Decembrie 2009

„Educaţia este un al doilea soare pentru cei care o au”

(Heraclit din Efes)

EDITORIAL

„Şcoala şi familia” – factori importanţi în derularea procesului instructiv-educativ

Colaborarea dintre şcoală şi familie constituie una dintre sarcinile importante în activitatea educativă şi instructivă a şcolii. Nici o şcoală nu îşi poate realiza conţinutul, sarcinile şi scopul final dacă nu are sprijinul familiei. Atât şcoala, realizatorul imediat al activităţii educative şi instructive, cât şi familia, care realizează anumite sarcini pedagogice, trebuie să stabilească o relaţie reciprocă în vederea efectuării scopului final – educaţia. Rolul familiei în formarea copilului pentru viaţă este hotărâtor, în ciuda faptului că aceasta nu cunoaşte pe deplin metodele şi procedeele cele mai corecte şi eficiente de pregătire şi instruire a copiilor la nivel educaţional.

Şcoala, la fel, nu îşi poate realiza pe deplin toate sarcinile, dacă nu cunoaşte condiţiile familiale de muncă şi de viaţă ale copiilor, aspecte ale comportamentului elevilor, absenţe, disciplină etc. Pe de altă parte, părinţii nu pot cunoaşte pe deplin psihologia copiilor lor dacă nu află şi modul de comportare al fiului sau fiicei lor în condiţiile şcolare.

Activitatea de acasă este o continuare a activităţii pedagogice de la şcoală şi, invers, activitatea de la şcoală este o continuare a activităţii de acasă. Astfel, întregul proces de educaţie, şi mai ales de instrucţie, se realizează atât la şcoală, cât şi acasă. Acestea sunt numai câteva dintre motivele pentru care între şcoală şi familie trebuie să existe o colaborare, fiind necesar ca fiecare dintre cei doi factori să cunoască obligaţiile celuilalt, să se sprijine reciproc.

Şcoala colaborează cu familia în domeniul învăţării, al comportamentului, al dezvoltării fizice, intelectuale, morale şi estetice, în domeniul deprinderilor şi priceperilor de muncă, igienico-sanitare, al activităţilor libere.

A-i învăţa pe părinţi modul în care îşi pot ajuta copiii la învăţarea lecţiilor, în controlul temelor de casă, să cunoască comportamentul său în relaţia cu învăţătoarea sau colegii de clasă, dacă purtarea lui pe stradă şi în alte locuri este sau nu civilizată sunt elemente de o importanţă deosebită în actul educaţional.

În activitatea dascălilor cu şcolarii am constatat existenţa unor lacune care frânează procesul educaţional normal, cauzele fiind de cele mai multe ori direct legate de familia din care provine copilul şi de mediul în care trăieşte. Rolul familiei în educaţia copilului începe încă de la naşterea acestuia şi continuă treptat în perioada grădiniţei şi apoi a şcolarizării.

Este greşită concepţia unor părinţi de felul „L-am dat la şcoală, să-l înveţe dascălul!”, eliberându-se de propriile-i sarcini cu scuze de tipul „n-am timp”, „sunt depăşit, pe vremea mea...” etc. Şcoala şi dascălul nu pot suplini în permanenţă absenţa unui părinte, neputând avea eficienţă atunci când nu sunt ajutaţi de părinţi sau, mai rău, când între cei doi factori, şcoală-familie, există o contradicţie de cerinţe.

Pe de altă parte, există şi un revers al medaliei. Sunt familii care se mândresc cu atitudinea severă faţă de copii, al căror grad de implicare este exagerat, un astfel de copil crescând timorat la gândul pedepsei, începând să mintă şi să se îndepărteze de părinţi. Am întâlnit copii care începeau să plângă când luau calificative de „bine” sau „suficient”, spunând că vor fi pedepsiţi acasă. Mai gravă este situaţia când părinţii sunt împărţiţi în „tabere”, unul sever şi celălalt indulgent (unul „procuror”, altul „avocat” sau unul „cloşcă”, celălalt „uliu”). Într-un asemenea climat familial nu se poate realiza o educaţie sănătoasă. „Frontul părinţilor” trebuie să fie unitar, în caz contrar copilul va exploata orice fisură în detrimentul formării sale.

Ca orice autoritate, şi cea părintească nu se impune, ci se câştigă printr-un comportament adecvat adoptat de părinţi în viaţa de familie şi în afara ei.

înv. Simona Maria PRIGON

Şc. Gen. Tureac

FOTOEVENIMENT

Aspecte de la Sesiunea de referate şi comunicări ştiinţifice „Drepturile copilului sunt lege!”, desfăşurată în data de 26 noiembrie 2009 la CCD Bistriţa-Năsăud.

„Voi ne numiţi viitorul, dar noi suntem şi prezentul”

Sub această sintagmă, doamna profesor Angela Livia Şteopan de la Liceul cu Program Sportiv din Bistriţa a publicat recent la editura „Nova Didactica” a Casei Corpului Didactic Bistriţa-Năsăud lucrările „Şi ei au drepturi. Carte pentru cei mari în beneficiul copiilor” şi „Drepturile copilului prin mesaj şi exerciţiu”, realizate pentru concursul naţional de creativitate didactică în domeniul materialelor auxiliare destinate educaţiei pentru drepturile omului, democraţie şi o cultură a păcii, organizat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi Institutul Român pentru Drepturile Omului, ediţia mai 2010.

Cunoaşterea şi respectarea drepturilor copilului nu este doar o problemă de morală şi de sănătate socială, este una din metodele de prevenire a multiplelor forme de abuz sau de violenţă a căror victime sunt copiii, iar dezvoltarea cunoştinţelor şi abilităţilor în domeniu nu pot fi decât benefice pentru toţi cei interesaţi de această problematică. Cele două lucrări, bogat ilustrate şi însoţite de o bibliografie impresionantă, reprezintă auxiliare didactice destinate informării, sensibilizării şi promovării drepturilor copilului în rândul actorilor educaţionali (cadre didactice, părinţi şi elevi), dar şi diversificării practicilor educaţionale. Pe lângă aspectele teoretice şi legislative, lucrările includ instrumente, tehnici şi metode activ-participative recomandate în activităţi de învăţare şi exersare a drepturilor copilului.

Rod al preocupărilor constante ale doamnei profesoare în acest domeniu, cele două lucrări se doresc a fi nu un manual ci, mai degrabă, o invitaţie la reflecţie şi la exerciţiu în domeniul cunoaşterii şi promovării drepturilor omului şi, mai ales, ale copilului: „Înainte de orice, scopul unei cărţi este să te facă să gândeşti” spunea Honoré de Balzac. Recentele apariţii editoriale nu sunt neapărat o carte în în sensul clasic al termenului, ci un posibil dosar documentar, propunător de teme şi probleme legate de cunoaşterea, prezentarea şi promovarea drepturilor copilului. Sau o operă deschisă, cum ar spune Umberto Eco.

Deloc întâmplător poate, aceste lucrări apar la 20 de ani de la adoptarea de către Organizaţia Naţiunilor Unite a Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului, la 20 noiembrie 1989 şi în preajma marcării de către comunitatea internaţională a zilei mondiale a drepturilor omului. Editura Nova Didactica a fost onorată să publice aceste lucrări care sperăm să devină instrumente utile de instruire şi exerciţiu pentru toţi cei interesaţi de problematica drepturilor omului şi ale copilului.

prof. Aurel SCRIDON

redactor, CCD Bistriţa-Năsăud

ODATĂ CA NICIODATĂ – funcţia poetică a desenului

Interesul pentru desenul copiilor îl moştenim încă de la J. J. Rousseau, care indică într-un fel sau altul „originalitatea” copilăriei, permiţându-i celui care devine atent la expresia grafică infantilă să înţeleagă şi să descopere diferite etape ale dezvoltării grafice a copilului. Desenul este interesant atât pentru educatori cât şi pentru utilizatorii ocazionali, dar şi pentru cei care practică vocaţional soluţiile plastice (pictorii), care se remarcă prin spontaneitatea evidenţiată de o întreagă literatură psihologică, estetică, psihanalitică, sociologică.

Se introduce desenul în practicile psihoterapeutice, în învăţare, în înţelegerea universului imaginar şi imaginal?

Ştim de la Piaget că un copil nu este o machetă a omului adult, un adult miniaturizat, deşi pedagogia tradiţională manifestă încă un mod negativ de aprehendare a componentei ludice şi iconice a vieţii psihice infantile.

Mutaţiile artei presupun şi interesul de dată relativ recentă pentru desenul copilului, pentru folclor, artizanat, producţii ale popoarelor primitive, ale bolnavilor mintali, producţii ale artei brute, producţii” de orice fel – desene, picturi, broderii, figuri modelate sau sculptate – prezentând un caracter spontan, puternic inventiv şi cât mai puţin dator artei şi poncifelor culturilor şi pseudoculturilor care provin din media şi din „societăţile” neprofesionale.

În desenul infantil este de subliniat faptul că realul şi imaginarul sunt nedisociate: gândirea magică a copilului evoluează în felul jocului, care funcţionează, în acelaşi timp, ca simulacru şi ca adevăr.

Valoarea de gratuitate se poate observa liber. Plăcerea inscripţionării, elaborarea constelaţiilor de puncte, stele şi semne – specifice şi desenelor practicate de P. Klee, H. Hartung şi J. Miro – sunt specifice şi copilului dacă îl privim cu atenţie.

Desenul copilului şi scrisul, este limpede şi este demonstrat, au o legătură directă. Fie că e imitativă, fie fictivă, scrierea şi desenul copilului vor să comunice ceva. Variaţiile formale şi figurale nu fac altceva decât să evidenţieze lungul drum al raţionalismului de la linia „inexpresivă” până la „simbol” şi, apoi, mai departe, la „realismul intelectual”.

Ne dăm seama că, în procesul de învăţare al culturii şi de socializare, din expresivă, funcţia desenului devine comunicativă.

În paralel cu evoluţia psiho-motorie şi evoluţia sistemului grafic, operează transferări şi condensări care îşi arată rolul „ziditor” în dezvoltarea personalităţii complete şi complexe. De la realismul întâmplător, reprezentând forme ale analogiilor formale, prin realismul nereuşit, la realismul intelectual, şi până la realismul vizual, grafismul copilului evoluează de la gestul motor de ordin pulsional şi până la mişcarea determinată la origine de un gest care îi dă sensul centripet opus acelor de ceasornic.

În altă ordine de gând, de la stadiul vegetativ-nativ, la stadiul reprezentativ şi până la stadiul comunicativ se constituie un control: mai întâi ochi-mână şi apoi, prin ataşarea la un flux narativ, se concentrează întreaga funcţie grafică în jurul povestirii, atunci când povestirea, în cazul de acum basmul, devine reprezentare care reuşeşte construirea unei imagini fantastice distincte de percepţia însăşi.

Ne dăm seama, privind expoziţia concursului de creativitate plastică „Odată ca niciodată”, că, în fapt, cucerirea spaţiului grafic este lungă şi progresivă. Spaţiul începe prin a fi spaţiu trăit şi apoi spaţiu imaginat.

Caracteristicile spaţiului infantil – transparenţa – se dezvoltă până când profunzimea este înlocuită cu suprapunerile temporale.

Basmul este un vehicul cu ajutorul căruia copilul trece cu graţie de la o „fantastică” incapacitate sintetică la realismul intelectual şi apoi la realismul vizual bazat pe relaţii topologice construite. Basmul asigură fluiditatea gândirii infantile, dar şi reuşeşte să facă plutirea între real şi imaginar plauzibilă.

„ODATĂ CA NICIODATĂ”, prin cele aproape o mie două sute de lucrări, demonstrează pe deplin poetica a ceea ce am încercat să prefigurăm în aceste note şi observaţii.

Caseta tehnică a concursului de creativitate plastica:

Lucrări participante: 1200

Lucrări expuse: 423

Îndrumători (învăţători, educatoare, profesori, părinţi): 155

Ţări participante: Polonia, Rep. Moldova, Grecia, Tunisia, Spania, Franţa, România.

Premii: 152

Data comunicării rezultatelor: 18 dec. 2009 pe www.cnlr.ro - evenimente

Parteneri: Primăria Bistriţa, Consiliul Judeţean, Inspectoratul Şcolar Judeţean, Casa Corpului Didactic, Biblioteca Judeţeană, Asociaţia „REBIS”, Asociaţia „YANG’S’MEN” (româno-daneză), Uniunea Artiştilor Plastici Bistriţa-Năsăud.

Juriul: prof. univ. dr. IOAN SBÂRCIU, preşedintele consiliului academic al Universităţii de Artă şi Design Cluj-Napoca, OLIV MIRCEA, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici, MARCEL LUPŞE, pictor, MACEDON RETEGAN, inspector şcolar, DALIA CHIRA, învăţător, SIMONA COSTARU, institutor, REGHINA POP, învăţător, LUCIA VIŞOVAN, institutor, LIVIA COTFAS, profesor, HORIA BLAGA-NEGRU, profesor, IULIA MIRCEA, învăţător – coordonator de proiect.

Perioada de jurizare: 6-10 decembrie

Vernisajul: 10 decembrie 2009

Locaţia: Galeria de Artă „ARCADE 24” a UAP Bistriţa

înv. Iulia MIRCEA

Colegiul Naţional „L. Rebreanu”, Bistriţa

Festivalul Naţional al Şanselor Tale – Ediţia a X-a

În perioada 7-20 decembrie 2009, se desfăşoară a X-a ediţie a Festivalului Naţional al Şanselor Tale, având ca aplicanţi Casa Corpului Didactic şi Inspectoratul Şcolar al Judeţului Bistriţa-Năsăud.

Având ca scop conştientizarea cu privire la beneficiile formării profesionale continue pentru persoane, întreprinderi şi alţi factori interesaţi, festivalul a avut şi o serie de obiective principale:

• promovarea oportunităţilor de învăţare în vederea dezvoltării personale a individului şi a integrării sale socio-profesionale;
• promovarea educaţiei interculturale şi antidiscriminatorii în scopul valorizării diversităţii şi promovării comunicării interculturale;
• promovarea parteneriatelor pentru susţinerea procesului de învăţare continuă şi a unui sistem educaţional incluziv;
• recunoaşterea şi susţinerea activităţii de educaţie a adulţilor;
• consolidarea rolului instituţiilor şi a unităţilor de învăţământ ca centre de resurse educaţionale la nivelul comunităţilor;
• valorizarea exemplelor de bune practici; transfer de bune practici;
• aniversarea a 20 de ani de la prăbuşirea comunismului în România şi revenirea la democraţie;
• aniversarea a zece ediţii a „Festivalului Naţional al Şanselor Tale”.

Principalii parteneri în proiect au fost unităţile de învăţământ din judeţ (structuri cu clasele I-XIII, învăţământ de zi şi seral, şcoli postliceale), Asociaţiile părinţilor şi Consiliile Reprezentative ale Părinţilor din unităţile liceale din judeţ, Asociaţia Profesorilor de Istorie din România – filiala Bistriţa-Năsăud, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca- Extensia Năsăud, AJOFM Bistriţa-Năsăud, Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, Centrul Judeţean de Cultură, Centrul Cultural Municipal Bistriţa, Fundaţia „Cercetaşii bistriţeni”, precum şi agenţi economici reprezentativi din judeţ.

Echipa de proiect, formată din prof. Ion Costea, inspector şcolar educativ ISJ B-N - coordonator judeţean, inspectori din cadrul ISJ Bistriţa-Năsăud, prof. Ioan Ioja, director al CCD Bistriţa-Năsăud, prof. metodist Iuliana Moldovan şi Aurel Scridon, redactor CCD B-N, a propus derularea, pe întreaga perioadă a festivalului, a mai multor activităţi care vizează actul educaţional:

1. Lansarea programelor de formare care se încadrează în tematica festivalului şi care sunt cuprinse în oferta de programe si activităţi a Casei Corpului Didactic pentru anul şcolar 2009-2010.

• Tehnici de lucru cu adulţii.
• Educăm aşa! – Program de educaţie a părinţilor.
• Educaţia pentru drepturile omului şi ale copilului.
• Educaţie economică eficientă.
• Democraţie participativă – Proiectul „Cetăţeanul”
• Şcoala incluzivă.
• Educaţie incluzivă în grădiniţă
• IntelTeach – Instruirea în societatea cunoaşterii

Perioada: 7-11 decembrie 2009
Locul : CCD Bistriţa-Năsăud
Responsabili: Moldovan Iuliana, prof. metodist CCD B-N, Iacob Lucica, inspector şcolar ISJ B-N

2. Întâlniri de lucru ale personalului CCD, ale formatorilor pe programul „Tehnici de lucru cu adulţii” cu cadrele didactice, mediatorii şcolari şi reprezentanţi ai comunităţilor locale din localităţile judeţului care, implementează programul „A Doua Şansă”.
Perioada 7-11decembrie 2009
Locul: unităţi de învăţământ

Responsabil: Ioja Ioan, director CCD B-N, formatorii programului

3. Seminar: Evaluare de impact şi diseminarea rezultatelor programelor Phare „Acces la educaţie pentru grupurile dezavantajate”

Perioada: 10 decembrie 2009

Locul: ISJ BN

Responsabil: Ioja Ioan – director CCD B-N

4. Desfăşurarea programelor de formare planificate pentru luna decembrie: Consiliere şi Orientare, Şcoala incluzivă, Intel Teach - Instruirea în societatea cunoaşterii

Perioada: decembrie 2009

Locul: CCD BN, unităţi de învăţământ din judeţ

Responsabili: Ioja Ioan, director CCD B-N, Moldovan Iuliana, profesor metodist CCD B-N

5. Diseminarea ofertei de programe a CCD Bistriţa-Năsăud - programe adresate persoanelor din afara sistemului de învăţământ

Perioada: 14 -20 decembrie 2009

Locul: CCD BN

Responsabili: Moldovan Iuliana, profesor metodist CCD B-N, Scridon Aurel, redactor CCD B-N

6. Politica editorială a editurii Casei Corpului Didactic „NOVA DIDACTICA” dezbatere/expoziţie de carte, monografii, ghiduri, material didactic şi auxiliar

Perioada: 14 -20 decembrie 2009

Locul: CCD BN

Responsabil: Scridon Aurel, redactor CCD BN

7. Aniversarea a zece ediţii a „Festivalului Naţional al Şanselor Tale” în paginile periodicului „Didactica Nova”

Perioada: 17 decembrie 2009

Locul: CCD BN

Responsabili: colectivul de redacţie „Didactica Nova” al CCD B-N

8. Activităţi de Orientare Şcolară şi Profesională derulate la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ. Concluziile acestor activităţi vor fi prezentate în cadrul unei dezbateri organizată de ISJ – CJAP.

Perioada: 14 -20 decembrie 2009

Locul: ISJ Bistriţa -Năsăud

Responsabili: Costea Ion, inspector şcolar ISJ B-N, Orban Ioan, coordonator CJAP B-N

9. Fundamentarea planului de şcolarizare 2010-2011 pe fondul reorganizării cererii de calificări profesionale pe piaţa muncii: întâlnire de lucru a membrilor CLDPS cu reprezentanţi ai AJOFM, agenţi economici reprezentativi din judeţ şi directorii unităţilor de învăţământ cu ÎPT.

Perioada: 15 decembrie 2009

Locul: ISJ Bistriţa - Năsăud

Responsabil: Unciu Speranţa, inspector şcolar ISJ B-N

10. Proiectul Naţional „1989 – poarta către libertate?” – organizat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România cu sprijinul MECI.

Evaluarea şi diseminarea rezultatelor proiectului la nivelul judeţului Bistriţa-Năsăud, expoziţie cu produse ale activităţii elevilor

Perioada: 14 -20 decembrie 2009

Locul : Liceul de Muzică Tudor Jarda Bistriţa

Responsabil: Şular Claudiu, preşedintele Asociaţiei Profesorilor de Istorie din România - filiala Bistriţa-Năsăud, Florean Filip Sorin, inspector şcolar de specialitate ISJ B-N

11. Proiect „Natura,simplitate, viaţă” – Evaluare de impact şi diseminarea rezultatelor proiectului

Perioada: 11 decembrie 2009

Locul: Sala de şedinţă a Primăriei Bistriţa

Responsabil: Costinaşi Sidor, profesor Colegiul Tehnic Infoel Bistriţa, Gălăţan Susana, inspector şcolar ISJ B-N

12. Lansarea proiectului „Preuniversitaria”, proiect de prevenire a consumului de substanţe

Perioada: decembrie 2009

Locul: ISJ B-N

Responsabil: Costea Ion, inspector şcolar ISJ B-N

13. Derularea proiectului „Educaţie pentru Cetăţenie Democratică”

Perioada: Semestrul I, an şcolar 2009-2010

Locul: unităţi de învăţământ

Responsabili: Costea Ion, inspector şcolar ISJ B-N, directorii educativi.

14. Lansarea proiectului de promovare a nondiscriminării „Puradel. Pui de rrom - pui de om”

Perioada: decembrie 2009

Locul: Şcoala Generală Rodna

Responsabili: Costea Ion, inspector şcolar ISJ B-N, Creoşteanu Lucian, director Şcoala Generală Rodna

15. Evaluarea proiectului educaţional Săptămâna Educaţiei Globale

Tema proiectului „ Hrana pentru toţi”

Data: 11 Decembrie 2009

Locul: ISJ

Responsabili: Costea Ion, inspector şcolar ISJ B-N, responsabilii centrelor metodice de formare

16. Proiectul „Acces la informaţie”. Asigurarea egalităţii de şanse prin acces la resursele necesare unei bune informări şi documentări.

Perioada: an şcolar 2009- 2010

Locul: CCD, unităţi de învăţământ cu CDI

Responsabili: Ioja Ioan, director CCD B-N, directorii unităţilor de învăţământ cu CDI

17. Concursul internaţional de creaţie plastică „Odată ca niciodată”: expoziţie, teatru de păpuşi.

Perioada: 5 - 17 decembrie 2009

Locul: Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” Bistriţa, Galeria de artă „ARCADE”

Responsabili: Costea Ion, inspector şcolar, Retegan Macedon, inspector şcolar ISJ B-N, Mircea Iulia, coordonator proiect, învăţător Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” Bistriţa

18. Simpozionul Naţional „Utilizarea creativă a noilor tehnologii didactice”. Expoziţia de fotografie „Să redescoperim România”

Perioada: 19 decembrie 2009

Locul: Liceul cu Program Sportiv Bistriţa

Responsabili: Costea Ion, inspector şcolar ISJ B-N, Iacob Lucica, inspector şcolar ISJ B-N, Retegan Macedon, inspector scolar ISJ B-N, Gălăţan Susana, inspector şcolar ISJ B-N

19. Lansarea proiectelor „Un stil de viaţă sănătos”, „Nouă ne pasă!... Pentru mâine”, „Aplicabilitatea biologiei în viaţa comunitară”

Perioada: 7 decembrie 2009

Locul: Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” Bistriţa

Responsabili: Vîrtic Elena, inspector şcolar ISJ B-N, Moldovan Duţa, profesor biologie, Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” Bistriţa

20. Lumea ta, afacerea ta. Concurs de idei de proiecte - elevii claselor a X-a E şi a X-a F.

Perioada: 7 – 11 decembrie 2009

Locul: Centrul Europe Direct - Camera de Comerţ şi Industrie Bistriţa-Năsăud

Responsabili: Şteopan Angela Livia, profesor socio-umane Liceul cu Program Sportiv Bistriţa

Şansa unui învăţământ... altfel

În spiritul creativităţii şi inovării, aşa cum l-a definit Consiliul Europei, anul 2009 se încheie cu manifestarea de nivel naţional „Festivalul şanselor tale”. Destinat educaţiei adulţilor, evidenţierii beneficiilor învăţării pe tot parcursul vieţii, schimbului de idei şi diseminării bunelor practici, „Festivalul şanselor tale” din acest an s-a desfăşurat sub deviza „Educaţie-Dialog-Democraţie”.

În acest cadru, extrem de generos sub aspect tematic, problematic şi al modalităţilor de implementare, manifestarea, ajunsă la cea de a zecea ediţie, a oferit elevilor de la Liceul cu Program Sportiv, pe care i-am coordonat, ocazia de a dovedi că se pot dobândi competenţe profesionale şi altfel decât prin metode tradiţionale de învăţare.

Cu sprijinul Centrului „Europe-Direct” Bistriţa şi al Camerei de Comerţ şi Industrie Bistriţa-Năsăud şi cu găzduirea acţiunii de către Inspectoratul Şcolar Judeţean, elevii claselor a X-a E şi a X-a F şi-au demonstrat competenţele dobândite la orele de educaţie antreprenorială propunând asistenţei proiectul „Lumea ta, afacerea ta sunt şansa ta şi a noastră”.

Activitatea, desfăşurată sub forma prezentării succesive a unor idei de afaceri dintre cele mai diverse, a evidenţiat valenţele unui învăţământ centrat pe elev, deschiderii procesului didactic spre stimularea iniţiativei şi creativităţii elevilor, spre dezvoltarea competenţelor de exprimare, de comunicare şi argumentare. În acelaşi timp, au fost avute în vedere consolidarea cunoştinţelor de specialitate, înţelegerea spiritului antreprenorial şi formarea competenţelor antreprenoriale considerate competenţe cheie cerute de comunitatea europeană. Organizaţi pe grupe, elevii au identificat şi promovat ideea unor activităţi cu impact social şi economic, au subliniat relaţia dintre reuşita personală şi creşterea economică generală, au dat dovadă de responsabilitate socială şi simţ civic. Proiecte precum „Grădinile moderne ale Semiramidei” – destinat creşterii suprafeţei zonelor verzi, „Centru de zi pentru persoane vârstnice”, „Caravana antidrog” sau „O casă pentru copiii străzii” au dovedit din partea elevilor participanţi spirit de echipă, cooperare, atitudine responsabilă şi implicare în problematica extrem de complexă a lumii în care trăiesc, dar, mai ales, în identificarea unor soluţii viabile şi necesare.

Şansa unei societăţi, ca şi viitorul acesteia o reprezintă, printre altele, calitatea resursei umane pregătită încă de pe băncile şcolii. La marcarea a 20 de ani de învăţământ democratic postrevoluţionar, proiectul „Lumea ta, afacerea ta sunt şansa ta şi a noastră” a reprezentat un model de practică educaţională, o dovadă că reforma învăţământului preuniversitar implică o nouă viziune despre metodologia şi conţinutul acestuia, dar şi un alt mod de abordare a relaţiei profesor-elev şi din perspectiva devizei din acest an a evenimentului „Educaţie-Dialog-Democraţie”.

prof. Angela Livia Şteopan

Liceul cu Program Sportiv, Bistriţa

Săptămâna Educaţiei Globale 2009

Şcoala Generală Nr. 4 din municipiul Bistriţa, în colaborare cu Palatul Copiilor Bistriţa a organizat, în cadrul Săptămânii Educaţiei Globale 2009, multiple activităţi educative şcolare şi extracurriculare pe tema alimentaţiei sănătoase.

În acest sens, elevii au pregătit postere, au discutat despre hrana sănătoasă, au dezbătut şi au prezentat reţete specifice, au elaborat meniuri pentru „prânzul de criză” şi au participat la faza preliminară a concursului de artă culinară, întrecându-se în realizarea produselor gastronomice sănătoase, ecologice şi tradiţionale.

Echipajele formate din câte trei elevi, însoţite de diriginţii lor, au participat la faza finală a concursului de artă culinară – meniul tradiţional de criză – această proba practică desfăşurându-se joi, ora 15, în colaborare cu Palatul Copiilor Bistriţa. Elevii au pregătit „Tocăniţa de criză”, întrecându-se în folosirea celor mai diverse reţete pentru tocăniţa de cartofi cu legume, pentru prepararea căreia recurgându-se la logistica tradiţională: ceaunul, lingura de lemn, produse biologice şi ecologice.

Atmosfera a fost deosebit de plăcută, elevii şi profesorii lor au colaborat corect, iar faptul că această activitate s-a desfăşurat într-un cadru non-formal a dus la succesul deosebit al acestei activităţi.

Sperăm ca buna colaborare dintre şcoala noastră şi Palatul Copiilor Bistriţa să continue la fel de bine şi în viitor.

prof. Daniela DANEA

Şc. Gen. nr. 4, Bistriţa

În întâmpinarea Europei de ieri şi de azi: transdisciplinaritate şi interdisciplinaritate în serviciul unei cetăţenii mai active. Să ne trăim mai bine cetăţenia europeană!

Proiect european de parteneriat multilateral Comenius – Proiect finanţat de Uniunea Europeană prin Programul de învăţare pe tot parcursul vieţii

Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” este o instituţie deschisă cooperărilor educaţionale atât la nivelul comunităţii locale, cât şi în plan internaţional, prin proiectele de colaborare constantă cu oraşul înfrăţit Besançon/Franţa.

Dimensiunea europeană a instituţiei se regăseşte însă mai pregnant în derularea unui Proiect european de parteneriat multilateral Comenius, care se desfăşoară pe o durată de doi ani, 2009-2011, la nivelul a două clase din învăţământul primar, în sistem Step by step.

Şcolile partenere ale acestui proiect educaţional european sunt din Franţa, care este şi ţara coordonatoare a proiectului, România şi Italia: Ecole élémentaire „Voltaire” din Montreuil, Franţa, coordonator proiect Sandrine Fournier, Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu”, Bistriţa, România, coordonator proiect prof. Cristina Iurişniţi şi Instituto Comprensivo Statale „Italo Calvino”, Alliste, Italia, coordonator Giulietta Capone.

Prin intermediul acestui proiect european, elevii şi cadrele didactice implicate în derularea activităţilor îşi vor îmbunătăţi abilităţile de comunicare în limbile franceză, engleză, italiană, dezvoltându-şi totodată competenţele în multiple domenii prin intermediul tematicii europene, a cetăţeniei europene active abordată trans şi interdisciplinar.

Proiectul vizează schimburi educative între parteneri proveniţi din diferite ţări ale Europei în scopul de a descoperi elevilor bogăţia şi diversitatea Europei de ieri şi de astăzi, să manifeste progres în dezvoltarea cetăţeniei active europene bazate pe înţelegere, respect şi toleranţă.

Activităţile proiectului, derulate pe durata a doi ani şcolari, 2009-2011, vor conduce la dezvoltarea de noi metode de predare-învăţare-evaluare, la valorificarea creativităţii, imaginaţiei şi talentului elevilor, la dezvoltarea competentelor de muncă în echipă, la dezvoltarea capacităţii de comunicare în limbile străine vehiculate în proiect, la o mai bună cunoaştere a sistemului educaţional din Europa

În acest sens, obiectivele proiectului sunt următoarele:

• dezvoltarea motivaţiei şi a abilităţilor de învăţare;
• consolidarea educaţiei interculturale şi contribuţia acesteia la integrarea socială;
• încurajarea învăţării limbilor moderne;
• dezvoltarea în rândul elevilor şi a personalului educativ a aptitudinilor necesare în vederea unei viitoare cetăţenii europene active.

Interdisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea proiectului vor fi puse în valoare prin intermediul programei de la clasă.

În istorie şi geografie, competenţele urmărite vor fi cunoaşterea geografică şi istorică a ţărilor Europei, cunoaşterea câtorva elemente culturale din celelalte ţări partenere. În limba maternă, se vor urmări obiectivele ce vizează stăpânirea limbii – scris/citit/exprimare orală.

De asemenea, va fi elaborată o poveste comună în limba franceză, fiecare partener participând la crearea produsului final. În limbile moderne, munca va viza aprofundarea comunicării în engleză si franceză potrivit nivelului A1 din CECR.

În domeniul TIC, se va urmări rolul mijloacelor media digitale la nivelul comunicării şi al învăţării, realizarea unui blog comun al proiectului http://voltaire.ecole93.org, care va permite o mai bună comunicare între parteneri, publicarea lucrărilor copiilor în format digital, diseminarea cât mai largă a proiectului.

În sport, elevii vor descoperi sporturi naţionale din ţările partenere. Educaţia civică va servi drept mijloc de a sensibiliza elevii asupra cetăţeniei europene şi a diversităţii modurilor de viaţă, de a studia marile instituţii europene şi instituţiile fiecărei ţări partenere în proiect.

În muzică, vor descoperi şi interpreta, cu ocazia întâlnirilor de proiect, imnurile naţionale ale ţărilor partenere. Elevii vor asculta creaţii ale unor muzicieni celebri, precum Vivaldi,Verdi, Ravel, Enescu. Produsul final în domeniul muzicii va consta în realizarea unui CD comun cu cântece tradiţionale din ţările partenere/cântece în engleză, care se va îmbogăţi pe măsură ce va trece de la o şcoală la alta, precum şi a unei planşe reprezentând o orchestră simfonică cu numele diferitelor instrumente în cele patru limbi: franceză, română, italiană, engleză.

În urma activităţilor la clasă, pe grupe, centre de activitate, se va realiza un DVD al derulării activităţilor de proiect.

Activităţi derulate în cadrul proiectului. Mobilităţi

În luna septembrie, între 19 şi 21 septembrie 2009, a avut loc prima întâlnire de proiect, desfăşurată în Franţa, la Montreuil. Întâlnirea a vizat cunoaşterea coordonatorilor şi partenerilor de proiect, discutarea şi stabilirea clară a activităţilor şi mobilităţilor, a sarcinilor de lucru. Cu această ocazie, am putut să ne cunoaştem mai bine partenerii de proiect în cadrul a două reuniuni de lucru derulate în cadrul Şcolii coordonatoare din Montreuil, stabilindu-se activităţile, timpul de derulare, ritmicitatea schimburilor de informaţii şi produse intermediare realizate de elevi, stabilirea sarcinilor în detaliu, identificarea asemănărilor şi deosebirilor la nivelul programei şi, implicit, a sistemelor de învăţământ din ţările partenere europene.

În acest sens, Sandrine Fournier, coordonator internaţional, a adresat diferite întrebări partenerilor prezenţi la această întâlnirea de lucru, în vederea redactării unui articol având ca temă sistemele de învăţământ europene, asemănări/deosebiri.

Totodată s-a lucrat la realizarea blogului proiectului, partenerul francez prezentându-ne modalităţile de lucru şi posibilităţile platformei comune. Au avut loc discuţii, propuneri, schimburi de idei care vor fi puse în practică de fiecare partener în parte.

A doua zi a întâlnirii a vizat contactul direct cu instituţia şi elevii săi, vizita şcolii, cunoaşterea directorului şi a celorlalte cadre didactice. De asemenea, am participat la activităţi derulate la clasă, luând contact direct cu elevii francezi din cele două clase implicate în proiect, care urmează să desfăşoare o mobilitate la sfârşitul lunii ianuarie 2010 în România.

În data de 19 noiembrie 2009, Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” a fost gazda lansării Proiectului, fiind implicaţi părinţii şi comunitatea locală în viaţa şcolii, în activităţile şi proiectele educative derulate. Au fost prezenţi elevi şi părinţi, cadre didactice implicate în proiect, Primăria Bistriţa, Direcţia de relaţii internaţionale şi integrare europeană, reprezentată de Mihaela Suster, Centrul Europe Direct Bistriţa, reprezentat de Elena Barbos.

În cadrul acestei întâlniri, d-na director Camelia Tabără a subliniat importanţa şi dimensiunea europeană a acestui proiect la nivel educaţional, accesul la finanţarea europeană contribuind la ridicarea calităţii activităţilor educaţionale şi la privilegierea dimensiunii multiculturale.

A urmat apoi prezentarea unor materiale informative în format digital/power-point asupra Uniunii Europene şi asupra obiectivelor şi activităţilor proiectului multilateral Comenius. Elevii claselor a III-a şi a IV-a au încântat audienţa cu imnul Step by Step intonat în română şi în limbile ţărilor partenere, imnul Uniunii Europene, ţinuta lor reprezentând drapelele României, Franţei şi Italiei.

Steluţa aurie pe care toţi copiii o aveau în piept a transmis mesajul apartenenţei noastre la marea familie europeană, reprezentând în acelaşi timp propunerea echipei din România drept logo al proiectului.

Între 28 ianuarie 2010 – 2 februarie 2010, Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” va primi vizita partenerilor francezi. Atât elevii, cât şi cadrele didactice implicate în proiect, se vor mobiliza în vederea unei bune desfăşurări a tuturor activităţilor şi acţiunilor care se vor derula.

Echipa de proiect:

Prof. Tabără Camelia – reprezentant legal al instituţiei

Prof. Iurişniţi Cristina – coordonator proiect

Matei Irina – învăţător coordonator activităţi clasa a III-a C

Catalano Cristina – învăţător, coordonator activităţi clasa a IV-a C

Cantor Domniţa – învăţător clasa a III-a C

Mihalca Oltiţa – învăţător clasa a IV-a C

Cristuş Veronica – profesor limba engleză

Coordonator proiect prof. Cristina IURIŞNIŢI

Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu, Bistriţa

Educarea auzului fonematic în corectarea tulburărilor de limbaj

Auzul fonematic reprezintă o particularitate a auzului uman de a recepta sunetele vorbirii şi de a diferenţia elementele fonematice în procesul articulării şi coarticulării. Prin examinarea auzului fonematic se poate vedea în ce măsură există o tulburare de limbaj. Auzul fonematic se deosebeşte de auzul fizic şi nu se confundă cu acesta. Un om poate să aibă un auz fizic foarte bun şi un auz fonematic foarte slab. Când auzul fonematic este deficitar, recepţia limbajului este şi ea deficitară şi nici emisia vorbirii nu este corectă; de aceea trebuie să se acorde o atenţie deosebită tulburărilor de vorbire care au drept cauză deficienţe ale auzului fonematic. Tulburările auzului fonematic pot merge de la incapacitatea diferenţierii tuturor sunetelor sau numai a unora, până la imposibilitatea perceperii chiar a silabelor şi cuvintelor, ca unităţi specifice limbajului.

Auzul fonematic se dezvoltă odată cu îmbunătăţirea mişcărilor articulatorii; la rândul său, acesta duce la îmbunătăţirea autocontrolului pronunţiei şi la formarea mişcărilor articulatorii corecte. Fiecare individ, când pronunţă, face o comparaţie între pronunţia sa şi cea a persoanelor din jurul său; de asemenea, trebuie să realizeze un autocontrol permanent cu ajutorul auzului asupra tuturor emisiilor sale. Un auz fonematic deficitar face imposibil acest lucru, ceea ce duce la apariţia unor tipuri de dislalii, tulburări de voce, rinolalii. Pe lângă faptul că logopatul respectiv nu este conştient de tulburările sale, el are dificultăţi şi în recepţia vorbirii, chiar a sensului acesteia. Cel mai defavorizant dintre factorii determinanţi ai tulburărilor de auz fonematic este lipsa comunicării susţinute cu copilul încă din primele luni de viaţă. Lipsa unui mediu natural de vorbire şi neexersarea capacităţii de identificare şi discriminare a fonemelor sunt incriminate în legătură cu aceste tulburări (cazurile determinate de factori care ţin de structura intelectului sunt mult mai puţine decât s-ar putea crede). Dacă se începe şcolarizarea fără a fi înlăturate deficienţele auzului fonematic, acestea vor determina dificultăţi nu numai de emisie, dar şi de discriminare a literelor şi reprezentării lor în plan grafic.

Se impune examinarea auzului fonematic ori de câte ori suntem confruntaţi cu dificultăţi de achiziţie a limbajului vorbit şi scris. În acest sens, trebuie urmărite următoarele obiective: modul cum înţelege copilul vorbirea noastră, dacă rezolvă bine sarcinile, reacţiile copilului la instrucţiuni.

Putem constata dacă sunt probleme cu auzul fonematic urmărind comportamentul şi reacţiile spontane ale copilului în timpul examinării: distanţa de la care copilul aude şi decodifică vorbirea şoptită; dacă în timpul examinării reproduce cele auzite şi în ce fel; dacă din câteva cuvinte auzite a dedus propoziţia; dacă face apel la labiolectură; dacă s-a aşezat în aşa fel încât una dintre urechi să fie îndreptată către examinator; cum reproduce sunetele perechi, cuvintele paronime şi cele cu punct de articulare apropiat.

O ameliorare a percepţiei auditive a sunetelor prin exerciţii de dezvoltare a auzului fonematic atrage după sine, pe baza efectului lor acustic, un autocontrol şi o dirijare mai precisă a mişcărilor de articulaţie. Mulţi copii dispun de capacitatea motrică necesară articulării corecte a sunetelor, dar auzul lor s-a deprins cu o pronunţie defectuoasă. În aceste cazuri, dificultăţile de pronunţie se găsesc în deficienţe ale auzului fonematic. Înainte de a pronunţa anumite sunete, copilul le aude de nenumărate ori. Încercând să le reproducă, el îşi ascultă simultan pronunţia şi o compară cu modelul recepţionat din mediul înconjurător. Pe baza autocontrolulului auditiv, se produce o legătură inversă (feed-back), de la efectul acustic spre dirijarea centrală a mişcărilor de articulaţie a sunetelor. La copii, în perioada însuşirii sistemului fonetic al vorbirii, pot să apară unele neconcordanţe în ierarhia feed-back-urilor (auditiv şi tactil-kinestezic).

Maturizarea, uneori mai lentă, a proceselor neurologice ce stau la baza capacitaţii de percepere şi de diferenţiere auditivă, în special a sunetelor cu frecvenţă înaltă, faţă de capacităţile motrice, determină frecvent pronunţia eronată a sunetelor siflante. Copilul ce prezintă o întârziere în dezvoltare percepţiei şi a discriminării auditive a unor sunete are de rezolvat, când auzul său ajunge la maturitate, o dublă problemă: el trebuie să înveţe nu numai pronunţia corectă a sunetelor, dar şi să se dezveţe de substitutele inadecvate pe care le-a folosit în încercarea de a reproduce modelele auzite.

Numeroşi factori în faza de dezvoltare a vorbirii, ca pronunţia incorectă a celor din jur, o hipoacuzie pasageră, lezări ale timpanului, lipsa dinţilor, pot să contribuie la însuşirea şi fixarea unui model defectuos de pronunţie. Fenomenul de identificare eronată a sunetelor este caracteristic şi dislalicului, în special senzorial. Acesta aude deformat unele sunete pe baza modelului greşit învăţat anterior, dar este convins că pronunţă bine. Prin repetarea greşită a sunetului îşi consolidează greşelile în vorbire.

Auzul fonematic se examinează cu subiecţii faţă în faţă, cu copilul întors cu spatele sau cu faţa ascunsă după un paravan. Tulburările auzului fonematic pot merge de la incapabilitatea de diferenţiere a unor sunete (ex.: siflante între ele, siflante de şuierătoare), până la incapabilitatea de a percepe silabe sau chiar cuvinte. Deficienţele de auz fonematic fac imposibil autocontrolul auditiv.

Obiectivele educării auzului fonematic au în vedere formarea percepţiei fonematice, formarea capacităţii de diferenţiere fonematică, educarea pronunţiei ritmice şi melodice, educarea atenţiei şi memoriei auditive.

În educarea atenţiei auditive, trebuie să luăm în considerare faptul că unii copii aud numai sunetele care provin de la surse pe care le văd sau de care le este atrasă atenţia. Astfel, ei nu îşi recunosc numele la o chemare repetată, dar îl sesizează brusc când li se adresează direct. Uneori, din lipsă de atenţie auditivă, deşi aud cuvintele pronunţate şi de la distanţă sau în şoaptă, nu reacţionează la chemare; acest lucru se întâmplă, nu din neascultare, ci pentru că, fiind concentrat asupra unei activităţi, realmente nu le sesizează. Incapacitatea de a asculta cu atenţie vorbirea celor din jur este una dintre cauzele nu numai ale pronunţiei dislalice, dar şi a insucceselor muncii de corectare.

Exerciţii pentru dezvoltarea atenţiei auditive:

• diferenţierea sunetelor fizice şi identificarea sursei lor sonore în spaţiu (tobă, fluier, foşnet de hârtie, sticlă, lemn, metal);

• determinarea numărului de lovituri de tobă;

• jocuri: - „baba-oarba”: să răspundă legat la ochi la întrebări de genul „cine te-a strigat, cine te-a strigat pe nume”, să îşi recunoască colegii de joc după voce, „telefonul fără fir”;

• audiţii de recitări, povestiri.

Exerciţii pentru dezvoltarea simţului acustico-motor:

• reproducerea anumitor unităţi ritmice. Pentru a se distinge mai bine elementele variabile ale unităţii ritmice, unele dintre ele rămân nemodificate.

Se recomandă să se bată ritmul cu palma sau cu un creion în masă:

Ex:

Pa pa po

Papa papa po

Papa

Pa-pa-pa-po

Pa-ta pa-ta po

Ta ta to

Tata tata to

Tata to

Ta-ta-ta-to

Ta-pa ta-pa to

• pronunţarea unor serii de silabe opuse

Ex: pa-pe-pi-po-pu-pă-pi / ba-be-bi-bo-bu-bă-bi

• exerciţii pentru însuşirea elementelor prozodice ale vorbirii. Exerciţii de intonaţie pe silabe, cuvinte, sintagme, fragmente de text special întocmite. Ca şi exerciţiu se poate alege imitarea sunetelor din natură (onomatopee) în şoaptă sau tare, respectând ritmul şi accentul.

Ex: şarpele ş-ş-ş prelungit; albina - bâzzz-bâzz - cu „b” accentuat şi „z” prelungit; şoricelul - chiţ-chiţ-chiţ; executarea în ritm rapid a grupurilor de trei silabe: sirena - z-z-z - alternativ, încet şi tare; vântul - vâjj-vâjj – „j” se prelungeşte şi se accentuează; clopotul - bing-bang – „n” se prelungeşte şi se accentuează.

• exerciţii pentru diferenţierea semantică a cuvintelor pe bază de accent. Ex: mobilă – mobile, acele – acele, lături –lături, copii – copii.

Exerciţii pentru dezvoltarea memoriei auditiv-verbale

Aceste exerciţii contribuie la dezvoltarea capacitaţii de însuşire şi de reproducere corectă a succesiunii sunetelor în cuvinte:

• reproducerea unor serii de sunete: r, s, c, s, l, m;

• reproducerea unor serii de silabe fără sens: sa-sa, so-so, si-si, ti-ca, te-ca, te-că;

• reproducerea unor cuvinte fără sens: enden, nida, tina, saraca, tica etc.;

• să memoreze după auz cuvinte şi propoziţii selecţionate pentru sunetul la care se exersează pronunţia;

• concurs pentru învăţarea după auz a unor texte (proverbe, ghicitori, versuri, cântece).

Exerciţii pentru dezvoltarea capacităţii de diferenţiere a sunetelor

Această etapă este impusă şi de faptul că unele sunete au modul şi locul de articulaţie foarte apropiat şi, de aceea, există posibilitatea de a le confunda. În acest scop se folosesc două metode:

Metoda exerciţiilor - copilul este antrenat prin exerciţii să îşi analizeze propria pronunţie, atât sub aspect acustic, cât si motrico-kinestezic, şi să sesizeze greşelile. Exerciţiile de diferenţiere fonematică se aplică gradat, pornind de la diferenţierea sunetelor izolate, la diferenţierea lor în silabe, cuvinte şi propoziţii. Diferenţierea se face după patru criterii: din punct de vedere acustic (consoană; vocală), după locul de formare (s-siflantă; h-velară, s-; c-alveolară, s-; t-dentală, s-; m-labială), după modul de formare (s-fricativă; b-ocluzivă, s-t-africată), din punct de vedere al sonorităţii (s-surdă; z-sonoră). În cadrul acestor exerciţii, fonemele se prezintă în perechi şi se asociază de fiecare dată consoana sonoră cu cea surdă pentru a evita desonorizarea (ex: s, z). Diferenţierea fonematică se poate face în cuvinte paronime, fie după auz, fie prin denumire de imagini. Se pot utiliza, de asemenea, o multitudine de materiale, cum ar fi planşe cu imagini şi cuvintele paronime corespunzătoare scrise sub imagine. Cu ajutorul acestor cuvinte se poate face şi o diferenţiere scrisă, nu numai sonoră. Diferenţierea fonematică trebuie făcută şi în scris-citit, deoarece copilul scrie şi citeşte aşa cum pronunţă.

Metoda comparaţiei - copilul dislalic trebuie convins că pronunţia lui este greşită:

• înregistrarea copilului în timp ce vorbeşte, material care îi permite apoi să îşi audă şi să îşi analizeze obiectiv pronunţia în comparaţie cu modelul logopedului;

• dictări de cuvinte sau propoziţii în care apar frecvent sunetele pronunţate defectuos. Solicitând copilului un control auditiv şi vizual permanent, procedeul îl ajută să diferenţieze sunetele problemă, să le observe locul în cuvânt (iniţial, median, final). Exerciţii de pronunţie a logopedului într-una din urechile copilului, concomitent cu pronunţia proprie în cealaltă. La acest exerciţiu se foloseşte, pentru conducerea directă a sunetului, jgheabul format din palmele şi auricularele de la stetoscop, sau căştile;

• exerciţii pentru diferenţierea sunetelor - în alcătuirea materialului verbal pentru exerciţiu se ţine seama de grupările de sunete care se înlocuiesc mai frecvent în vorbirea copiilor dislalici:

- pentru sigmatism: sunete: s-z; s-t; c-j; silabe: sa-sa; za-ja; cuvinte: Someş, soseşte, şosea, steluţă, căsuţă, mulţumesc, seminţe, zare, ceară, jucărie etc.

- pentru rotacism: sunete: r-l; d-m; silabe: ra–la; ro-lo-do; cuvinte: căldură, greblă, pătrunjel, republică, problemă.

Prin folosirea acestor metode în corectarea tulburărilor de limbaj, se realizează concomitent şi dezvoltarea auzului fonematic iar, în felul acesta, consumul de energie este mai mic, iar timpul de corectare, mai scurt. Educarea auzului fonematic, adică a capacităţii de a identifica, discrimina şi diferenţia sunetele limbii, contribuie la realizarea unei pronunţări corecte inteligibile, clare şi cursive.

prof. Mariana Georgeta MOLDOVAN

CSEI nr. 1, Bistriţa

Ateliere în sărbătoare

Manifestările cultural-artistice desfăşurate în toamna anului trecut care au marcat 10 ani de la înfiinţarea Liceului de Arte Plastice „Corneliu Baba” din Bistriţa nu au rămas fără replică nici anul acesta. Astfel, vineri 20 noiembrie 2009, şcoala bistriţeană de arte plastice s-a aflat din nou în sărbătoare, reiterând exprimări plastice deosebit de inspirate şi în acelaşi timp nonconformiste. În acest sens, trebuie menţionat „Firul artelor”, o acţiune colectivă în care au fost implicaţi o mare parte din elevii liceului. Aceştia au desenat pe o bandă de hârtie de dimensiuni impresionante, desfăşurată între cele două imobile ale liceului, sugerând legătura strânsă dintre cele două componente ale formării lor – cultura generală şi pregătirea de specialitate.

Pe parcursul zilei au avut loc expoziţii, spectacole de teatru şi muzică, diverse concursuri, totul încheindu-se cu o prezentare de creaţii vestimentare realizate din materiale neconvenţionale. Totodată, a fost prezentată publicului interesat o expoziţie de ceramică organizată la Turnul Dogarilor, în timp ce expoziţia de pictură şi desen intitulată „Oraşul meu” s-a desfăşurat în Galeria de Artă a Liceului de Arte Plastice „Corneliu Baba”. De asemenea, în aceeaşi locaţie, a avut loc şi expoziţia concursului internaţional „The Power Of Peace”, activitate desfăşurată în colaborare cu Asociaţia Lions Clubs Internaţional în anul lionistic 2009/2010.

Colaborarea cu Liceul de Muzică „Tudor Jarda” din Bistriţa a completat remarcabil evenimentul, fiind prezente cu concerte grupul „Celtic Voice” şi „Cvartetul Ethos”. O altă surpriză oferită de către elevii aceluiaşi liceu a constat în prezentarea unui interesant spectacol de teatru. După căderea serii, participanţii au asistat şi la o videoproiecţie ambientală (în curtea liceului) cu imagini realizate pe parcursul manifestărilor.

Cu ocazia acestei aniversări, a fost editat un catalog de prezentare a Liceului de Arte Plastice „Corneliu Baba” susţinut financiar, în principal, de Primăria Municipiului Bistriţa.

Entuziasmul cu care au participat elevii la toate activităţile este o promisiune pentru o nouă ediţie la fel de reuşită în anul şcolar următor, întrucât au posibilitatea să-şi pună în valoare creativitatea, stimulaţi cu competenţă şi cu dăruire de cadrele didactice de specialitate, încurajaţi şi preţuiţi pentru talentul lor şi de către profesorii de cultură generală.

prof. Mirela POP

Liceul de Arte Plastice „Corneliu Baba”, Bistriţa

Noiembrie 2009

Educaţia care li se dă tinerilor este un al doilea amor propriu care li se inspiră.

(François de la Rochefoucauld)

EDITORIAL

Viitorul şi prezentul

„Mă interesează viitorul pentru că am de gând
să-mi petrec tot restul vieţii în el”

Copiii reprezintă viitorul unei naţiuni.

Dezvoltarea unei ţări depinde de grija şi educaţia pe care copiii şi tinerii o primesc.

Copiii lumii reprezintă un sfert din populaţie, dar 100% din viitorul acesteia.

Voi ne numiţi viitorul, însă noi suntem şi prezentul.

Astfel de sintagme le auzim rostite frecvent în această săptămână, în care o lume întreagă aniversează, la 20 noiembrie, două decenii de la adoptarea Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului. Sunt 20 de ani în care, cel puţin în plan declarativ şi al documentelor de politici publice, interesul general pentru copil ca fiinţă umană cu drepturi depline a devenit una din principalele contribuţii la evoluţia umanităţii şi a problematicii drepturilor omului.

Motivaţia punctului de vedere comun l-a reprezentat vulnerabilitatea copilului în raport cu societatea, generată de fragilitatea sa fizică şi psihică, de anumitele incapacităţi ce îi sunt caracteristice. „Dată fiind lipsa sa de maturitate fizică şi intelectuală, copilul are nevoie de protecţie şi îngrijire speciale, inclusiv de o protecţie juridică adecvată atât înainte cât şi după naşterea sa”. Drepturile au fost considerate elementele fundamentale prin care pot fi impuse condiţii optime pentru dezvoltarea ulterioară a copilului.

Realităţile nu sunt însă întotdeauna în consens cu generozitatea intenţiilor. Ca urmare, s-au adăugat încă 20 de ani în care comunitatea internaţională a continuat să constate şi să atragă atenţia asupra unei tematici complexe şi, mai ales, asupra perpetuării unor forme grave de încălcare a drepturilor copilului: abuzuri, violenţe, exploatare, traficare, sărăcie, analfabetism, implicare în războaie şi confruntări locale, precaritatea securităţii sanitare şi sociale, deprecierea calităţii vieţii, diminuarea şanselor de supravieţuire. Elaborarea deciziilor cu privire la copil a avut loc de cele mai multe ori în absenţa copilului şi fără consultarea acestuia.

Tocmai de aceea, o reflecţie sumativă asupra evoluţiei percepţiei, a modalităţilor de abordare şi a cadrului referitor la drepturile copilului ne îndeamnă să exprimăm, sintetic şi argumentativ:

Copiii au drepturi! Este o propoziţie declarativă.

Copiii nu trebuie să constituie doar obiectul îngrijirilor şi al protecţiei, ei trebuie să fie recunoscuţi ca posesori de drepturi legale. Copiii şi tinerii trebuie acceptaţi ca şi cetăţeni activi, subiecţi de drept în sens juridic. Se postulează un mod de abordare a problematicii.

Omenirea este datoare să ofere copiilor ce este mai bun din ce are de oferit. Şi le-a dat drepturi! Se construieşte o viziune.

Copiii, ca fiinţe umane, nu au un statut de subordonare faţă de adulţi, care pot face cu aceştia ceea ce vor. Ei nu trebuie consideraţi mini-cetăţeni cu mini-drepturi. Copiii trebuie să fie autorizaţi şi încurajaţi să participe la procesele de luare a deciziilor care le afectează viaţa. Iată deja o atitudine!

Copiii şi tinerii nu îşi cunosc drepturile şi libertăţile în integralitatea şi comprehensiunea corectă a acestora şi nici nu acţionează ca atare. Se naşte o misiune. O misiune de maximă importanţă şi responsabilitate faţă de aceia care se definesc ei înşişi: „Noi nu suntem sursele problemelor; noi suntem resursele de care este nevoie pentru rezolvarea lor. Noi nu suntem cheltuieli; noi suntem investiţii. Noi nu suntem doar copii şi tineri; noi suntem oameni şi cetăţeni ai acestei lumi. Voi ne numiţi viitorul, însă noi suntem şi prezentul”.

Este timpul pentru o nouă perspectivă, bazată pe asumări globale şi schimbări majore, de natură perceptivă, mentală, atitudinală şi legislativă. Apelul nostru se doreşte înscris unui asemenea deziderat de informare, sensibilizare şi responsabilizare a tuturor celor preocupaţi de copil şi viitorul acestuia. Mişcarea pentru drepturile copilului va exista acolo unde toţi cei responsabili sau numai interesaţi vor adera la această cauză.

prof. Angela Livia ŞTEOPAN

Liceul cu Program Sportiv, Bistriţa

FOTOEVENIMENT

Aspecte din activitatea elevilor Şcolii Generale Nr. 4 din Bistriţa prilejuită de parteneriatul Comenius multilateral România–Estonia–Turcia–Spania – „Ecosisteme din Europa”.

„Eco Is Echoing” – Parteneriat Comenius multilateral România – Estonia – Turcia - Spania

Ecosisteme din Europa

În perioada 1-8 noiembrie, Şcoala Generală Nr. 4 din Bistriţa, cu aportul nepreţuit al părinţilor elevilor, a fost gazda primei reuniuni de proiect din cadrul parteneriatului Comenius multilateral pe care şcoala noastră îl desfăşoară alături de Spania, Estonia şi Turcia.

Scopul proiectului este ca elevii să înveţe lucruri noi despre diferite ecosisteme din Europa, concentrându-se pe speciile ameninţate, pe parametrii care le modifică, pe tipurile de măsuri care se iau în zonă pentru protejarea ecosistemelor şi pe influenţa pe care acestea o exercită asupra oamenilor. Aceeaşi problemă va fi studiată în patru contexte socio-culturale diferite şi în locaţii geografice diferite: malurile râului Bistriţa/ România, ecosistemul marin/ Spania, mlaştina/ Estonia şi ecosistemul urban/ Turcia.

Acest parteneriat îi ajută pe elevi să-şi dezvolte o serie de competenţe cheie, cum ar fi: competenţa de comunicare într-o limbă străină (elevii s-au aflat în contact nemijlocit cu şase copii de vârsta lor, din alte ţări europene, timp de o săptămână, şi vor continua schimbul de informaţii şi în viitor), competenţa socio-culturală (elevii află despre alte culturi), competenţe de protecţie a mediului (elevii învaţă despre ecosisteme), competenţe tehnologice (elevii folosesc noile tehnologii, ca de exemplu poşta electronică, prezentările PowerPoint, enciclopediile digitale, internetul etc.), competenţa de a învăţa să înveţe (metodele de cercetare ştiinţifică: observarea, analiza etc.).

Oaspeţii, câte doi profesori şi doi elevi din fiecare ţară participantă, s-au bucurat de o primire caldă şi de un program diversificat, care a inclus şi excursii de documentare la barajul de la Colibiţa şi la Parcul Dendrologic de la Arcalia, dar şi vizitarea altor instituţii de învăţământ din oraş: Şcoala Generală „Dimitrie Cojocaru” din Slătiniţa, structură a şcolii noastre din acest an şcolar, Liceul cu Program Sportiv, Grădiniţa Nr. 4, Palatul Copiilor, unităţi care, alături de Inspectoratul Şcolar Judeţean, prin intermediul d-nei inspector Susana Gălăţan, responsabilă cu gestionarea programelor europene şi comunitare, şi Organizaţia Cercetaşii Bistriţeni, reprezentată prin prof. Sidor Costinaşi, ne-au acordat un sprijin nemijlocit în derularea tuturor activităţilor cuprinse în program.

Dintre acţiunile organizate de şcoală, de un mare interes s-au bucurat prezentările ţărilor partenere realizate de elevi, programul de cântece, poezii şi teatru în limbi străine, seara românească, sărbătoarea de Halloween, vizitarea obiectivelor turistice din oraş, schimbul de idei şi bune practici desfăşurat în cadrul orelor de curs, cu participarea elevilor şi profesorilor străini.

Primirea de care am beneficiat la Primăria Bistriţa ne îndreptăţeşte să sperăm în sprijinul acestei instituţii şi în cadrul altor activităţi ale şcolii noastre.

Discuţiile informale au dus la atingerea dimensiunii europene iar lucrurile pe care le-am aflat despre sistemele de învăţământ din aceste ţări ne-au oferit posibilitatea de a face comparaţii între acestea, de a afla mai clar şi direct unde ne regăsim.

prof. Daniela DANEA

Şc. Gen. nr. 4, Bistriţa

Tulburările de limbaj – influenţă asupra personalităţii şi comportamentului copilului

În logopedia contemporană se acordă o importanţă deosebită efectelor pe care le au tulburările de limbaj în planul personalităţii şi al comportamentului. Ca atare, logopatul nu mai este tratat ca o simplă persoană cu handicap de limbaj, ci este privit din perspectiva educării atât în ceea ce priveşte corectarea tulburărilor de vorbire, cât şi în ceea ce priveşte formarea şi dezvoltarea personalităţii, capabil să adopte comportamente integrative şi adecvate sarcinilor activităţii pe care o desfăşoară.

Tulburările de limbaj, începând cu cele mai simple, determină, la o anumită vârstă, dezorganizarea echilibrului personalităţii şi dezordini comportamentale. Aceste efecte negative pornesc de la neparticiparea şi neadaptarea la viaţa de colectiv, manifestând reţineri în vorbire, inhibiţie în desfăşurarea activităţii, ajungându-se până la dezorganizarea personalităţii. Cu cât handicapurile de limbaj sunt mai grave şi acţionează la o vârstă când persoana face eforturi considerabile pentru afirmarea sa în planul vieţii sociale, cu atât efectele negative sunt mai mari, iar tulburările de personalitate sunt mai accentuate. Dacă în perioada preşcolară, copiii dau puţină importanţă tulburărilor de vorbire, la şcolari, şi mai cu seamă la puberi şi adolescenţi, existenţa acestora poate determina trăirea unor adevărate drame.

Aşadar, la copiii de vârstă şcolară mică, existenţa handicapurilor de limbaj îi împiedică să se simtă degajaţi şi să-şi exprime gândurile şi ideile pe măsura posibilităţilor lor intelectuale. Aceasta îi face să fie nervoşi, deprimaţi şi să treacă uşor de la o stare afectivă la alta. Şi persoanele adulte suportă greu tulburările de limbaj şi nu pot înţelege faptul că frământările în care se zbat nu contribuie la corectarea vorbirii, ci, dimpotrivă, au consecinţe negative. În cazurile în care handicapurile de limbaj există pe fondul altor deficienţe, ca cele senzoriale sau fizice, tulburările personalităţii, deja existente în majoritatea situaţiilor, se accentuează. La debilii mintal, fenomenele nu sunt atât de complicate, deoarece aceştia nu reuşesc, în toate cazurile, să-şi conştientizeze defectele şi nu trăiesc situaţia în mod tensional.

În debilitatea uşoară şi în intelectul de limită, tulburările de limbaj pot constitui, alături de deficienţa intelectuală, factori traumatizanţi, cu efecte în planul comportamental. Indiciul cel mai evident al unor tulburări de personalitate, atât la normali, cât şi la deficienţii senzoriali şi de intelect, constă în adoptarea unor comportamente antisociale, imposibilitatea sau slaba integrare în colectiv, izolarea de colectiv şi închiderea în sine, negativismul şi încăpăţânarea, manifestarea unor atitudini defavorabile activităţii şi subaprecierea acesteia.

Tulburarea de limbaj poate constitui un factor stresant atunci când subiectul nu găseşte înţelegerea necesară faţă de dificultatea sa în vorbire sau când acesta nu întrevede perspectiva corectării ei. În asemenea situaţii, subiectul trăieşte emoţii-şoc, stări prelungite şi dureroase, manifestă nesiguranţă nu numai în vorbire, dar şi în alte activităţi; apare surmenajul fizic şi intelectual, care îşi pune amprenta pe întreaga sa activitate. În cazurile mai grave sau prin existenţa şi a altor handicapuri, suferinţa psihică se accentuează prin instalarea nevrozei, a anxietăţii şi, ca urmare, se manifestă prin izolarea de colectiv şi prin fenomene de dezadaptare.

În studiul personalităţii, psihologii au avut dintotdeauna în vedere şi deteriorarea acesteia, ca urmare a acţiunii unor factori stresanţi. Personalitatea logopatului se poate dezorganiza, iar în conversaţie apar reţinerea şi teama de vorbire, ceea ce creează o stare de inerţie, de rigiditate. Teama de a vorbi se întăreşte sub forma unor legături durabile şi obsedante şi, astfel, poate apărea bâlbâiala, pe fondul dislaliei sau a altei tulburări de limbaj.

Odată cu intrarea în şcoală a copilului cu tulburări de limbaj, tabloul manifestărilor psihice se complică tot mai mult. Solicitarea copilului de a vorbi în faţa colectivului de elevi şi neputinţa lui de a se exprima corect îi provoacă o stare de oboseală intelectuală şi fizică, hipersensibilitate afectivă şi refuzul de a mai răspunde, de teamă să nu greşească. Acestea determină o serie de manifestări comportamentale, care afectează personalitatea copilului şi relaţiile lui cu ceilalţi copii şi cu adulţii.

În funcţie de particularităţile temperamentale, de vârstă, de educaţie şi de dezvoltare mintală, tulburările de vorbire, în general, pot provoca şi o excitaţie psihomotorie, manifestată prin agitaţii permanente, chiar în lipsa unor cauze corespunzătoare. La alţi handicapaţi de limbaj pot apărea manifestări inhibitive, care duc la un comportament rigid, uniform şi fără un activism adecvat momentelor respective. La puberi şi la adolescenţi, trăirea negativă a handicapului de vorbire poate determina tulburări afectiv-emoţionale şi voluntare atât de profunde încât aceştia manifestă o stare depresivă permanentă.

În general, tulburările comportamentale sunt provocate de conflicte lăuntrice, de frământări interne, în cazul în care subiectul nu întrevede rezolvarea situaţiei sale dificile. Când conflictele se prelungesc şi devin cronice, ele influenţează negativ formarea caracterului logopatului şi nu-i stimulează dezvoltarea psihică. La subiecţii cu tulburări de vorbire apar contradicţii în rezolvarea problemelor şi în studierea modalităţilor de acţiune mintală şi practică.

Existenţa tulburării de limbaj la debilii mintal duce la accentuarea handicapului mintal şi de comportament, ca urmare a deficitului funcţiilor de cunoaştere şi de exprimare, a imaturităţii afective, a creşterii sugestibilităţii, impulsivităţii şi rigidităţii psihomotorii. Deficitul de intelect îngreunează astfel aprecierea concretă şi adecvată a situaţiilor de viaţă ce necesită o adaptare comportamentală şi care presupune anticiparea acţiunii, a riscurilor şi împrejurărilor favorabile ce-l solicită.

prof. logoped Gabriela RUSU

Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă, Beclean

Stop, viaţa are prioritate!

Intensificarea circulaţiei pe drumurile publice, în prezent şi în perspectivă, impune cu necesitate abordarea circulaţiei rutiere cu maximă seriozitate.

Alături de alte mijloace care contribuie la educaţia rutieră a şcolarilor, familia, mass-media, activitatea specifică desfăşurată în unităţile de învăţământ constituie un factor hotărâtor în cunoaşterea regulilor de circulaţie, în formarea unor deprinderi practice, corecte de comportament pe drumurile publice.

Orele de educaţie rutieră urmăresc familiarizarea elevilor cu regulile de circulaţie, cu formarea şi consolidarea deprinderilor de comportare civilizată pe drumurile publice în vederea prevenirii accidentelor de circulaţie în rândul copiilor, în acelaşi timp urmărindu-se dezvoltarea unor trăsături de caracter, cum ar fi respectul reciproc, spiritul de întrajutorare, de ordine şi disciplină, dorinţa de autoperfecţionare.

Viaţa a dovedit faptul că, în vederea unei corecte circulaţii rutiere, educaţia elevilor de şcoală generală îşi are o contribuţie de prim ordin. În acest sens, şcoala şi-a propus să activeze forţele care şi-ar putea aduce o contribuţie la îmbunătăţirea muncii în acest domeniu.

S-a ajuns la concluzia că agravarea, în continuare, a sancţiunilor pentru abaterile şi infracţiunile de circulaţie are o limită; ea nu poate creşte mereu. De aici necesitatea de a ne sprijini pe educaţie pentru formarea unui comportament disciplinat în circulaţie. A rămâne numai la câteva noţiuni elementare, care de multe ori nu generează convingeri, este dăunător, apărând astfel necesitatea proliferării acţiunilor educative cu această tematică.

Tinerii, datorită unei atitudini de a se impune atenţiei colective prin risc, pe de o parte, şi a lipsei de experienţă şi de practică, pe de altă parte, participă în mod culpabil la astfel de accidente, unele din ele mortale. De aici nevoia de a angaja în această activitate, pe lângă familie şi şcoală, pe toţi cei care acţionează în această direcţie, indiferent de instituţia căreia îi aparţin.

Obiectivele educaţiei rutiere vizează în egală măsură cunoştinţele, achiziţia de atitudini, clarificarea valorilor şi demersul practic. În perspectivă şcolară, elevul trebuie ajutat în vederea însuşirii cunoştinţelor în materie de circulaţie şi exersarea deprinderilor de tehnică a circulaţiei:

• formarea modului de comportare adecvată pentru folosirea în condiţii de deplină securitate a drumurilor publice;
• investigarea, practicarea şi popularizarea acelor forme şi mijloace de organizare a circulaţiei care să asigure mereu buna ei desfăşurare;
• renunţarea la câştigul de timp, la orgoliu şi prestigiu, la comoditate, la tendinţa de a avea întotdeauna dreptate, renunţarea la anumite acţiuni neindicate, chiar periculoase, pe drumurile publice.

Prevenirea implicării copiilor în accidentele de circulaţie rutieră reprezintă o preocupare de interes naţional. Pentru însuşirea unui comportament adecvat în cadrul traficului rutier, precum şi pentru cunoaşterea regulilor de circulaţie de către elevi, se impune desfăşurarea lecţiilor de educaţie rutieră în cadrul procesului instructiv-educativ din şcoli, urmărindu-se identificarea şi evitarea expunerii la riscurile de circulaţie rutieră, formarea deprinderilor de a interveni în comportamentul greşit al adulţilor în trafic, selectarea corectă a celui mai sigur drum spre şcoală dintr-un set de variante, identificarea şi înţelegerea diferitelor conflicte de interese care pot apărea în traficul rutier, măsuri de prim ajutor, conştientizarea copiilor în alegerea celui mai convenabil mijloc de transport din punct de vedere al siguranţei rutiere şi protecţiei mediului, implementarea cunoaşterii faptului că sentimentele proprii pot influenţa comportamentul rutier, deci şi siguranţa în trafic.

Primii paşi în lumea regulilor de circulaţie sunt făcuţi la grădiniţă, acest demers fiind apoi continuat la şcoală. Cunoscând regulile de circulaţie şi respectându-le, elevii vor putea să se ferească de accidente. Vor afla pe unde trebuie să circule, când să traverseze, care sunt locurile unde să se joace, ce vehicule sunt antrenate în trafic, care este rolul agentului de circulaţie, ce semnificaţie au unele indicatoare şi marcaje rutiere.

Pe parcursul lecţiilor de educaţie rutieră, elevii vor fi încurajaţi să participe la discuţii, să-şi spună părerea, să observe, să completeze, să se informeze, să deseneze, să coloreze, să formeze echipe de lucru cu colegii lor. Pot participa, de asemenea, la concursuri şi serbări astfel ca, în final, să se poată numi „cei mai buni pietoni”.

Prin legea firii, timpul nu poate fi dat înapoi. Singura modalitate pentru ca evenimentele nefericite să nu se mai producă o constituie prevenirea, iar unul din coordonatele prevenirii este educaţia rutieră, prin care copilul să fie conştientizat în permanenţă de riscul prezent pe şosele.

Educaţia rutieră reprezintă o latură esenţială privind integrarea în civilizaţia modernă. Indiferent de vârstă, regulile referitoare la traficul pe drumurile publice impuse de societate pietonilor şi vehiculelor trebuie cunoscute şi respectate cu consecvenţă şi responsabilitate. A circula constituie o sumă de cunoştinţe, un sistem de priceperi şi deprinderi, un stil de comportare, un proces obligatoriu în care este angajată întreaga societate şi de la care nu se poate sustrage nimeni.

Componentă a Educaţiei pentru societate, educaţia rutieră înseamnă educaţia pentru viaţă şi, alături de celelalte categorii de activităţi, ea vine în sprijinul copilului pentru a dobândi cunoştinţe, capacităţi şi atitudini necesare în viaţă. Este destul de dificil de realizat conştientizarea respectării cu stricteţe de către fiecare copil a regulilor de circulaţie, ştiut fiind faptul că unii copii se joacă fără supravegherea părinţilor, circulă pe stradă, pe drumurile publice, fără se fie însoţiţi de adulţi.

Cred că dacă am ajutat un copil să privească semaforul, să înţeleagă semnificaţia culorilor, l-am determinat să nu îi fie teamă de stradă, să respecte sfaturile agentului de circulaţie, înţelegând urmările grave ale unei clipe de neatenţie, ceea ce reprezintă un pas mare în învăţarea unei „lecţie” de educaţie rutieră.

instit. Marineta OLARIU

Şcoala cu clasele I-VIII, Girov, Judeţul Neamţ

Bursa Comenius pentru învăţământul preşcolar, Colchester, Anglia

MOBILITĂŢI INDIVIDUALE – FORMARE CONTINUĂ PENTRU PERSONALUL IMPLICAT ÎN EDUCAŢIE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR. CURS GENERAL DE FORMARE DIN CADRUL PROGRAMULUI DE ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII (LLP) – COMENIUS – PROGRAM AL AGENŢIEI NAŢIONALE PENTRU PROGRAME COMUNITARE ÎN DOMENIUL EDUCAŢIEI ŞI FORMĂRII PROFESIONALE (ANPCDEFP)

Anul 2009 a fost declarat, la propunerea Comisiei Europene, Anul Creativităţii şi Inovaţiei. Uniunea Europeană consideră faptul că principalele pârghii de susţinere a Programului de Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii (LLP) sunt creativitatea şi inovaţia, acestea contribuind într-un mod pozitiv la bagajul informaţional, ocupaţional, social şi antreprenorial al individului pentru o adaptare eficientă în contextul actual al societăţii globalizate.

ANPCDEFP (Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale) reprezintă structura care facilitează obţinerea unor granturi pentru cursuri de formare continuă în spaţiul Uniunii Europene, seminarii de contact, vizite pregătitoare precum şi proiecte bilaterale şi multilaterale Comenius.

În perioada 27 iunie – 4 iulie 2009, am participat la un curs de formare continuă desfăşurat în oraşul Colchester, Anglia, organizat de International Study Programmes, având ca traineri pe Annette Canham şi Anne Hopwood, limba de comunicare fiind engleza. La curs au fost prezenţi 12 participanţi, nouă profesori pentru învăţământul primar, respectiv trei profesori pentru învăţământul preşcolar, din Finlanda, Franţa, Germania, Spania, Turcia, Suedia, Ungaria, Italia, Polonia (2) şi România (2) (am participat împreună cu doamna Oneşan Narcisa de la Şcoala Satchinez, Judeţul Timiş).

Cursul a avut ca tematică pedagogia şi didactica, educaţia interculturală, abordarea incluzivă, cetăţenia şi dimensiunea europeană, tehnologii ale comunicării şi informaţiei, cetăţenia activă.

Conţinuturile abordate în derularea cursului au constat în discuţii privind educaţia în ciclurile preprimar şi primar, vizitarea şi asistarea la lecţii în cadrul a două şcoli din Colchester cu focalizare pe ciclurile Infant Schools (4-7 ani) şi Junior Schools (7-11 ani), discuţii privind proiectele bilaterale sau multilaterale Comenius, vizite educaţionale la Muzeul de Ştiinţe din Londra, precum şi la Kentwell Hall la Recrearea anuală a Epocii Tudorilor ca un exemplu de bună practică în predarea istoriei la vârstele timpurii.

Am participat, de asemenea, la patru ateliere care se adresau părinţilor: „Să-i ajutăm la teme!”, „Să-i ajutăm la citit!”, „Să-i ajutăm la scris!”, „Să acordăm atenţie copilul nostru!”.

Una dintre cele mai importante activităţi derulate a fost „Prezentarea sistemului educaţional britanic”, la care am sa fac referire în continuare.

În Marea Britanie există două tipuri de şcoli: şcoli de stat, susţinute de guvern, aproximativ 93% dintre copii învăţând în acest tip de şcoală, şi şcoli particulare.

La rândul lor, şcolile de stat se clasifică în:

• şcoli comunitare – susţinute de guvernul local, autorităţile locale sau ale oraşului;
• şcoli voluntare – care aparţin bisericilor romano-catolică şi anglicană (acestea angajează personalul şi suportă cheltuielile de construcţie şi întreţinere). Cu excepţia acestor tipuri de cheltuieli, toate celelalte costuri sunt suportate de guvern;
• şcolile tehnologice – sunt şcoli existente doar în zonele urbane şi sunt specializate într-o singură disciplină (muzică sau competenţe IT).

Şcolile particulare sunt de două tipuri:

• şcoli pregătitoare – acestea pregătesc intrarea în şcolile publice a băieţilor la vârsta de 13 ani iar a fetelor la 11 ani;
• şcolile publice – în ciuda numelui, aceste şcoli sunt cele mai exclusiviste şi mai scumpe din întreaga ţară (Eton).

Vârsta legală pentru începerea şcolii este de cinci ani, însă majoritatea copiilor intră în cadrul sistemului educaţional britanic la patru ani. Vârsta minimă de absolvire este de 16 ani, majoritatea elevilor rămânând însă în cadrul şcolii până la 17 sau 18 ani.

Şcolile de stat sunt clasificate în şcoli primare (4-11 ani) şi şcoli gimnaziale (11-18 ani). Ele oferă un tip de educaţie globală, admiţând o gamă variată de deprinderi. Un număr mare dintre acestea sunt specializate într-o anumită arie curriculară (ex. limbile moderne). Acestea primesc fonduri suplimentare pentru a oferi cursuri specializate. De asemenea, sunt 250 de şcoli care sunt specializate în pregătirea forţei de muncă. Mai există clase sau instituţii care pregătesc copiii cu severe handicapuri fizice şi de intelect. Mulţi copii cu nevoi speciale uşoare sunt integraţi în sistemul de învăţământ normal iar aceste şcoli primesc fonduri suplimentare. Procedurile privind integrarea copiilor cu nevoi speciale în cadrul şcolilor normale sunt prevăzute în Statutul Copiilor cu Nevoi Speciale.

Toţi copiii care învaţă în Şcolile de Stat urmează Curriculum Naţional de la vârsta de 5 la 17, 18 ani. În Şcoala Primară Curriculum Naţional cuprinde: Engleza, Matematica, Ştiinţă, Tehnologie, Competenţe IT, Informatică, Geografie, Istorie, Artă, Muzică şi Educaţie Fizică.

În şcoala gimnazială, pe lângă aceste subiecte, se însuşeşte o limbă uzuală din spaţiul european, de obicei franceza, germana sau spaniola. Opţional, copiii pot studia educaţia religioasă, însă cu acordul părinţilor.

Curriculumul Naţional este structurat pe patru stagii de competenţe cheie. La sfârşitul stagiilor 1, 2 şi 3, copiii sunt verificaţi de către profesori prin teste scrise. Rezultatele testelor sunt prezentate părinţilor şi sunt făcute publice de către fiecare şcoală în parte. La sfârşitul stagiului competenţe 4, copiii susţin testele naţionale şi primesc certificatul de absolvire a şcolii gimnaziale. Testele naţionale conţin 8-10 subiecte care corespund conţinuturilor din Curriculum Naţional.

Consider că acest curs a constituit o experienţă inedită în formarea mea profesională şi personală, această activitate de formare contribuind la stabilirea de contacte între diferite şcoli europene, la iniţierea unor proiecte Comenius, la o deschidere spre relaţionare şi interculturalitate prin intermediul mijloacelor T.I.C.

Aceste contacte vor contribui la fundamentarea principiilor educaţionale dar şi la cele morale ale diferitelor culturi din spaţiul european precum prietenia, toleranţa şi respectul reciproc.

Fiecare instituţie de învăţământ are o personalitate unică, este diferită de celelalte, dar este important să se promoveze această diversitate educaţională pentru a contribui la formarea unui sistem educaţional european creativ comun.

ed. Vasilica GĂZDAC

Grădiniţa Salva

Modalităţi de activizare şi interactivizare a elevilor la în ciclul primar

Pentru a putea oferi sugestii în ceea ce priveşte activizarea şi interactivitatea elevilor, ar trebui să avem ca punct de plecare definirea celor doi termeni – activizare şi interactivitate – atât de des întâlniţi şi totuşi nu foarte bine înţeleşi de toată lumea. Iată câteva aspecte pentru explicitarea şi operaţionalizarea conceptului multidimensional de activare în viziunea pedagogiei moderne, precum şi punctarea principalelor problematici cu care ea se relaţionează

Practic, activizarea urmăreşte realizarea unei învăţări şi formări active şi interactive, în care cel vizat învaţă să se implice efectiv, intens, profund şi deplin, cu toate dimensiunile personalităţii sale – intelectuală, fizică şi afectiv-voliţională. Activizarea nu neglijează dimensiunea socială a activităţii elevilor, implicarea acestora putându-se realiza în cadrul tuturor formelor de organizare a activităţii lor – frontală, de grup, individuală, forme care, în funcţie de contextul educaţional, pot declanşa, susţine şi amplifica eforturile individuale şi de grup ale elevilor şi chiar eforturile întregii clase, în realizarea predării, învăţării, evaluării.

O lecţie/activitate didactică activă reprezintă activitatea prin care elevul este stimulat să reflecteze, să se implice conştient şi motivat în procesul de învăţare, practic, o activitate desfăşurată de elevi în scopul construirii cunoaşterii sub îndrumarea profesorului care devine mediator.

Activizarea trebuie percepută ca un efort de reconsiderare-transformare a posturii pe care o deţine elevul în procesul de învăţământ, din obiect al educaţiei (aşa cum era în învăţământul tradiţional), el devenind obiect şi subiect al educaţiei, co-participant activ la propria formare şi devenire.

A activiza elevii înseamnă a determina mobilizarea şi angajarea intensivă a propriei lor individualităţi, a tuturor capacităţilor lor reflexive, psihice, cognitive, motrice, afective şi volitive de care aceştia dispun, precum şi a creativităţii lor în vederea realizării unei instruiri şi formări eficiente, care să contribuie semnificativ la dezvoltarea tuturor dimensiunilor personalităţii lor.

Instruirea interactivă este asociată cu un tip superior de învăţare, care se realizează graţie eforturilor intense ale celor care învaţă şi se formează şi care contribuie prin propriile forţe la atingerea obiectivelor (învăţare interactivă).

Obiectivele generale ale pedagogiei interactive sunt în congruenţă cu practicile pedagogice centrate pe activitatea de învăţare individuală sau colaborativă a elevului, profesorii fiind la dispoziţia lui pentru a-l responsabiliza, a-l ajuta să se dezvolte, să-şi modeleze personalitatea şi pentru a-i dezvolta încrederea în sine – obiectiv major în instruirea interactivă. Profesorii îşi propun să îi facă pe elevi să înţeleagă, graţie propriilor experienţe, că există diverse moduri de formare cognitivă şi afectivă şi, în acelaşi timp, îi îndeamnă şi îi sprijină să participe activ şi interactiv la aceste procese în vederea atingerii obiectivelor educaţionale propuse. Pedagogia interactivă este o pedagogie prin obiective, care pune accentul pe libertatea intelectuală a elevului şi pe autonomie, considerate valori fundamentale în educaţie, şcoala fiind asimilată cu un spaţiu de libertate, de creativitate, de motivare intrinsecă pentru elevi şi profesor, un loc în care elevii îşi exersează spiritul activ, critic şi creativ şi îşi construiesc autonomia cognitivă şi educativă.

Învăţarea activă poate fi rodul eforturilor individuale ale elevilor sau al eforturilor colaborative, al interacţiunilor care se stabilesc între ei şi care conduc la progresul cunoaşterii. În acest ultim caz, învăţarea întruneşte, pe lângă atributul de „activă”, şi pe cel de „interactivă”, întrucât eforturile proprii ale elevului, care îi permit acestuia accesul la cunoştinţe, sunt înscrise în schimburi sociale.

Învăţarea (inter)activă este un proces activ, volitiv, mediat intern, în cadrul căruia cel care învaţă descoperă, interferează, construieşte şi resemnifică sensuri, valorificând materiale de învăţat, analizând situaţii şi experienţe etc., trecându-le prin filtrele propriei personalităţi.

Sintagma învăţare activă ne duce cu gândul imediat spre cea de elev activ, principalele elemente care îi asigură acestuia calitatea de a fi activ fiind următoarele:

• intervine efectiv în activitatea didactică, depunând eforturi de reflecţie personală, de gândire, efectuând acţiuni mintale şi practice de căutare (redescoperind noi adevăruri, reelaborând noi cunoştinţe);
• se implică efectiv în procesul de învăţământ, nu numai cognitiv, ci şi psihomotor şi afectiv-atitudinal, ajungând să participe cu plăcere la activităţile didactice;
• valorizează metacogniţia, îşi formează abilităţi şi strategii metacognitive, reflectând asupra sinelui, sarcinii de învăţare, strategiilor de învăţare;
• este co-participant activ şi co-responsabil de învăţarea şi formarea sa;
• îşi asumă riscuri în învăţare şi cunoaştere, îşi alege pertinent metodologiile de lucru;
• realizează demersuri critice şi creative, depune eforturi proprii înscrise în schimburi sociale, în scopul accederii la cunoaştere.

Pentru a promova activizarea şi interactivitatea, elevii trebuie obişnuiţi de timpuriu cu uşurinţa de a întreţine conversaţii cu învăţătorii, colegii, adulţii pentru a li se cultiva aptitudinea de a comunica. Învăţătorul devine organizatorul şi mediatorul unor experienţe de învăţare. În cursul orelor, elevul trebuie pus în situaţia de a participa la rezolvarea unui mare număr de operaţii mintale: discriminare, modelare, argumentare, interpretare de rezultate, generalizare şi particularizare, integrare.

Învăţătorul trebuie să fie conştient că succesul unei astfel de activităţi, cu asemenea implicaţii, este determinat în cea mai mare măsură de natura şi calitatea relaţiilor sale cu elevii clasei şi caracterul relaţiilor pe care acesta ştie să le cultive în rândul lor. Trebuie înlăturată rigiditatea „distantă” care ne separă de elevi, exigenţa sporită, trecând la o consiliere modernă a elevilor. Se pleacă de la premisa că este bine să te consideri un simplu membru al colectivului clasei şi că trebuie să faci efortul să te integrezi în viaţa acestora.

Vorbind din propria experienţă la clasă, i-am ajutat pe elevi să treacă peste reţineri, să-şi exprime în mod deschis opiniile personale, să vorbească despre evenimentele la cere participă, despre calităţile şi defectele lor. Astfel, elevii au dobândit nu numai curajul exprimării unor opinii, ci şi respectul pentru părerile colegilor, ale părinţilor, pentru adevăr, să gândească creativ de mici, să participe singuri la propria cunoaştere, să-i formăm ca oameni

instit. Sanda BUZILĂ

Şc. Gen. „Iacob şi Ioachim Mureşanu”, Rebrişoara

Vă dau note mari...!

Se ştie că, încă de la naştere şi până la plecarea sa de pe Pământ, spiritul omului se îmbogăţeşte prin experienţele trăite zi de zi. Unele experienţe sunt pozitive, altele negative, iar cunoştinţele dobândite sunt folositoare binelui, dar şi răului. Cu toţii ne gândim un pic la mai mult conştientizând aceasta. Dacă de-a lungul vieţii mai strângem şi ceva bogăţie materială, putem fi mulţumiţi, sănătate să fie!

Din ceea ce strângem, ţinem pentru noi sau dăruim când este vorba de averea personală. Suntem altruişti sau egoişti. Dacă ne gândim însă la bogăţiile ţării noastre, pe acestea nu avem voie să le risipim aşa cum unii o fac pentru avantaje personale sau pentru a fi lăudaţi.

În continuare mă voi referi la o noţiune abstractă de „avere”, iar a dărui o astfel de „bogăţie” este o faptă atât de gravă pentru educaţia tinerei generaţii, încât merită analizată.

Cândva, într-o şcoală, într-o clasă, în cursul unei ore, la o materie importantă, profesorul (ori profesoara) spune elevilor săi, atunci când le dă notele: „Vă dau note mari, că doar nu le dau de la mine!”

De câte ori îmi amintesc aceasta, mă cuprinde revolta. Este posibil ca cineva care se pretinde „profesor”, implicit „educator”, „pedagog”, care are menirea de a forma şi modela personalitatea încă neformată a adolescenţilor, să procedeze în acest fel? Bineînţeles că nu. Printr-un astfel de comportament le va imprima adolescenţilor pentru totdeauna în conştiinţă ideea că poţi risipi o avere dacă aceasta nu este a ta şi că îţi permiţi să dăruieşti ceva ce nu este al tău doar pentru a câştiga simpatia trecătoare a adolescenţilor care n-au încă o judecată matură şi că ei pot primi ceva ce nu merită, chiar fără muncă.

Desigur, elevii, părinţii şi chiar conducerea şcolii (care nu ştiu cum s-a procedat) sunt bucuroşi să aibă şi să raporteze note mari. Îi ajută pe adolescenţi să pătrundă mai departe în şcolile dorite (cu dosar de medii, din păcate, nu cu examen!) înscriindu-se acolo fără efort, dar îi împinge spre starea de pauperi din punct de vedere spiritual. Ce fel de popor se va ridica? Cine va lua locul generaţiei de azi care munceşte pentru ei, generaţie dintre care unii „dau, că nu dau de la ei”?

Aceste vorbe se aud şi printre maturi (au fost şi ei cândva elevi). Pericolul unei astfel de obişnuinţe creată de această concepţie este uriaş. Îi „învaţă” pe copiii noştri, nepoţii noştri, să nu înveţe, că tot primesc pe nemuncite note mari şi averea (poate fi şi averea ţării lor, nu-i aşa?) e de fapt a nimănui! Extrapolând, aceasta îi face pe tineri neiubitori de ţară şi de Dumnezeu.

Foarte mulţi oameni din jurul nostru au avere materială, şi nu avere spirituală. În faţa Judecăţii Supreme, ne prezentăm cu averea spirituală, alături de gândurile, vorbele şi faptele noastre. Până atunci trebuie să-i învăţăm pe adolescenţi să cunoască din timp şi corect adevărata valoare a notelor primite, a capacităţilor lor, să aprecieze corect şi să poată compara mai târziu valorile ce-i înconjoară, ca să nu risipească ori să-şi bată joc de ceea ce nu le aparţine.

Efortul de a-i educa pe tineri în munca de împlinire spirituală aparţine părinţilor şi celor numiţi în general „profesori”. Profesori – educatori, pedagogi cu adevărat. Nu falşi, nu neaveniţi la catedra unei clase. Dea Domnul să fie unicat în ţara asta! Sau deloc.

prof. Valer POP

Şc. Gen. „Enea Garpini”, Şanţ

Interculturalitate româno-britanică în contextul proiectelor Comenius

Ne aflăm într-un context cultural prielnic pentru a ne dezvolta capacităţile mentale, de socializare, de relaţionare, de explorare. Tot ce trebuie să facem este să ne implicăm, să muncim şi mai apoi să culegem roadele.

În acest sens, programele educaţionale şi de formare Comenius (www.anpcdefp.ro) reprezintă un izvor de cultură, inovaţie, ingeniozitate, informaţie şi interacţionare cu alte culturi şi civilizaţii europene ce ne hrănesc spiritual şi mental. Mai mult decât atât, „Programul de învăţare pe tot parcursul vieţii” (Comenius) ne plasează într-o altă dimensiune educaţională, ne dă o şansă de a fi moderni în predare şi ajută societatea românească de azi prin transferul informaţional şi prin educarea tinerilor utilizând metode interactive şi în acelaşi timp fructuoase. Astfel, ne revine nouă, dascălilor, menirea de a croi o „haină” de o ţinută impecabilă pe care să o poată îmbrăca generaţia tânără şi să o lase moştenire succesorilor.

Am avut privilegiul de a participa la unul dintre cursurile programului Comenius – „Developing Oral Fluency in the English Classroom”– „Dezvoltarea fluenţei la orele de Limba engleză” activitate desfăşurată în Exeter, Marea Britanie. Stagiul a durat două săptămâni, timp în care ne-am înfruptat din bogăţiile Marii Britanii, ne-am încărcat cu energie pozitivă şi am acumulat multă experienţă. Pe lângă România, au fost participanţi şi din alte ţări: Turcia, Spania şi Cehia.

Gazdele au organizat cu măiestrie întreaga activitate, totul fiind impecabil: am putut beneficia de materiale extrem de utile pentru elevii noştri de la centrul de informare şi documentare, am avut la dispoziţie calculatoare conectate la internet, cărţi de literatură, reviste, dar nu în ultimul rând delicatese şi ceai englezesc pe care le-am savurat în timpul pauzelor. Am avut un program destul de încărcat, totul fiind însă bine proporţionat: muncă, dar şi excursii pe coasta Oceanului Atlantic. Pentru noi a fost combinaţia perfectă: studiu şi relaxare.

Îndrumătorii cursului au fost doi profesori extrem de documentaţi, renumiţi în Marea Britanie, Martin Hodge şi Allison McLaren, autori ai unor cărţi de mare valoare. Activităţile au fost bine selecţionate, munca desfăşurându-se în mare parte pe grupe, toată lumea fiind astfel implicată. S-a pus mare accent pe comunicarea orală, pe joc, existând un schimb permanent de experienţă culturală, dat fiind faptul că eram de naţionalităţi diferite. Au avut loc dezbateri pe diferite teme şi s-a încercat o soluţionare a problemelor întâmpinate de profesorii de limba engleză la clasă, făcându-se un schimb de idei ingenioase, de mare folos chiar şi pentru formatori. Materialele şi tehnicile utilizate pot fi aplicate cu succes la clasă, cu garanţia că elevul va reţine informaţia prezentată. Merită menţionat faptul că toată această problematică propune o abordare modernă a predării, implicându-i activ pe elevi.

Poate cel mai important lucru a fost că am locuit la familii de nativi englezi şi am putut observa în detaliu viaţa şi preocupările lor. Am fost uimiţi să găsim la ei sociabilitate, relaxare, răbdare, optimism şi mult umor.

Ne-am întors acasă mai bogaţi sufleteşte, mai împliniţi spiritual, mai înzestraţi mental şi cu adevărat pregătiţi de o nouă abordare didactică.

prof. Ioana GOIA

Şc. Gen. „Avram Iancu”, Bistriţa

Simpozionul Naţional „Şcoala-Famila-Comunitatea, parteneri în educaţie” – la a doua ediţie

În perioada 13-14 noiembrie 2009, la Şcoala Generală Nr. 1 din Bistriţa, s-a desfăşurat a doua ediţie a Simpozionului Naţional cu tema „Şcoala-Famila-Comunitatea, parteneri în educaţie”.

Organizatorii evenimentului au fost Asociaţia Învăţătorilor „AMmA” Bistriţa-Năsăud şi şcoala gazdă, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Bistriţa-Năsăud, Casa Corpului Didactic Bistriţa-Năsăud şi Primăria Municipiului Bistriţa.

În deschidere, au ţinut să evidenţieze importanţa acordată acestui simpozion prof. Olivia Duicu, inspector şcolar general adjunct, din partea ISJ B-N, prof. Ioan Ioja, director CCD B-N, prof. Aurora Pavel, consilier local, din partea Primăriei Bistriţa, Marius Chiuzan, vicepreşedintele Asociaţiei Părinţilor de la Şcoala Generală Nr. 1, Ramona Bîltag, din partea Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Bistriţa-Năsăud.

În plenul lucrărilor, cei peste 100 de participanţi direcţi la acţiune au avut ocazia să afle realizările şcolii gazdă prin prezentarea făcută de directorul acesteia, prof. Mia Şigovan, despre activitatea Asociaţiei Învăţătorilor „AMmA”, prin intermediul înv. Olimpia Cheţa, preşedinta asociaţiei, care a prezentat concret rezultatele proiectului „Şcoala, a doua familie”, având ca beneficiari copii din municipiu ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate, reuniţi într-o şcoală de vară, sub îndrumarea învăţătorilor voluntari de la Şcoala Generală Nr. 1 Bistriţa, despre avantajele învăţării prin proiecte, exemplul fiind oferit de prof. Iuliana Moldovan, metodist al CCD B-N, despre barierele în comunicare şi escaladarea lor, din intervenţia prof. Angela Şteopan.

Structurat pe două secţiuni, lucrări metodico-ştiinţifice ale cadrelor didactice, respectiv concurs de creaţii literare şi plastice ale copiilor, simpozionul şi-a propus promovarea modalităţilor de îmbunătăţire a relaţiei dascăl-elev-părinţi, precum şi dinamizarea interacţiunii dintre cei trei parteneri.

S-au înscris cu lucrări peste 200 de cadre didactice din 29 de judeţe, aducând în atenţie cu preponderenţă exemple de bune practici în realizarea unui parteneriat viabil între şcoală, familie şi comunitate. O secţiune a fost dedicată părinţilor participanţi la lucrările simpozionului, unde au fost citite de către elevi ai şcolii gazdă şi câteva din creaţiile literare premiate.

La secţiunea concurs dedicată elevilor şi preşcolarilor au fost înscrise 350 lucrări plastice şi 90 de creaţii literare, peste 400 de copii manifestându-şi interesul pentru temele propuse. Astfel, la secţiunea creaţii literare, având ca temă „Ai fost şi tu elev cândva”, s-au acordat 12 premii I, 20 premii II, 18 premii III şi 21 de menţiuni, iar la secţiunea creaţii plastice, adunate sub tema „Şcoala în ochii copiilor”, s-au acordat 50 premii I, 60 premii II, 40 premii III şi 50 de menţiuni, lucrările premiate fiind expuse în holul şcolii.

Concluziile au evidenţiat calitatea acţiunii, ţinuta de înaltă clasă, utilitatea exemplelor de bună practică, schimbul de experienţă. Întâlnirea prilejuită de acest simpozion a facilitat cunoaşterea dintre cadre didactice din judeţe precum Sălaj, Cluj şi judeţul nostru, marcând şi începuturi de noi parteneriate.

inst. Codruţa HĂDĂRĂU

Şc. Gen. Nr. 1, Bistriţa

Metodele interactive şi calitatea învăţării şcolare

Puterea dascălului de a-i face pe copii să înveţe zace în metoda sa... Altfel spus, eficienţa actului învăţării, a calităţii lui, depinde într-o mare măsură de intuiţia dascălului în alegerea unei metode adecvate şi de priceperea acestuia în aplicarea ei pentru asigurarea succesului şcolar.

Din ce în ce mai mult ne dăm seama că orice sistem de educaţie ar trebui gândit pentru acela care are nevoie de educaţie sau care trebuie să fie educat. Elanul, vocaţia şi obligaţia de a crea un cadru bun, propice învăţării din toate punctele de vedere, gândindu-ne la o educaţie de calitate pentru toţi copiii presupun schimbare. Schimbarea pozitivă este cuvântul de ordine în educaţia de calitate, într-o şcoală pentru toţi, o şcoală a cunoaşterii utile.

În lumina acestor focalizări, se nasc întrebări fireşti, cum ar fi: Se pot realiza, oare, obiectivele învăţării prin metodologia învăţământului tradiţional? Pot, oare, metodele şi tehnicile tradiţionale să facă faţă unei avalanşe de solicitări emoţionale, cognitive şi metacognitive ale timpului actual şi de mâine?

Schimbarea pozitivă în şcoală şi în învăţare trebuie să vizeze obţinerea de schimbări pozitive în atitudinea faţă de performanţele elevilor, având ca reper-atribute conlucrarea şi colaborarea. Ambele definesc comunitatea învăţării ca profesiune, centrarea pe elev, pe evaluare şi autoevaluare continuă, pe optimizarea modului de a învăţa cum să înveţe.

Ştim din proprie experienţă şi acceptăm faptul că fiecare dintre elevii noştri cheltuiesc timp, efort şi motivaţie în registre variate în confruntarea cu rigorile învăţării sistematice şi evaluate. Unii dintre ei învaţă mai rapid, alţii în ritm mai lent, unii învaţă mai profund, alţii superficial, unii pentru un timp mai îndelungat, alţii pentru perioade mai scurte. Se pune din nou întrebarea: Din ce cauză? Ce explicaţii se pot da? Putem găsi răspunsuri plauzibile, cum ar fi: diferenţele de maturizare biologică şi psihosocială, de capacitate, de motivaţie, de interes, de antrenament şi, nu în ultimul rând, de metoda, competenţa şi calităţile cadrului didactic care asigură instruirea. Pe lângă cele amintite, în urma unei analize atente, se mai pot descoperi şi alte motive de care dascălul trebuie să ţină seama în alegerea şi stabilirea metodelor şi tehnicilor de învăţare: dacă elevul învaţă în clasă, acasă sau la bibliotecă, dacă învaţă singur sau în grup, cu subiecţi de aceeaşi vârstă sau cu un adult, dacă este introvertit sau extrovertit, dacă dovedeşte un stil competitiv sau unul cooperant, dacă gândeşte pozitiv sau negativ în faţa unui eşec etc.

Aşadar, nu putem vorbi de o „nebunie“ a învăţatului, sau de faptul că elevii noştri „se spetesc” învăţând sistematic în şcoală şi în afara ei. Mai degrabă am putea spune că se înregistrează o pierdere a poftei de a învăţa, o scădere a interesului pentru şcoală manifestat de către unii elevi. În acest caz, ca şi atunci când rezultatele învăţării nu ne mulţumesc şi nu putem depăşi aceste situaţii prin ceea ce eram obişnuiţi să facem, trebuie rezolvat prin altceva, căreia în mod frecvent i se spune „cale de urmat” sau, mai simplu, „metodă”, dar una care să-l atragă, să-l stimuleze şi să-l antreneze activ pe elev, să-i redea încrederea şi stima de sine. Din această categorie fac parte metodele interactive, care îl pun pe elev să caute, să investigheze, să experimenteze, să ofere soluţii, să exprime opinii, să analizeze, să sintetizeze, să concluzioneze, altfel spus „îl învaţă cum să înveţe“: să cunoască, să facă, să existe trăind alături cu ceilalţi. Prin intermediul lor, copilul este ajutat să fie elev şi propriul său profesor în acelaşi timp. Rămâne o problemă de actualitate, asupra căreia trebuie să reflectăm mereu gândindu-ne la faptul că „analfabetul de mâine nu va fi cel care nu ştie să citească, ci acela care nu a învăţat cum să înveţe”.

prof. Vali GANEA

Şc. Gen. „Florian Porcius”, Rodna