miercuri, 16 octombrie 2013

Octombrie 2013

Educaţia trebuie să fie în primul rând umană şi numai după aceea profesională. (John Dewey)

ACCENTE

Timpul fericit al învăţământului

În ciuda vitregiilor prin care trece şi de care istoria nu o prea iartă, şcoala, văzută într-o imagine generică, este o naţională. Printr-o forţă divină, învingând piedici dintre cele mai diverse şi mai neaşteptate,formează generaţiile, care dau substanţă şi concreteţe timpului trăirii, validează idealuri şi anunţă mereu izbânda viitorului. Faptele ei le desluşim mereu, fie şi prin vălul confuz al actualităţii precare, speranţele ei le urmăm cu încredere, chiar confruntându-ne cu agresiunea unor deziluzii, îi constatăm reuşitele, pe care şi le arogă uneori nemeritat actanţi vremelnici, citim cu bucurie paginile de istorie ce îi sunt dedicate. Există momente în care ne dăm seama că şcoala nu e doar o „prioritate naţională” furată de discursuri demagogice, ci o prioritate a istoriei, a timpului care devine istorie. Acest fapt a putut fi constatat şi recent, când Colegiul Naţional George Coşbuc din Năsăud a sărbătorit împlinirea a o sută cincizeci de ani de învăţământ năsăudean, dovadă a unei vechi fiinţări a spiritului erudit al culturii năsăudene, a dorinţelor şi sacrificiilor făcute de românii transilvăneni pentru şcoală şi pentru propăşire culturală. În aceste rânduri nu vreau însă să evoc momentul aniversar, pe care îl reţine de altfel ediţia de acum în paginile următoare, ci, descinzând spre perioada înfiinţării gimnaziului năsăudean, devenit mai apoi liceu sau colegiu, să invit la un exerciţiu de reflecţie.
Ideea înfiinţării unei instituţii superioare de învăţământ în zona Năsăudului a apărut în 1851, în momentul desfiinţării Regimentului II românesc de graniţă. Gimnaziul român fundaţional din Năsăud este creaţie a Fondurilor grănicereşti civile. Fondurile comunităţilor politice constituite în timpul militarizării („montur” şi mai ales „provente”) au devenit ulterior un Fond şcolar central, fiind un fundament material care a susţinut evoluţia şcolilor erariale năsăudene în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, după cum consemnează monografia dedicată colegiului năsăudean. La desfiinţarea Regimentului, Adunarea reprezentativă a celor 44 de comune foste grănicereşti a decis ca fondul „provente” (reprezentând venitul obţinut din drepturile regale ale comunităţilor militare) să nu se împartă între foştii proprietari, ci să rămână integru, iar din veniturile lui să fie ajutaţi fiii foştilor grăniceri, în vederea accederii în instituţii şcolare de nivel superior. În Adunările reprezentanţilor comunelor din anii 1861 şi 1862 a fost elaborată „Învoirea”, un act fundaţional, considerat baza legală, oficială a viitoarei instituţii gimnaziale. Documentul susţinea înfiinţarea în Năsăud „a unui gimnaziu complet, naţional român, în care să se predea toate acele ştiinţe care s-au predat până acum şi se vor mai preda în celelalte gimnazii complete publice ale patriei”. Principiile fondatoare ale noului gimnaziu stipulau astfel caracterul românesc, dar şi public al instituţiei, precum şi planul de învăţământ ce urma să fie aplicat. Prin ordinul ministerial nr. 1722 din 3 septembrie 1863, se accepta dorinţa acestora de a avea un gimnaziu românesc. Comitetul fondurilor, întrunit la 28 septembrie 1863, a ales ziua de 4 octombrie 1863 pentru deschiderea gimnaziului, dată ce coincidea cu ziua monarhului, al cărui nume avea să îl poarte şcoala o vreme. Fondul şcolar central constituit atunci a reprezentat, alături de fondul de „montur”, fundamentul material al evoluţiei şcolilor erariale năsăudene în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX.
Parcurgând asemenea informaţii azi, când un slogan precum „Educaţia – prioritate naţională!” a fost sechestrat irevocabil şi dureros de demagogie şi impostură, trebuie să medităm cu atenţie la spiritul acestui popor, care nu se lasă înfrânt, care găseşte modalităţi de a învinge piedicile şi care poate să aibă, în momente cheie ale evoluţiei sale, inspiraţie şi iniţiativă. Să reţinem că, după trecerea fondului din administrarea organelor militare în cea a organelor financiare provinciale, reprezentanţii celor 44 de comune grănicereşti au dat dovadă de o viziune pe care o putem socoti cel puţin generoasă şi serioasă, hotărând ca un asemenea fond material să nu fie risipit, ci să servească unui ideal... comun, acela de a ajuta tinerii timpului să beneficieze de o formare strălucită, în şcoli înalte şi, mai mult, de a crea în chiar orizontul lor de vieţuire şcoli competitive. Nu se mulţumeau cu jumătăţi de măsură; iniţiatorii voiau un „gimnaziu complet” şi mai ales „naţional român”. Condiţia funcţionării lui era dată de o integrare exactă în sistemul naţional existent la acea dată, cu posibilitatea de dezvoltare ulterioară conform exigenţelor acestui sistem, aşa cum se proceda în „celelalte gimnazii complete publice ale patriei.”
Comunele grănicereşti puteau foarte bine să-şi împartă fondurile între ele şi să mai arunce un car de prund pe vreo uliţă pe care locuiau fruntaşi săteşti. Am văzut la Revoluţia... noastră, un secol şi câteva decenii mai târziu, cum poate fi risipită averea naţională în interes personal!... Reprezentanţii comunelor n-au procedat aşa. Au avut o gândire sănătoasă, un ideal mai mult decât onest şi o dorinţă imensă de a învinge greutăţile. Discursurile erau înflăcărate, dar focul din cuvintele acestor discursuri era unul hrănit de combustii reale, autentice. Aveau şi atunci multe greutăţi de învins, piedici specifice timpului. Era vorba de supravegherea exercitată de autorităţile maghiare, apoi şi de cele româneşti, apăreau mereu presiuni şi piedici puse în realizarea dezideratelor principale: şcoli şi burse pentru români, dar, cum observă cineva, lupta este mai frumoasă atunci când ai piedici, iar năsăudenii au savurat victoriile obţinute prin mijloace paşnice, remarcabile în epocă în condiţii deosebit de grele. De la luptele de pe câmpurile de luptă ale Europei, s-a trecut la bătăliile din cancelariile guvernamentale, cu argumente juridice, cu pana şi condeiul intelectualităţii. E vorba de o intelectualitate ieşită de pe băncile şcolilor năsăudene – preoţi, dascăli, ofiţeri, dar şi jurişti, medici, ingineri, tehnicieni, economişti etc. Cu, evident, implicarea directă a ierarhilor bisericii.
Este interesant de observat cum, atunci când a venit momentul, militarii-ţărani – creatori ai „averilor grănicereşti” – au trecut greul bătăliilor în seama intelectualilor, a unor intelectuali ieşiţi din... rândurile lor. Beneficiind de încrederea şi preţuirea nativă a ţăranilor, personalităţile de elită – iubitoare a valorilor culturale – au propus ca însemnatele valori materiale compuse din păduri, păşuni, terenuri agricole, edificii ori fonduri băneşti rămase la desfiinţarea Regimentului de graniţă, să nu se împartă, ci să se exploateze în continuare în indiviziune. Spre folosul comunităţii. Mai întâi un folos cultural şi mai apoi, ca expresie a câştigurilor spirituale, unul material...
Mai aveam asemenea intelectuali, asemenea dascăli, care să se pună în slujba poporului lor – un concept din ce în ce mai relativizat –, să menţină o legătură strânsă cu oamenii simpli, pe care să-i reprezinte? Nu doar dascăli al căror apostolat e folosit abuziv de puteri? Mai avem. Dar ei se lasă de multe ori învinşi de piedici cu care n-au inimă să lupte, uitând că piedicile pot fi învinse. Se lasă copleşiţi de vocile demagogilor, foarte inventive, adesea caracterizate de o seducţie gratuită.
Primului director al gimnaziului năsăudean, Ioan Marte Lazăr, în ziua de 4 octombrie 1863, când clopoţelul gimnaziului a răsunat pentru prima oară, spune: „Am ajuns acel timp fericit, cât astăzi junimea noastră nu e silită a alerga prin depărtare ca să asculte ştiinţele în dulcea limbă a mamei, ci e fericită a serba deschiderea unui gimnasiu naţional român aici în acest loc clasic ce a fost martoru atâtor scene prin cari au trecut părinţii noştri, pe care, când ni l-ar putea nara, am umple multe pagine din istoria fostului regiment II românesc, acum districtul Năsăudului...”.
Mai putem trăi, în învăţământ, un timp fericit? Avem dreptul la un asemenea timp. Este timpul luptei pentru emancipare continuă.

Olimpiu NUȘFELEAN


FOTOEVENIMENT

S-au împlinit o sută cincizeci de ani de învăţământ năsăudean. În imagini, prima clădire în care a funcționat Gimnaziul Grăniceresc din Năsăud, începând cu 1863, și clădirea actuală a Colegiului Național „George Coșbuc”, dată în folosință în 1888.

Colegiul Naţional „George Coşbuc” din Năsăud la aniversarea a 150 de ani de existenţă

Din perspectivă actuală, longevitatea acestui adevărat centru de cultură şi spiritualitate transilvănean, cunoscut sub denumirea Colegiul Naţional „George Coşbuc” din oraşul Năsăud reprezintă dovada cea mai concludentă că educaţia şi cultura sunt dintotdeauna forţele fundamentale care propulsează o naţiune, determinând-o să progreseze. Gândul tânăr şi îndrăzneţ din care, în urmă cu 150 de ani, la 4 octombrie 1863, s-a născut ideea înfiinţării unui centru spiritual menit să răspândească lumina învăţăturii şi cunoaşterii în minţile şi inimile tinerilor din ţinutul Năsăudului a izvorât dintr-o convingere patriotică sinceră şi nestrămutată că în Ardealul aflat sub dominaţia Austro-ungară era neapărată nevoie de o şcoală în limba română, necesară pentru descoperirea propriilor rădăcini istorice şi culturale hrănite de pământul acesta binecuvântat cu har şi energii nebănuite.
Rezultat al învoirii încheiate de 44 de comune grănicereşti, această instituţie de învăţământ numită în anul fondării „Gimnaziul Grăniceresc din Năsăud”îşi deschidea porţile pentru orice tânăr doritor de cunoaştere, fără diferenţă de naţionalitate şi religie, stipulând, însă,printr-un statut ca limba de predare să fie cea română pentru toată durata funcţionării sale. Şcoala era destinată acelor tineri în sufletele şi minţile cărora se manifesta ardoarea spre ştiinţă şi dorinţa vie de cunoaştere deplină a limbii şi literaturii naţionale. Consider că temelia acestei şcoli româneşti, care i-a asigurat perenitatea, o reprezintă tocmai dorinţa celor care i-au pus bazele de a lăsa o moştenire neperisabilă, imposibil de distrus de trecerea implacabilă a timpului. Spiritul cărturăresc şi curiozitatea neostoită care l-a generat au rămas şi acum simbolurile unui blazon al unei stirpe care a transformat înfrângerea dinaintea forţei brute în victorie a spiritualităţii, ca un „aide mémoire” istoric pentru cei care vor veni în căutarea unui sens, atunci când lumea îl va fi pierdut demult, epuizată şi bolnavă, încremenită în clar-obscurul unui amurg devastator.
La împlinirea unui secol şi jumătate de-a lungul căruia, în ciuda „valurilor vremii”, spiritul s-a dovedit încă o dată mai puternic decât „neaşezarea” istoriei s-a putut vedea în zilele de 3 – 4 noiembrie 2013 că sămânţa cărţii este însăşi sămânţa vieţii, chiar dacă unele voci sceptice sau blazate nu mai cred în posibilitatea existenţei niciunui ideal, maculând tot ce îndrăzneşte încă să mai înfrunte impostura, spiritul gregar, mediocritatea şi prostia sub orice mască s-ar prezenta ele în lume. Manifestările la care am făcut referire au avut anvergura unor adevărate sărbători ale spiritului.
Prima zi s-a deschis la ora 17 cu un simpozion aniversar în aula colegiului. La secţiunea în plen, unul dintre coordonatorii principali ai evenimentului, prof. Coc Dorel Alexandru, directorul instituţiei, şi-a preluat misiunea de amfitrion, subliniind reperele istorice semnificative din existenţa lăcaşului de spiritualitate şi cultură. Discursuri emoţionante, încărcate de nostalgie au avut profesorul şi scriitorul Teodor Tanco din Cluj-Napoca, trecând în revistă paginile scrise de Domnia sa despre acest liceu în diverse publicaţii şi prof. univ. dr. Dumitru Acu de la Sibiu, care a evocat, vizibil mişcat, zilele în care s-a numărat printre elevii instituţiei. Profesorul pensionar Ioan Seni, preşedintele „Despărţământului Năsăudean al ASTREI” a prezen­tat comunicarea Colegiul Naţional „George Coşbuc” în centrul mediului spiritual năsăudean, insistând şi asupra rolului ASTREI în activitatea culturală a ţinutului.
După secţiunea în plen, gazdele şi invitaţii s-au retras în diferite săli din colegiu, împărţindu-se pe patru secţiuni, în cadrul cărora s-au prezentat evocări ale unor personalităţi care au fost elevi ai prestigioasei instituţii, s-a evocat activitatea ASTREI din perioada interbelică sau figuri importante de profesori celebri ai liceului. De asemenea, s-a vorbit despre portretul patronului spiritual al instituţiei, poetul şi traducătorul George Coşbuc, fost elev al acestei prestigioase şcoli.
Ziua de 4 octombrie a debutat la ora 8 cu imnul liceului şi un discurs festiv rostit în faţa elevilor adunaţi în careu de prof. Coc Dorel Alexandru, directorul Colegiului Naţional „George Coşbuc”, urmat de o scurtă evocare a istoricului colegiului rostită de profesorul Sorin Suciu. Apoi, manifestările au continuat cu alocuţiunea prima­rului, prof. Mircea Romocea, cele ale oamenilor politici şi persona­lităţilor ştiinţifice şi culturale ale vieţii actuale româneşti. Formaţiile Colegiului Naţional „George Coşbuc” au prezentat un program artistic, iar ziua s-a încheiat cu un concert simfonic de excepţie oferit de o orchestră de cameră a „Filarmonicii Transilvania” din Cluj-Napoca şi un banchet festiv care a încununat activitatea aniversară.

Prof. drd Nicolaie BOSBICIU,
Colegiul Național „George Coșbuc” Năsăud


Reviste noi

Astra năsăudeană

Publicaţie de cultură şi opinie semestrială editată de Despărţământul Astra Năsăud, Astra năsăudeană apare în ediţie independentă începând din august 2013. Acest fapt se întâmplă după ce publicaţia a fost găzduită o vreme, ca supliment, de cotidianul Răsunetul. Revista, finanţată de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud prin Biblioteca Judeţeană George Coşbuc, este condusă de Ioan Seni, în calitate de director fondator, şi Mircea Daroşi, redactor şef. Are un colegiu de redacţie format din: Romulus Berceni, Pavel Berengea, dr. George Celsie, Daniela Chira, Ioan Cordovan, Lucian Greabu, Grigore Marţian, Vasile Măgeruşan, Ioan Mititean, Iuliu-Marius Morariu, dr. Adrian Onofreiu, Floarea Pleş, Gabriela Sermeşan, Macedon Tofeni, Ioan Radu Zăgreanu. De asemenea, un colectiv de colaboratori foarte cuprinzător.
Noua revistă, aşa cum afirmă directorul ei în editorialul intitulat Gânduri de început, „este deschisă cercetătorilor, care-şi doresc studiile publicate, studii ce pot aborda istoria ţinutului năsăudean, patrimoniul cultural moştenit pe plan ştiinţific, literar, artistic, academic, educativ”. Revista va promova modele de succes, va debuta tineri scriitori, va ilustra schimburi de experienţă cu alte reviste, contacte cu alte societăţi culturale, fiind distribuită gratuit.
Apariţia revistei este salutată de prof. univ. dr. Dumitru Acu, preşedintele Asociaţiunii Astra. Dna Floarea Pleş aşează Cercul Astra Oraş Năsăud „între vorbe şi fapte”, Dorin Borda, ziarist la Cuvântul liber de la Târgu Mureş, scrie despre implicarea astriştilor năsăudeni la nivel naţional, pr. Lucian Greabu face un portret al mitropolitului Andrei Şaguna, „un sfânt al Ardelului”, pr. dr. George Celsie prezintă istoricul Parohiei Ortodoxe Române II Năsăud, iar Ioan Radu Zăgreanu recenzează lucrarea Cei şapte Episcopi greco-catolici care au pierit în prigoana comunistă, carte realizată de pr. prof. dr. Anton Moisin şi apărută la Editura Viaţa Creştină în 2010.
Sumarul este bogat în articole de limbă şi literatură, creaţii literare, articole despre folclor, arte, educaţie sau prezentarea unor publicaţii, beneficiind de semnături numeroase.
„Când necesitatea editării unei reviste culturale şi de opinie – spune Ioan Seni – se îmbină cu posibilitatea materială a editării ei, evenimentul devine real şi mulţumitor”. De acord. Urăm noii publicaţii năsăudene o apariţie de durată, cu succes şi cu sănătate pentru redactorii, colaboratorii şi cititorii ei!

Olimpiu NUŞFELEAN

Învățământul pedagogic năsăudean între tradiție și modernism

„Pedagogia e ştiinţa frunţilor descreţite şi a inimilor deschise”.
Gheorghe Ionescu

În toate timpurile şi la toate civilizaţiile, şcoala, educaţia şi învăţătura au constituit şi constituie obiect de preţuire, de mândrie şi de cercetare. Este un adevăr istoric, obiectiv care înfăţişează, în semnificaţia şi dimensiunea ei, evoluţia unei instituţii de învăţământ şi educaţie, ca parte integrantă a dezvoltării economico-sociale marcându-şi principalele perioade ale evoluţiei.
În anul 1777 ia fiinţă la Năsăud Şcoala Normală sau Norma școală în care „instrucţia” se făcea în limba germană. Devenită apoi Şcoala Normală Superioară-cea mai importantă instituţie de învăţământ din districtul Năsăudului – şcoala avea ca obiectiv educaţia militară a tinerilor.
În anul 1859 se înfiinţează Preparandia. Avea durata studiilor de doi ani şi o perioadă de specializare. Organizatorul Preparandiei a fost ilustrul pedagog năsăudean Vasile Petri, absolvent al Şcolii Pedagogice Superioare din Praga. Vasile Petri elaborează cursuri de pedagogie, psihologie, didactică şi editează reviste de specialitate, precum şi manuale şcolare. Se propun metode de activizare a elevilor, fără a recurge la pedepse ori la „vorbe de ocară”.
După zece ani de activitate, în 1869, Preparandia a fost mutată la Gherla spre indignarea întregului ţinut al Năsăudului.
Lupta susţinută a unor intelectuali năsăudeni va avea ca rezultat înfiinţarea Şcolii Normale de Învăţători, dar peste mai bine de cinci decenii, în anul 1923. Această instituţie va funcţiona în actuala clădire a Colegiului Național „George Coşbuc”.
Din 1924 Şcoala Normală de Învăţători va cunoaşte o perioadă de prodigioasă activitate sub conducerea strălucitului profesor Sandu Manoliu. În timpul său unitatea avea o fermă de 102 iugăre teren arabil, livadă, măcelărie, uzină electrică ce asigura iluminatul şcolii şi a unei părţi din oraş.
În anul şcolar 1929-1930 şcoala se va muta în localul nou, realizat din fondurile grănicereşti, actualul local al Şcolii Gimnaziale „Mihai Eminescu” Năsăud.
Perioada ocupaţiei horthyste (1940-1944) a cauzat încetarea activităţii Şcolii Normale. Ea a fost redeschisă în anul 1945. Primul director după al doilea război mondial a fost ilustrul dascăl de limba română şi publicistul Octavian Ruleanu.
Din anul 1948 unitatea se va numi Şcoala Pedagogică Mixtă şi avea 13 clase şi 6 cercuri (pedagogic, plastic, literar, ştiinţific, muzical, polisportiv). Începând cu anul 1968 unitatea va purta numele Liceul Pedagogic Năsăud. Pe lângă pregătirea învăţătorilor şcoala va desfăşura diverse activităţi privind dezvoltarea integrală a personalităţii.
În anul 1983 după o încercare aproape reuşită de mutare la Târgu-Mureş liceul devine profil pedagogic în cadrul Liceului „George Coşbuc” din Năsăud. Este un profil de elită alături de celelalte profiluri, sporind faima de care s-a bucurat şi se bucură această instituţie şcolară.
În anul 1996 o clasă a profilului pedagogic este mutată la Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” din Bistriţa cealaltă rămânând la Colegiul Naţional „George Coşbuc” Năsăud. Privită inițial ca o mutare alimentată de orgolii, în timp, s-a dovedit că a avut efecte benefice asupra învăţământului pedagogic din judeţ prin competiţia prolifică între cele două instituţii de învăţământ
Anul 2006-2007 a fost anul în care după 230 de ani de tradiţii şi rezultate, filiera vocaţională cu specializările adecvate profilului a fost scoasă din planul de şcolarizare, în ciuda tuturor rezultatelor obţinute.
Calificarea profesională (educatoare-învăţători) prin licee, filieră vocaţională (profil pedagogic) şi unităţile de competenţă dobândite în urma acesteia, nu pot fi puse în balanţă cu pregătirea realizată în colegii şi facultăţi. Reducerea semnificativă a numărului de specializări, mai ales a celor care sunt suprapuse şi integrarea reală în procesul Bologna au fost priorităţi, dar nu punând sub tăcere cea fost mai bun în sistemul de învăţământ din România – „Liceul pedagogic”.
Formarea competenţelor specifice profesiei de educator trebuie să înceapă cu pregătirea practică de specialitate încă din liceu – ciclul inferior şi să continue mai târziu în învăţământul superior prin diferitele sale forme.
Pe lângă componenta cantitativă (majoritatea învățătorilor și educatoarelor din județ fiind formați aici la Năsăud) dovada calității formării inițiale furnizate sunt rezultatele obținute de-a lungul anilor de către elevii și absolvenții liceului pedagogic.
Făcând referire doar la rezultatele din ultimii 15 ani, unul dintre indicatorii calitativi îl constituie și rezultatele obținute la fazele naționale ale Olimpiadei de Pedagogie – Psihologie. Ne-am obişnuit de câţiva ani buni încoace ca elevii profilului pedagogic din această citadelă culturală să poarte stindardul învăţământului pedagogic în ţară, prin nenumăratele premii şi menţiuni obținute la olimpiadele școlare.
Într-o ierarhie pe județe, în acești ultimi 15 ani liceul din Năsăud s-a clasat:
- de 4 ori pe locul I (1998-1999, 2000-2001, 2003-2004, 2005-2006);
- de 2 ori pe locul II ( 1999-2000, 2006-2007);
- de 3 ori pe locul III (2002-2003, 2004-2005, 2008-2009).
Emulaţia creată în cadrul lotului olimpic, spiritul de competiţie, seriozitatea, motivaţia intrinsecă şi buna dispoziţie a pedagogistelor noastre au creat o notă distinctă şi în anul școlar 2012-2013 când elevii profilului pedagogic a Colegiului Național George Coșbuc au obținut un premiu II, un premiu III și o mențiune.
Rezultate frumoase realizate în catedra de pedagogie – psihologie, constituită în acești ultimi ani de un colectiv adevărat dedicat pregătirii psihopedagogice a viitorilor dascăli, colectiv format din profesorii: Maria Ursu, Cristina Pavelea, Mariana Otilia Duca și Tudor Daniel Pavelea.
De-a lungul anilor s-a demonstrat că învățământul pedagogic năsăudean a avut și are elevi valoroşi, dascăli remarcabili, iar acest segment – învăţământul pedagogic – chiar dacă încă mai trece printr-un moment de „criză”, „de reformare”, a fost şi va rămâne un etalon al sistemului de învăţământ românesc.

prof. dr. Tudor Daniel PAVELEA,
inspector ISJ Bistrița-Năsăud

Monografia liceului George Coșbuc Năsăud

Reiterarea unui moment aniversar după 150 de ani este totodată un moment de reflecție și de analiză. Ce s-a schimbat în acest interval de timp? Ce a rămas din spiritul acelor vremuri? Ce a apărut nou? Toate răspunsurile la aceste interogații aparent retorice le putem regăsim astăzi în ceea ce această școală primește ca dar de aniversare: propria ei carte, propria ei istorie. După 150 de ani, această școală de elită a învățământului năsăudean primește în dar cartea care-i oglindește evoluția și care-i marchează propria istorie. Monografia liceului G. Coșbuc a apărut grație unei echipe de colaboratori, a căror competențe profesionale au făcut posibilă apariția lucrării. Din ea au făcut parte: prof. dr. Aurelia Dan, Școala Gimnazială Lucian Blaga Bistrița; d-nul profesor doctor Adrian Onofreiu, arhivist în cadrul Arhivelor Naționale, Serviciul Județean Bistrița-Năsăud, dl. colonel în rezervă doctor VASILE TUTULA, dl. prof. dr. GHEORGHE PLEȘ, dl. director al liceului prof. Dorel Coc, dl jurist POMPEI RAUS, dl. prof. IOAN SENI
Potrivit dicționarului explicativ al limbii române, monografia „este un studiu științific amplu asupra unui anumit subiect, tratat detaliat și multilateral”. Dacă transferăm sensul acestei afirmații asupra lucrării amintite, identificăm cu siguranță nu numai acele caracteristici care -i confirmă denumirea, dar și trăsături care-i asigură un loc important în istoriografia problematicii. Lucrarea reprezintă astfel nu numai un reper cronologic și de identitate pentru cei care se regăsesc (nominal sau spiritual) în paginile ei, ci și un veritabil instrument în cercetarea istorică pentru cei care doresc să cunoască, se interpreteze sau să reliefeze alte aspecte ale istorie învățământului din Bistrița Năsăud.
Pentru realizarea acestei lucrări autorii au depus un efort intelectual susținut cercetând cu atenție sursele istorice relevante (documente, manuscrise, presa vremii, lucrări de specialitate), dar și mărturii contemporane. Nu este o lucrare exclusiv memorialistică, ci un demers amplu, exhaustiv, bazat pe o amplă și serioasă documentare a fiecărui autor în parte. Se remarcă și este de apreciat bogăția terminologiei științifice, informațiile inedite din toate domeniile de activitate ale școlii, metodele inovative ale cercetării istorice, conjugate într-un proiect adaptat vremurilor și noilor direcției istoriografice.
Lucrarea este structurată în 10 părți, fiecare dintre ele fiind atribuită unui autor și urmează linia cronologică, evolutivă. Folosirea denumirii generale de PERIOADE sugerează o delimitare cronologică și nu una conceptuală, fiecare etapă în parte reliefând aspecte variate ale vieții școlare: cadrul legislativ, organizarea administrativă și resursele materiale, procesul instructiv-educativ, cadrele didactice, elevii, examenele anuale și finale, concursurile școlare, mijloace de promovare a imaginii școlii, relațiile cu comunitatea locală, formele asociative și rolul lor în dezvoltarea școlii (asociația grănicerilor năsăudeni, Virtus Romana Rediviva, Astra).
Prefața d-lui TEODOR TANCO și amintirile prof.univ.dr. DUMITRU PROTASE ilustrează, odată în plus, spiritul/caracterul erudit al lucrării și noblețea autorilor ei. Perioada 1863-1918 (autor prof.dr. Aurelia Dan), descrie evoluția instituției gimnaziale din momentul inaugurării ei și până la sfârșitul primului război mondial. este o perioadă bogată atât în evenimente, cât și în semnificații. Înființarea și deschiderea Gimnaziului din Năsăud a fost urmată de un efort susținut de organizare și adaptare a realităților școlare locale la exigențele timpului și sistemului. Este perioada în care instituția și-a consacrat caracterul elitar în ansamblul rețelei de învățământ din Transilvania. Pentru conturarea unei imagini de ansamblu asupra rolului și locului Gimnaziului năsăudean în epocă, autoarea a creionat evoluția acestuia pe mai multe coordonate, analizând concomitent aspectele legislative, organizarea internă a școlii și fondurile susținătoare, educația gimnazială (activități școlare și extrașcolare), examenul de maturitate (de la metodologia de desfășurare la teme evaluate și absolvenți), disciplina școlară și viața cotidiană a elevilor gimnaziului sau ”viața din afara zidurilor școlii”.
PERIOADA 1918-1940 (autori Adrian Onofreiu și Aurelia Dan) creionează, în primul rând cele mai importante aspecte legislative și numai ale perioadei interbelice. Printr-o cercetare minuțioasă este prezentată evoluția sistemului de învățământ și a legislației aferente de-a lungul unei perioade marcate de incertitudini, instabilitate, generate de noul cadru politic și teritorial de după primul război mondial. Dinamica acesteia a fost surprinsă ulterior prin analiza comparativă a factorilor interni și externi ai organizării școlii (măsuri administrative, edificii, baza didactico-materială, mijloacele didactice, fondurile și fundațiile susținătoare, relația școală-comunitate, profesorii, elevii și rezultatele acestora, examenele anuale și finale etc.)
Una dintre cele mai dificile perioade din istoria liceului a fost cea a anilor 1940-1944 reliefată de dl col (r) dr. VASILE TUTULA. După o succintă introducere în istoriografia problemei, autorul prezintă contextual și descriptiv situația învățământului în limba română în Ardealul de N după Dictatul de la Viena. Transformările generate de modificarea cadrului politic sunt analizate pentru fiecare an școlar în parte, urmând coordonate similare: corpul profesoral, elevii, serbări școlare, examenele și rezultatele elevilor, baza didactico-materială etc.
PERIOADA 1950-1989 este redactată de dl. prof. dr. Gheorghe Pleș care, în calitate de dascăl și manager al școlii oferă o perspectivă amplă, dinamică a evoluției instituției năsăudene în noul context politic postbelic. Prezentarea urmează la rândul ei linia general-particular, începând cu evoluția legislațiilor școlare (de la modalitățile de implementare a structurilor staliniste în învățământul românesc, consolidarea orânduirii socialiste, la transformările și particularitățile educaționale ale școlii în intervalul de timp 1966-1990). Organizarea internă și externă a școlii, adaptarea procesului instructiv-educativ la noile paradigme social-politice este prezentată conceptual, uniform, prin prisma activității manageriale a celor care, în calitate de directori și directori adjuncți au condus destinele școlii în intervalul 1950-1989. Tabloul retrospectiv este completat de o imagine de ansamblu rezervată elevilor școlii, formelor de organizare a activității și modalităților de promovare a imaginii liceului în afara: olimpiade și concursuri școlare, concursuri de cercetare științifică, cultural-artistice etc. rezultatele elevilor au reprezentat atunci și reprezintă și astăzi veritabili indicatori de performanță, indici ai calității actului educațional și ai profesionalismului cadrelor didactice coordonatoare. Capitolul se încheie prin descrierea celor 2 aniversări ale liceului la care autorul a fost participant direct: jubileul centenar (din 5-6 octombrie 1963) și aniversarea de 125 de ani (8-9 octombrie 1988).
Schimbarea cadrului politic după evenimentele din anul 1989 a însemnat debutul unei perioade noi în evoluția-dezvoltarea acestei școli. PERIOADA 1990-2013 este amplu analizată de domnul prof. Dorel Alexandru Coc. În dubla sa ipostaza de dascăl și manager al școlii, autorul oferă o imagine de ansamblu asupra vieții școlare în acești ani, prezentând o serie de aspecte relevante pentru descrierea evolutivă a oricărei instituții educaționale din România: cadrul general al reformei învățământului, conținutul învățării (Curriculum), resursele umane, materiale și financiare, relațiile comunitare etc. Autorul analizează și prezintă în demersul său traiectoria de dezvoltare pe care liceul George Coșbuc a urmat-o și continuă să o urmeze în acest amplu proces reformator al școlii românești în ansamblul său. Aspectele prezentate reliefează totodată multiplele schimbări generate în mentalitatea și modul de acțiune al tuturor actorilor educațional față de provocările societății contemporane. Școala are menirea astăzi, ca și în trecut, de a asigura beneficiarilor săi setul de achiziții fundamentale pentru devenirea lor personală și profesională.
Gimnaziului năsăudean a fost opera colectivă a descendenților de grăniceri și a organismului care i-a asigurat existența: fondurilor școlare grănicerești. Asociația grănicerilor năsăudeni – patronul Gimnaziului fundațional din Năsăud este prezentată în capitolul VII al monografiei, de către dl. Raus Pompei, jurist. Autorul descrie pentru început traiectoria evolutivă a asociației, subliniind rolul acesteia în susținerea școlilor românești, precum și mecanismele de finanțare a acestora. Gimnaziul Superior Fundațional din Năsăud a reprezentat obiectivul principal al fondurilor, legătură evidențiată de implicarea acestui for în susținerea școlii: de la edificarea clădirii și internatului gimnaziului, la finanțarea diferitelor activități educaționale sau achiziționarea mijloacelor didactice necesare învățării.
Printre veritabilele trăsături care definesc profilul Colegiului Național George Coșbuc s-a numărat și spiritul comunitar, civic și implicarea în activitățile culturale comune ale altor organisme generatoare de cultură. Colaborarea cu alți factorii educaționali a asigurat școlii un caracter elitist, contribuind la proliferarea unei stări de spirit ce a depășit cadrul local, năsăudean. Printre organismele cu care gimnaziul năsăudean a avut cea mai prolifică legătură a fost ASTRA. Capitolul IX Spiritualitatea astristă năsăudeană și Colegiul Național George Coșbuc a fost elaborat de însuși sufletul Astrei năsăudene de astăzi, dl profesor IOAN SENI. Autorul surprinde spiritul erudit și cărturăresc promovat de Astra și intelectualii Gimnaziului năsăudean prin evidențierea scopului Asociațiunii, mijloacelor de astriste de acțiune și afirmare didactic-educative, contribuțiile profesorilor din Gimnaziu la organizarea Despărțământului Astra Năsăud, locul și rolul acestora în peisajul spiritual local și național.
Și pentru a evidenția, o dată în plus dacă mai era nevoie, caracterul de elită al acestei școli în ansamblul rețelei de învățământ din spațiul românesc, lucrarea se încheie cu prezentarea tabloului personalităților de talie națională și internațională formate în Colegiul Național George Coșbuc din Năsăud, membri ai Academiei Române. Autorul, dl. prof. dr. Gheorghe Pleș, prezintă, pe domeniile în care s-au consacrat, foștii elevi ai Gimnaziului, afirmați în peisajul culturii române ca membrii ai Academiei Române: 6 personalități în domeniul LITERE (George Coșbuc, Liviu Rebreanu, Emil Isac, Nicolae Drăganu, Sever Pop, Simeon Florea Marian), 7 din domeniul ȘTIINȚE SOCIO-UMANE (Constantin Moisil, Iulian Marțian, Dumitru Protase, Elie Miron Cristea, Nicolae Bălan, Iuliu Moisil, Virgil Șotropa; 4 din domeniul ŞTIINŢELE NATURII (Tiberiu Morariu, Iuliu Prodan, Augustin Vancea, Leon Silviu Danielo).
Lucrarea se încheie cu Bibliografia aferentă oricărei lucrări ştiinţifice, structurată pe categorii de surse: izvoare, legislaţie, presa şi periodice, lucrări, studii şi articole de specialitate.
Sperăm că succinta prezentare să reprezinte un indemn la lectură atât pentru cei care se regăsesc nominal sau spiritual în paginile acestei cărţi, cât şi pentru cei pasionaţi de scrisul istoric. Pentru că nimic nu poate exista fără istorie, iar o şcoală este întotdeauna un loc binecuvântat prin menirea sa plină de nobleţe şi generozitate.

Prof. dr. Aurelia DAN,
metodist CCD Bistrița-Năsăud

Colegiul Naţional „George Coşbuc” din Năsăud
– cronologie (1863 – 2013)

1863-1871
Gimnaziul românesc greco-catolic
Directori: Grigore Moisil, Ioan Papiu, Florian Moţiocu, dr. Ioan Marte Lazăr
Înfiinţat prin Înalt Decret al Guvernului imperial de la Viena ( nr. 1722 /3 septembrie 1863). Deschis festiv de oficialităţile Districtului autonom năsăudean la 4 octombrie 1863, sub denumirea de Gimnaziul Franisc Josefian (cf. Învoire , p. VI, 4).
În 1867 a fost editat primul Anuar al Gimnaziului: titlu – Reportu anuale.
1871-1873
Gimnaziul public superior românesc greco-catolic
Director: dr. Ioan M. Lazăr
Aprobarea imperială din 23 martie 1871, a acordat Gimnaziului dreptul de organizare a Examenului de maturitate (~ bacalaureat).
1873-1892
Gimnaziul superior român greco-catolic
Directori: dr. Constantin Moisil, dr. Paul Tanco, Ioan Ciocan
Urmare a strategiei directorului Ioan M. Lazăr, în anul şcolar 1873/1874, corpul profesoral includea 5 doctori în filozofie.
Din totalul de 17 foşti elevi şi absolvenţi , deveniţi peste ani membri ai Academiei Române, 8 au fost „ştudenţi” ai acestei perioade.
1892-1919
Gimnaziul superior românesc fundaţional Alapitványi fögimnasium
Directori: Ioan Ciocan, Ioan Gheţie, dr. Nicolae Drăganu
Ordinul nr.21/27 ianuarie 1889 al Ministerului al Cultelor şi Instrucţiunii de la Budapesta, impunea denumirea bilingvă pentru Gimnaziu; ordin extins şi pentru editarea anuarelor.
1919-1922
Liceul român grăniceresc
Directori: Emil Domide, Vasile Bichigean
Hotărârea din 2 ian. 1919 a Fondurilor Grănicereşti Năsăudene, aprobată de Consiliul Dirigent al Transilvaniei.
1922-1940
Liceul român grăniceresc „George Coşbuc”
Directori: Vasile Bichigean, Aurel Şorobetea
Hotărârea nr. 428/15 ianuarie 1921 a FGN aprobată de Ministerul Instrucţiunii Publice al României. La intrarea principală, în septembrie 1926 a fost dezvelit bustul poetului Coşbuc. În 1937 a încetat apariţia Anuarelor.
1940-1944
Gimnaziul regesc de stat cu limba de învăţământ română (M. k. Allami román tanitási fögimnasium
Directori: Aurel Şorobetea, Pálffy Endre
Adresa nr. 220/10 octombrie 1940 a Comandamentului militar de ocupaţie, Nászod. A fost anulată plata stipendiilor. În 1943 a fost furat şi mutilat bustul lui George Coşbuc.
1945-1948
Liceul grăniceresc „George Coşbuc”
Directori: Aurel Şorobetea, Ioan Mărgineanu
Hotărâre din 8 ianuarie 1945 a Comitetului FGN, de revenire la statutul juridic din august1940. Directorul Aurel Şorobetea reuşeşte o încadrare de excepţie:, 4 scriitori şi critici literari (3 viitori profesori universitari), 2 renumiţi profesori de matematică.
1948-1949
Liceul de băieţi
Director: Pavel Deleanu
Prin Reforma Învăţământului din 1948 toate liceele din România au fost etatizate si pierdeau dreptul de a purta nume de personalităţi. În liceu, din 1944 erau şcolarizate anual zeci de fete.7 profesori de mare valoare părăsesc liceul în toamna anului 1948.
1949-1954
Liceul Mixt
Directori: Pavel Deleanu, Ştefan Man
În 1950 absolvea ultima serie de clasa a XII-a, în 1954 ultima a XI-a.
1954-1956
Şcoala Medie Mixtă nr.1
Directori: Ştefan Man, Felicia Popescu-Constantinescu
Elevii admişi în 1955 urmau din nou să termine studiile liceale cu clasa a XI-a (în1959); numai 4 serii au absolvit cu 10 clase (1954 – 1957).
1956-1965
Şcoala Medie nr. 1 „George Coşbuc”
Directori: Felicia Popescu, Grigore Găzdac
La 14 octombrie 1956 a fost dezvelit al doilea bust al lui „George Coşbuc”, unitatea şcolară reprimind numele său. Din 1958 a fost reluat, după un deceniu de suspendare, Maialul elevilor năsăudeni. În zilele de 5 şi 6octombrie 1963 a fost celebrat Centenarul liceului.
1966-1968
Liceul „George Coşbuc”
Director: Grigore Găzdac
Aula liceului a găzduit în zilele de 16 şi 17 septembrie 1966 simpozionul dedicat Centenarului naşterii poetului George Coşbuc. S-a reeditat, meteoric, revista Muza Someşană. – 3 numere între 1967-69 şi unul în 1976.
1968-1977
Liceul real-umanist „George Coşbuc”
Director: Grigore Găzdac
Sub îndrumarea profesorului Ştefan Tatay, se obţin primele premii naţionale (Emanoil Găzdac) şi internaţionale (Gheorghe Rusu) la Olimpiadele de fizică.
1977-1996
Liceul de matematică-fizică „George Coşbuc”
Directori: Grigore Găzdac, Septimiu Pop, dr. Gheorghe Pleş, Adriana Lupoaie
În anul şcolar 1983/1984, la un an după desfiinţarea Liceului pedagogic în structura Liceului „George Coşbuc” au fost integrate clasele profilului pedagogic – şcoală normală. Între 3-9 octombrie 1988, în cadrul Sărbătoririi a 125 de ani ai Liceului a fost deschisă Şcoala de Aplicaţie, în localul fostei Şcoli primare „Vasile Naşcu”, recuperat după 4 decenii.
1996-2000
Colegiul „George Coşbuc”
Directori: Gheorghe Pleş, Dorel Alexandru Coc
Denumire aprobată prin Ordinul nr. 5741 / 05.11.1996 al Ministrului Învăţământului şi Ştiinţei.
din 2000
Colegiul Naţional „George Coşbuc”
Directori: Dorel Alexandru Coc, Ioan Tebieş, Steluţa Vâju
S-a aprobat prin Ordinul nr. 3587 /11.04.2000 al Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului


Prof. dr. Gheorghe PLEŞ