Februarie 2020

„Profesorul cu adevărat înţelept te călăuzeşte către pragul minţii tale.” (Kahlil Gibran)

În atenția absolvenților de gimnaziu – clasa a VIII-a

Învățământul profesional și tehnic – opțiune pentru prezent și viitor

Pentru anul școlar 2020-2021, Învățământul Profesional și Tehnic (ÎPT) este organizat prin Liceul Tehnologic de 4 ani (IX-XII) cu trei profile: Tehnic, Servicii, Resurse naturale și protecția mediului și Învățământ profesional cu durata de 3 ani. Învățământul profesional este organizat după clasa a VIII-a, cu frecvență, cursuri de zi, finalizat cu examen de certificare a calificării profesionale nivel 3.

- clasa a IX-a– reprezintă pregătirea profesională de bază, cu 5 săptămâni stagii de pregătire practică;

- clasa a X-a și clasa a XI-a, pregătire profesională generală și de specialitate, cu 9 săptămâni stagii de pregătire practică, respectiv 10 săptămâni stagii de pregătire practică.

Elevii beneficiază de susținere financiară prin programul de protecție socială „Bursa profesională” (200 lei lunar). Suplimentar, elevii primesc o bursă de la operatorul economic, cel puțin la nivelul celei acordate din fonduri publice, precum și alte facilități.

Învățământul profesional se organizează în unități de învățământ care au încheiate contracte-cadru cu operatorii economici. Acestea sunt:

1. Liceul Tehnologic Grigore Moisil Bistrița: Operator la mașini cu comandă numerică (28 locuri, Învățământ dual); Sudor (d.c. 14 locuri, Învățământ dual); Lăcătuș construcții metalice și utilaj tehnologic (d.c. 14 locuri, Învățământ dual), Mecanic auto.

2. Liceul Tehnologic Bistrița: Comerciant-vânzător; Tâmplar universal; Electrician exploatare joasă tensiune.

3. Liceul Tehnologic Agricol Bistrița: Mecanic auto; Horticultor; Brutar-patiser-preparator produse făinoase.

4. Liceul Tehnologic de Servicii Bistrița: Ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație; Frizer-coafor-manichiurist-pedichiurist, Bucătar, Cofetar-patiser.

5. Liceul Tehnologic Henri Coandă Beclean: Operator la mașini cu comandă numerică (d.c 20 locuri, Învățământ dual); Confecționer produse textile; Instalator instalații tehnico-sanitare și de gaze; Comerciant-vânzător.

6. Liceul Tehnologic Agricol Beclean: Mecanic auto; Mecanic agricol.

7. Școala Profesională Tîrlișua: Sudor (d.c. 14 locuri, Învățământ dual).

8. Liceul Tehnologic Telciu: Lăcătuș mecanic prestări servicii.

9. Liceul Tehnologic Liviu Rebreanu Maieru: Mecanic auto; Lucrător hotelier.

10. Liceul Tehnologic Florian Porcius Rodna: Mecanic auto.

11. Liceul Tehnologic Lechința: Lăcătuș construcții metalice și utilaj tehnologic.

12. Liceul Tehnologic Feldru: Electrician exploatare joasă tensiune (14 locuri, Învățământ dual); Sudor (14 locuri, Învățământ dual); Confecționer produse textile.

13. Liceul Silvic Transilvania Năsăud: Pădurar; Operator fabricarea și prelucrarea polimerilor.

14. Școala Profesională Tiberiu Morariu Salva: Cofetar-patiser.

15. Liceul Tehnologic ICR Căianu-Mic: Mecanic auto.

16. Liceul Radu Petrescu Prundu Bârgăului: Strungar.

17. Liceul Teoretic CRV Teaca: Comerciant-vânzător.

18. Școala profesională Specială Sfânta Maria Bistrița: Lăcătuș mecanic prestări servicii; Frizer-coafor-manichiurist-pedichiurist, Bucătar.

Absolvenții de învățământ profesional care promovează examenul de certificare a calificării profesionale pot continua studiile în clasa a XI-a la învățământului liceal, zi sau seral.

Așadar fiecărui elev i se asigură șansele de continuare a studiilor în funcție de aspirațiile și potențialul individual de învățare. Este bine ca absolvenții învățământului gimnazial să aleagă cea mai bună variantă pentru viitorul ce le aparține.

Insp. școlar pentru înv. profesional și tehnic,

prof. Speranța UNCIU

Valorificarea tipului de inteligență la școlarul mic

Scopul cercetării:

Identificarea și valorificarea tipului de inteligență la școlarul mic prin diferite activități de învățare în vederea creșterii performanțelor școlare .

Obiectivele cercetării:

Analiza relației dintre rezultatele școlare și activitățile de învățare organizate pe tipul de inteligență dominant (interpretarea calitativă și cantitativă a rezultatelor elevilor) ;

Selectarea de resurse, instrumente de identificarea a tipului de inteligență dominant;

Ipoteza cercetării:

Valorificarea tipului de inteligență dominant în cadrul activităților de învățare la școlarul mic conduce la înregistrarea unor performanțe școlare superioare.

Variabilele cercetării

Variabilele independente ale experimentului: tipuri de inteligență

Variabilele dependente ale experimentului: performanțele școlare

Etapele cercetării:

1. Etapa pretest

S-a desfășurat la începutul anului școlar în semestrul I perioadă în care psihologul a aplicat testul RAVEN pentru a măsura nivelul de dezvoltare mentală al fiecărui subiect din cele două eșantioane (experimental și de control). Tot în această perioadă, la ambele clase s-a aplicat chestionarul de identificare a tipului de inteligență .

La sfârșitul semestrului I s-au centralizat performanțele școlare obținute de subiecții din cele două eșantioane ( experimental și de control) și tipul de inteligență dominant pentru fiecare subiect.

2. Etapa formativă

S-a desfășurat pe parcursul semestrului al II-lea, etapă în care s-au introdus activități de învățare pe tipuri de inteligență la nivelul grupului experimental. Sarcinile didactice au stimulat dezvoltarea inteligențelor multiple ale fiecărui elev, permițând valorizarea tuturor elevilor, chiar și a celor cu rezultate slabe la învățătură, oferindu-le tuturor șansa de a avea satisfacția propriei reușite.

3. Etapa posttest

În cadrul acestei etape s-au centralizat performanțele școlare obținute de subiecții din cele două eșantioane ( experimental și de control) la sfârșitul semestrului al II-lea.

Analiza și interpretarea rezultatelor

În urma analizei rezultatelor înregistrate de cele două eșantioane se poate observa o diferență semnificativă între rezultatele celor două grupe în favoarea grupei experimentale, la care s-a introdus variabila independentă. Rezultatele elevilor de la eșantionul experimental înregistrate la sfârșitul semestrului al II-lea sunt mai bune decât cele înregistrate la sfârșitul semestrului I iar acest lucru s-a realizat datorită eficienței activităților de învățare specifice tipului de inteligență dominant. Sarcinile de învățare au fost realizate în așa fel încât să valorifice potențialul de gândire și acțiune al elevilor, determinând implicarea lor superioară în activitatea didactică.

Interpretarea rezultatelor a condus la confirmarea ipotezei de lucru: valorificarea tipului de inteligență dominant în cadrul activităților de învățare la școlarul mic a condus la optimizarea procesului instructiv-educativ și la creșterea de performanțe școlare.

Bibliografie

1. Albulescu, I., Albulescu, M. (2000). Strategii de predare și învățare a disciplinelor socio-umane, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca.

2. Bocoș, M. (2003). Cercetare pedagogică. Suporturi teoretice și metodologice, Ediția I și a II-a, Editura Casa Cărții de Științe , Cluj-Napoca.

3. Bocoș, M. (2007). Teoria și practica cercetării pedagogice, Ediția a II-a, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca.

4. Gardner, H. (2006). Inteligențe multiple. Noi orizonturi (II), Editura Sigma, București.

prof. înv. primar Zamfira CÂMPEAN

Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” Năsăud

Un nou Erasmus+ la Liceul Teoretic „Solomon Haliță” Sângeorz-Băi:

EN ROUTE VERS LE FUTUR! / ON THE WAY TO THE FUTURE!

În perioada 6.01.2020 – 10.01.2020 s-a desfășurat prima întâlnire transnațională a Proiectului Educațional Internațional Erasmus +2019-1-KA202-063096 aprobat spre finanțare de către Agenția Națională FR01 Agence Erasmus+ France/ Education et Formation, instituția aplicantă fiind Școala Vocațională Lycee Professionnel Anne Vaute, Castres, Departament Tarn, France. Proiectul intitulat „En route vers le futur!” respectiv „În drum spre viitor!” are ca obiectiv principal schimbul de bune practici între cele 5 școli din 5 țări partenere: Lycee Professionnel Anne Vaute, Castres, Departament Tarn, FRANȚA; Liceul Teoretic Solomon Haliță Sângeorz-Băi, Bistrița-Năsăud, ROMÂNIA; Mavikent Mustafa Ayse Acarbulut Anadolu Lisesi, Antalya, TURCIA; Profesionalna Gimnaziya Poikonomicheska Informatika Dzhon Atanasov, BULGARIA; Srednja Skola Valpovo High School Dr. Franje Tudmana, CROAȚIA.

Ideea acestui proiect a pornit de la datele statistice furnizate de Comisia Europeană cu privire la părăsirea timpurie a școlii, abandonul școlar- cauze și fenomene sociale. Proiectul propune elevilor să-și descopere motivația necesară continuării școlii și dobândirii unei diplome cu scopul unei mai bune inserții pe piața muncii din Europa. Ținta strategică finală este de a înțelege rolul și importanța educației școlare în viața socială a tinerilor în general, după ce vor fi descoperit și creionat profilul lor profesional și portofoliul de competențe și abilități pe care școala le formează prin metode de instruire formale, nonformale și informale. Un accent deosebit se pune pe educația în cadrul școlilor profesionale, vocaționale care au ca finalitate dobândirea unor competențe practice reale și a unor forme de absolvire specifice cum sunt cele din modelul sistemului educațional francez (forme de bacalaureat diferențiat în funcție de traseul profesional individual al elevului).

Acest proiect este axat pe crearea unui sentiment de apartenență la Uniunea Europeană datorită cunoașterii diferitelor origini culturale, religioase, etnice și promovării și redescoperirii tradițiilor locale din diferite țări europene, uneori foarte îndepărtate geografic. Școlile partenere provin din diferite regiuni ale Europei și au un nivel de dezvoltare socio-economică diferit, dar având un grad mare de sensibilizare a rolului educației școlare și extrașcolare în dezvoltarea spiritului antreprenorial viitorilor muncitori din spațiul european.

Deși la nivelul Liceului Solomon Haliță rata abandonului școlar este foarte mică, activitățile acestui proiect reprezintă bune practici de urmat referitoare la prevenția părăsirii timpurii a școlii respectiv a abandonului școlar cu o cazuistică diversificată în funcție de contextul socio-economic din fiecare țară.

Calendarul proiectului cuprinde două Întâlniri Transnaționale cu rol în managementul proiectului, respectiv implementare- planificare și organizare a activităților proiectului – și două Mobilități mixte de învățare și formare profesională –atât pentru profesori cât și pentru elevi. Prima Întâlnire Transnațională s-a derulat la Lycee Professionnel Anne Vaute, Castres, Frances, localitate situată la 70 de kilometri de orașul Toulouse. Liceul are 696 de elevi și îi formează pentru diferite calificări: însoțitor-asistent în domeniul medical, relații cu clienții, coafezi/e (salon de coafură deschis și publicului), comercianți (dețin un magazin de îmbrăcăminte propriu în care desfășoară activități specifice), opticieni și proteziști (fabricanți de proteze medicale- dețin cele mai bune dotări din toate școlile franceze de profil).

Liceul are un internat modern și o cantină care le asigură elevilor și profesorilor masa caldă la prânz. Se promovează stilul de viață sănătos prin consumul de alimente bio, atât la cantina școlară cu meniuri dietetice (prin lege, o zi pe săptămână nu se servește carne), cât și prin firma de exercițiu de tip organizație (cu rol de a promova consumul de produse naturale) care tranzacționează cu bani reali produse bio de la fermele din împrejurimi, elevii fiind preparatori de sucuri naturale, șampanie fără alcool sau alte produse pe care le vând pe piața reală ajutând economia locală.

În cadrul liceului există de asemenea o secție care are ca misiune lupta împotriva abandonului școlar într-un program numit Lycee Nouvelle Chance du Tarn (Liceul O Nouă Șansă din regiunea Tarn) în care coordonatoarea este ajutată de o echipă de profesori voluntari. Programul se adresează tinerilor cu vârste între 17 și 25 de ani care au părăsit sistemul școlar fără o calificare sau care și-au întrerupt cursurile de mai mult de 6 luni. Astfel, elevii beneficiază de o a doua șansă și de un parcurs de formare personalizat bazat pe mentorat și încredere reciprocă care îi ajută să se redreseze, să-și regăsească stima de sine, să se familiarizeze cu metodologia de bacalaureat și să studieze prin colaborare în grupuri mici facilitându-le obținerea diplomei de BAC sau a calificării pentru a se integra pe piața muncii.

Printre activitățile ocazionate de prima Întâlnire Transnațională amintim: workshop-uri pe probleme tehnice și organizatorice de proiect, prezentarea liceului, întâlniri cu directorii și cadrele didactice, participarea la activități din cadrul programului Lycee Nouvelle Chance du Tarn, stabilirea planului de activități pentru prima mobilitate care se va desfășura în Bulgaria în luna martie 2020, vizite de documentare, schimb intercultural prin vizite la diferite obiective culturale și economice.

Din echipa de proiect a Liceului Teoretic Solomon Haliță fac parte:

- Profesor ec. Măgurean Ștefania Monica – Coordonator proiect, Responsabil Comisia Proiecte Europene;

- Profesor Mititean Varvara – Director – consilier științific limba engleză, reprezentare instituțională;

- Profesor Pop Maria Corina – coordonator tehnic;

- Profesor ec. Croitor Victoria – responsabil activități specifice învățământ tehnologic, monitor de calitate;

- Profesor Buiea Daniela – consilier științific limba franceză, responsabil cu comunicarea;

- Profesor Jarda Elena – responsabil cu diseminarea și activități extrașcolare specifice proiectului.

prof. ec. Ștefania Monica MĂGUREAN,

prof. Daniela BUIEA,

Liceul Teoretic „Solomon Haliță” Sângeorz-Băi

Ziua de 24 ianuarie

La 24 ianuarie 1859 s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române, la scurt timp după numirea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești. După 161 de ani de când s-au întâmplat toate acestea, ziua de 24 ianuarie ne-a făcut din nou să retrăim, cel puțin la nivel de poveste, pașii făcuți de strămoșii noștri pentru tot ceea ce înseamnă România de astăzi. Astfel, la inițiativa unor elevi pasionați de istorie, la Liceul Tehnologic Agricol Beclean s-a pus în scena piesa „Moș Ion Roată și Unirea”, dramatizare după povestirea „Moș Ion Roată” de Ion Creangă. Scenariul a fost scris de doamna profesor Sângeorzan Gabriela. Recuzita piesei a fost asigurată de elevii: Cihărean Filip (X B) și Avram Sergiu-Mirel (XII A).

Actorii acestei scenete au fost elevii: Găurean Daiana Roxana (X B), Tiniș Adrian Marian (IX D), Motogna Valentin (XI A), Păltinean Grigore (XI A), Bucșa Raul (XI C), Mureșan Dorel Marin (XII C). Aceștia au fost pregătiți de doamna profesor Sângeorzan Gabriela.

Spectacolul a fost deschis de domnul profesor Balla Gheorghe-Mirel, profesor de istorie, prin evocarea principalelor momente care au dus la realizarea Unirii Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859.

Mulțumim domnului profesor pentru disponibilitatea și răbdarea cu care ne-a povestit cum s-a petrecut evenimentul.

Astfel, pe data de 23 ianuarie 2020, la ora 11.00, în sala multimedia s-a jucat piesa pregătită cu atâta emoție, emoție care s-a văzut și pe chipul elevilor care au pregătit sceneta. Toată lumea a fost emoționată, unii până la lacrimi.

Mulțumim domnului director, prof. Magdea Mircea-Florin și publicului pentru că au avut răbdare să ne urmărească, să ne răsplătească cu aplauze și să ne suporte emoțiile avute. De asemenea, mulțumim și părinților care ne-au asigurat ținuta vestimentară, creând astfel un tablou complet al evenimentelor desfășurate la data menționată.

Mulțumesc tuturor pentru implicare, participare și înțelegere.

prof. Gabriela SÂNGEORZAN,

Liceul Tehnologic Agricol Beclean

Călătorind prin Palatul visurilor împlinite

Un loc în care cea mai bună prietenă a ta va fi imaginația, unde nici măcar cerul nu mai reprezintă o limită iar lumea poveștilor va fi noua ta casă: Palatul Copiilor Bistrița

Palatul Copiilor Bistrița este, a fost și va fi un tărâm magic în care copiii își descoperă sau își fructifică abilități cu care au fost înzestrați, poate, fără să știe. De asemenea, activitatea extrașcolară de la Palat ajută la trasarea unor noi orizonturi, unor noi direcții de realizare profesională și umană.

Ce este de fapt Palatul Copiilor?

Palatul Copiilor nu e o clădire, e un univers în care fiecare copil se descoperă pe sine, se simte bine, își face amintiri și se perfecționează într-unul sau mai multe domenii. Acest Palat e o etapă prin care fiecare copil trebuie să treacă. Aici nu se dau note, cel mult calificative și steluțe, educația este nonformală iar copiii pot să își exprime ideile fără frică de respingere.

Arta scenei mici cu Ionela-Silvia Nușfelean

Paleta educațională atractivă și foarte variată

Sunt multe domenii în care pot activa copiii, în funcție de preferințe și înclinații, iar cadrele didactice sunt bine pregătite și prietenoase. Vi-i prezentăm pe profesori și cercurile/ grupele coordonate: director Maria Miheștian; Antonia Orban Sima – Teatrul/ Pantomimă; Călin Deiac – Tenis de masă/ Activități fizice adaptate CES; dr. Diana Morar/ Teofil Petrean – Pictură pe sticlă/ Pictură pe lemn/ Pictură/ Desen; Dorel Nicoară – Electronică/ Robotică/ Aeromodele/ LEGO; Ionela-Silvia Nușfelean – Arta scenei mici/ Creație literară/ Poezia Credinței/ Jurnalism; Iulia Istrate – Informatică, Grafică&Multimedia/ Web design/ Programare; Teodor Pușcaș – Dansuri Populare/ Formații de dansuri/ Tradiții și obiceiuri la români; Teodor Vârtic – GO, LEGO; Zina Morar – Dans modern/ Gimnastică ritmică/ Gimnastică aerobică; Profesori voluntari: Brigitte Pop- ABC-ul limbii germane și Ioan Sabin Mureșan – Italiană creativă.

Palatul copilăriei mele

Pot garanta că se face treabă de calitate la acest Palat deoarece și eu am făcut cândva parte din el. Îmi amintesc cu drag de primul text pe care l-am scris, pe când aveam în jur de opt ani, parcă era despre zâna primăvară și îmi era groază să îl citesc pentru că nu mi se părea destul de bun, dar profesoara mea l-a apreciat mult și mi-a dat curaj să perseverez. Cu trecerea timpului, am prins curaj și am creat primul basm intitulat „Patru ursuleți în căutarea pădurii de ciocolată” pe când eram în clasa a VI-a. Acesta a fost publicat în cartea Căutătorii de povești de la Editura Ceconi, în 2013, împreună cu operele altor copii. Nu în ultimul rând, am scris un scenariu intitulat „O aniversare mai altfel” dedicat poetei noastre dragi, Ana Blandiana, care a fost ales de către colegi pentru a fi jucat în spectacol. Piesa a apărut și-n antologia Zece teme și-un poem, carte scrisă de Micii Blandieni Bistrițeni, la Editura Eikon, Cluj-Napoca, în 2012, și care a fost apreciată și de regretatul Romulus Rusan. „Nu pot să-i uit scânteierea din ochii Alexandrei în momentul alegerii piesei ei. Era indiciul că dăruirea ei are ecou, răspuns”, a mărturisit profesoara mea de creație literară, Ionela-Silvia Nușfelean, care mi-a fost mereu alături. Palatul copiilor a fost o experiență magică pentru mine. Poate că atunci nu am realizat, dar acea educație nonformală m-a format și m-a ajutat să cresc într-un mod minunat, descoperindu-mi talente ascunse, iar acum sunt mulțumitoare până la cer și înapoi. Tot ce pot să spun este că, dintr-un copil introvertit și plângăcios, am devenit o tânără capabilă, curajoasă, sociabilă și, câteodată, cu o creativitate ieșită din comun. Mulțumesc, în mod special, profesoarei mele dragi, Ionela-Silvia Nușfelean, un suflet tânăr și frumos care încurajează orice idee năstrușnică să iasă din carapace și să prindă contur.

Eu la vârsta de 12 ani și profesoara mea, Ionela-Silvia Nușfelean, înmânându-mi o diplomă la un spectacol în aer liber, în care am fost atât protagonistă, cât și scenaristă.

Mărturisirile elevilor de azi

Am cerut părerea câtorva copii și tineri absolvenți despre Palat, despre cum i-a ajutat sau cum îi ajută în continuare Palatul, ce au realizat prin intermediul lui și ce așteptări au de la acesta: „Pentru mine Palatul Copiilor Bistrița înseamnă a doua casă! De ce??? Aici am învățat să fac poezii și povești; să creez, să scriu articole. Și, mai ales profesoara Ionela Nușfelean mi-a fost cea mai bună profesoară. De ce??? Nu a vorbit niciodată urât, ne-a pus în spectacole și ne-a ajutat mereu! Acum sunt la Jurnalism și… vă aștept și pe voi!”, a declarat  Ana Ciobanu, elevă în clasa a V-a. De asemenea, tinerii învățăcei nu au ezitat să își exprime și așteptările pe care le au de la Palat: „Eu doresc de la Palat să mă formeze pentru a reuși în lucrurile pe care mi le-am propus, să îmi deschidă porțile minții spre lucruri noi!”, a afirmat Alexandra Gabor, elevă tot în clasa a V-a.

Mărturisirile elevilor de ieri

Eu știam cum m-a format pe mine experiența de la Palat și eram nerăbdătoare să iau legătura cu foștii colegi, pentru a afla și povestea lor. „Am participat la activitățile din cadrul Palatului Copiilor Bistrița încă din clasa a III-a, la mai multe dintre cercurile de acolo. Toate aceste activități m-au ajutat să mă dezvolt ca individ, să evoluez în afara școlii prin activități extrașcolare. Am întâlnit oameni noi și am învățat să fac ceva pentru comunitatea din care fac parte. Am dezvoltat un spirit empatic, mi-am descoperit hobby-urile, multe dintre acestea încă făcând parte din activitățile mele actuale.”, a declarat Alexandra Bălan, elevă în clasa a XII-a; „Palatul Copiilor a reprezentat una dintre cele mai pozitive și constructive experiențe pe care le-am avut. Am făcut parte din cercul de creație literară, care funcționa într-un mod creativ și într-o atmosferă relaxată, lucru care m-a făcut să revin câțiva ani buni. Am învățat lucruri noi, am cunoscut anumite personalități și am mai pus o cărămidă la bazele culturii personale. Cred că cel mai important aspect  din tot parcursul meu în acest cerc a fost faptul că am învățat să îmi exprim personalitatea mai liber, mai autentic și, tocmai de aceea, îl recomand cu căldură.”, a mărturisit Teofana Tomoroga, care, în prezent, este studentă în anul I la Facultatea de Litere. O altă persoană care și-a exprimat impresiile legate de Palat și impactul pe care l-a avut asupra ei, este Paula Suciu, care, în prezent, este învățătoare și studentă la Facultatea de Pedagogie și Științele Educației: „Palatul copiilor a fost, pentru mine, cu adevărat magic. Am adunat valori, deprinderi, bucatele din ceea ce sunt azi la fiecare pas. Cu siguranță nu mi-aș fi permis să particip la cercuri creative dacă nu ar fi existat această alternativă și sunt convinsă că nu aș fi fost același om în lipsa ei. Modul în care vorbesc, latura mea creativă, dezinvoltura, se datorează în mare parte frecventării acestor cercuri. Poate m-am grăbit să cresc iar acum aș da orice «să mai încap» în Palatul copiilor.”, a afirmat aceasta.

Concluzii

Ceea ce rămâne de spus este că Palatul copiilor va rămâne mereu în sufletele celor care vor desfășura activități acolo. Sala cu perdele portocalii, scena decorată în funcție de anotimp și atmosfera caldă sunt amintirile mele. Am crescut frumos datorită acestui Palat fermecat și recomand tuturor să trăiască ce am trăit noi acolo.

studentă Alexandra Elena CADAR,

Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării,

Universitatea Babeș Bolyai, Cluj-Napoca

Sublimul smintelii în Don Quijote de la Mancha

După Mihail Bahtin, prin intermediul unei opere ca Don Quijote de Cervantes, comicul a cucerit romanul, imprimându-i o nouă orientare satirică și anticonvențională, ducând la înflorirea realismului social modern. Scriind Don Quijote (prima parte publicată în 1605, a doua în 1615), Cervantes dorea în mod evident să se opună romanelor cavalerești, a căror invenție și construcție i se păreau nesatisfăcătoare. Stânjenit de atmosfera de basm a romanelor medievale, Cervantes își bate joc de uriașii și de vrăjitoarele care agrementează, în mod ridicol, istoriile cavalerești. Atenția lui este atrasă de afirmarea rolului oamenilor în apărarea normei, așa cum se manifestă în îndatoririle cavaleriei și ale curtoaziei. Discursurile lui, vizibil destinate să provoace admirația publicului, nu contenesc să laude curajul și mărinimia, valori atât de importante în literatura medievală. Eșecurile lui sunt datorate stângăciei cu care el aplică aceste principii, iar nu idealurilor propriu-zise.

În susținerea complexității personajului cervantesc, primează trei elemente: primul element este eternul uman pe care îl simbolizează, al doilea îl constituie intenția autorului prin care îi atribuie personajului caracteristici specifice, conforme cu rostul de purtător al său de cuvânt. Cel de-al treilea este independența personajului, originalitatea lui care-i potențează și-i întregește personalitatea, detașându-l de rolul de platformă a ideilor și gândirii cervantești. La 50 de ani, Don Quijote s-a pregătit aproape neîngăduit de mult pentru momentul împlinirii destinului său. La această vârstă, majoritatea oamenilor care au un destin se află în etapa desăvârșirii lui. Or, Don Quijote, caz excepțional, abia acum ajunge la conștiința de sine, conturându-și un ideal căruia îi va sacrifica totul și pentru care va dovedi calități nebănuite. Contrastul dintre intenție și realitate conduce mai degrabă la generalizarea unui antierou, căci atributele sale fizice se opun modelului cunoscut. Don Quijote e bătrân, slab, lipsit de forță fizică, îmbrăcat caraghios și călare pe o mârțoagă ce nu are nimic cu Pegas sau Ducipal (Rocinante, calul pe care și-l alege, e o mârțoagă). E un fel de imagine îmbătrânită, corodată de haz, a unui arhetip. La Cervantes, cavalerul este un anti-arhetip deoarece nu e nici frumos, nici tânăr, iar adversarii nu sunt adesea așa cum cere imuabilul cod, Don Quijote atacând de multe ori ființe nevinovate și lipsite de apărare precum călugări și turme de oi. Prin toate încercările, deși eșuate, el se ridică deasupra condiției de om obișnuit, apropiindu-se măcar prin intenție de modelul ales. Asceza și penitența sunt laitmotive și însăși motivația care animă personajul principal să colinde țara în căutare de aventuri este aceea de a cunoaște nemurirea prin faimă pe toată fața pământului. Personajul se profilează în acest fel asemenea unei caricaturi, neputându-se mândri decât cu un titlu mărunt de noblețe, acela de hidalgo.

Când cel îndrăgostit de romanele cavalerești devine cavaler rătăcitor, acesta consideră absolut necesar să își schimbe numele din Don Alonso Quijano în don Quijote de la Mancha. În manieră similară, când cavalerul rătăcitor, învins și obosit, decide să îmbrățișeze îndeletnicirea de păstor, noua metamorfoză a numelui, din Don Quijote în păstorul Quijotie, reflectă o altă transformare profundă a realității. Ba mai mult, această transformare se reflectă și asupra personajelor secundare, care suferă un proces de quijotizare. El nu se mulțumește doar cu simpla schimbare a propriei identități, ci propune și prietenilor săi să își schimbe identitatea, începând cu numele. Cervantes și-a înzestrat personajul cu o abilitatea existențială cameleonică, care se manifestă printr-o capacitate acută de a îmbrățișa cu aceeași ușurință și intensitate ipostaze diferite unele de altele: hidalgo, cavaler rătăcitor, păstor. Personajul confundă realitatea cu ficțiunea sau imaginația, atunci când pledează pentru adevărul legendelor povestirilor, miturilor de origine antică sau medievală. Pentru el, planul ficțiunii devine sinonim cu cel al realității.

Pentru el, cele trei căi prin care se poate realiza sunt: acțiunea ce constituie rațiunea codului cavaleresc, numită aventură; dragostea de semeni și de Dulcineea, mobilul demersurilor sale, rezultând dintr-o profundă bunătate și cunoașterea, în sensul de înțelepciune, el fiind o memorabilă figură de „nebun înțelept”, care vede lucrurile din perspectiva adâncă a sensului lor ideatic. Personajul nu se află în căutarea bogăției, ci doar a gloriei și a sfințeniei, atribute ce definesc idealul eroului antic și a cavalerului medieval. Alte calități ale eroului, tenacitate, vitejie, cinste, credință, sunt conjugate cu o libertate arareori constrânsă. El nu-și permite niciun compromis, nicio slăbiciune, iar atunci când lucrurile iau întorsături neașteptate în defavoarea lui, știe să le găsească o rațiune care îl absolvă de compromisuri sau de greșeli.

Între aceste personaje, Don Quijote - Sancho Panza, are loc un proces de polarizare interioară. În cuplul cu stăpânul lui, Sancho apare ca alter ego-ul pragmatic al cavalerului. Dacă acesta din urmă luptă cu morile de vânt luate drept uriași, Sancho îl „readuce” pe pământ copleșindu-l cu realitatea sensibilă de care el este profund atașat. Atunci când Sancho cade în robia iluziilor, în scurta lui experiență de guvernator al Baratariei, Don Quijote devine la rândul lui spirit pragmatic, dându-i sfaturile cele mai înțelepte. În felul acesta, terestrul și astralul se găsesc într-o continuă înlănțuire, atrăgându-se și respingându-se reciproc, salvându-se aproape miraculos, în situații limită. Sancho, predestinat a fi „trup și suflet” cu stăpânul său, înțelege că slujirea acestuia este ca o ispășire inevitabilă a unui păcat. El este cel mereu chemat să facă sacrificii dureroase pentru stăpânul său, spre a se obține un efect maxim de comicitate din surprinderea eforturilor disperate ale unui tip meschin de a-și depăși teama și de a-și ajuta prietenul la nevoie, chiar cu prețul durerii fizice. Stăpânul i se pare de multe ori a fi o pacoste pe care o blestemă cu iubire, dar de care este legat pentru totdeauna. Răscumpărarea prin suferință și auto-flagelarea revin obsesiv în roman. Nu numai cavalerul este cel care trebuie să îndure suferință fizică, ci și scutierul său. Pentru salvarea Dulcineei și dezlegarea ei de vrajă, în mod ironic se așteaptă ca ritualul cathartic să fie îndeplinit de Sancho, care trebuie să-și tragă trei mii de bice. „Jertfa” lui creează nenumărate situații comice pe parcursul romanului, deoarece îndeplinirea acestei cerințe devine prilej de negocieri hilare și conversații hazlii. Prin rolul repetat de salvator, Cervantes creează un efect de sanctificare burlescă a lui Sancho. Ironia este că, deși Sancho este departe de a avea calități de ucenic, fiind gurmand, materialist și predispus la înșelătorie spre folosul personal, el este cel chemat să ia calea martiriului, și nu idealistul cavaler, care practică asceza și penitența și se declară apărătorul celor lipsiți de apărare și oprimați. Don Quijote consideră rolul primit de Sancho drept un privilegiu acordat ca grație divină, și nicidecum ca o corvoadă.

Sancho Panza joacă în afară de rolul de scutier pe acela de personaj simbolic ce trimite la arhetipul omului legat de pământ, marcat de instincte, având însă înmagazinată în subconștient o adevărată enciclopedie a înțelepciunii populare. Sancho îl știe pe Don Quijote frumos la suflet și nobil, dar toată adorația pe care i-o poartă, nu-l împiedică pe el, fire pragmatică, să se sustragă autoflagelării pentru salvarea Dulcineei din mrejele ticăloase ale vrăjitoriei, sau să pretindă simbria cuvenită pentru slujba ce-o îndeplinește. Adevărata frumusețe a lui Don Quijote ne-o oferă bezna „nebuniei” lui, cadrul lăuntric unde putem contempla și înțelege adevăratul spectacol al unui suflet încleștat în luptă cu soarta și cu sine pentru transcenderea banalului și cotidianului, luptă tragică, îngreuiată de puterea forțelor inferioare. Însă în ciuda drumului greu, presărat cu nenumărate obstacole, cei doi ajung la o relație armonioasă prin găsirea unui limbaj comun la care au contribuit atât generozitatea stăpânului, flexibil și deschis față de cel mai umil ca el, dar și proverbialul umor al scutierului care, în lipsa unei atitudini bărbătești, găsește întotdeauna o soluție de compromis pentru a ieși din încurcătură. Această parabolă a prieteniei, fiind scrisă într-o modalitate parodică, are momentele ei de haz, chiar și atunci când unul dintre ei este chemat să facă sacrificii pentru a-l ajuta pe celălalt.

Curajul lui don Quijote nesăbuit e calificat drept curată nebunie. El nu are un plan de acțiune stabilit, este omul întâmplării, se lasă în voia aventurilor, dar este pregătit sufletește și fizicește (cu scut, armură și lance). Viața este concepută ca o sursă inepuizabilă de surprize, iar idealul pe care îl are, de a limita și îngrădi răul și nedreptatea, este remarcabil, de o generozitate supremă. Contrastul dintre sarcinile și puterile lui e cu atât mai transparent cu cât don Quijote se încăpățânează să creadă că va reuși să întroneze singur binele în lume pentru veșnica lui glorie. Are și momente de luciditate când percepe corect lumea exterioară, dar din nevoia intimă de visare sau autoiluzionare, conchide imediat că în această realitate negativă nu poate fi vorba decât de mâna răutăcioasă a vrăjitoarelor, deci faptele vrăjite nu țin de esența realității, (care corespunde idealului cavaleresc) ci au doar o oarecare importanță complementară. Dacă astăzi ne amuză, pentru medievali, vrăjitoria era o problemă foarte serioasă, care submina autoritatea bisericii și influența în rău viața socială. Cu toate pedepsele capitale aplicate de Inchiziție, magia, alchimia și mai ales vrăjitoria colorau straniu epoca medievală. Și în epoca lui Cervantes, în prag de timpuri moderne, continuă să se mențină mai ales în mediile sociale rurale și mai puțin cultivate, o atmosferă de mister și groază, o psihoză generată de teama de vrăji și de demonii răufăcători. După credința lui Don Quijote, în acțiunile și aventurile sale se petrec minuni compatibile numai cu vrăjitori potrivnici – preschimbarea uriașilor în mori de vânt, preschimbarea castelului într-un han și invers, dar cea mai nefastă răutate a fost preschimbarea Dulcineei într-o țărancă. Ceea ce pentru toți era realul, pentru Don Quijote era irealul.

Cervantes preia din literatura Antichității această atitudine de venerație a perfecțiunii feminine, dar, fiind vorba de un roman comic, creează un savuros contrast între Dulcineea în viziunea lui Don Quijote și Aldonza Lorenzo, așa cum este percepută de celelalte personaje, în special de Sancho Panza. Arhetipul frumuseții feminine în viziunea lui don Quijote are atribute divine, în timp ce principiul feminin reprezentat de Aldonza Lorenzo este o caricatură a vulgarității și prostului gust. Divinitatea și Dulcineea sunt puse pe același plan atunci când don Quijote cere „cerului”, precum și Dulcineei, ajutor la începutul oricăror lupte. El susține că „nu se poate să se afle cavaler rătăcitor fără stăpână, fiindcă e tot atât de firesc și de trebuincios pentru unii ca ei să fie îndrăgostiți, cum este pentru cer să aibă stele” (I, p 154). Prezent, uneori implicat direct în rezolvarea fericită a conflictelor erotice, Cavalerul Tristei Figuri a rămas el însuși supus erorii, nevoind să se desprindă de himera minții și sufletului său: inegalabila și inexistenta Dulcineea del Toboso. Figura eroului este iarăși sublimă și ridicolă în același timp, căci se teme ca nu cumva să fie siluit și pus în situația de a-și pierde curăția. Comicul se amplifică odată ce aflăm ca fiind o mare nenorocire pentru erou pericolul permanent în care el crede că se află fidelitatea ce i-o poartă Dulcineei. Poate comicul cel mai savuros din roman este în scena în care don Quijote se adresează falsei Dulcineea, o țărancă urâțică. Tonalitatea replicilor contrastează cu gravitatea și eleganța dialogurilor între îndrăgostiții din romanele cavalerești. Mai mult, contrastul dintre stilul umil al țărăncii și retorica înaltă a lui don Quijote au scopul de a produce o dublă ruptură, cum aprecia Erich Auerbach: una la nivel stilistic și alta la nivelul acțiunii, deoarece falsa Dulcineea cade de pe măgar. Cu toate aceste dovezi evidente, don Quijote rămâne neprihănit, neclintit în statornicie, nici de prințesa Micomicona și de regatul ei, nici de Altisidora sau vreo altă fermecătoare vânătoriță.

Transformat într-un mit al luptei cu morile de vânt, romanul prezintă o punte peste timp, care unește trecutul cu viitorul datorită valențelor multiple și complexe pe care le ia romanul lui Cervantes. Fenomene precum intertextualitatea, parodia, cuplul comic, peripeția sunt numai câteva dintre formele comice surprinse. Relația profundă cu dimensiunea arhetipală, reprezentând atât o parodie cât și o transfigurare a miturilor anterioare, constituie geneza unuia dintre miturile esențiale ale umanității.

Bibliografie:

Bahtin, Mihail – (1982) Probleme de literatură și estetică, traducere de Nicolae Iliescu, Editura Univers, București

Bahtin, Mihail – (1974) Francois Rabelais și cultura Evului Mediu, Editura Univers, București

Borbely, Ștefan – (2013) De la Herakles la Eulenspiegel, Eroicul, Editura Contemporanul, București

Călinescu, Matei – (2003) A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii, traducere de Virgil Stanciu, Editura Polirom, Iași

Cervantes, de Miguel – (2016) Don Quijote de la Mancha, vol. 1-2, traducere și note de Ion Fruzetti și Edgar Papu, editura Polirom, Iași

Cervatiuc Olaru, Andreea (2006) – Don Quijote punte între mituri, Editura Floare Albastră, București

Popa, Marian (1980) – Comicologia, Editura Univers, București

prof. Mihaela FRENȚIU,

Liceul cu Program Sportiv Bistrița