miercuri, 17 aprilie 2013

Aprilie 2013


Ceea ce ne dorim să vedem este copilul în căutarea cunoaşterii şi nu cunoaşterea în urmărirea copilului.
(George Bernard Shaw)

ACCENTE

Studiul literaturii în școală s-a „tehnologizat” la modul extrem, îndepărtându-se de esența literaturii și de farmecul lecturii

Învăţarea cititului şi a scrisului sunt primele şi principalele ambiţii ale celui care merge la şcoală. Pui temei bun şcolirii tale dacă înveţi să citeşti şi să scrii. Înveţi să citeşti ca să poţi... învăţa, adică să dobândeşti noi şi noi cunoştinţe și competențe (pe un canal tradiţional, verificat), şi înveţi să scrii ca să (te) poţi comunica într-o formă alternativă, poate elevată faţă de comunicarea orală. Cu timpul, aceste constante ale învăţării şi-au sporit conotaţiile. Cititul sau lectura, în relaţie cu şcoala, au acumulat încărcături specifice. Acest proces s-a întâmplat în strânsă legătură cu mersul lumii. Copiii, urmând aspiraţiile societăţii în care trăiau, s-au dovedit şi ei din ce în ce mai citiţi. Şi astfel au devenit din ce în ce mai folositori societăţii, mai performanţi în profesiile pentru care s-au pregătit (cât mai temeinic). Cultura unui om a fost – poate mai este – strâns legată de lecturile omului respectiv. Lectura (v. cititul), urmând şi ea evoluţia societăţii, n-a putut ocoli disfuncţiile acesteia şi a intrat şi ea în criză. Vorbim deja de o criză a lecturii, manifestată sub varii aspecte. Şi aceasta în chiar timpul când, se pare, trăim într-o societate „vizuală”, în care, mai înainte de toate, primează imaginea. O imagini ce se cere mereu citită şi... interpretată.

Învăţătura este (încă) strict legată de citit
În şcoală, lectura nu înseamnă stricta parcurgere a operelor literare. Ea are o plajă largă de funcţii. Ar fi suficient să amintim lectura „iniţială”, învăţată pentru a ne mişca în lumea textelor diverse, lectura lecţiilor la toate disciplinele, lectura cu funcţii diverse în învăţarea limbilor străine, lectura cărţilor... Vorbim de plăcerea lecturii, de strategii de lectură, lectura ca rescriere (a unui text), lectură şi înţelegere, lectura ca suport, lectura rapidă, lectură şi spectacol etc., etc. Prin lectură pătrundem (forţat) în „corpul” unui text, în alt univers. De aceea, lectura nu se face fără efort, fără disciplină, fără ambiţie şi chiar încrâncenare. La efectuarea ei nu participă doar „actorul” principal – în cazul nostru elevul – ci o serie de alţi factori/actori, fiecare contribuind la conturarea unui cadru de interes, de motivaţie în ultima instanţă. Dacă privim în urmă, dacă scrutăm tradiţia şcolii, vom vedea un şir lung de „subiecţi” („dascăli”, elevi, studenţi, cercetători în diverse domenii, savanţi, călugări...) aplecați peste carte spre propăşirea neamurilor, progresul societăţii. Unde am fi dacă nu era foamea de studiu (și deci de citit) a predecesorilor? Ce ar fi chimia minţii noastre dacă n-ar fi fost desăvârşită prin atâtea nopţi dedicate cărţilor? Să ne gândim doar la truda din mănăstiri pe vremea când nu exista tiparul sau la începuturile acestuia!... E o tradiţie care nu poate fi nici negată, nici învinsă. Şi totuşi suntem oare în pragul ruperii lanţului lecturii?
Simplificând mult lucrurile, trebuie să recunoaştem că, în şcoală, lectura (operelor literare) este în criză. Elevii nu (mai) citesc. Bineînţeles că sunt şi elevi care fac performanţe şi în direcţia lecturii (şcolare), dar aceştia sunt din ce în ce mai puţini. O spun statisticile, anchetele de profil, ziarele, profesorii şi... rezultatele la învăţătură. Căci învăţătura este (încă) strict legată de citit. Oricum am privi lucrurile.

Situaţia s-a agravat în vreme ce reforma din învăţământ „progresa”
Cum au ajuns elevii să nu mai citească? Nu putem pune o asemenea situaţie doar în seama dezinteresului (gratuit) al elevilor. Da, au şi ei partea lor de vină, dar „problema” este mult mai cuprinzătoare. Situaţia s-a agravat în vreme ce reforma din învăţământ „progresa”, înregistrând alte şi alte izbânzi consfinţite de spusele marilor ei actori. Aşa-zisul dezinteres al elevilor faţă de lectură a fost stârnit/iniţiat şi apoi „cultivat” și întreținut de ideile reformiste promovate de politicile educaţionale puse în operă sub ochii noştri.
Tradiţia şcolii era legată şi se înscria într-un orizont cultural în care făceau impresie şi o serie de opere literare, unele aparţinând culturii naţionale, altele, culturii universale. Situația nu trebuie considerată revolută. Această tradiţie a fost frântă deliberat, printr-o încercare reformistă al cărui ţel cu greu poate fi întrevăzut. Cultura generală, pe care o servea şcoala, a fost pusă sub semnul întrebării. Gestul merită o tratare aparte. Aportul culturii generale la educaţia tânărului – în actualul context – e greu de definit şi, legat de acesta, contribuţia operelor literare. „Canonul” literar a fost şi el modificat (de şcoală) într-un mod neconvingător. Nu vrem să spunem că nu era nevoie de o schimbare şi în această direcţie, dar faptul s-a făcut – şi continuă să se facă – sub semnul improvizaţiei.

Orientarea studiului literaturii spre dobândirea de competenţe...
În fond, toată povestea se leagă de studiul literaturii (române) în şcoală. Nu e vorba doar de literatura română, în sine, ci şi de literaturi care asigură bază şi altor discipline de studiu. Dar, în cazul nostru, literatura română e vizată în mod special. Filosofii venite din afara şcolii – ceea ce poate fi firesc – au pus mai întâi sub semnul întrebării valoarea literaturii naţionale. Contextualizarea europeană sau mondială a studiului literaturii a creat situaţii de inhibare a studiului literaturii autohtone. Multiculturalismul n-a adus (sau n-a produs) deocamdată motivaţii serioase privind valoarea, originalitatea şi afirmarea literaturii autohtone. O situaţie menită să reverbereze discret şi aproape indirect peste curriculum, programe şi actul didactic. Nu s-au găsit forme eficiente şi motivante pentru constanta promovare a literaturii în şcoală şi, în continuare, în formarea tinerilor. Bineînţeles că aceştia vor specula o asemenea slăbiciune, ca şi altele tolerate de sistem.
Orientarea studiului literaturii spre dobândirea de competenţe a generat o situaţie... cu două tăişuri. Bineînțeles că fiecare disciplină de studiu este interesată să se facă necesară printr-o eficiență... utilitară, dar, în cazul literaturii, lucrurile nu trebuie luate ad litteram. Studiul literaturii nu este util în sensul studiului unei meserii învățate într-un atelier de sudură, să zicem, deși și literatură inspiră meserii adecvate. Bineînțeles că și la studiul literaturii dobândești competențe pe care le utilizezi ulterior, fie în studiul altor teme literare, dar și în viață (gândire, exersarea unor sentimente, îmbogățirea sufletească, modele de viață, cunoașterea de sine și a celor din jur...) Alergarea după competențe a devitalizat rolul major al literaturii, care se exersează atât în școală cât și în afara ei. Dar rolul literaturii nu este acela de a forma competențe utilitariste, în sensul cum sunt văzute ele de studiul actual al literaturii în școală. Literatura are „conținuturi”, care transmit „mesaje”, „înțelesuri”, „frumuseți” artistice, aspecte ce nu pot fi „contabilizate” utilitaristic.
Preocuparea de a dobândi competențe a dus la amputarea operelor literare. Literatura a devenim „mijloc” de dobândire a competențelor, schimbându-i-se astfel rolul, sensul, destinația... Pentru dobândirea competențelor, nu mai aveai nevoie de opera întreagă. Am întâlnit inspectori școlari care, în calitate de „curea de transmisie” a ideilor de la „centru”, recomandau studierea doar a unor fragmente dintr-o operă literară. În felul acesta se pliau și pe lenea funciară a ființei umane – în cazul nostru elevul –, căreia i se oferea un motiv în plus să bată în retragere, să nu facă efort, să nu lupte. Dar o operă literară își promovează rostul când e receptată rotund. Nu excludem din zona de interes funcția fragmentului, acesta e binevenit în multe situații de învățare, în anumite lecții sau etape ale lecției, dar absolutizarea lui este dezastruoasă. Nereprezentând un întreg, literatura în ansamblu sau opera în particular stârnesc de la bun început un sentiment de ceva incomplet, de neterminat, de derizoriu, cu efect negativ asupra înțelegerii mai multor rosturi.

În fața unei asemenea situații suntem total nepregătiți
Studiul literaturii continuă totuși în acest registru, în vreme ce ar trebui căutate alte soluții. Îmi amintesc – și sper să nu greșesc – că, pe când era ministru, Andrei Marga era un campion al... competențelor. Mișcarea reformatoare pe care încerca s-o impună în școală era legată și de dobândirea de competențe prin învățare. Iată că, în abordările sale recente pe tema destinului Europei, Andrei Marga spune „limpede” (termen utilizat frecvent de dânsul) că: „Educaţia se transformă într-o tehnologie de formare de competenţe, fiind privată de viziune. O scădere a nivelului profesional în Europa este la orizont.” În fața unei asemenea situații suntem total nepregătiți. Cum să eliminăm din practica didactică, din studiul literaturii abia deprinsele obiceiuri de utilizare a „tehnologiei” de formare de competențe? Cum va reacționa un nou și sperat curriculum la așa ceva?
Lucrurile nu se opresc însă aici. În goana după competențe, am introdus „conceptele operaționale”. I-am învățat și obligat pe profesori să le aplice. Le întâlnim la clasă și la examene. Dacă le regăsești ilustrate într-o lucrare de bacalaureat, e bine, chiar dacă lucrarea este redactată aiurea... Profesorii s-au obișnuit cu ele, elevii le-au acceptat... Studiul literaturii s-a lenevit și mai mult. Studiul literaturii s-a „tehnologizat” la modul extrem, îndepărtându-se mult de esența literaturii, de mesajul unor opere literare de o mare frumusețe („artistică”). Pentru elevi a devenit rigid, util doar pentru trecerea Bacalaureatului (în cazul celor interesați să treacă acest examen). Discursul care integrează literatura din școală devine și el arid, greu de digerat. Opera literară, citită fragmentar, nu le mai spune nimic elevilor, dincolo de faptul că anumite opere literare nu se mai integrează în zona lor de interes, nu mai urcă etapele vârstei lor. Și astfel ne trezim în fața dezastrului, manifestat în școală și sub acest aspect.

Cartea ca obiect dispare treptat din fața celui care învață
Pierzând interesul pentru opera literară, elevul pierde și interesul pentru carte în sine. Zicala „Ai carte, ai parte” e pusă și ea sub semnul întrebării. Cartea ca obiect dispare treptat din fața celui care învață. La amplificarea acestei situații contribuie desigur și Internetul. Tema este amplă și n-o vom cuprinde sau rezolva noi aici. Internetul sau e-book-ul sunt provocări ale lumii contemporane, nu doar ale școlii, spre ele ne îndreptăm, vin cu soluții dintre cele mai neașteptate, dar și cu... necazuri. Deocamdată sunt provocări „în fașă”, tehnologiile, oricât de avansate ar părea, sunt încă rudimentare în raport cu uzul comun. Nu le vom defini, dar vom reține că elevul, apelând la informația de pe Internet, va accesa de multe ori o informație precară, referate de doi bani din care se inspiră sau le copiază pentru temele de la școală, pentru portofolii, îndepărtându-l de rostul și esența literaturii. Intră treptat într-o lume virtuală mincinoasă, care încă nu a asimilat în mod adecvat operele literare. În această lume, în relație cu elevii, operele literare dobândesc o funcționalitate gratuită, lipsită de sensurile lor profunde. Textul viu – din pagina „originală” – dispare din fața elevului. Literatură trăiește mai mult prin citate, prin referiri trunchiate, amputată, bolnavă. Iar un corp bolnav nu mai spune, nici aici, mare lucru. Unde mai pui că elevii pierd contactul cu biblioteca, înainte ca aceasta să ajungă în mâinile lor pe o placă electronica fiabilă, încă nu ușor accesibilă. Putem să glosăm pe marginea informatizării predării și învățării, să folosim mijloace dintre cele mai surprinzătoare – încă neintrate în exercițiul diurn al școlii –, să promovăm idei inovatoare..., dar încă ne aflăm la un început de drum. Iar noi avem nevoie de evoluții ferme și clare. Discursul nostru despre înnoirea studiului literaturii, ca și despre succesele reformei din învățământ, poate fi savant, dar, deocamdată, n-am putea spune că e onest. Asta nu înseamnă că trebuie să ne întoarcem la... „tradiție” și să ne ascundem în ea.

Falsele priorități
Elevii se rup de realitatea literaturii, ca și de realitate în general, cu tot utilitarismul de care facem caz. La această rupere de realitatea literaturii contribuim cu toții – filosofi ai educației, decidenți, pedagogi, psihologi, profesori... Trist este să observi la un moment dat că ai fost „format” greșit, că ai crezut în schimbare și apoi ai constat că această schimbare te-a dus într-o fundătură. Elevii au niște priorități și niște așteptări, dar acestea se conturează într-un context, căruia îi dau consistență cei care îi angajează pe elevi în procesul învățării. Pe elev îl putem pune în centrul învățării, dar singur nu poate să identifice calea pe care trebuie să meargă. Nu elevii au ales să fie leneși și dezinteresați în privința cititului... Noi i-am făcut să fie așa. Noi, fie și prin intermediul unei societăți/realități alienante, le-am pus în față false priorități și i-am îndrumat spre ele. Chiar dacă ne-am limita la funcțiile imaginarului, trebuie să constatăm că imaginarul elevilor este bogat. Acesta poate fi hrănit și îmbogățit cu imaginarul conținut în operele literare, dar ține de școală să-i îndrepte spre un asemenea exercițiu. Care nu este un simplu exercițiu de... imaginație. Istoria literaturii – văzută fiind literatura și sub acest aspect – e mult mai lungă decât istoria trezirii noastre... reformiste. Literatura și-a probat milenii la rând funcționalitatea; n-o pot înfrânge câțiva promotori ai unei false schimbări, printr-o lipsă de viziune adecvată. Schimbările sunt binevenite. Atunci când sunt schimbări în bine. Căile schimbării rămân încă de căutat. Lectura ajută la citirea vieții. Iar această citirea are în vedere, în primul rând, cartea. Cartea de literatură.

Olimpiu NUȘFELEAN

FOTOEVENIMENT
Ministrul Educației, Dl. Remus Pricopie – oaspete al Școlii Gimnaziale „Tiberiu Morariu” din Salva, prezent la Concursul regional O pagină pentru revista mea, manifestare ce a reunit 23 de echipaje de elevi de la mai multe școli din județ. Dl. Ministru a fost însoțit de prof. Camelia Tabără, insp. șc. general, și prof. Mihai Mureșan, insp. șc. general adjunct.

Punţi de legătură în Republica Moldova

Sub genericul Workshop internaţional „Pentru o şcoală a creativității și inovaţiei” Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei din Chişinău a organizat un workshop de specialitate având ca invitaţi de marcă reprezentanţi din cadrul Centrului de Excelenţă Didactică din cadrul IŞE, Direcţiei Raionale de învăţământ, Tineret şi Sport Ungheni, Ministerului Mediului din Republica Moldova, Liceului Teoretic „Ion Creangă” din oraşul Ungheni, Casei Corpului Didactic a judeţului Bistriţa-Năsăud, Inspectoratului Şcolar Judeţean Bistriţa-Năsăud, Şcolii Gimnaziale Nr. 1 Bistriţa, Liceului cu Program Sportiv Bistriţa.
Zilele de 28 si 29 martie a.c. au fost dedicate promovării actului educaţional, abordând aspecte care vizau creativitatea în demersul didactic, ca şi oportunitate de valorificare a potenţialului elevului de astăzi. Moderatorii acestei mese rotunde au fost Alexandru Ciuvaga, director DRİTS Ungheni, Zinaida Vrabie, directorul Liceului Teoretic „Ion Creangă” Ungheni, Ion Achiri, dr. conf. șef CED IȘE, Serafima Roşcovan, specialist principal-metodist, CED, IŞE, Zbînca Loredana Anca, directorul Casei Corpului Didactic Bistriţa-Năsăud, Manea Angelo, inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului Şcolar Bistriţa-Năsăud, Geta Lapuşte, profesor la Şcoala Gimnazială Nr. 1 Bistriţa.
Domnul Ion Achiri, dr. conf. șef CED IȘE, a Început dezbaterea menţionând faptul că „Sistemul educațional din Republica Moldova, orientat spre realizarea politicilor educaţionale din ţară, spre asigurarea accesului real al tuturor copiilor la o educaţie de calitate impune un alt mod de gândire, mai creativ, pentru a ne bucura de performanțe. În asemenea condiții, atât de prezente în discuțiile noastre – competențele – se cer a fi privite ca și necesităţi absolut indispensabile ale actului educațional modern, prin prisma implementării metodelor activ-participative, în special”.
Subiectele supuse dezbaterii au vizat educația constructivistă, educația ecologică, educația economică, educația bioetică – toate abordate din perspectiva creativității, prin prisma unei gândiri critice. Intervenţii au avut şi elevii și profesorii Liceului „Ion Creangă”, profesori din alte instituții de învăţământ din oraşul Ungheni, specialişti din cadrul DRİTS, profesori și directori din judeţul Bistrița-Năsăud: Vasilichi Daniela, prof. Liceul Teoretic „Solomon Haliţă” Sîngeorz-Băi, Mia Şigovan, director Șc. Gim. Nr. 1 Bistriţa, Daniela Hudrea, director CJRAE, Mircea Gătej, director liceul cu Program Sportiv Bistrița.
În acest cadrul festiv am reuşit să o cunoaştem şi pe directoarea Liceului Teoretic „Ion Creangă”, Vrabie Zinaida, care sprijină activ și se implică direct în asigurarea calității actului educațional. Ne-am convins de asta participând la orele publice desfășurate la nivel înalt, în majoritatea claselor, la atelierele de lucru cu participarea unor profesori de excepție, în cadrul cărora am descoperit că „Un om care stăpâneşte arta lecturii și scrierii corecte nu este un om mai bun decât alţii. Ci este mai întâi o personalitate fortificată sufleteşte.”
Caracterizat prin eficacitate în ceea ce privește calitatea și dezvoltarea învățării, colectivul didactic al LT „Ion Creangă” dezvoltă și menține parteneriate eficiente cu factorii externi interesați, cunoaște nevoile și așteptările factorilor interni și externi – aceasta fiind, de altminteri, o strategie care le permite să atingă performanțe an de an, a declarat Alexandru Ciuvaga, directorul DRÎTS Ungheni.
În încheiere am avut parte de spectacolul oferit de Ansamblul Liceului Teoretic „Ion Creangă” şi au fost semnate Acordurile de colaborare între Liceul cu Program Sportiv din Bistrița-Năsăud și Liceul Municipal Sportiv din Chișinău, între IȘE și Casa Corpului Didactic din Bistrița-Năsăud, ca și garant al promovării în continuare a proiectelor științifice şi a reformelor educaţionale.

Prof. Loredana Anca ZBÎNCA,
director CCD BN

Călători în Galaxia Lecturii

Acasă la Ion Pop Reteganul

Miercuri, 3 aprilie 2013, zi în care s-au împlinit 108 ani de la moartea învăţătorului şi a folcloristului Ion Pop Reteganul, în localitatea lui natală s-au desfăşurat câteva manifestări importante, în care au fost implicate instituţiile: Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, Biblioteca Judeţeană Bistriţa-Năsăud, Şcoala Gimnazială „Ion Pop Reteganul”, Şcoala Gimnazială Nuşeni, Şcoala Gimnazială „Grigore Silaşi” Beclean.
Cele trei şcoli au parcurs astfel cea de a şaptea activitate, „Acasă la Ion Pop Reteganul”, a proiectului lor comun „Călători în Galaxia Lecturii”, proiect care urmăreşte cultivarea gustului pentru lectură în rândul elevilor.
Conducerea Bibliotecii Judeţene Bistriţa-Năsăud a finalizat cu acest prilej concursul de creaţie literară „Ion Pop Reteganul – Copiii scriu poveşti”, răsplătindu-i pe cei mai talentaţi elevi cu premii, decernate chiar în casa învăţătorului Ion Pop Reteganul.
Cele două „tabere”, elevii și scriitorii: Cornel Cotuţiu, Icu Crăciun, Iacob Naroş, Aurel Podaru, Liviu Păiuş, Mircea Măluţ, Ioan Pintea, Gavril Moldovan, s-au reunit sub semnul omagierii lui Ion Pop Reteganul şi al lecturii, participanții fiind antrenaţi fiind de către directorul Bibliotecii Judeţene Bistriţa-Năsăud, scriitorul Ioan Pintea şi în dezbaterea „Problematica lecturii în context contemporan”.
După călduroasa primire a numeroşilor oaspeţi, 115 persoane, şirul manifestărilor a debutat cu concursul „Acasă la Ion Pop Reteganul”. Au concurat trei echipaje reprezentând cele trei şcoli implicate în proiectul „Călători în Galaxia Lecturii”.
Ca o prefaţă a concursului, un grup vocal al şcolii gazdă, în tradiţionale costume populare, a cântat două melodii dedicate satului natal şi casei lui Ion Pop Reteganul. Versurile cântecelor aparţin poetei Maria Botiza, fiică a localităţii Reteag.
Concursul a vizat viaţa şi activitatea lui Ion Pop Reteganul şi lucrările sale „Poveşti ardeleneşti” şi „Amintirile unui şcolar de altădată”. Echipajul şcolii din Beclean s-a clasat pe locul I, fiind urmat de cel al şcolilor din Reteag şi Nuşeni. Elevii concurenţi au fost răsplătiţi cu diplome şi cărţi.
Formaţia muzicală „Color of Sound” a elevilor din Beclean a interpretat melodii din repertoriul propriu. Apoi trupa de teatru „Masca” a clasei a VII-a D de la Şcoala Gimnazială „Grigore Silaşi” din Beclean a prezentat sceneta „Five o clok” (regizor înv. Liuţa Zăgreanu), dramatizare după schiţa cu acelaşi nume a lui Ion Luca Cargiale.
Un grup vocal de la şcoala din localitate a interpretat câteva melodii fiind acompaniat la chitară de eleva Oros Adina din clasa a VIII-a. Elevii din Nuşeni au prezentat o suită de dansuri populare (instructor învăţătorul Ioan Pop), două cântece dedicate învăţătorilor, un power point (prof. Emilia Măierean) despre viaţa şi activitatea lui Ion Pop Reteganul.
Elevii claselor a III-a D şi a V-a C de la şcoala din Beclean au vizitat muzeul de etnografie şi folclor al şcolii, ei primind avizate explicaţii de la doamna prof. Mărioara Vaida, care, deşi este pensionară, nu a întrerup legăturile cu vechiul ei loc de muncă.
Partea a doua a manifestărilor dedicate lui Ion Pop Reteganul s-a constituit într-o întâlnire a elevilor cu scriitorii, semnalaţi mai sus. Grupul vocal al şcolii gazdă a interpretat un cântec dedicat lui Ion Pop Reteganul, versurile cântecului fiind compuse de prof. Mărioara Vaida şi Aurelia Flore. Dezbaterea care a urmat a fost moderată de poetul Ioan Pintea, directorul Bibliotecii Judeţene Bistriţa-Năsăud şi a vizat „Problematica lecturii în contextul contemporan”. Scriitorii de faţă au prezentat elevilor emoţionante mărturii despre ,,drumul lecturilor” proprii. Elevii premiaţi la concursul „Ion Pop Reteganul – Copiii scriu poveşti” au citit din lucrările lor, mulţi dintre ei fiind coordonaţi de prof. Ionela Nuşfelean de la Palatul Copiilor din Bistriţa.
Elevii-oaspeţi au vizitat pe urmă Casa Memorială „Ion Pop Reteganul”, acolo fiind întâmpinaţi şi aşteptaţi cu emoţii de profesoara Aurelia Flore, muzeograful acestei case memoriale.
În anul 2006, un grup de elevi de la Şcoala Generală „Liviu Rebreanu” din Beclean participa la Reteag la lansarea reeditării volumului „Amintirilor unui şcolar de altădată” (ediţia a doua revăzută şi îngrijită de Cornel Cotuţiu).
Merită evidenţiat efortul cadrelor didactice locale: prof. Liviu Vaida – directorul şcolii, prof. Ovidiu Bocşa – coordonator de proiecte şi programe educative, prof. de limba română Mărioara Şimon, prof. Mioara Bocşa, prof. Mărioara Vaida, Corina Ungureşan, înv. Maria Petrican, prof. Florin Vale – coordonator de proiecte şi programe educative la şcoala din Nuşeni, pentru buna desfăşurare a acestei manifestări.

Prof. Ion Radu ZĂGREANU,
Școala Gimnazială „Grigore Silași”, Beclean

O pagină pentru revista mea

Sâmbătă, 6 aprilie 2013, la Şcoala Gimnazială „Tiberiu Morariu” s-a desfăşurat a doua etapă a concursului regional „O pagină pentru revista mea, concurs ce a reunit 23 de echipaje de la următoarele şcoli din judeţul nostru: Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” Bistriţa, Şcoala Gimnazială Romuli, Şcoala Gimnazială Nimigea, structura Mititei, Liceul Tehnologic „Liviu Rebreanu” Maieru, Şcoala Gimnazială „Avram Iancu” Bistriţa, Şcoala Gimnazială nr. 1 Bistriţa, Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” Bistriţa, Şcoala Gimnazială „Tiberiu Morariu” Salva, Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” Bistriţa, Şcoala Gimnazială „George Coşbuc” Coşbuc şi Colegiul Naţional „George Coşbuc” Năsăud.
Scopul acestuia a fost dezvoltarea capacităţii de concepere şi de redactare a unor pagini într-o revistă şcolară, pe temă dată şi dezvoltarea spiritului de echipă şi a capacităţilor de relaţionare în grup.
Micii jurnalişti au fost întâmpinaţi de dansul florilor al clasei pregătitoare condus de doamna înv. Ceuca Iulia, ansamblul de dansuri populare al școlii Salva condus de doamna prof. Felicia Morar şi sceneta „Baba Dochia” care a aparţinut clasei gazdă condusă de doamnele înv. Martin Carmen şi Sas Alexandra Lavinia.
Tematica activităţii directe Martie, un colţ de rai, a invitat elevii participanţi la realizarea a patru pagini de revistă, unde au selectat informații din materialele puse la dispoziţie.
Școala a avut deosebita plăcere de a avea ca oaspete pe domnul ministru al Educaţiei, Remus Pricopie. Acesta, însoţit de o delegaţie a Inspectoratului Şcolar, s-a alăturat micilor jurnalişti. Au avut loc discuţii cu elevii pe baza paginilor realizate, încurajând implicarea acestora în iniţiativa lor de a deveni adevăraţi jurnalişti. Domnul Ministru a apreciat totodată şi relaționarea elevilor în grup, modul în care aceştia îşi împart sarcinile. Au fost felicitaţi şi pentru măiestria folosirii condeiului, rezultatul muncii lor urmând a fi promovat pe site-ul Ministerului Educaţiei.

Prof. pentru învățământul primar Alexandra Lavinia SAS
Şcoala Gimnazială „Tiberiu Morariu” Salva

Ziua internațională a poeziei sărbătorită la Bistrița

Confirmând faptul că poezia este o artă deschisă oamenilor, în fiecare an, la 21 martie, printr-o decizie a UNESCO, începând din anul 1999, este sărbătorită „Ziua internațională a poeziei”, recunoscându-se astfel faptul că oamenii de litere și de cultură, poeții și scriitorii din întreaga lume și-au adus și își aduc în continuare o contribuție remarcabilă la îmbogățirea culturii și spiritualității universale.
La Bistrița, oraș marcat de prezența poeților în cetate, această sărbătoare a debutat la Casa Corpului Didactic, unde, la ora 10, în cadrul unei întâlniri cu bibliotecarii școlari din județ, cu o dezbatere despre condiția poeziei în actualitate, prezentarea revistei școlare „PreTexte” și o lectură publică făcută de poeții invitați. La început au luat cuvântul bibliotecara Margareta Pop de la CCD și prof. Loredana Zbînca, directoarea instituției gazdă. În cadrul dezbaterii, pornind de la o întrebare retorică „Dar cine mai citește azi poeziei?”, reproducând un vers din poeta Ileana Mălăncioiu, poetul Olimpiu Nușfelean a glosat pe marginea rolului poeziei în viața noastră, moderând în continuare intervențiile participanților. Prof. Ionela Nușfelean, împreună cu elevele Simina Bălan, Ioana Ilinca Moldovan şi Paula Suciu, de la Palatul Copiilor din Bistrița, au recitat câteva poezii, iar prof. Adrian Iliuță, de la Liceul Tehnologic din Lechința, a prezentat primul număr al revistei „PreTexte” a liceului („o fațetă culturală a Lechinței”), secondat fiind de elevele Roxana Deac, Denisa Mândrean, Cristina Ferenc, care au citit din creația proprie.
Întâlnirea s-a încheiat cu lectura susținută de poeții Emil Dreptate, Victor Știr, Menuț Maximinian, Victoria Fătu Nalațiu și Ioan Borșa, invitații CCD.
În aceeași zi, la ora 15, la Palatul Copiilor din Bistrița a avut loc, sub semnul lui George Topârceanu, poetul anotimpurilor și în mod aparte al primăverii, un schimb cultural între membrii cercurilor de creație literară de la Clubul elevilor din Năsăud (coordonați de prof. Maria Gonda, inițiatoarea întâlnirii) și elevii de la cercul de profil de la instituția bistrițeană (coord. prof. Ionela Nușfelean). La această interesantă manifestare, un adevărat experiment pentru elevi, au fost prezenți directorii celor două instituţii implicate – prof. Dorina Buia și prof. Sever Şuteu, părinţii unor elevi, ca și, desigur, numeroși elevi, care au dat dovadă de pentru dăruire şi expresivitate în interpretarea sau trăirea poeziilor lui Topârceanu.
Invitatul întâlnirii a fost poetul Olimpiu Nuşfelean, care a recitat din Topârceanu poezia „Cântec”, descifrându-i sensurile și referindu-se în cuvântul său şi la raportul dintre poet şi cititori, asociaţi cu o pădure de individualităţi (v. versul „Frumoasă eşti, pădurea mea,/ Şi singură ca mine...”).
La ora 18, la Biblioteca Județeană Bistrița-Năsăud (director Ioan Pintea) a fost vernisată o expoziție de fotografii cu Nichita Stănescu din colecția poetului și ziaristului băimărean Gheorghe Pârja, invitat al bibliotecii, care a conferențiat despre raportul lui Nichita cu Maramureșul, în special cu localitatea Desești, o gazdă permanentă a poeziei. Poeții prezenți au fost invitați să citească din creațiile lor.

(„D.N.”)

Cunoaştere şi îndemn la autocunoaştere

Cartea domnului doctor Ovidiu Bojor, realizată în colaborare cu domnul doctor Octavian Popescu, Iubire, Dragoste, Sexualitate, cuprinde cinci capitole intitulate astfel:
- Fiziologia, psihologia şi sociologia vieţii sexuale;
- Impotenţa şi frigiditatea – importante obstacole în viaţa sexuală;
- Terapii ştiinţifice şi tradiţionale afrodiziace;
- Terapii ştiinţifice şi tradiţionale anafrodiziace;
- Educaţia sexuală, un imperativ al vieţii moderne.
Autorii cărţii ne invită la o responsabilizare a vieţii noastre bazată pe cunoaştere şi îndemn la autocunoaştere. Se au în vedere delimitări conceptuale şi, în mod deosebit, regăsirea armoniei antice dintre ethos şi logos.
Se remarcă forţa şi valoarea cuvântului – „Din trei vindecători, unul care tratează cu cuţitul, altul prin plante şi al treilea prin cuvântul sfânt, ultimul este cel mai vindecător dintre vindecători”. Se accentuează rolul major şi influenţa cuvintelor noastre: „Iniţial cuvintele făceau parte din magie şi încă în zilele noastre cuvântul şi-a păstrat mult din puterea sa magică de odinioară. Cu ajutorul cuvintelor un om îşi poate face semenul fericit sau îl poate împinge la disperare, cu ajutorul cuvântului profesorul transmite ştiinţa sa elevilor, iar un orator pune stăpânire pe auditoriu şi îi determină judecăţile şi deciziile. Cuvintele declanşează afecte şi constituie pentru oameni mijlocul general de influenţare” (Sigmund Freud, Introducere în psihanaliză. Prelegeri de psihanaliză. Psihologia vieţii cotidiene, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980, pag. 64).
Motto-urile selectate de autori relevă o profundă criză etică a zilelor noastre. Astfel „Mai mult te împiedici de fermoar decât de moralitate”, iar „profunzimea decolteului” este suficientă pentru cunoaşterea celuilalt. Autorii cărţii recomandă o armonizare a ambientului, muzicii, culorii, literaturii, a artei cinematografice, adesea influenţate de pornografia agresivă.
O altă idee relevantă a cărţii este că deosebirea dintre otravă şi medicament o reprezintă diferenţa de doză, iar cunoaşterea şi intervenţia medicală la timp a unor probleme este decisivă pentru vindecare.
Răul absolut al zilelor noastre, drogurile, sunt văzute prin prisma experienţei personale din cercetarea botanică.
Cartea se adresează tuturor, dar mai ales o categorie utilă ar fi adolescenţii. Efectele educative ale cărţii răspund unor nevoi mereu actuale, mai ales când antonimele educaţiei îşi fac simţită prezenţa alături de tot mai multe cazuri de deviere comportamentală. Sexualitatea este o componentă esenţială a vieţii oricărei persoane, iar aspectele sale psihologice, biologice şi sociale sunt într-o relaţie de interdependenţă, conferindu-i astfel un caracter complex şi marcând decisiv viaţa oricărei persoane. În procesul de formare al adolescentului, rolul sexualităţii este pregnant, contri­buind la conturarea identităţii de sine şi a celei sociale.
Domnul Academician Ovidiu Bojor ne confirmă că există longevitate intelectuală, că şi la o vârstă venerabilă poţi împrăştia în jurul tău idei proaspete, generozitate şi, mai ales, căldură umană, grijă pentru soarta Celuilalt Om, a semenului tău.

Prof. Maria GONDA,
Clubul Copiilor Năsăud

La umbra poemelor în floare

Festivalul Naţional de creaţie şi interpretare „Ana Blandiana”, Brăila, e pregătit pentru a doua ediţie, 30 mai – 1 iunie 2013, sub semnul „poeziei ca rugăciune”, avându-i ca invitaţi de onoare pe scriitorii – Ana Blandiana, Romulus Rusan, Nicolae Băciuţ. Primul festival dedicat unui scriitor în viaţă şi-a deschis porţile în 2012 pentru întâia oară, dându-le viitorilor poeţi şansa de a-şi exprima sentimentele unui anotimp proaspăt, al literelor în „Patria A4”. Cercul de creaţie literară al Palatului Copiilor Bistriţa a avut privilegiul de a primi antologia realizată cu textele literare cele mai bune ale primei ediţii, La umbra poemelor în floare, îngrijită de doamna profesoară Gabriela Vasiliu şi scriitorul Nicolae Băciuţ. Chiar de la început, aspectul coperţii plasează scrisul în spaţiul vibrant al naturii. Fondul inspirat, în albastru, linişteşte, pregăteşte sufletul pentru poezie.
Tema concursului – „Îngeri de cuvinte” – a scos la iveală mulţi elevi talentaţi, care demonstrează, în ciuda unor prezumţii, că poezia a vrăjit şi noua generaţie. Acest concurs a fost, pot spune fără teamă, un pretext pentru a îndemna noua generaţie să citească, să scrie, însuşi motto-ul ales fiind revelator în acest sens: „Scriitorului totul nu-i este decât un pretext pentru sine/ viaţa însăşi nu este decât un pretext pentru a scrie” (Ana Blandiana, „Calitatea de martor”).
Participanţii au ştiut cum să folosească acest pretext, transformând paginile în adevărate universuri ale poeziei, exprimându-şi cele mai profunde sentimente, dar şi transfigurând problemele vieţii cotidiene în adevărate laitmotive pentru propriile versuri. Pe parcursul lecturii, am observat că majoritatea elevilor tind spre a rupe barierele clasice de prozodie, îndreptându-se spre poezia modernă, atât ca formă, cât şi ca esenţă. Termenii neologici, în unele cazuri chiar ştiinţifici sau tehnici, nu „fură” din lirismul poeziei, ci, dimpotrivă, aduc un plus de verosimilitate şi chiar de profunzime.
Elevii demonstrează că, în ciuda vremurilor grele, „cuvintele nu şi-au vândut sufletul” (Aleza Smărescu, clasa a VII-a), că jocul „cu o carte şi cu un cuvânt” (Simona-Elena Stavăr, clasa a VII-a) este unul dintre cele mai frumoase, că în timpuri în care „ardem pe rug metaforele” (Ioana Andrada Tudorie, clasa a XI-a), cuvântul, „mijloc imperfect de comunicare” (Ana Maria Leopa, clasa a VII-a), este încă „stăpânul intelectului” (Maria Corobceanu, clasa a X-a).
Poate că nu toţi elevii care au publicat în această carte vor ajunge poeţi cunoscuţi, dar cu siguranţă pot să îşi aştearnă un zâmbet larg pe chip şi o mulţumire în suflet, căci prin antologia concursului au cules primul rod al creaţiei, fapt deosebit de important şi pentru faptul că a fost girat de Ana Blandiana, stând astfel sub semnul acestei mari personalităţi a culturii române. Cei care vor reuşi să continue pe drumul literelor îşi vor aminti cu drag de această experienţă providenţială pentru că „tot ce-a fost rămâne pe hârtie” (Cristina Badic, clasa a VII-a).
Felicit coordonatorii pentru iniţiativă şi dăruire, mă bucur pentru tinerii colegi în ale scrisului şi recomand această antologie cu toată căldura, nu doar pentru că încurajează tinerele talente, ci şi pentru senzaţia plăcută pe care o ai inspirând sentimentele transmise de fiecare poezie, pentru pacea care te cuprinde citind, linişte care te îndeamnă să afirmi că, într-adevăr, printre noi, există „Îngeri de cuvinte”!

Alexandra ANDRECUȚ,
clasa a VIII-a, Palatul Copiilor Bistriţa

Adaptarea curriculară pentru elevii cu C.E.S.

Adaptarea curriculară pentru elevii cu C.E.S. vizează modul de alegere şi organizare a conţinuturilor ce urmează a fi predate şi însuşite de către elevi, a metodelor folosite în activitatea de predare-învăţare, a tehnicilor de evaluare pentru realizarea adaptării procesului instructiv-educativ la particularităţile de înţelegere ale elevilor. Şi aceasta, deoarece, gradul de înţelegere, de însușire a cunoştinţelor, dar şi participarea la lecţie diferă în rândul elevilor de aceeaşi vârstă, din aceeaşi clasă, unii având nevoie de mai mult ajutor, de o diferenţiere a sarcinilor de lucru, de o diferenţiere a instruirii.
Adaptarea curriculară este influenţată, așadar, de tipul de deficienţă a elevului. Curriculum-ul destinat acestora necesită introducerea unor activităţi recuperativ-compensatorii cu rol în ameliorarea şi recuperarea stării de deficienţă.
Adaptarea curriculară presupune eliminare, înlocuire şi adăugare de conţinuturi şi implică următoarele etape: documentarea, evaluarea iniţială, adaptarea propriu-zisă, monitorizarea elevului cu C.E.S. şi evaluarea finală.
Documentarea implică, pe de o parte, studiul programei şcolare şi, pe de altă parte, cunoaşterea copilului prin observarea sistematică a comportamentului său şi prin interpretarea rezultatelor obţinute la teste, fişe, dar şi în realizarea unor produse ale activităţii, rezultate în urma decupării, lipirii, împletirii.
Evaluarea iniţială se realizează la aproximativ două săptămâni după începerea anului şcolar, deoarece elevul vine cu lacune datorate uitării şi este nevoie de reactualizarea cunoştinţelor. Analiza rezultatelor obţinute poate să conducă la adoptarea strategiilor care i se potrivesc cel mai bine elevului cu C.E.S. şi la întocmirea unui plan de intervenţie personalizat.
Adaptarea propriu-zisă vizează, deopotrivă, adaptarea unor obiective de referinţă prin respectarea principiului accesibilităţii, adaptarea activităţilor de predare-învăţare prin utilizarea celor care se pliază cel mai bine potenţialului elevilor, adaptarea resurselor materiale şi adaptarea strategiilor de predare-învăţare-evaluare. Adaptarea obiectivelor de referinţă vizează simplificarea lor cu scopul ca atingerii lor de către elevul cu C.E.S. De aceea, unele pot fi reluate pentru recuperare, în timp ce altele sunt transformate, respectându-se principiul accesibilizării, pentru perioada următoare. Strategiile de predare-învăţare-evaluare suportă şi ele un proces de adaptare pornind de la alegerea unor metode activ-participative de predare-învăţare care să permită predarea, înţelegerea şi însuşirea conţinuturilor şi culminând cu elaborarea testelor de evaluare gradual, în funcţie de potenţialul de care fiecare elev dispune.
Monitorizarea elevului cu C.E.S. urmăreşte modul în care elevii au reuşit să aprofundeze cunoştinţele, tehnicile de predare diferenţiată care i-au condus la realizarea acestui fapt. Elevii sunt permanent lăudaţi şi încurajaţi pentru cel mai mic progres realizat, iar sarcinile de lucru sunt diferite ca şi complexitate, având ca punct de pornire cunoştinţele pe care elevul le deţine.
Evaluarea finală constă în evaluarea cunoştinţelor şi a comportamentelor pe care elevul le-a achiziţionat ca urmare a procesului de adaptare curriculară şi se realizează prin teste finale. Rezultatele obţinute pot conduce la luarea hotărârii de a continua strategia (dacă rezultatele evaluării finale sunt superioare celor înregistrate în cadrul evaluării iniţiale), modificarea strategiei, ieşirea din programul de educaţie integrată şi includerea în rândul elevilor obişnuiţi, dacă progresele permit acest fapt.
Elevii cu C.E.S. participă la programul educaţional în funcţie de posibilităţile fiecăruia,iar cadrele didactice trebuie să folosească acele metode pedagogice care să corespundă acestor nevoi. Adaptarea curriculară vizează realizarea unui echilibru între nivelul competenţelor prevăzut în programa şcolară şi „punctele tari” ale elevului.

Bibliografia consultată:
1. Gherguţ Alois, Sinteze de psihopedagogie special. Ghid pentru concursuri şi examene de obţinere a gradelor didactice, Editura Polirom, 2005;
2. Gherguţ Alois, Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe special. Strategii diferenţiate şi inclusive în educaţie, Editura Polirom, 2006.

prof. psihopedagog Adriana OROS-MĂNARCĂ,
prof. psihopedagog Viorica GREAB,
C.S.E.I. nr. 2 Bistrița

Colaborarea dintre şcoală şi familie – factor hotărâtor în educarea şcolarului pentru integrarea în societate

În această lume în permanentă schimbare, aflată sub presiunea competiţiilor de orice fel, părinţii, cadrele didactice, comunitatea locală ne străduim împreună să încurajăm sistemele de îmbunătăţire ale educaţiei, pentru a-i ajuta pe copii să se dezvolte.
Colaborarea dintre familie şi grădiniță este un factor esenţial în procesul de educare a preşcolarilor. Numai împreună putem reuşi să dăm societăţii un cetăţean pregătit, gata să înfrunte problemele inerente ce apar, capabil să relaţioneze, să se integreze în colectivitate, să facă faţă cerinţelor acesteia.
Familiile în societatea modernă se confruntă cu solicitări ridicate, cu o competiţie crescută pentru obţinerea atenţiei copiilor şi, uneori, din dorinţa de a le oferi siguranţa economică, petrec mai puţin timp cu cei mici. Dacă mai există şi lipsă de comunicare între grădiniță şi familie, situaţia devine mai complicată. De aceea, grădinițele încearcă să vină în întâmpinarea părinţilor prin organizarea unor activităţi comune, un rol important avându-l lectoratele, deoarece prin intermediul acestora, noi, cadrele didactice îi putem îndruma pe părinţi, îi putem face să înţeleagă rolul pe care îl are parteneriatul grădiniță-familie în procesul de instruire al copiilor.
Părinţii se pot implica în calitate de parteneri în educarea preșcolarilor, alături de grădiniță, în următoarele situaţii:
Luarea deciziilor
Dacă până nu de mult acest parteneriat grădiniță–familie a fost dezvoltat unilateral, fiind de multe ori considerat „responsabilitatea grădiniței”, acest lucru începe treptat să se schimbe.
Îi încurajează pe părinţi să stabilească ţelurile de atins pentru copiii lor şi pe cadrele didactice să stabilească obiectivele de realizat mai departe pentru obţinerea succesului şcolar. Obiectivele sunt precizate la începutul anului şcolar şi pot fi scrise într-un contract între părinţi, cadre didactice şi elevi. Acest contract poate lista responsabilităţile fiecăruia şi este semnat de fiecare dintre participanţi. Scopul contractului este acela de a-l ajuta pe preșcolar să înveţe, mai ales dacă fiecare are pentru el anumite obiective specifice, stabilite în colaborare, părinţi-cadru didactic.
Acordarea sprijinului
Părinţii îşi sprijină copiii în multe feluri: le oferă acoperiş, hrană, îmbrăcăminte, protecţie, dragoste, dar ei trebuie să-i ajute şi cu activitatea la clasă.
A le arăta copiilor că este importantă grădinița se poate face în mai multe moduri, dar colaborarea cu grădinița este cea care duce la obţinerea unor rezultate bune în procesul de învăţământ. Putem aminti aici lectoratele cu părinţii, cu activităţi practice, pe ateliere de lucru şi cu informaţii cât mai complete, după o consultare în prealabil a părinţilor cu privire la temele de abordat, care i-ar interesa pentru a-şi putea ajuta copiii şi pentru a fi pe aceeaşi lungime de undă cu grădinița.
Predarea
Părinţii îşi pot asuma şi rolul de dascăli în anumite situaţii. În primul rând ştim că de la ei, copiii au multe cunoştinţe generale. Rolul părintelui nu se încheie odată cu începerea grădiniței, în responsabilitatea acestuia intrând: stabilirea programului de activitate și odihnă al copilului, dezbateri împreună cu copilul pe diverse teme, discuţiile despre ceea ce s-a întâmplat la grădiniță în timpul zilei.
Părinţii se pot oferi voluntari la activităţi la care au experienţă, pe care le-o pot împărtăşi preșcolarilor (de exemplu, cu referire la domeniul în care lucrează). Copiii îşi văd părinţii în acţiune şi simt că au şi ei o contribuţie importantă în comunitatea preşcolară.
Studiul
Părinţii pot colabora cu dascălul, interesându-se în ce mod şi ce anume s-a predat. Utile sunt consultaţiile cu părinţii, situaţii în care cadrul didactic explică noutăţile din curriculum, ce obiective se urmăresc, ce modalităţi de predare se folosesc, ce se aşteaptă de la copii. Participarea părinţilor la astfel de activităţi îi ajută pe aceştia să fie alături de copii, să-i îndrume, pentru a se obţine rezultatele aşteptate.
Comunicarea
Comunicarea constantă, continuă cu părinţii, pe parcursul anului şcolar, pe teme ca: regulile clasei, aşteptările, scopurile îi implică pe aceştia în procesul educaţional.
Părinţii sunt informaţi la şedinţele lunare sau în scris în legătură cu acele concepte care sunt de predat, ce trebuie aprofundat, consolidat acasă, tipurile de acţiuni la care pot colabora părinţii în perioada următoare.
Comunicarea dintre părinţi şi cadru didactic vizează situaţia şcolară, politica şcolii, în ceea ce privesc preșcolarii, proceduri, activităţi comunitare, opţiuni educaţionale.
O modalitate modernă de comunicare, ce poate veni în ajutorul părinţilor foarte ocupaţi, poate fi comunicarea prin intermediul e-mail-ului.
Conform unui studiu pe tema comunicării dintre familie şi şcoală s-a constatat că este bine ca părinţii să fie înştiinţaţi şi când copilul are o performanţă notabilă. Astfel, familia are oportunitatea de a privi mai încrezătoare informaţiile despre preşcolar şi, în urma unei astfel de abordări, este mai receptivă la sugestiile cadrului didactic.
„Părinţii trebuie să se implice ca profesori, elevi, susţinători şi avocaţi ai copiilor lor.” (Bonnie McReynolds)

Prof. înv. preșc. Felicia RÂPAN,
Grădinița nr. 2 Budacu de Sus

Săptămâna „Să ştii mai multe, să fii mai bun!”

Anul acesta şcolar, 2012/2013, săptămâna cu activităţi extraşcolare s-a numit SĂPTĂMÂNA „SĂ ŞTII MAI MULTE, SĂ FII MAI BUN”. Unii însă au preferat denumirea veche, din obişnuinţă şi pentru că era mai scurtă („Școala altfel”). Fiecare zi a avut o tematică dată, fiecare diriginte şi profesor putând alege împreună cu elevii activităţile pe care să le desfăşoare:
Luni – ziua culturală
Marţi – ziua sănătăţii
Miercuri – ziua minţii
Joi – ziua prieteniei
Vineri – ziua voluntariatului
Astfel, luni s-a mers la cinematograf sau au fost vizionări de filme documentare în clase. Au fost şi activităţi desfăşurate de către I.S.U.; S.V.S.U. şi poliţişti de proximitate. Momentul cu care mi-am impresionat elevii în această zi au fost jocurile vechi pe care le-au găsit interesante şi au hotărât să afle mai multe de la părinţi.
Ziua sănătăţii a transformat Şcoala Gimnazială nr. 1 într-o imensă bucătărie. Sub îndrumarea diriginţilor şi a celorlalţi profesori elevii au gătit salate de fructe şi legume crude, creme şi budinci şi alte preparate delicioase. Elevii clasei a VII-a C au preparat salate de legume şi fructe, au susţinut o dezbatere despre modul sănătos în care trebuie să ne hrănim şi au realizat apoi un poster pentru a împărtăşii impresiile lor. A fost singura zi cu timp frumos, de aceea au făcut şi mişcare în curte!
Ziua minţii a fost dedicată activităţilor de realizare a produselor din materiale reciclabile în cadrul diferitelor proiecte şcolare „Să descoperim parcul dendrologic Arcalia”, „Să ne respectăm proximitatea” , interşcolare „Micul ECOplastician” sau naţionale „Nouă ne pasă, implicate şi tu”. Responsabile a acestor acţiuni au fost profesoarele de la catedra de ştiinţe: Elena Cosma, Dana Moraru, Maria Pop, Mirela Mişca, Mihaela Voivod, Angela Bălan. La aceste proiecte au fost implicate mai multe clase, s-a făcut jurizare şi s-au expus cele mai frumoase exponate.
Ziua prieteniei a fost dedicată în general vizitelor, excursiilor. Clasa a VII-a C a fost în vizită la o filială a băncii BRD şi la Casa Ema pentru relaxare.
Ziua voluntariatului a fost programată pentru ecologizare dar cum starea vremii nu a permis, am hotărât să participăm la un proces la tribunal pentru a vedea cum se desfăşoară activitatea aici. La această activitate au participat clasele a VII-a C şi a VII-a E, însoţite de doamnele profesoare Elena Cosma, Elena Iacoban şi Maria Pop. Clasa a VII-a C şi-a continuat activitatea vizitând sala de gimnastică a Liceului cu Program Sportiv, cu care avem parteneriat. Aici au urmărit antrenamentele gimnaştilor după care s-au jucat împreună.
Fiecare diriginte şi-a monitorizat activităţile pe baza părerilor, impresiilor şi a notelor pe care elevii le-au dat zilnic fiecărei activităţi. Tuturor elevilor le-a plăcut foarte mult această săptămână şi s-au implicat „trup şi suflet”. A fost o perioadă în care au socializat în altfel de condiţii, au reuşit să se cunoască mai bine. Notele acordate de ei au fost maxime. Desigur diriginţii şi ceilalţi profesori au petrecut mai mult timp cu elevii având posibilitatea de a descoperii abilităţi şi deprinderi noi ale elevilor. Părinţii s-au implicat direct sau indirect în activităţi parcă mai mult decât în timpul şcolii!

Prof. Maria POP,
Şcoala Gimnazială nr. 1, Bistriţa

ÎNVĂŢĂMÂNTUL LICEAL FILIERA TEHNOLOGICĂ,

OPŢIUNE PENTRU PREZENT ŞI VIITOR

ÎN ATENŢIA ABSOLVENŢILOR DE GIMNAZIU – CLASA a VIII a

Pentru anul şcolar 2013 -2014, învăţământului profesional şi tehnic (ÎPT) este organizat prin liceul tehnologic, pe traseul:
1. Liceu cu trei profile: tehnic, servicii, resurse naturale şi protecţia mediului și cuprinde :
- ciclul inferior – clasa a IX şi a X a
- ciclul superior – clasa a XI şi a XII a.
Exemple de calificări obținute prin liceul tehnologic.
Profil Tehnic: tehnician transporturi, tehnician proiectant CAD, tehnician operator tehnică de calcul, tehnician mecanic pentru întreținere și reparații, tehnician prelucrări la cald, tehnician electronist, tehnician în automatizări, tehnician în construcții și lucrări publice, tehnician în industria textilă, tehnician designer mobilă și amenajări interioare, tehnician în instalații electrice.
Profil Servicii: tehnician în activități economice, tehnician în turism, tehnician în gastronomie, tehnician în activități de comerț.
Profil Resurse naturale și protecția mediului: tehnician veterinar, tehnician ecolog și protecția calității mediului, tehnician în silvicultură și exploatări forestiere.

La finalizarea studiilor de 4 ani, în urma unui examen absolvenţii dobândesc certificatul de competenţă profesională nivel 3 – calificarea tehnician. Pot participa la examenul de bacalaureat având acces spre învăţământul superior.

2. Învățământul profesional de 2 ani (clasa a X a și clasa a XI a) este organizat după clasa a IX a.
La finalizarea clasei a XI a – Învățământ profesional, absolvenţii dobândesc certificatul de competenţe profesionale nivel 2, obținând calificări profesionale ca: strungar, sudor, mecanic auto, zugrav–ipsosar–tapetar, ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație, frizer–coafor–manichiurist–pedichiurist, confecționer produse textile, electrician exploatare joasă tensiune.

Fiecărui elev i se asigură şansele de continuare a studiilor în funcţie de aspiraţiile şi potenţialul individual de învăţare.
Este bine ca absolvenţii învăţământului gimnazial să cunoască traseul învățământului tehnologic şi să aleagă cea mai bună variantă pentru viitorul ce le aparţine.

Inspector şcolar de specialitate
Prof. Speranţa UNCIU