„Una din funcţiile educaţiei este de a învăţa un om să gândească intens şi critic.” (Martin Luther King, Jr.)
Metode specifice învățării active promovate în cadrul disciplinelor opționale
În ansamblul practicii pe care o generează aplicarea reformei în învățământ,
evaluarea devine o dimensiune esențială a procesului curricular și o practică
efectivă la clasă.
Acțiunea de evaluare a rezultatelor școlare are o importanță deosebită
pentru realizarea calității în educație. Evaluarea scoate în evidența măsura în
care obiectivele instructiv-educative au fost atinse de către fiecare elev și
compară rezultatele cu nivelul de performanță stabilit. Ea trebuie să conducă
la o cât mai corectă apreciere din partea învățătorului, o autoapreciere corectă
din partea elevului și, nu în ultimul rând, la preocuparea permanentă a celor
două părți: elev, învățător, pentru îmbunătățirea continuă a performanțelor.
Deoarece evaluarea se fundamentează pe standardele fundamentale de
performanță, care ne orientează spre ceea ce va realiza elevul la sfârșitul
procesului de
învățământ și la debutul lui în viața socială, consider că aprecierea
cunoștințelor la disciplinele opționale trebuie realizată într-un mod cu totul
diferit față de toate celelalte obiecte de învățământ. Rolul dascălului este
acela de a-i asigura elevului, prin strategiile didactice folosite, un cadru de
acțiune mai liber, mai degajat, cu totul diferit față de cel de la orele de
curs, care să-l atragă și să-l țină departe de stresul calificativului sau al
notei. Acest lucru este deosebit de important, pentru că întreaga activitate ce
o vom desfășura împreună cu elevii în cadrul disciplinelor opționale reprezintă
dorința, opțiunea, preferința elevului și mai ales a învățătorului. Pentru noi,
învățătorii, opționalul trebuie să fie o adevărată pasiune, iar modul în care
elevii vor participa la aceste activități, va depinde în mare măsură de felul
cum vom organiza demersul didactic, de felul cum îi vom atrage. Ora de opțional
trebuie să devină un loc deosebit de atractiv, o adevărată oază în care învățătorul
împreună cu elevii săi se retrage pentru a da frâu liber imaginației, fanteziei,
inventivității și afectivității.
Pentru a realiza o evaluare cât mai corectă în cadrul disciplinelor opționale,
am fost preocupată pentru a găsi noi metode de evaluare pentru măsurarea acelor
obiective care aparțin domeniului afectiv, greu de cuantificat prin calificative
sau note. În cele ce urmează, voi exemplifica o serie de activități cu caracter
evaluativ, pe care le-am desfășurat la disciplina opțională „Literatura pentru
copii”, la clasele a III-a și a IV-a. Am pornit de la convingerea că: „A
instrui și a educa prin textul literar constituie o importantă dimensiune
valorică a școlii, pe care dascălul trebuie s-o construiască prin simțiri
autentice si prin esențializări menite să-i deschidă copilului universul viu al
cunoașterii și al trăirilor semnificative.” Acțiunile mele au fost orientate și
spre identificarea și stimularea potențelor creatoare ale elevilor, deoarece, așa
cum bine se spune într-o cugetare din literatura americană: „Munca învățătorului are efect asupra eternității și nu se poate spune
niciodată unde se oprește influența sa.”
Sub genericul „Ai carte, ai parte”,
am desfășurat, împreună cu clasa pe care am condus-o, un șir de activități
complexe, în cadrul cărora am urmărit realizarea următoarelor obiective: învățarea
deprinderilor de utilizare a unei cărți din bibliotecă, cunoașterea și
valorificarea elementelor de limbaj literar, folosirea corectă a limbii române
în exprimarea propriilor gânduri și sentimente, receptarea mesajului oral și
scris, dezvoltarea capacității de exprimare literară, valorificarea capacităților
imaginative și creative și, nu în cele din urmă, dezvoltarea motivației și a
interesului pentru lectură.
Activitățile desfășurate au îmbrăcat forma unor spectacole, recital pe
fond muzical, jocuri didactice, dramatizări, joc de rol, realizări de expoziții
cu diferite teme, vizite la casele memoriale ale unor scriitori, activități de
creație, șezători literare, etc. Tematica propusă a fost în strânsă legătură cu
evenimentele importante din viața școlii și a colectivității, cu specificul
cultural al meleagurilor lui Coșbuc și Rebreanu și, nu în cele din urmă, cu opțiunile
elevilor.
Activități desfășurate în
biblioteca școlii – Sub
îndrumarea învățătoarei și a bibliotecarei, elevii și-au însușit o serie de
cunoștințe legate de: modul de organizare a unei biblioteci, cunoașterea
criteriilor după care se ordonează cărțile în bibliotecă, acțiuni de căutare a
unor cărți din bibliotecă, citirea unui fragment dintr-o lucrare precum și
povestirea acestuia, schimbarea de păreri, opinii legate de valoarea operei
citite, învățături, exerciții de recomandare a unei cărți citite unui coleg. Ca
o consolidare a cunoștințelor însușite la bibliotecă, am continuat această
activitate în sala de clasă, unde elevii, cu mare plăcere, au amenajat
biblioteca clasei, și au desfășurat activități specifice de câte ori au dorit.
În ceea ce privește cultivarea dragostei și interesului pentru lectură, aceste
activități și-au atins pe deplin scopul, elevii jucând foarte bine rolul de
bibliotecari și cititori, dornici de a pătrunde în minunata lume a cărții, de a
păstra în cele mai bune condiții propria lor bibliotecă și de a o îmbogăți în
permanență cu noi achiziții.
Teatrul pentru copii – Oferă posibilitatea elevilor de a-și exprima
trăirile, sentimentele, atitudini față de anumite situații din text și față de
personajele din operele literare studiate. În acest sens, am parcurs o serie de
texte lirice, epice și dramatice, care au în prim plan lumea animalelor, a
plantelor, a copilăriei. Lucrările care au stat la baza acestei activități au
fost: Bietul Tric de I. Al.
Brătescu-Voinești, Cățelușul șchiop
de Elena Farago, Greierele și furnica
de La Fontaine, Tâlharul pedepsit de
Tudor Arghezi, Vizită și Dl. Goe de I. L. Caragiale. Prin efortul
de transpunere în scenă a operelor studiate, elevii au simțit încrederea pe
care o au dascălii în talentul lor de „mici artiști” bucurându-se de aplauzele
colegilor, părinților și a celorlalți invitați. Deși la început nu toți elevii
au avut curajul să facă acest lucru, cu timpul au simțit că și ei pot, că vor și
ei să-si exprime trăirile și sentimentele artistice. Copiii trăiesc efectiv
dorința de a oferi ceva deosebit spectatorilor, simțindu-se o înălțare
sufletească și o „deschidere” a personalității fiecăruia în fața celor prezenți.
Ca o finalizare a acestei activități, am desfășurat, într-o oră specială,
jocuri didactice „Traista fermecată” care vizează evaluarea modului în care
elevii răspund la următoarele sarcini: recunoașterea unui text literar,
căutarea cărții în rafturile bibliotecii, alegerea fragmentului, citirea și
povestirea acestuia, recunoașterea unui personaj și reliefarea însușirilor
specifice acestuia.
Revista clasei – Pornind de la dorința copiilor de a-și
manifesta propria personalitate dar și de la aceea de a se integra
corespunzător în grupul clasei din care fac parte, am considerat că este
binevenită activitatea de elaborare și editare a unei reviste a clasei. O
astfel de activitate presupune un ansamblu de operațiuni complexe, pentru a
căror realizare elevii sunt pregătiți în cadrul unor arii curriculare, cum ar
fi: „Om și societate”, „Limbă și comunicare” etc., dar sunt necesare și o serie
de cunoștințe specifice. Ideea a pornit încă din clasa a II-a, când, în cadrul opționalului
„Literatură pentru copii” am realizat, împreună cu elevii, mici cărticele
despre anotimpuri, în cadrul cărora am valorificat cunoștințe din mai multe
domenii: limbă și comunicare, științe, educație plastică, abilități practice,
istorie, geografie, religie. Spre exemplu, în paginile cărții Anotimpul alb am inclus: creații proprii
ale elevilor despre anotimpul iarna, semnificația evenimentelor și a
sărbătorilor din acest anotimp, precum și unele fragmente semnificative din
operele scriitorilor studiați. O importanță deosebită am acordat și descrierii
anotimpului din punct de vedere științific și al modului de viață al plantelor și
animalelor. Acest lucru s-a realizat prin contactul nemijlocit al elevilor cu
cartea, fiind antrenați în a căuta și descoperi cât mai multe lucruri
interesante din multitudinea de materiale ce le-au fost puse la dispoziție.
Paginile cărții au mai cuprins și desene ale copiilor, modele de felicitări
precum și colinde și obiceiuri specifice zonei, culese de elevi de la bunici și
străbunici. La finalul activității, fiecare elev a realizat câte o cărticică,
care a reprezentat rodul muncii fiecăruia, moment propice activității de
evaluare. Activitatea a oferit tuturor elevilor posibilitatea de a desfășura o
gamă cât mai largă de activități, aplicând în practică în mod util, creator și
plăcut, cunoștințele dobândite la diferite obiecte de studiu. Cu acest prilej,
am sporit motivația elevilor și i-am încurajat să conlucreze în activități
interesante și, în același timp, folositoare. În clasa a III-a, activitatea de
creație s-a extins și am realizat o revistă specifică învățământului primar,
pentru realizarea căreia ni s-au alăturat încă două clase. Participarea la această
activitate a fost opțională, elevii participând din propria dorință, cu ceea ce
au considerat ei că este mai potrivit, nefiind constrânși de calificative sau
de un anumit orar. Schimbul de păreri s-a făcut după ore, continuând uneori cu
implicarea familiei. Astfel, ideile referitoare la numele revistei, conținut,
teme propuse, grafică, au venit fără vreun efort special, pe prim plan
situându-se creativitatea elevilor. Revista a devenit în scurt timp cea mai
mare atracție a elevilor, primind un nume pe măsură Licuriciul. Am constatat că această muncă are o deosebită eficiență
asupra dezvoltării personalității copiilor, realizându-se și importante
modificări comportamentale: spiritul de echipă, curajul de exprimare a propriei
opinii, spirit critic și autocritic, curiozitatea.
Elevul este și trebuie să fie partenerul nostru în fiecare oră. Depinde
de el, dar mai ales de noi, în ce măsură realizăm acest lucru. În fiecare
moment al lecției trebuie să îmbinăm corespunzător strategiile de predare cu
cele de evaluare, cu tactul și măiestria pedagogică, pentru ca reușita activității
la clasă să fie pe deplin realizată.
Bibliografie:
Petru Lisievici, Evaluarea în
învățământ, Ed. Aramis, București, 2002
Maria Tudose, Liliana Oprea, Limba
și literatura română – Antologie
pentru clasa a III-a, Ed. Porțile Orientului, Iași, 2005
Adrian Stoica, Învățământul
primar, Ed. Discipol, București, 2001
prof. înv. primar Margareta Adela LAZĂR,
prof. înv. primar Griga Diana SARCA,
prof. înv. primar Laura Maria NECHITI,
Școala Gimnazială „Avram Iancu”
Bistrița
Interpretarea corectă a hărților de către elevi și iubitorii de drumeții
Activitățile de orientare sunt cunoscute ca aparținând cu precădere
disciplinei Geografie, cu aplicații practice pentru elevi și studenți, dar
astfel de activități pot fi realizate de către toți iubitorii de natură, care în
drumețiile lor au prilejul de a se folosi de hărți în vederea orientării pentru
atingerea unor obiective turistice propuse. În conceperea acestui articol am
avut în vedere aspectele de cunoaștere a interpretării hărților mai ales în
rândul elevilor sportivi care, prin natura pregătirii de specialitate
(antrenamente în aer liber, cantonamente, tabere sportive, discipline de
specialitate precum Orientarea turistică sportivă, ce cuprinde o familie de
discipline sportive, practicate în natură, de cele mai multe ori în păduri sau
în zone cu relief fragmentat, dar pot ieși concursuri interesante și în orașe)
ar putea fi confruntați cu utilizarea hărții.
Excursiile, drumețiile sau alte forme de
activități care implică orientarea turistică, prezintă riscuri mai mari sau mai
mici. Pentru împiedicarea efectelor negative determinate de survenirea unor
accidente în natură, rătăcire, este necesară o bună cunoaștere a naturii, o
cunoaștere a modului în care trebuie citită harta și de utilizare a unor
instrumente specifice orientării.
Harta este imaginea micșorată a zonei de
parcurs, reprezentată prin semne convenționale specifice. Prin ea se redau
fidel formele de relief, rețeaua de poteci și drumuri, sistemul hidrografic,
vegetația precum și obiectele, construcțiile realizate de om. Altfel spus:
harta este proiecția pe orizontală a zonei, împreună cu obiectele din teren. Cu
cât această reprezentare este mai corectă, cu atât traseul devine mai ușor de
descifrat, evitându-se astfel influența hazardului.
Terenul reprezentat pe hartă nu este plan,
iar transpunerea imaginii reliefului din realitate pe hartă se
realizează prin intermediul curbelor de nivel. Acestea sunt linii care unesc
puncte cu aceeași altitudine față de nivelul mării, considerat ca altitudine 0.
Intervalul dintre două curbe de nivel (echidistanța), este în mod standard de 5
metri. Fiecare a 5-a curbă de nivel este desenată mai groasă, fiind așa-zisa
curbă de nivel principală. Echidistanța este necesară în dozarea efortului, în
calcularea altitudinii, dacă este convenabil să tai de-a dreptul un deal sau
să-l ocolești etc.
Atât în cazul elevilor și studenților, cât și
în cazul utilizatorilor ocazionali ai hărții, deplasările în teren prezintă
beneficii precum: determină formarea de abilități; sprijină
înțelegerea unor fenomene naturale sau antropice; ajută la o mai bună înțelegere
a cunoștințelor asimilate la cursurile de specialitate, prin intermediul aplicațiilor
practice; favorizează existența unor condiții diferite de socializare, ei fiind
puși în fața unor situații diferite decât cele obișnuite, le sunt solicitate
eforturi de răbdare, voință, manifestarea unor acțiuni de întrajutorare;
confruntarea în cadrul și lupta cu natura însăși conduce la dezvoltarea
armonioasă și călirea organismului, se obține rezistență mărită la efort,
refacerea capacității de muncă și îmbunătățirea stării psihice; evoluarea în
teren necunoscut, utilizând doar mijloacele de orientare, aduce cu sine stăpânirea
de sine, curajul, voința și încrederea în forțele proprii.
 |
| Sursa: https://maphub.net/mymaps |
Citirea reliefului cu ajutorul curbelor de nivel:
 |
| Sursa: https://www.slideshare.net/dragonyahoo/orientare-suport-de-curs |
Înțelegerea rapidă și corectă a curbelor de nivel de pe o hartă de orientare este ușoară pentru cei cu experiență. Odată ce începătorii pot recunoaște pe hartă și pe teren mameloane, depresiuni, creste, văi, adâncituri, curmături (șei) și în același timp pot să își dea seama pe hartă unde este mai sus și unde este mai jos, se poate trece la învățarea mersului și orientării pe un teren vălurit, folosind reperele de nivelment de pe teren, precedate de o interpretare corectă a curbelor de nivel de pe hartă.
Pe lângă curbele de nivel care reflectă formele de relief ale
terenului, cu aceeași culoare maro (sepia)sunt reprezentate și elemente de
planimetrie specifice formelor de teren care sunt frecvent întâlnite pe toate
hărțile de orientare. Principalele elemente de teren sunt prezentate și
descrise după cum urmează:
 |
| Sursa: https://www.slideshare.net/dragonyahoo/orientare-suport-de-curs |
Iată mai jos, câteva exemple a principalelor forme de relief întâlnite în practica orientării pe un teren cu nivelment. În prima coloană este prezentată imaginea reliefului în spațiu, iar în a doua coloană este prezentat relieful în plan, așa cum apare pe hărțile de orientare.
 |
| Sursa: https://www.slideshare.net/dragonyahoo/orientare-suport-de-curs |
Exemplu de parcurgere a traseului în funcție de relief:
 |
| Sursa: https://www.slideshare.net/dragonyahoo/orientare-suport-de-curs |
În desenele 1 și 2 este ilustrat „slalomul de nivel”. De la postul 1 până la postul 2 se pleacă mai întâi spre Est pe curba de nivel și apoi se face un adevărat slalom printr-o șa mai largă, apoi se trece prin altă șa între cele două mameloane mai mici și se ajunge în final la postul 2, care este într-o adâncitură.
Bibliografie și webografie:
- Lucian Ilinca, Alexandra Tătaru, Ioan Pipirigeanu – Ghid de drumeție,
Ed. Tiparg, Geamana, com. Bradu, 2012
- https://maphub.net/mymaps
- http://palatulcopiilorsibiu.ro/ cercuri/sportive/ orientare-turistica/
- https://www.slideshare.net/ dragonyahoo/ orientare-suport-de-curs
- https://ro.wikipedia.org/wiki/ Orientare_(sport)
- https://www.fro.ro/sites/default/ files/articole/ despre_orientare_in_alergaresite_fro.pdf
- http://geografilia.blogspot.com/ 2015/02/ orientarea-sportiva-intre-geografie-si.html
- https://sites.google.com/site/ orientarepasiune/ home/ ce-este-o-harta/semne-conventionale-harta
prof. Luminița UJICĂ,
Liceul cu Program Sportiv
Bistrița
Când sănătatea educațională e salvată online
Sub provocarea pandemiei de Coronavirus, învățarea online a demarat brusc și, inițial,
părea un demers destul de dificil. Dar, cu pași mici, dar siguri, acest tip de învățare
a atins obiectivele unei abordări educaționale ce are drept scop sănătatea emoțională
și mentală a copiilor și păstrarea motivației de a învăța și a evolua, în ciuda
unor vicisitudini. Încercăm să
exemplificăm, structurat, câteva din activitățile din perioada lecțiilor
online, din aprilie, mai, iunie a.c., derulate în cadrul cercului de
informatică de la Palatul Copiilor Bistrița.
Primii
pași în universul virtual
Prin căutări succesive, prin formule
inedite de itemi, prin provocări logice, tehnice și creative se învață arta
limbajului digital. Dar, pentru că până la performanță calea ține de ani, se
începe cu mici elemente ce familiarizează elevul cu mediul virtual. Cunoscând,
învață să se apropie de rostul esențial al computerului. Vorba vulpii înțelepte
din „Micul Prinț”: „Nu cunoști decât lucrurile
pe care le îmblânzești”. Da, are dreptate Exupéry, pe care-l parafrazez,
„până nu cunoști, nu poți să iubești”. O înțelegere convingătoare e premisa
pentru o evoluție sănătoasă și în plan virtual.
Astfel, cu elevii înscriși la grupele de începători s-au abordat teme de familiarizare cu oportunitatea de comunicare online. Aici, paradigma, și în același timp fascinația, a fost dobândirea independenței. Prin munca în echipă – elev, părinte, profesor – învățarea online a dat rezultate foarte bune. Primul succes a fost conectarea pe platformă, aclimatizarea cu noțiunile de bază ce presupuneau lecțiile de la distanță.
De la prezentarea editorului grafic PowerPoint, selectarea structurii diapozitivelor, „motorul de căutare” s-a derulat înspre realizarea unor prezentări cu tematici afective: „Album de familie”, „Semaforul vesel”. De la o lecție demonstrativă de programare, folosind resursele educaționale ale platformei TYNKER, micii informaticieni au ajuns la programare în Scratch – „Ce știe să facă personajul pe care l-am creat!”, la realizarea de animații – „Să clipim împreună”. Au exersat alături de Alex și Steve pe platforma Minecraft, învățând farmecul tridimensionalului și au făcut pași spre programarea drag-and-drop, programarea vizuală ce îi învață conceptele fundamentale, fără tastare sau sintaxe. Aceasta pune accentul pe logica din spatele codului.
N-au lipsit nici planurile de vacanță, cluburile virtuale ad-hoc, sesiunile
estivale individuale, întrebările care au primit lămuriri, învățarea nonformală
necunoscând bariere de spațiu și timp.
Micii
informaticieni avansați
Progresiv, lucrurile se
complică, dar certitudinile nu întârzie să apară. Elevii din grupele superioare
au încercat să pătrundă „în inima” unui computer. În perioada lecțiilor online,
stăpânind limbajul digital la un alt nivel, elevii au explorat cu dexteritate și
pasiune platforme virtuale variate. M-a surprins intenția unor elevi de a
participa suplimentar la sesiunile colegilor din grupele de lucru paralele,
nevoia de prelungire a unei sesiuni fiind, nu din vreo neînțelegere educativă,
ci pentru setea de performanță.
S-au ales teme variate, itemi specifici, în lucrul cu utilitarul Internet Explorer, editorul grafic Power Point („Albume foto”), Aplicații 3D („Joc cu umbre 3D”). La activitățile de programare pe diferite platforme digitale, fie s-au realizat aplicații care efectuează calcule matematice, fie s-a exersat ceva mai liber – „Astăzi mergem la teatru! Fiecare personaj, cu costumul preferat!”.
S-a urmărit și ordonarea
logică, analizarea datelor, crearea de soluții pe baza unor algoritmi, recunoașterea
unor șabloane, abstractizarea, înțelegerea conexiunilor între informații. S-a
utilizat și VBScript (Visual Basic Scripting Edition) – limbajul
de scriptare dezvoltat de Microsoft.
Nu au lipsit nici studiourile de animații video – „Prietenii virtuali” sau cele de realizare a unor aplicații Android pentru începători. Am încercat să mențin interesul elevilor prin alternanțe educaționale, de la lecții ce presupuneau informații multiple, la evadări reconfortante. S-a lucrat intens în Web Design, grafică digitală, realizarea unor materiale multimedia, dar s-au scris/ primit și „Scrisori de mai” în cadrul competiției literare și artistice omonime sau, rămânând conectați, am călătorit și descoperit împreună, realizând o excursie virtuală prin muzeele României.
Pentru formarea unei gândiri
algoritmice și computațională, jocul – ca și o combinație de rezolvare a
problemelor, logică, algoritmi și creativitate – s-a dovedit de un real impact.
Învățarea s-a produs într-o manieră de lucru atractivă și eficientă, astfel că
evaluările aplicate pe parcursul lecțiilor online, dar și spre finalul anului școlar
au fost foarte bune.
Performerii
online
Activitățile informatice
educative de la distanță au eludat totuși îndepărtarea umană datorită empatiei
reciproce dintre elevi și profesor. În loc să fie niște întâlniri sterile, s-au
dovedit a fi mici laboratoare, în care s-au pus la cale ori s-au configurat
proiecte de anvergură. Cu timp și fără timp, s-a comunicat pe varii linii online
pentru a înainta pe complicatul, dar fascinantul, tărâm virtual.
Crearea și dezvoltarea de aplicații software și implementarea acestora
în cele mai diferite medii multiplatformă, folosind limbajul de programare
Java, realizarea aplicațiilor web, utilizarea limbajului de scriptare VBScript, călătorii virtuale, aplicații/
animații 3D etc., toate programele digitale valorificate au încercat să
elucideze din frământările și întrebările pasionaților de computere.
Evaluarea aplicațiilor practice au dovedit faptul că elevii, cu cât înaintează în cunoașterea unui domeniu și cu cât sunt mai investiți cu încredere, devin parteneri de dialog, persoane care îndrăznesc să abordeze dezinvolt și perspicace probleme, paradigme, platforme variate. Capcanele internetului, pentru acești elevi, sunt doar mici șicane deviate cu simț responsabil.
Aventura de stăpânire a tehnicilor de utilizare a
programelor digitale continuă. Performanțele nu întârzie să apară. Unii elevi
exersează în cercul de informatică încă din clasele mici. E și cazul elevului
Mihai Pop, din grupa de performanță, care, în mobilitatea din Italia a
Parteneriatului Strategic Interșcolar Erasmus + KA2 „ICT Olimpic Games”, în care Palatul Copiilor Bistrița
este implicat, a fost câștigătorul locului I, la concursul de informatică
derulat în cadrul proiectului european.
Echipa elevilor înscriși la grupa de performanță e implicată și în vacanța de vară pe care o traversăm (vacanță activă), în realizarea site-ului Palatului Copiilor Bistrița, reconfigurarea rețelei de calculatoare și a platformei digitale. Nu e puțin lucru să faci voluntariat de pe băncile liceului în cadrul unor demersuri atât de complexe. În perioada lecțiilor online, e drept că a fost timpul cu precădere al informaticii, dar sunt încântată că elevii pe care-i îndrum au dovedit nu doar răspunsuri stereotipe, ci implicare conștiincioasă, au demonstrat că sunt determinați să reziste, să reușească. Și…, în crize se dovedește autenticitatea unei motivații, adevărul unui demers.
Epilog
informatic
Așteptând vederea față către
față, ne menținem viu suflul comunicării extra-didactice prin materiale
multimedia, aplicații creative și empatice, care dovedesc că, în ciuda
obstacolelor ridicate de pandemia cu coronavirus, rațiunea și simțirea nu
cunosc bariere. Cot la cot, elevi, profesori, părinți construim, încercăm să
găsim alternative, ne salvăm și… punem și noi umărul informatic la sănătatea
sistemului educațional românesc și nu numai.
prof.
Iulia ISTRATE,
Palatul
Copiilor Bistrița
Managementul clasei din perspectiva relației învățător-elev-părinte
„Natura și educația sunt
asemănătoare,
Într-adevăr, educația îl
transformă pe om
Și, transformându-l îi dă o a
doua natură”
(Democrit)
Pentru a se adresa tuturor copiilor și a deveni deschisă, flexibilă,
adaptată și orientată spre fiecare și pentru toți, educația trebuie să
presupună în practică o schimbare de optică. Este vorba de o nouă orientare
care pune accentul pe cooperare, parteneriat, învățare socială și valorizare a
relațiilor pozitive, umaniste în educație. Procesul didactic este legat
intrinsec de contextul de viață și învățare a fiecărui copil și deci devine
firesc să înțelegem parteneriatul necesar între învățător și elev, între elevi
dar și cel cu familia și comunitatea locală.
Când vorbim de atingerea obiectivelor ce ni le propunem în cadrul
procesului de învățământ, trebuie să avem în vedere. în primul rând, o
optimizare a relațiilor din cadrul acestui parteneriat. .
Școala și familia sunt cei doi piloni importanți ai educației, iar
între aceștia și mediul extrașcolar se află copilul, obiect și subiect al educației.
De aceea, între școală și familie trebuie să existe o strânsă colaborare,
pentru ca fiecare din cei doi factori să cunoască obligațiile și să se sprijine
reciproc.
Metodele de lucru a școlii cu familia (dialogul, schimbul de informații,
ședințele și dezbaterile cu părinții, chestionarele, activitățile comune pentru
managementul clasei, etc.) trebuie să aibă la bază un ansamblu de măsuri care
să contribuie la educația copilului, pentru afirmarea deplină a personalității
fiecăruia. Părinții sunt cei care îi pregătesc pe copii pentru școală, le
formează deprinderi de comportare civilizată, le stabilesc un regim de viață
adaptat cerințelor școlii, îi îndrumă și îi ajută pentru a depăși obstacolele.
Învățătorul va reuși să asigure micilor învățăcei condiții pentru un
start bun în viața școlară și în vederea viitoarei împliniri sociale dacă le va
urmări îndeaproape evoluția și va apela în permanență la sprijinul familiei.
Împreună cu familia încurajăm elevii să aibă încredere în forțele
proprii, îi ajutăm să își însușească corect și eficient tehnicile unei bune
învățări, pentru a le folosi drept instrumente de muncă intelectuală în
decursul anilor de școală. Implicarea părinților în problemele școlii are
efecte pozitive atât asupra elevilor cât și a școlii, deoarece implicarea părinților
în educația copiilor duce la o mai bună cunoaștere a acestora, ceea ce
reprezintă un real suport în activitatea pe care școala urmează să o realizeze.
Experiența profesională îndelungată, precum și studiile de
specialitate, m-au ajutat să întrețin o colaborare fructuoasă cu părinții
elevilor. Deoarece am avut sprijinul lor ori de câte ori i-am solicitat,
consider că aplicând strategii adecvate în relația cu familia am reușit să-i am
mereu aproape, să-i fac să înțeleagă faptul că responsabilitatea de a-i educa
pe elevi revine atât școlii cât și părinților, pentru că scopul urmărit este
comun: educarea ființei umane în devenire și formarea tipului de personalitate
solicitat de imperativele lumii moderne.
În activitățile realizate am pornit de la o bună cunoaștere a părinților
și a relațiilor existente în fiecare familie. Astfel, am desfășurat multe
activități comune la care au participat elevii, părinții acestora sau alți
parteneri educativi.
Consultațiile pe teme educative Am stabilit temele care îi interesează pe
părinți, am realizat regimul de muncă și de odihnă al elevilor, am sugerat
metode și procedee eficiente pentru formarea conștiinței și conduitei morale, a
atitudinii disciplinate, am organizat dezbateri pentru elucidarea unor probleme
ce îi preocupă. Dintre temele abordate, pot enumera: Regimul zilnic al școlarului, Violența în familie, Rolul familiei în
educația rutieră, Viitorul copilului tău, Familia, leagăn de iubire, etc.
Lecțiile demonstrative Aceste tipuri de activități au ca scop
constatarea de către părinți a nivelului de performanță atins de către copiii
acestora, a modalităților de învățare. Cele mai interesante activități s-au
dovedit a fi: Micul cetățean european,
tradiții și obiceiuri de Crăciun, Paștele, Sărbătoarea Învierii, Toamna
darnică, etc.
Implicarea părinților în
organizarea și realizarea unor activități extrașcolare Părinții sunt informați despre o activitate
deosebită pe care o desfășurăm și în care pot fi implicați (serbări școlare,
acte caritabile, concursuri, excursii, drumeții, ateliere de lucru, proiecte,
parteneriate), menționând obiectivele și formele de desfășurare. Implicarea lor
sudează colectivul lărgit al clasei (elevi, învățător, părinți) , favorizează
cunoașterea reciprocă, aprecierea eforturilor și rezultatelor, constituie o
nouă experiență de învățare pentru fiecare.
Avantajele implicării părinților
în astfel de activități sunt multiple: printr-un comportament echilibrat, părinții
reușesc să facă din copiii lor prieteni sinceri, au posibilitatea să-și
cunoască mai bine copiii, exemplul personal al părinților este de o importanță
majoră pentru educația civică a elevilor, se stabilesc relații deschise între
învățător, părinți și copii. Am constatat creșterea numărului de participanți
la astfel de activități, , creșterea inițiativei și implicarea părinților în
derularea activităților școlare și extrașcolare.
Cadrul didactic trebuie să încurajeze familia în relația cu școala,
să acorde părinților dreptul de a lua decizii, să colaboreze, să coopereze cu
părinții, să empatizeze cu ei, să nu critice, să nu sancționeze, ci să sugereze
cu delicatețe, să facă recomandări, să-i facă să înțeleagă că cea mai dificilă
dar și cea mai ușoară meserie este cea de părinte, ușoară, deoarece se face cu
iubire, dificilă, pentru marea responsabilitate pe care o au.
Participarea la diferite activități duce la conștientizarea copilului asupra rolului său in
societate, asupra importanței colaborării și încurajării dintre oameni. În
comunitate, copilul învață să fie nu numai membru util al acesteia, ci și să-și
dezvolte spiritul critic față de ea. El învață de timpuriu să-i respecte pe cei
din jur, să își asume responsabilități, învață ce este libertatea și care sunt
limitele ei, învață să se comporte ca o persoană dinamică, cu spirit de inițiativă,
se simte activ pe scena societății, sădindu-i-se în suflet dorința de a se
implica, de a se face remarcat.
Fiecare copil este un participant activ la învățare și predare pentru
că fiecare aduce cu sine, în procesul complex al dezvoltării și învățării, o
experiență, un stil de învățare, un model social, o interacțiune specifică, un
ritm personal, un mod de abordare și un context cultural căruia îi aparține.
Este de la sine înțeles că dascălul trebuie să se integreze, să coopereze cu
clasa, să motiveze, să sprijine, să încurajeze, iar atunci elevii vor dovedi
spontaneitate, inițiativă și afirmare.
Astfel, în practica educațională rolurile precise și asumate ale învățătorului
devin atribuții de rezolvat, pentru atingerea cu succes ale obiectivelor
formării și dezvoltării elevilor. În acest sens, dascălul are o mulțime de
responsabilități: de organizare și de conducere a clasei ca grup social, de
consiliere școlară, de îndrumare a activității extrașcolare, de cercetare
pedagogică, de activitate socio-culturală. De aici rezultă rolul de manager al
învățătorului , prin care el urmărește autonomia, proiectele personale de
dezvoltare, motivația participării și afirmării și trăirea succesului.
Deși școala, prin conținutul educațional și prin influența cadrului
didactic, reușește să realizeze idealul educațional, părinții rămân în
continuare cei care consolidează temelia în formarea generației viitoare iar
legătura ce se creează între învățător, copii și părinte trebuie susținută în
permanență cu tact, bazată pe încredere, respect, stimă, cointeresare, deoarece
poate constitui cheia maximei eficiențe în educația copilului.
Bibliografie:
- Emilia Bătrânu, Educația în
familie, Editura politică, București, 1980
- Ion Drăgan. Educația noastră
cea de toate zilele, Ed. Eurobit, Timișoara, 1992
- Maricica Morar, Parteneriatul
educativ – o reușită a procesului educațional, revista Învățământul primar, nr.1 și 2 din 2005
prof. înv. primar Margareta Adela LAZĂR,
Școala Gimnazială „Avram Iancu”
Bistrița
Ce este educația online?
Lumea digitală câștigă tot mai mult
teren în viața adulților dar și a școlarilor, de aceea societatea trebuie să
fie capabilă să creeze oportunități de accesare a acestei forme de comunicare.
Învățarea activă angajează capacitățile
productiv-creative, operațiile de gândire și imaginație, apelează la
structurile mintale și la cele cognitive de care elevul dispune și de care se
folosește în producerea noii învățări. Metodele pe care ne bazăm trebuie să
mobilizeze efortul psihic și fizic al școlarului, interesele și dorințele de
cunoaștere, inițiativă, motivație. Elevul gândește, depune un efort de reflecție
personală, i se oferă posibilitatea de a afla și singur cunoștințele înțelegându-le,
stocându-le și aplicându-le în mod personal, cercetează și redescoperă
adevărurile și nu reproduce mecanic materialul predat de cadrul didactic.
Rolul profesorului este de a organiza învățarea, de a susține efortul elevilor și de a nu lua asupra lui, integral sau parțial, această strădanie. Se subînțelege că metodele activ-participative sunt mai dificil de aplicat în practică și din acest motiv necesită o muncă mai atentă și diferențiată. Astfel promovarea lor necesită o schimbare de atitudine din partea profesorului, și prin ea, o transformare a conduitei, la proprii săi elevi. Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calități și disponibilități din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare, dorință de autoperfecționare, gândire reflexivă și modernă, creativitate, inteligența de a accepta noul și o mare flexibilitate în concepții.
Strategiile didactice interactive promovează o învățare activă, implică o colaborare susținută între elevi care, organizați în microgrupuri, lucrează împreună pentru realizarea unor obiective prestabilite. Cadrul didactic plasează accentul nu pe rolul de difuzor de mesaje informaționale, ci pe rolurile de organizator, facilitator și mediator al activităților de învățare.
Avantajul lecțiilor on-line constă în faptul că pot fi accesate oricând și oriunde pentru oricare elev care are acces la un calculator și la internet. Elevii și profesorii pot să interacționeze on-line fără a fi prezenți în același loc ,timpul nu este determinat ca într-o sală de curs, programul fiind mult mai flexibil, elevii pot accelera procesul de învățare sau îl pot încetini.
De asemenea ,implicarea emoțională este un factor de luat în seamă pentru elevii emotivi. Aceștia au posibilitatea de a prezenta mai multe informații fără a mai fi implicați emoțional, cei introvertiți având posibilitatea de a fi mai activi din mai multe motive înlăturându-se inhibiția cauzată de diferiți factori de stres. Astfel, elevii au mai mult timp pentru dezvoltarea cognitivă, pentru adaptarea, corectarea și prezentarea ideilor fără distractorii prezenți uneori în sala de clasă.
Utilizarea TIC în educație contribuie într-o mare
măsură la îmbunătățirea rezultatelor învățării, crește calitatea procesului didactic
,având valențele benefice în predarea, învățarea sau evaluarea disciplinelor școlare
și pregătește tânăra generație pentru diferitele domenii de activitate care
apar în societatea contemporană.
Bibliografie:
- Cucoș, C. (2008). Teoria și metodologia evaluării. Iași:
Editura Polirom.
- Joița, E. (2007). Formarea pedagogică a profesorului.
Instrumente de învățare cognitiv-constructivistă. București: E.D.P.
- http://www.elearning.ro/predare-si-invatare-cu-suportul-resurselor-web
- https://www.link-academy.com/invatarea-prin-internet
prof. înv. primar Ioana
NEGRUȘERI,
prof. înv. primar Diana
SARCA GRIGA,
Școala Gimnazială ,,Avram Iancu” Bistrița
