiul ne-a făcut să înțelegem că învățarea abacul este un pretext pentru a integra diversitatea în mod democratic într-un mediu de învățare multicultural cum este cel norvegian.
Ați auzit vreodată proverbul Give a man a fish, and you feed him for a day; show him how to catch fish, and you feed him for a lifetime? Cam asta am în învățat în cele patru zile. Cum că școala nu ar trebui să se rezume la a oferi, ci ar trebui să arate.

prof. Cătălina SUCILEA,
Școala Gimnazială Nr. 4 Bistrița
prof. Monica HALASZI,
Colegiul Național „Liviu Rebreanu” Bistrița

Un altfel de club de lectură

O mare provocare a fost lansată elevilor de clasa a VI-a de la Colegiul Național „George Coșbuc” în urmă cu trei săptămâni. Nimic nu părea mai simplu pentru mine, ca profesoară, decât să îi provoc să fie creativi, să scrie o carte, de câteva pagini, dar obligatoriu să însoțească textul cu imagini, cu desene sau alte ilustrații reprezentative pentru conținutul povestirii create de ei. Puteau să aleagă orice temă, orice tip de scriere, libertatea era maximă. Privirile puțin nedumerite și multitudinea de întrebări care a apărut ca o avalanșă la câteva minute (timp în care au procesat cerința), totul m-a făcut să conștientizez că poate e prea complex, prea dificil ceea ce le-am cerut. Dar perseverența este parte definitorie a succesului, așa că i-am convins pe fiecare în parte că activitatea va fi foarte reușită, deoarece încrederea mea în talentul lor este nemăsurată.
Lectura cărților create de elevii clasei a VI-a a fost pentru mine o adevărată delectare. Trebuia să îi conștientizez și pe ei de valoarea muncii depuse, de frumusețea produselor create, așa că am lecturat și promovat cărțile în mireasma primei zile de vară. Entuziasmul a fost foarte mare: și-au adresat laude, au identificat mici erori de construcție a personajelor, unii au fost puțin deranjați de prea multele descrieri inserate în text, alții au apreciat calitatea ilustrațiilor. Am parcurs un adevărat traseu inițiatic, din mici scriitori ne-am transformat în lectori, apoi discret în mici critici (o critică constructivă). Adevărul este că s-au descoperit unii pe alții într-o altă lumină.
A fost o activitate pe care nu o vom uita prea curând, o altfel de activitate școlară, bazată pe elev, pe încurajarea creativității acestuia, pornind de la convingerea că școala, lectura și lumea cărților poate fi o delectare pentru fiecare.

prof. Cristina SUCIU,
Colegiul Național „George Coșbuc” Năsăud

Atelierele de literație în grădiniță

În anul școlar 2018-2019, în grădinițele din județul Bistrița-Năsăud, s-a derulat proiectul educațional județean „Atelierele de literație în grădiniță”, ca urmare a inițiativei Asociației Ovidiu ro în cadrul programului național „Fiecare copil merită o poveste”. Acest program pilot și-a propus stimularea lecturii în grădinițe și acasă, precum și dezvoltarea vocabularului copiilor preșcolari.
În luna septembrie 2018, la Biblioteca Județeană „George Coșbuc”, a avut loc sesiunea de formare „Atelier de literație”, susținută de către reprezentanții Asociației Ovidiu Ro, la care au participat profesorii metodiști de la nivelul învățământului preșcolar din județ. Formarea s-a axat pe predictorii de literație, în acord cu Reperele fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani: comunicarea orală, auzul fonematic, conștientizarea alfabetului, înțelegerea conceptului de scriere, scrierea cu ortografie inventată și interacțiunea cu literatura.
În data de 5 octombrie 2018, cu ocazia consfătuirilor județene la nivelul disciplinei, au fost formate toate educatoarele/profesorii pentru învățământ preșcolar din județ din cele 13 centre metodice. De asemenea, fiecare grupă de preșcolari din județ a primit câte o carte de citit (Ursule brun, ursule brun, tu ce vezi?) pentru dotarea centrului Biblioteca. Pe parcursul semestrului I, s-au derulat activități specifice în grădinițe, vizându-se introducerea Momentului de lectură în cadrul Întâlnirii de dimineață de minimum trei ori pe săptămână (sau pe parcursul zilei, la alegerea educatoarei) la fiecare grupă din județ.
La cercul pedagogic de la sfârșitul lunii ianuarie 2019, fiecare comisie metodică a prezentat modul de organizare a Atelierului de literație/ Momentului de lectură, având ca tematică primii doi predictori de literație, respectiv comunicarea orală și auzul fonematic. În fiecare centru metodic au fost expuse prezentări valoroase din perspectiva practicilor educaționale la grupă, vizând: mijloace de realizare a Atelierului de literație/ Momentului de lectură, sugestii de texte/titluri utilizate, secvențe surprinse din timpul activităților derulate, exemple de amenajare a centrului Biblioteca etc.
La cercul pedagogic din 23 mai 2019, cu tema: „Integrarea momentului de lectură în activitatea zilnică din grădiniță”, au fost prezentate activități demonstrative filmate, adevărate exemple de bune practici pentru felul în care educatoarele au reușit să stimuleze interesul copiilor pentru carte și lectură sau a familiilor acestora (de exemplu Grădinița Rebra, proiectul tematic „Fiecare copil merită o poveste” – educatoare Nati Onița)
În urma derulării acestui proiect în grădinițe, putem concluziona că activitățile desfășurate au fost în concordanță cu tematica anului 2019, Anul cărții, iar cel de-al șaselea predictor de literație, interacțiunea cu literatura s-a realizat prin inițierea unor acțiuni educative, precum: lectura unor cărți frumoase și amuzante cu copiii: cărți de ficțiune (povești, poezii) sau cărți de non-ficțiune, primirea unor invitați (părinți, directori, copii mai mari-frați etc.) care să citească cu copiii, amenajarea centrului Biblioteca ca o zonă confortabilă de citit, cu cărți variate, astfel încât copiii să-și poată alege cărțile preferate și să poată „citi” singuri sau cu un prieten, confecționarea unor cărți tematice împreună cu preșcolarii(text și imagini), vizitarea de biblioteci, librării etc.
Notă: Mulțumiri pentru fotografii GPS „Dumbrava minunată” Bistrița!

Inspector școlar pentru educație timpurie,
prof. învățământ preșcolar Crina Luminița CLAPOU,
Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-Năsăud

Educația outdoor

Educația outdoor este un concept relativ nou în contextul educativ românesc, însă ea începe din ce în ce mai mult să capteze interesul actorilor educaționali din sistemul de învățământ formal. Există numeroase accepțiuni pentru termenul de educație outdoor, însă pentru a da o definiție simplă și pe înțelesul cititorilor, putem spune că această formă de educație se bazează pe învățarea în aer liber. Termenul de educație outdoor, poate include educația pentru mediu, activități recreative, programe de dezvoltare personală și socială, drumeții, aventură etc. Unul dintre primii adepți ai educației de camping (L. B. Sharp, 1943), a oferit următoarele idei fundamentale ale educației în aer liber, respectiv: „Ceea ce poate fi cel mai bine predat în interiorul sălilor de clasă, acolo ar trebui să fie predat, iar ceea ce poate fi cel mai bine învățat prin intermediul experienței, operând direct cu materiale indigene și situații de viață în afara școlii, acolo ar trebui învățat.”
Din vremuri îndepărtate, psihologi vizionari și experți în educație, de la J. J. Rousseau la J. Piaget, au evidențiat faptul că experiențele vieții reale formează bazele învățării. Experiențele de învățare pot fi planificate pentru a se derula în sala de clasă, laboratorul școlar etc., ca spații ale unității de învățământ, precum și în muzee, parcuri sau alte locații din afara spațiului școlii.
Integrarea educației outdoor în curricula școlară reprezintă în prezent un aspect important în asigurarea dezvoltării personale și profesionale a copilului, mai ales contextul actual fiind caracterizat de lipsa interesului și motivației spre învățare ale copiilor, accentuarea gradului de neimplicare în viața școlară, existența unor preocupări care afectează negativ comportamentul copilului, lipsa respectului pentru școală ca instituție, pentru profesor, familie. Educația outdoor împrospătează mediul academic, oferă oportunități interactive de învățare, care dacă sunt implementate corect duc la minimizarea aspectelor negative existente în actualul sistem educațional.
Un prim pas în corelarea educației outdoor cu educația formală l-ar reprezenta legiferarea acesteia, constituirea unor centre de asistență educațională axate pe acest model de educație care, pe de-o parte să susțină implementarea educației outdoor în școli, iar pe de altă parte să susțină formarea profesională și continuă a cadrelor didactice, pentru ca acestea să dobândească o serie de abilități și competențe în domeniu.
Numite „forest schools” sau „nature schools”, programele de acest fel au ajuns la peste o mie în întreaga lume și se adresează, în general, copiilor din mediul urban, care au prea puțin (sau deloc) contact cu natura și realitățile acesteia. În România există, în prezent, instituții de educație private (grădinițe sau asociații de profesori, spre exemplu) care au o astfel de componentă, de experimentare în natură sau chiar promovează acest concept. Cele mai multe grădinițe însă, mai cu seamă din mediul urban, se rezumă la activități cu copiii între ziduri și, poate, o vizită la vreo grădină botanică ori într-un parc.
În grădinițele libere, ale căror „cursuri” se desfășoară în natură, copiii sunt încurajați să sape pământul, să se urce în copaci, să alerge liberi oriunde doresc, să se bucure de ce le oferă natura. Alte programe au chiar cursuri de grădinărit, la care copiii învață cum se plantează legumele, florile, pomii, cum se obține hrana sănătoasă, cum se îngrijește o plantă, cum se păstrează mediul înconjurător curat sau cum pot recunoaște diferite plante ori animale din sălbăticie. Experiența dobândită pe viu este hotărâtoare pentru viitorul lor: lucrurile astfel învățate, la vârstă fragedă, se întipăresc definitiv, iar „lecțiile” deprinse de la natură au un rol în modelarea dezvoltării copilului.
Întrucât educația outdoor se adresează unui public larg, indiferent de vârstă, nevoile sunt similare și pentru cei mici și pentru cei mari, acest tip de educație trebuie să acorde locul cuvenit acestor nevoi, indiferent de vârsta copilului.

Bibliografie:
Ionescu, M., Bocoș M., (2009), Tratat de didactică modernă, Editura Paralela 45, Pitești;
Preda, V., (2000), Educația pentru știință în grădiniță, Editura Compania, București;
Eagan, K (2007), Predarea ca o poveste, Editura DPH, București;
Glava, A., Pocol, M., Tătaru, L. (2009), Educația timpurie: ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preșcolar, Editura Paralela 45, Pitești;
Joița, E., (2006), Instruirea constructivistă – o alternativă. Fundamente. Strategii, Editura Aramis, București;
http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/este-importanta-educatia-de-dincolode-usa-clasei;
http://www.slideshare.net/primariacatunele/manual-de-educatie-outdoor;
https://www.outdoored.com/;
http://www.aore.org/;
http://www.outdooreducation.org/;
http://www.keyschool.org/our-program/outdoor-education/index.aspx;
http://outdoorlife.ro/servicii/outdoor-education/baze-teoretice/.

prof. învățământ preșcolar Gabriela MAIER,
Grădinița cu Program Prelungit „Căsuța cu Povești” Bistrița

STEM în grădiniță

„Apropie-l pe copil de știință și lasă-l să răspundă singur, să-și întemeieze ceea ce știe, nu pe ceea ce i-ai spus tu, ci pe ceea ce a înțeles el; să nu învețe știința, ci să o gândească. Să-i menținem trează curiozitatea, condițiile de a-l apropia de lumea științei. Să-l stârnim pe copil să observe, să cerceteze și să descopere.”
J. J. Rousseau
La nivel european, preșcolarii sunt puțin atrași de științe și le lipsesc cunoștințele fundamentale privind principiile de bază ale naturii, dar, prin studierea fenomenelor care se petrec în mediul înconjurător, copiii își dezvoltă o înțelegere mai profundă a mediului în care trăiesc. Experimentarea și observarea nemijlocită a realității constituie cei doi stâlpi de susținere ai unei metodologii active în predarea științelor. STEM – prescurtarea din limba engleză pentru Science, Techology, Engineering, Maths: (Știință, Tehnologie, Inginerie și Matematică) se bazează pe învățarea integrată a tuturor disciplinelor științifice și este o metodă activă, aplicată de „a învăța prin a face”.
Experimentul științific urmează treptele ierarhice ale învățării, conducând copilul de la observarea unor fenomene fizice sau chimice pe baza demonstrației la observarea fenomenelor prin activitatea proprie, apoi la verificarea și aplicarea în practică a acestora când se cristalizează structura formală a intelectului și în continuare, la interpretarea fenomenelor observate care corespunde cu faza cea mai înaltă din treptele ierarhice ale dezvoltării.
Metoda experimentală are mai multă forță de convingere decât oricare altă metodă și, în acest fel, posibilități sporite asupra formării concepției științifice la copii. Dirijându-i pe copii să observe lumea înconjurătoare, să mânuiască materialele și să interpreteze științific fenomenele naturii, îi învățăm să cunoască natura, s-o prețuiască și s-o ocrotească. Preșcolarii învață și înțeleg cel mai bine științele naturii prin experiment și investigație. Chiar dacă învățarea prin experiment consumă mai mult timp, s-a demonstrat științific faptul că gradul de retenție al informației crește până la 80-85% în cazul experimentului desfășurat de copil comparativ cu doar 5-10% în cazul expunerii educatoarei.
Pornind de la premisa conform căreia „copilul se dezvoltă prin exercițiile pe care le face și nu prin acelea care se fac în fața lui” (Marc Gabaude), activitățile de învățare antrenează copiii în acțiuni de observare, în experimentarea unor lucrări practice pe măsura posibilităților lor. Acestea determină copiii să desfășoare o muncă creatoare, formându-le tehnici de investigare a realității înconjurătoare: urmărirea fenomenelor naturii specifice fiecărui anotimp, observarea creșterii plantelor și animalelor, influența factorilor de mediu asupra acestora etc.
Integrarea experimentului în activitățile de învățare solicită atitudine activă și de independență a copiilor, determinându-i să lucreze efectiv cu simțurile, cu mâinile și cu gândirea. Contactul direct cu diverse materiale contribuie la dezvoltarea spiritului de observație, suscită curiozitatea, stimulează imaginația creatoare a copilului, dezvoltând în același timp operațiile gândirii (analiza, sinteza, abstractizarea, generalizarea). Grupând diferite materiale, desfășurând experimente si descriindu-le, copiilor le sunt dezvoltate si capacitățile motrice, abilitățile lingvistice si aptitudinile intelectuale. Materialele care se regăsesc în dotarea centrelor Știință stimulează curiozitatea copiilor cu experimente care explică fenomene din domeniul mediului înconjurător și modalități de conservare a acestuia. Copiii se joacă și fac experimente împreună cu educatoarele, învățând multe lucruri interesante din domenii diferite și chiar mai mult de atât, găsesc răspunsuri la întrebarea ‚de ce?' care îi frământă atât de mult în aceasta perioadă.
Prin intermediu experimentelor desfășurate, preșcolarii se familiarizează cu noțiuni din diverse domenii, sunt introduși ușor în lumea fizicii, a chimiei sau biologiei, se familiarizează cu termeni pe care îi vor întâlni și utiliza ulterior în școală, se pun bazele și se stârnește interesul pentru știință.
Esența învățării prin experiment o constituie provocarea fenomenelor, urmărirea efectelor variabilei/ variabilelor independente asupra celei/ celor dependente în scopul verificării ipotezelor. Copiii acționează în mod conștient, participă activ la procesul de experimentare, se mobilizează într-un efort susținut ceea ce conduce la formarea unei gândiri moderne, algoritmice, modelatoare, problematice, probabiliste.

Bibliografie:
Breben, Silvia și Matei, Elena, Cunoașterea mediului – ghid pentru învățământul preșcolar, Ed. Radical, Craiova, 2001.
Dorea Onorica, Buda Victoria, Experimentul – metodă eficientă în predarea disciplinei Cunoașterea mediului, Revista Învățământ preșcolar, 3/2005.
*** M.E.C.I., Metode interactive de grup, Editura Miniped, București, 2006.

prof. învățământ preșcolar Carmen MUSCARI-SALVAN
prof. învățământ preșcolar Ionela Camelia LAZEA
Grădinița cu Program Prelungit Nr. 3 Bistrița

Atelierele de Vară Șotron

Atelierul de Vară Șotron este un modul educațional care se desfășoară pe durata a două săptămâni, creat și susținut logistic de Asociația OvidiuRo, apărut din nevoia de a face ca educația să fie cât mai accesibilă și mai adecvată pentru toți copiii din România, indiferent de mediul social din care aceștia provin.
Această perioadă de timp, cele două săptămâni, reprezintă călătoria profesorilor și a copiilor, pe insula de nisip. Deschiderea mare a profesorilor voluntari contribuie la susținerea metaforei călătorie pe insula de nisip. De ce? Insula de nisip este locul unde, atunci când corăbiile ce aduceau cai pentru exploatarea acestora în mine, din Europa în Canada, au naufragiat din cauza curenților puternici ai Oceanului Atlantic, aceste animale minunate au reușit să se salveze și să trăiască liber.
Profesorii sunt asemănați cu această insulă de nisip deoarece implicarea lor în organizarea atelierelor poate avea un impact major în viața celor mici, iar experiența celor două săptămâni, poate schimba viața lor. Caii liberi sunt asociați cu educația timpurie de calitate, pentru că profesorii voluntari pot schimba destinul copiilor din mediile defavorizate, prin prisma unei gândiri libere, a unei proiectări atente a activităților, într-un mod practic și creativ.
Profesorii voluntari sunt acei profesioniști care pot întrerupe ciclul perpetuării continue a unui cerc vicios al sărăciei, al marginalizării, al analfabetismului funcțional, în care copiii de vârstă preșcolară sunt personajele principale, și totodată, pot oferi copiilor defavorizați o experiență de învățare de neuitat pe durata verii. Prin intermediul Atelierelor de Vară se poate produce o schimbare de menire a copiilor săraci, datorită faptului că profesorilor li se oferă oportunitatea de a pune în practică activitățile prezentate în timpul training-urilor, utilizând material educațional de calitate, iar părinții din comunități defavorizate sunt familiarizați cu sistemul educațional într-un context mai puțin formal, pe perioada vacanței.
În țara noastră, primele Ateliere de Vară Șotron au fost organizate la începutul anilor 2000 iar până acum, aproximativ 10.000 de copii au frecventat atelierele Șotron.
În anul 2018, 3600 de copii din 250 de comunități sărace au participat la Ateliere de Vară Șotron, cu implicarea voluntară a 630 de profesori din învățământul preșcolar, din 32 de județe, printre care și din județul Bistrița-Năsăud.
În județul nostru, în perioada 1 iulie-31 august 2018, s-au organizat Ateliere de Vară în 10 unități de învățământ, atât din mediul urban, cât și rural, fiind implicați 25 de profesori voluntari și un număr de 161 de copii.
Anul 2019 este anul care stă la baza celei mai mari ediții a Atelierelor de vară, deoarece la nivel de țară, s-au pregătit 700 de echipe formate din 2-4 profesori voluntari, fiecare atelier având înscriși între 10-15 copii. În județul nostru s-au înscris 18 echipe de profesori voluntari.
În urma sesiunilor de formare organizate de OvidiuRo, cadrele didactice sunt echipate cu un set de practici educaționale moderne, practici care pot fi utilizate atât pe parcursul celor două ale cadrelor didactice care au desfășurat Ateliere de Vară Șotron:
„Atelierele de Vară Șotron au reprezentat oportunitatea cadrelor didactice de a întări legăturile cu familiile preșcolarilor, de a explora natura satului și de a colabora activ cu autoritățile locale. Implicarea profesorilor voluntari a determinat o schimbare în amenajarea spațiului educațional, în conceperea momentului de lectură adecvat cu tema activității integrate și includerea a unui număr cât mai mare de experimente în cadrul programului zilnic.
Activitățile derulate au avut un impact benefic asupra dezvoltării complexe a copiilor, ceea ce a determinat un interes crescut din partea preșcolarilor, a părinților și a cadrelor didactice de a derula ateliere de vară și în acest an școlar.”
(Vasilica Găzdac, Salva )

„Motivația de a porni în această călătorie a fost faptul că prin contribuția fiecărui profesor voluntar, oricât de mică ar fi aceasta, putem aduce schimbare în viața acestor copii. Având resursele necesare, nu trebuie decât voință și mult curaj, iar la finalul celor două săptămâni, ai sentimentul că ai reușit! Ai reușit să le spui povești interesante, ai reușit să îi ajuți să își formeze deprinderi de igienă personală și de autoservire, ai reuși să le aduci bucurie pe chipurile inocente. Investiția în acești copii va fi răsplata noastră!”
(Viorica-Adriana Popițan, Bistrița)

prof. învățământ preșcolar Viorica-Adriana POPIȚAN,
Grădinița cu Program Prelungit Căsuța cu povești Bistrița

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 3 Bistrița, gazdă în cadrul unui proiect Erasmus+

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 3 Bistrița a găzduit în perioada 17 – 23 martie 2019 un grup de 25 de cadre didactice din Estonia, Franța, Lituania, Portugalia, România (Scornicești) și Turcia sosiți în orașul nostru pentru a participa la cea de-a patra activitate de învățare, predare și formare a proiectului Erasmus+ KA2 „Small Scientists Across Europe” (2017-1-FR01-KA219-037465_5). Proiectul european este în al doilea an de derulare și în această mobilitate s-au reîntâlnit profesori din instituțiile de nivel preșcolar partenere: grădinița Ecole Maternelle Tordo, Franța – coordonatoarea proiectului, Lasteaed Põngerjas din Narva – Estonia, Kauno lopselis-darzelis „Giliukas” din Kaunas – Lituania, Agrupamento de Escolas Rainha Santa Isabel din Coimbra – Portugalia, Grădinița cu Program Prelungit Scornicești – România și Huma Hatun Ozel Egitim Anaokulu din Yildirim – Turcia.
Pe parcursul șederii în micul oraș transilvănean, musafirii au vizitat Grădinița cu Program Prelungit Nr. 3 și Grădinița cu Program Normal Nr. 7 din Bistrița, asistând la activități și participând la ateliere de lucru care au constat în aplicarea alături de preșcolari a unor experimente științifice în cele 4 teme ale proiectului: Pământ, Aer, Apă și Foc. În urma vizitei la Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr. 1 Bistrița, partenerii au aflat mai multe informații despre programele educative și recuperatorii de integrare a copiilor cu cerințe speciale în învățământul românesc, iar la Grădinița cu Program Prelungit „Căsuța cu Povești”, partenerii au avut parte de o primire călduroasă și au luat parte la activitățile derulate în cadrul acestei instituții preșcolare renumite în județ.
Pentru a afla mai multe informații despre frumusețea și istoria orașului și județului gazdă, vizitatorii au participat la ateliere de lucru în cadrul Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud unde și-au imprimat câte un tricou cu sigla proiectului Erasmus+ sau motive tradiționale românești, au vizitat Pietonalul „Liviu Rebreanu”, Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Bistrița, Biserica Evanghelică și Turnul Bisericii Evanghelice, Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița Năsăud și au participat la o întâlnire cu reprezentanți ai comunității locale la Consiliul Județean Bistrița-Năsăud. Vizitele tematice în zona noastră au inclus și locații precum lacul Colibița, Mănăstirea Piatra Fântânele și Castelul Dracula, dar și vizite în jud. Cluj pentru ateliere de lucru la Salina Turda și Muzeul de Mineralogie al Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca.
În data de 20 martie 2019, cadrele didactice din Grădinița cu Program Prelungit Nr. 3 Bistrița, alături de partenerii din proiectul Erasmus+ „Small Scientists Across Europe” și din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației au fost gazdele Conferinței Internaționale Joaca „de-a știința”. Abordarea multidimensională a Domeniului Științe în cadrul activităților din grădiniță. Aproximativ 250 de cadre didactice din învățământul preșcolar și numai au participat la comunicările în plen susținute de prof. univ. dr. habil. Ion ALBULESCU și conf. univ. dr. habil. Horațiu CATALANO de la Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, dr. Maria NISTOR de la Editura Didactică și Pedagogică și de coordonatorii proiectului Erasmus+ „Small Scientists Across Europe”. Invitați speciali și parteneri în derularea conferinței moderată de d-na director a grădiniței cu P.P. Nr. 3, d-na Muscari- Salvan Carmen, au fost și dr. Andras BARTA, director Extensia Universitară Bistrița, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, Ciprian CECLAN OPREA, subprefect al județului Bistrița-Năsăud, Instituția Prefectului Bistrița-Năsăud, Deák ZOLTÁN, inspector școlar general adjunct, Crina CLAPOU, inspector școlar pentru educație timpurie și Daniela HUDREA, inspector școlar pentru monitorizarea programelor de la Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-Năsăud.
O secțiune specială în cadrul conferinței a constat în lansarea setului de 4 cărți cu experimente științifice pe temele: Pământ, Aer, Apă și Foc create în cadrul proiectului Erasmus+ KA2 „Small Scientists Across Europe” și a 2 cărți adresate cadrelor didactice interesate de valorificarea deplină a jocului în activitățile didactice desfășurate în mediul educațional instituțional și neinstituțional: Pedagogia jocului și a activităților ludice (Horațiu Catalano, Ion Albulescu) și Didactica jocurilor (Horațiu Catalano, Ion Albulescu), ambele publicate de Editura Didactică și Pedagogică. Conferința s-a încheiat cu vizitarea expoziției de lucrări plastice „Micii oameni de știință” realizate de preșcolari și școlari îndrumați de cadrele didactice participante la conferință.
Sperăm ca timpul petrecut pe tărâmurile românești să rămână mereu alături de partenerii noștri ca amintiri plăcute alături de prieteni dragi.
Proiectul este realizat cu sprijinul financiar al Comisiei Europene în cadrul Programului Erasmus+, noul program al Uniunii Europene în domeniul educației, formării profesionale, tineretului și sportului.
Toate informațiile pe care le furnizăm reprezintă responsabilitatea exclusivă a echipei de proiect, iar Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale și Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care este folosit conținutul acestor informații.

Coordonator proiect prof. înv. preșcolar Ionela LAZEA,
Grădinița cu Program Prelungit Nr. 3 Bistrița

De ce este nevoie de educația pentru eșec?

Trei factori sunt cei care influențează dezvoltarea emoțional-comportamentală a copiilor și pe care trebuie să-i analizăm: moștenirea lor genetică, cadrul familial și comunitatea în care trăiesc.
Atât familia, cât și ceilalți doi factori amintiți trebuie să-i stimuleze pe copii să aibă obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relațiile sociale – dar nu trebuie să ne oprim aici. Trebuie să-i ajutăm să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără înfrângeri. Mulți nu urcă pe podium, nu pentru că nu au capacități necesare, ci pentru că nu au știut să depășească insuccesele de pe drumul până la podium. Mulți nu reușesc să strălucească în munca lor, pentru că au renunțat în fața primelor obstacole. Unii nu au învins pentru că nu au avut răbdare să accepte un eșec, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nici umilința de a-și recunoaște greșelile.
Aceștia moștenesc un set genetic de la părinți, care poate include trăsături fizice cum ar fi culoarea ochilor si textura părului, precum și trăsăturile comportamentale și emoționale. De exemplu, la copiii cu probleme de concentrare sau tendințe de depresie, e posibil să fi moștenit un set genetic care îi face mai predispuși la asemenea probleme.
Alte caracteristici pe care le pot moșteni sunt temperamentul, gradul lor de sociabilitate sau de extrovertire, firea activă sau emotivă. Unii copii necesită mai multă atenție, în timp ce alții sunt foarte activi sau ocupați, alții plâng și se vaită mult, se obișnuiesc greu cu rutinele. Dar comportamentul depinde nu doar de temperamentul lor, ci și de reacțiile pe care ce le primesc răspuns la un anumit comportament.
Perseverența este la fel de importantă ca și capacitățile intelectuale. Societatea ne pregătește pentru zilele de glorie, dar zilele de frustrare sunt cele care îi dau sens acestei glorii. Un copil cu un nivel scăzut de respect de sine va avea un complex de inferioritate, va fi incapabil să-și asume riscuri și să-și transforme obiectivele în realitate. El ar putea trăi un proces de îmbătrânire emoțională precoce. Tinerețea ar trebui să fie cea mai intensă perioadă a bucuriei, cu toate că își are neliniștile sale. Dar mulți sunt bătrâni, în trupuri de tineri.
A fi în vârstă nu înseamnă a fi bătrân cronologic. De altfel, mulți sunt mai tineri pe plan emoțional decât mare parte din tinerii de azi, pentru că sunt fericiți și motivați.
Caracteristica unei emoții trăite de o persoană îmbătrânită, care nu are trăiri și motivație este o incapacitate de a se bucura de frumos și o înclinație puternică de a se lamenta, căci nimic nu o satisface pe termen lung. Asemenea persoane se plâng de corpul lor, de îmbrăcăminte, de prieteni, de lipsa de bani, de școală-și chiar de faptul de a se fi născut.
Trebuie să le atragem atenția acestor copii ce devin maeștri în a se plânge că au un mare dezavantaj într-o competiție. Cu mare greutate vor reuși pe plan social și profesional, toate lamentările lor fiind însoțite de o stare extrem de tensionată, care este arhivată în mod deosebit în memorie și care distruge, încetul cu încetul, bucuria emoției.
Învățământul actual este lipsit de predictibilitate, de aceea părinților și dascălilor le revine sarcina educării elevilor pentru succes, dar și pentru eșec, luând modelul naturii: după noapte urmează zi, după ploaie apare soarele.

prof. Marinela RUS,
Școala Gimnazială „Avram Iancu” Bistrița