Decembrie 2019

Un profesor îşi pune amprenta asupra eternităţii. (Henry Brooks Adams)

Câteva impresii despre cursul CRED...

„Un învățător bun este cel care-și pune întrebări despre orice învață. Ideile vechi nu pot înrobi un om, întrucât se schimbă și iau forme noi. Să folosim așadar bogățiile filosofice ale trecutului fără să uităm însă provocările pe care lumea prezentă le așază.”

Confucius

Societatea este într-o permanentă schimbare, fapt care își pune amprenta și asupra educației. În general aceste schimbări pun în centrul atenției elevul, promovează idei care vizează reușita școlară, valori cum sunt: gândirea critică, cooperarea, creativitatea, întrajutorarea între elevi. Omul de astăzi nu-și mai poate asigura o „învățătură pentru o viață”, oferită odată pentru totdeauna, de care apoi să se poată folosi permanent. Astfel, investiția în inteligența, creativitatea și capacitatea de inovare a indivizilor, a grupurilor devine extrem de importantă pentru viitor. Tocmai de aceea, cadrele didactice sunt primele care trebuie să cunoască tendințele și politicile educaționale actuale și, în același timp, să depășească cadrul tradițional al conceperii activităților, să-l activizeze pe copil în propria formare și educare, urmărind formarea la acesta a unui profil care să răspundă nevoilor sociale, aspirațiilor personale și culturale contemporane.

În domeniul învățământului, formarea profesională a cadrelor didactice este o necesitate, în scopul asigurării unui nivel cât mai înalt de educație și formare care să conducă la creșterea spirituală a națiunii și dezvoltarea capacității persoanelor de a lua decizii în mod independent. Școala are un rol important ca fundație pentru viitor și ca factor principal responsabil cu dezvoltarea competențelor profesionale. În consecință, perfecționarea continuă a cadrelor didactice devine o investiție superioară în creșterea calității muncii formativ-educative pentru viață.

În acest context, cursul de formare „Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți” vine în întâmpinarea acestor necesități. Programul își propune să dezvolte competențele cadrelor didactice din învățământul primar de a promova practici didactice integrate eficiente la clasă, în contextul aplicării noului curriculum național.

Am făcut parte din prima serie de cursanți din județul Bistrița-Năsăud și anume din grupa 4, care a desfășurat acest curs la Colegiul Național „Petru Rareș” Beclean, în perioada 2 septembrie- 31 octombrie 2019. Acum, la absolvirea cursului, m-am hotărât să scriu câteva rânduri despre cursul CRED, pentru a trage unele concluzii, cât și pentru a oferi un feedback formatorilor noștri.

Chiar dacă, la început, cursul a fost privit cu oarecare reticență cauzată de întârzierea cu care am considerat noi că se desfășoară, în foarte scurt timp, ne-a captat atenția tuturor și ne-a conștientizat asupra importanței acestuia. Trebuie să amintim și de faptul că programul cursului a fost puțin obositor, deoarece toți cursanții am fost persoane cu familie, copii și serviciu, iar alocarea timpului și energiei pentru achitarea tuturor sarcinilor, ne-a solicitat într-o oarecare măsură.

Dar, trecând peste toate acestea, cursul ne-a adus multe beneficii. În primul rând, vreau să amintesc faptul că am avut parte de formatori deosebiți, persoane bine pregătite, care prin naturalețea lor, dar și prin competențele deținute, au reușit să ne atragă atenția, să ne implice cu plăcere în rezolvarea sarcinilor și provocărilor și nu în ultimul rând, să facă din noi o grupă unită, motivată, activă, închegată. Apreciem faptul că pe lângă parcurgerea temelor obligatorii, ne-au împărtășit din experiența domniilor lor, ne-au dat exemple de suflet, ne-au vorbit cu blândețe și bunătate.

Structurat pe 3 module, în care am studiat Curriculumul Național, fiecare disciplină de studiu din învățământul primar din perspectiva didacticii specialității, cât și aspectele transversale în abordarea și implementarea Curriculumului național, cursul s-a dovedit a fi unul util în activitatea noastră la clasă, făcându-ne să punem accent pe unele elemente oarecum neglijate până la acel moment. Structurat pe două tipuri de activitate, formare față în față și formare on-line, cursul a adus și un element important de noutate pentru noi – webinarul, adică o videoconferință, un instrument modern, deosebit de util în activitățile prezentului.

Acest curs ne-a format o nouă viziune asupra activității didactice. În cadrul acestuia, am învățat despre cele 8 competențe cheie, recomandate de Comisia Europeană (2007), fiind adaptat în învățământul românesc pentru „profilul de formare al absolventului”. Competențele cheie sunt prezentate ca rezultate ale învățării, fiind ansambluri de cunoștințe, abilități și atitudini care urmează să fie formate tuturor tinerilor, ca instrumente sociale și culturale pentru învățarea pe parcursul vieții.

Marele avantaj al cursului l-a constituit activitatea practică. În cele 88 de ore alocate aplicațiilor practice, ne-am prezentat ideile, am ascultat propunerile colegilor, am venit cu completări, opinii și propuneri, am schimbat idei și experiențe, atât în activitățile cu participare directă, cât și în cadrul celor on-line. Am abordat teme de mare interes, ca de exemplu: studierea planurilor cadru și lectura personalizată a noilor programe școlare în relație cu profilul de formare al absolventului, modul de realizare a proiectării integrate în vederea obținerii unor experiențe semnificative de învățare. Un aspect foarte important ce am studia, au fost clișeele didactice care pot apărea la fiecare disciplină, conștientizând efectele negative ale rutinei și căutând să evităm aceste clișee în activitatea noastră la clasă. Tot aici, am abordat și teme de consiliere și dezvoltare personală și am învățat despre rolul cadrului didactic în crearea și dezvoltarea unor medii de învățare incluzive. Am învățat, de asemenea, despre diverse dizabilități la elevi și am realizat planuri de acțiune pentru integrarea cât mai reușită a copiilor cu CES.

Activitățile s-au desfășurat pe grupe, provocările formulate de formatorii noștri au condus la interactivitate, cooperare, multă implicare, dezbateri și discuții constructive. Toate informațiile asimilate la acest curs sunt importante pentru activitatea didactică, fiindu-ne de mare ajutor în munca noastră de zi cu zi.

Pe lângă toate aceste aspecte formativ-educative, trebuie să amintim și beneficiile părții sociale, la acest curs am cunoscut oameni minunați, deschiși, activi, cu suflet mare. Fiecare dintre noi ne-am bucurat de reîntâlnirile oferite de programul cursului, am uitat repede de oboseală, am legat prietenii, am simțit că ne cunoșteam parcă de multă vreme. La ultima întâlnire, se putea observa tristețea de pe fețele noastre, părerea de rău că am ajuns la finalul cursului și că nu ne vom mai revedea, probabil, niciodată în această formație, cu toate că ne-am promis că vom păstra legătura...

Pe această cale, mulțumim formatorilor noștri, le dorim multă sănătate și putere de muncă pentru a forma în continuare multe competențe, iar colegilor le dorim să obțină multe rezultate bune în activitatea didactică, folosind ceea ce au învățat la acest curs.

prof. învățământ primar Tünde Emese ȘTERȚA,

Liceul Tehnologic „Ion Căianu Românul” Căianu Mic

Unirea – la Școala Gimnazială „Avram Iancu” Bistrița

„...Marea Unire din 1918 a fost și rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românești. Măreția ei stă în faptul că desăvârșirea unității naționale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii națiuni române, realizată într-un elan țâșnit cu putere din străfundurile conștiinței unității neamului, un elan controlat de fruntașii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligență politică remarcabilă spre țelul dorit. [...]

Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. Nici partizani Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluția din Rusia și destrămarea monarhiei austro-ungare. Raționamentul lor s-a înscris formulei tradiționale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania și Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruință o excludea pe cealaltă, astfel că nimeni nu vedea cum ar fi cu putință ca toate aceste provincii să intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat.[...]

Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voință al națiunii române de a-și da armătura teritorial-instituțională care este statul național.[...]

O necesitate istorică – națiunea trebuie să trăiască într-un stat național – s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetență, și, punând în mișcare națiunea, i-a dat acea forță uriașă ca peste toate adversitățile să dea viață aspirației sale: statul național.”

Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român

Românismul este definit de cinci piloni: limba română, credința, pământul, cultura tradițională și jertfa. Irlandezul Peter Hurley, cunoscut promotor al satului românesc și al valorilor autentice țărănești, afirma că „Rețeta voastră, a românilor, ceea ce vă face pe voi să fiți diferiți, unici și prețioși, este foarte simplă, sunt cinci cuvinte:

Primul cuvânt este limba română. Limba română este o limbă latină, dar nu numai o limbă latină. Ea este cea mai aproape de limba latină în Europa. Putem să ne imaginăm un munte al limbilor, și pe acest munte este un râu care se numește «râul limbilor latine». Româna este acolo unde izvorăște limba latină, mai sus. Este o limbă atât de frumoasă! Eminescu o folosește cel mai tare. În cuvintele din limba română, sunetul și sensul profund sunt foarte, foarte aproape.

Al doilea cuvânt este credința. Credința în Dumnezeu este foarte puternică. Suntem singurul popor ortodox latin din lume. Această credință ne pune într-o poziție de legătură între tot ce este în Est și tot ce este în Vest.

Al treilea este pământul. Limba, credința și pământul, mai ales Carpații. Carpații sunt coloana vertebrală a poporului român. Stăm la fel de confortabil pe partea estică și sudică precum pe partea vestică. Carpații nu au fost niciodată un zid de apărare, ci un copac în care am urcat în orice moment de primejdie. Pământ cum găsești în România, nu există în Europa. Din acest pământ atât de fertil și de roditor a izvorât o cultură tradițională, autentică bineînțeles. A izvorât și a crescut o cultură tradițională atât de complexă și de frumoasă, atât de plină de valori! Prof. dr. Ion Bucur, fostul director al Muzeului Astra din Sibiu, vorbește despre țăranii din România ca despre o aristocrație a țăranilor Europei.

Cultura tradițională este al patrulea cuvânt, Este vorba despre această tradiție vie, această cultură tradițională vie, care încă se găsește în această parte a Europei. Cum a zis Lucian Blaga, această cultură tradițională, pe care o găsim astăzi în România, este o verigă actuală a unui lanț continuu.

A cincea trăsătură care ne definește, care, probabil, este și cea mai dureroasă, este jertfa acestui popor. Această jertfă este continuă, aparent interminabilă. A fi român nu este un buletin sau un loc, ci seamănă mai mult cu o vocație, a fi român înseamnă a avea o vocație. A fi român nu înseamnă drepturi. Aproape niciodată nu a însemnat drepturi, din păcate, dar înseamnă responsabilitate. A fi român înseamnă o responsabilitate asumată, o cruce pe care să o iei, dar nu în sensul negativ, ci în sensul pozitiv al conceptului.

Acestea sunt cele 5 trăsături pe care cred că le-am cristalizat foarte pe scurt. Pot fi pentru noi un fel de busolă când ne gândim ce înseamnă a fi român. Nu înseamnă o clădire, un imn național, un război sau o victorie și nici un templu, ci este această construcție spirituală, o combinație între limbă, credință, locul (pământul), tradițiile vii și această cămașă albă a jertfei pe care ați purtat-o pe parcursul a sute de ani”.

Ziua Națională a României este o bună ocazie să vorbim sincer despre toate trăsăturile acestea, despre ce înseamnă să fi român, despre eroi, despre noi. Astfel, Casa Corpului Didactic a Județului Bistrița-Năsăud, reprezentată de doamna profesor metodist Doina-Marilena BOGDAN în calitate de responsabil de activitate, în parteneriat cu Școala Gimnazială „Avram Iancu” Bistrița reprezentată de doamna profesor Alina Silvia LUCA – responsabil de activitate, a marcat această zi specială printr-o activitate intitulată „1 Decembrie 1918 – împlinirea visului unei națiuni”, activitate inclusă în oferta de formare continuă, proiecte și activități a CCD BN pentru anul școlar 2019-2020. Au participat profesori de la Colegiul Național „Andrei Mureșanu” Bistrița, Liceul Tehnologic „Grigore Moisil” Bistrița, Școala Gimnazială „Lucian Blaga”, Școala Gimnazială Nușeni, Școala Gimnazială Ilva Mică, Școala Gimnazială „Grigore Silași” Beclean și de la Școala Gimnazială „Avram Iancu” Bistrița.

Activitatea a debutat cu două melodii – Imn pentru Basarabia și Transilvanie frumoasă interpretate de grupul vocal al Colegiului Național „Andrei Mureșanu” Bistrița coordonat de doamna profesor Veronica Filipaș.

Doamna profesor Precup Cecilia a realizat o prezentare intitulată Arc peste timp, care a cuprins momente dedicate Zilei Naționale de-a lungul timpului organizate în Școala Gimnazială „Avram Iancu” din Bistrița.

Am provocat la dezbatere invitații din alte școli să ne împărtășească din exemplele de bună practică referitoare la activitățile desfășurate de Ziua Națională în școlile de unde provin.

Invitat special la această activitate a fost Vlad Andrei POP, elev în clasa a XI –a E de la Colegiul Național „Liviu Rebreanu” din Bistrița care a prezentat în fața auditoriului cartea sa intitulată Am fost un vânător de munte, dedicată străbunicului său plutonier major Gheorghe Mărgineanu.

Am fost bucuroasă că am reușit să aduc la această activitate un tânăr pasionat de istorie, de aflarea faptelor de arme, de obiecte militare. Dovedind un simț oratoric deosebit, Vlad a reușit să contureze, să creioneze portretul străbunicului său pentru a-l scoate din anonimat și a-l așeza în cartea nemuritoare a istoriei. Intervenția lui Vlad a fost foarte apreciată de toți profesorii care au afirmat că astfel de elevi vor duce mai departe faptele de aur ale poporului român.

Activitatea s-a încheiat cu două jocuri didactice de istorie: Ghicește personalitatea și Piramida povestirii.

Profesorii, chiar dacă nu erau numai de istorie s-au angrenat în aceste jocuri și au descoperit informații despre personalități precum Regina Maria, Ecaterina Teodoroiu, Măriuca Zaharie, Regele Ferdinand, card. Iuliu Hossu, Alexandru Averescu.

Mulțumim participanților și la cât mai multe astfel de activități. SĂRBĂTORI FERICITE CU PACE ȘI LINIȘTE ÎN SUFLET!

dir. adj. prof. Alina Silvia LUCA,

Școala Gimnazială „Avram Iancu” Bistrița

1 Decembrie – Ziua Națională a României

În data de 29 noiembrie 2019, în școala noastră a fost organizată o activitate pentru a marca Ziua Națională a României, 1 Decembrie.

Activitatea s-a desfășurat în sala Multimedia a școlii, începând cu ora 11,00.

Pentru început, profesorul Balla Gheorghe-Mirel a făcut o scurtă introducere, punctând câteva aspecte generale referitoare la semnificația zilei de 1 Decembrie. Apoi a fost intonat imnul național.

În continuare, eleva Bucșa Eliza, din clasa a X-a C a făcut o prezentare power-point despre semnificația Zilei Naționale a României. Un grup de elevi – Găurean Roxana Daiana (X B), Ropotin Florin Gabriel (X B), Silaș Roxana Felicia (X C), Oprea Georgeta (X C), Mureșan Rebeca (X C), Motogna Valentin (XI A), Nagy Olivia Daciana (XI C), Zadic Andreea (XI C) și Tiniș Adrian-Marian (IX D) – au recitat poezii pe tema sărbătorii, sub conducerea bibliotecarului școlii, doamna Horga Silvia.

În încheiere, domnul director, prof. Magdea Mircea-Florin, a mulțumit elevilor și cadrelor didactice pentru implicare și a făcut urări tuturor cu ocazia zilei naționale.

prof. Gheorghe-Mirel BALLA

Liceul Tehnologic Agricol Beclean

„ICT Olimpic Games” – de la Palat, prin Erasmus, via Italia

Speranțe europene

Palatul Copiilor Bistrița este colaborator, din acest an școlar, în Parteneriatul Strategic Interșcolar Erasmus + KA2 „ICT Olimpic Games”, coordonat de doamna profesoară Iulia Istrate, de la cercul de informatică al Palatului. O parte dintre elevii informaticieni ai grupei de performanță: Alexandra Bălan, Mihai Apopi, Lari Filipoiu, Mario Sima, Mihai Pop, și eu, reprezentantă a cercului de creație literară, am avut ocazia de a pleca într-o mobilitate în cadrul proiectului Erasmus amintit, desfășurată la I.I.S.S Archimede Talsano/ Taranto, regiunea Apulia din Italia, între 24-30 noiembrie a.c.

Astfel că, duminică dimineața, însoțiți de doamna profesoară Iulia Istrate, doamna profesoară Ionela-Silvia Nușfelean, coordonatoarea cercului de creație literară, domnul profesor de tenis de masă, Călin Deac, și înzestrați cu convingerea că această experiență va fi cu adevărat una memorabilă, în pofida trecerii ireversibile a timpului, am pornit către Aeroportul Avram Iancu din Cluj-Napoca. Iar, după mai puțin de două ore de zbor, am pășit, în final, pe plaiuri italiene, unde ploaia ne-a sărit prima în întâmpinare.

Ambasadori

În prima zi oficială a proiectului am fost preluați de gazdele italiene, cu adevărat drăguțe și ospitaliere, și duși la „I.I.S.S. Archimede” din Talsano, școala în care urmau să se desfășoare activitățile educative. Ajunși acolo, am fost primiți cu mult entuziasm de celelalte echipe implicate în proiect, reprezentanți ai Italiei, Turciei și Bulgariei. Fiind prima zi, activitățile au fost de socializare, de cunoaștere a participanților în sine și a locurilor din care provin. Astfel că, pentru început, prin supunere la vot, a fost ales logo-ul câștigător, unde Turcia a acumulat cel mai mare număr de „mâini ridicate”. Mai apoi, fiecare echipă a avut ocazia să-și prezinte țara și frumusețile ei, orașul și instituția din care provin, printr-un proiect Power Point, moment în care participanții și-au putut demonstra dezinvoltura, modul de exprimare a ideilor în fața publicului, dar mai ales empatia față de valorile zonei proprii. Coordonatorii fiecărei țări, cu precădere, au prezentat sistemul de educație reprezentativ țării din care proveneau. Ultima activitate a zilei a ținut de comunicare și a pus accent pe cunoașterea celor din jur – a persoanelor cu care urma să ne petrecem timpul o săptămână întreagă și cu care nu credeam din start că o să ajungem să legăm o prietenie așa de strânsă, într-un timp așa de scurt. Jocul a constat în descoperirea colegilor noștri, în încercarea de a-i identifica pe baza unor descrieri.

Competiția care unește

Deja, în a doua zi, activitățile au ajuns la un nivel mai mare de dificultate, în sensul în care trebuia să ne folosim cunoștințele în domeniul IT, pentru a duce la bun sfârșit cele două etape ale competiției ITC: una practică, cealaltă teoretică.

La finalul programului, pentru a ne limpezi puțin mințile, am plănuit o ieșire cu colegii italieni, dornici și ei să ne prezinte frumusețile Taranto-ului. „Ce mi-a plăcut cel mai mult la participanții români a fost seriozitatea de care dădeau dovadă. A fost o plăcere să le prezint orașul și să petrec împreună cu ei!” a exclamat un coleg italian, Mattia Maffei.

La pas, prin Taranto

În a treia zi a proiectului, scopul principal a fost vizitarea orașului: a primăriei, a centrului vechi, cu clădirile în stilul bine-cunoscut al orașelor din sud, cu străduțe înguste și întunecoase, cu tuneluri subterane care te conduc până la malurile Mării Ionice, a Castelului Aragonez, care datează încă de la sfârșitul secolului al X-lea, și al Muzeului Arheologic Național Marta, o scufundare în istorie a orașului Taranto, obiectivul care a realizat încheierea turului. „Orașul conferă o atmosferă istorică, datorită cetății impunătoare, dar și una modernă, datorită pietonalului zilnic plin de locuitori…”, a remarcat Mario-Robert Sima.

Prin orașul de stâncă

Ziua de joi ne-a dat ocazia de a vizita unul dintre cele mai spectaculoase orașe din sudul Italiei, Matera. Ajunși acolo la orele amiezii, am fost uimiți de vestigiile culturale din zona peșterilor, numite „Sassi di Matera”, înscrise pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO, a treia cea mai veche așezare din lume. Iar, după o vizită lungă prin capitala culturală europeană, am fugit înapoi spre Taranto, pentru a ne putea pregăti pentru cina festivă, unde avea să aibă loc și decernarea premiilor.

România a cucerit laurii italieni

Și, cum „după faptă vine și răsplată”, România a avut motiv major de bucurie, fiind în fruntea clasamentului, datorită elevilor conștiincioși care au constituit echipa, și care au obținut cel mai mare punctaj. Totodată, premiul I al competiției a fost obținut de bistrițeanul Mihai Pop, elev în clasa a XI-a al cercului de informatică de la Palatul Copiilor Bistrița. Toate acestea au dovedit seriozitatea informaticienilor noștri, efortul lor susținut, Mihai Pop, fiind membru al cercului de informatică de la Palat, de nouă ani.

Dialogul cultural al prieteniei

Și, trecând prin programul bine pus la punct al proiectului, am ajuns la activitățile noastre non-formale, printre care se numără și work-shopuri zilei de vineri, după care am avut ocazia să participăm la un protest împotriva poluării și să ne petrecem ultimele momente cu gazdele italiene. Sâmbătă am vizitat orașului Lecce, supranumit și „Florența sudului”. Pășind prin locurile în care s-a scris istorie, nu am putut decât să fim uimiți de toate monumentele arhitecturale construite, inclusiv de ruinele Amfiteatrului roman din centrul orașului.

Dar, știți cum se spune, tot ce e frumos se termină repede... Ajunși seara la camera de hotel nu puteam decât să regretăm că timpul se scurge prin fața noastră și noi nu putem schimba cu nimic asta. Ne părea rău în primul rând că toată această experiență a luat sfârșit, și venea momentul să ne luăm arrivederci de la Taranto și de la ceilalți colegi ai proiectului, din Bulgaria, Turcia și Italia, cu care am reușit să legăm o prietenie frumoasă, care, sunt sigură, că va fi durabilă. Într-adevăr, despărțirile sunt dureroase, de aceea Marco Moretti, reprezentant al Italiei în cadrul proiectului Erasmus, spune: „Am împărtășit ceva cu fiecare dintre voi. Am legat mai presus de toate prietenii cu participanții din România, cu adevărat drăguți și prietenoși, fără nici o teamă să se confrunte cu obiceiurile italiene, mai ales cu limba tarantină. Sper să ne mai revedem într-o bună zi și să păstrăm legătura!”. De aceiași părere este și Chirulli Samuele, care susține: „A fost minunat să particip în acest proiect, mai ales pentru că am avut ocazia să cunosc atâtea persoane, dintre care m-am apropiat cel mai mult de cei din România. A fost o plăcere să vă cunosc și sper să ținem legătura în continuare!”

Într-adevăr, pe lângă mulți prieteni noi, aceasta săptămână ne-a adus și foarte multe cunoștințe în diferite domenii și ne-a îmbogățit cultura generală. În acest sens, Loris Zingarello afirmă: „A fost o plăcere să împărtășesc săptămâna aceasta cu participanții din România, care au fost foarte implicați și dispuși să învețe limba și obiceiurile italiene. Au profitat din plin de aceasta oportunitate, pentru a-și îmbogăți, fără îndoială, cultura.” De asemenea, Alessio Sannino ne împărtășește: „A fost minunat și pentru mine să aflu despre culturi noi și obiceiuri ale diferitelor țări. Dar ce m-a bucurat mai presus de toate a fost prietenia pe care am reușit să o leg cu grupul din România, care a fost cel mai deschis să afle lucruri noi. A fost o experiență frumoasă și sunt recunoscător că am avut această șansă!”.

În dimineața următoare a venit momentul în care, cu un gol un suflet, am părăsit locul care ne-a servit drept casă timp de o întreagă săptămână... La ieșirea din hotel, am privit pentru ultima dată în jurul meu la peisajul care deja devenise cotidian. Era momentul în care trebuia să părăsim „Orașul cu două mări”, cu palmieri înalți și cu o vegetație mediteraneeană, și să ne-ndreptăm spre aeroportul din Bari.

Cu toate că eram triști datorită acestei parcă bruște despărțiri, Bari nu a încetat să ne uimească, în ciuda oboselii care ni se putea citi pe fețe. Am rămas fascinați mai ales de imaginea unor spații care aproape că nu s-au schimbat în ultimele decenii sau chiar secole, și de atmosfera arhaică desprinsă. Primul nostru contact cu orașul a fost Piazza Aldo Moro, situată chiar în fața gării. Am continuat plimbarea prin Bari Vecchia, o adevărată încântare pentru iubitorii autenticului, unde ne-au întâmpinat mult mai multe obiective și atracții: Bazilica Sfântului Nicolae, Catedrala Sfântului Sabin, portul din Bari, centrul orașului... La sfârșitul zilei, nu ne-a mai rămas decât să pornim către aeroport, deoarece, după o bine meritată săptămână, cineva ne aștepta acasă... Astfel că, pentru ultima dată, ne-am luat la revedere de la capitala regiunii Puglia, și de la temperaturile ridicate ale unei zile de decembrie, și am pornit către România, dezamăgiți că această experiență a luat sfârșit, dar totodată fericiți ca am avut șansa să participăm.

Ecouri memorabile

Și colegii mei de la Palat, implicați în această mobilitate, au fost marcați de experiența trăită. Redau aici doar câteva fragmente din impresiile lor:

„A fost genial! Mi-am depășit atât de multe frici și am învățat multe despre mine. Am descoperit că nu îmi plac fructele de mare, că sunt așa de prea over-protective încât și italienii la prima impresie mi-au spus asta. De asemenea, am învățat că oamenii pot să te surprindă plăcut și că cele mai frumoase componente pot să vină de la oameni care la prima impresie nu ar avea nimic de spus.” – Alexandra Bălan

„Ceea ce m-a fascinat a fost rapiditatea cu care ne-am împrietenit cu elevii din această școală și faptul că aceștia au fost interesați să ne cunoască și să ne arate minunatul lor oraș, care are o multitudine de lucruri frumoase, cum ar fi mările care înconjoară orașul, clădirile pe care locuitorii acestui oraș le pun în valoare, dar și localurile din zonă, care au avut cea mai bună mâncare.” – Mihai Apopi

„Cu ajutorul acestui proiect Erasmus am reușit să îmi fac prieteni noi din diferite țări ale lumii, să descopăr cultura și obiceiurile lor și – de ce nu? – să învăț puțin din limba lor. Cel mai bine m-am înțeles cu persoanele din Italia, am creat amintiri frumoase de care o să îmi aduc cu plăcere aminte și sper să ținem legătura în continuare.” – Lari Filipoiu

„Cel mai mult mi-a plăcut activitatea din prima zi, în care am completat chestionare cu întrebări; acestea erau amestecate... Apoi, fiecare participant primea unul dintre chestionarele completate și trebuia să ghicească persona. Această activitate ne-a apropiat ca grup și am descoperit lucruri noi despre fiecare.” – Mario Sima

„Acest proiect Erasmus+ mi-a dat posibilitatea să leg prietenii noi cu participanții din celelalte țări, să descopăr diferențele culturale dintre acestea, dar și similarități între limbi. Gazdele mi-au demonstrat faptul că limba română și cea italiană sunt două limbi cu o asemănare izbitoare, reușind să traduc aproximativ 65% din ce ziceau aceștia. Totodată am putut observa cu ajutorul concursului desfășurat la școala din Talsano diferențele de abordare a sistemelor de educație din țările partenere. A fost o plăcere și o onoare să-mi reprezint țara la acest nivel și sper să repet aceasta experiență.” – Mihai Pop

La finalul acestui periplu european pot afirma cu tărie că proiectul Erasmus + este capabil să îți schimbe viziunea asupra lucrurilor și să te facă să vezi cu alți ochi realitatea din jurul tău. Datorită cunoștințelor pe care le-am acumulat, locurilor pe care le-am văzut și persoanelor pe care le-am cunoscut, am realizat de fapt ce mult contează cunoașterea de sine, și a propriei culturi, și cât de mult te poate forma o săptămână petrecută cu persoane din afara sferei tale cotidiene.

Antonia CHICIUDEAN, clasa a IX-a

Palatul Copiilor Bistrița

Primiți cu poezia?

Înainte de Crăciun, căutăm Poezia mai mult ca oricând. Se naște Speranța și Bucuria! Copiii vestesc în gura mare sau în taină că tandrețea e cea pentru care merită să așteptăm. Mă înminunez de fiecare dată când văd cum ei își iau sufletul în palmă și-l oferă lumii. Sensibili și la răspunsul nostru, sorcovesc în tindele inimilor câte trei poezii fiecare. Bradul e pregătit, sufletul primenit, Poezia colindă. Bucurați-vă și de gingășia a doi dintre elevii clasei I A, de la Colegiul Național Andrei Mureșanu, Bistrița, îngrijiți de învățătoarea de vocație Aurora Rad, înscriși de două luni bune și la atelierele de creație ale Palatului Copiilor Bistrița. M-au surprins cu agendele lor literare! Colăceii dumneavoastră, pe care-i pregătiți și pentru ei, în Ajun, să le fie de bun augur!

Prof. Ionela-Silvia NUȘFELEAN

Palatul Copiilor Bistrița

Miruna HORDOAN

Târgul

Uite un târg!

Acol' ce-o fi preasfânt?

O icoană, o cruce?

Oare acol' Dumnezeu ce ne-aduce?

Da!

O icoană, o cruce…

Asta Dumnezeu ne aduce!

Să ne bucurăm de ele

căci sunt atât de frumoase și ele!

Să fim creștini căci bine o să fim,

Ortodocși, catolici, căci credincioși o să fim!

Doamna învățătoare

Nume de prințesă are!

Este foarte răbdătoare

și-atât de-nțelegătoare!

Are-un suflet blând, frumos

și atât de valoros!

Bradul

Nu își pierde frunzele iarna!

Este împodobit o dată pe an

cu globulețe, o stea și luminițe!

Sub el cineva va lăsa niște cadouri…

Cine este acela:

Poate fi Moș Crăciun sau Sfântul Nicolae!

Ei, copilașilor cuminți, le vor pune cadouri

sub marele brad

iar copiii se vor bucura mult de ele!

Luca MUREȘAN

Senzația inimii

Atunci când ești supărat

aceasta nu înseamnă că în inima ta

piatră este peste tot.

Asta nu înseamnă

că nu vei da de capătul cu lumină.

Atunci vei da de fericire.

Poate o să mai dai de o supărare,

dar asta nu înseamnă că

n-o să mai fii fericit.

Apa în oraș

Într-o zi marea era liniștită

și oamenii la fel.

Într-o vază stătea apa.

Acolo se plictisea.

Nimeni nu se uita la ea…

Dar, într-o zi, s-a transformat

în cel mai uimitor nor

și toată lumea se uita la el.

Și vântul îl purta peste tot în lume.

Halterele înțelepciunii

Halterele înțelepciunii

nu sunt oare ce sunt rotițele

Creierului care face

Scânteia înțelepciunii?

Creierul minții își dezvoltă mușchii,

dar, dacă nu afli de Carte,

n-o să se știe de Înțelepciune.

CRED

Ion Creangă în Povățuitoriu la citire, prin scriere, după sistema fonetică spunea: „Eu când fac lecția, mă gândesc la mine când eram școlar, mă gândesc la mine pe unde nu înțelegeam și caut să lămuresc copiilor așa, ca să înțeleagă”.

Vestea apariției unui nou curs pe linia perfecționării cadrelor didactice, a cursului CRED („Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți”) – în județul nostru, s-a răspândit repede.

De la titlu începând, îți puneai semne de întrebare despre înscriere, aprobare, constituirea grupelor, perioada din an, timpul alocat, desfășurare, implicare, naveta spre centre, evaluare, etc.

De ce? Cu toții știm ce înseamnă să fii la curent cu ultimele noutăți în domeniu. Cum? Cunoscând în profunzime valențele noului curriculum național și să le putem folosi la adevărata valoare – ca un dascăl adevărat.

Desigur, într-o eră a tehnologiei ce a invadat viața elevilor, nu poți preda ca în urmă cu 20 de ani. Toată lumea este conștientă de asta și încearcă să țină pasul, chiar dacă pentru unii, vârsta nu este un atu. Vine ca argument la această nevoie de formare curriculară și sârguința, implicarea, căutarea și acceptarea motivată a cadrelor didactice de peste tot.

Abordarea metodologică centrată pe competențe cheie, în acord cu noul curriculum pune accent pe înțelegere, pe a ști să faci, nu pe memorarea informațiilor.

Plierea pe nevoile învățământului modern s-a realizat, cursurile au început. Cu bucuria revederii într-un cadru al învățării, cei 25 de învățători, ne-am întâlnit la Colegiul Național Petru Rareș din Beclean.

CRED-ul, da, a început cu motivație, încredere, respect și dorința de cunoaștere. Toate motivate, argumentate, susținute și prezentate de către cel care se află în fața noastră, mereu cu zâmbetul pe buze, reușind să creeze o atmosferă antrenantă de lucru. Uneori nu simțeam că cele patru ore de curs trec repede, rămâneam apoi să mai schimbăm păreri, opinii, experiențe, în sala de curs sau pe coridoare, până la ieșire, pe poarta școlii.

Ușor nu este! Nu are cum. Noutățile vin în valuri înalte și trebuie să înoți ca să le stăpânești.

Imaginația și creativitatea trebuie lăsate să lucreze, să le dai frâu liber, să încerci să le transmiți elevilor că orice lucru are rezolvare, că trebuie doar să găsești soluția și calea.

Metodele moderne care se impun a fi folosite, au tendința de a se apropia tot mai mult de metodele cercetării științifice, antrenând elevii în activități de investigare și cercetare directă a fenomenelor. Utilizarea metodelor interactive în activitatea didactică are ca rezultat creșterea motivației pentru învățare și a încrederii în sine, contribuie la formarea atitudinii pozitive față de obiectele de studiu în școală și asigură condițiile formării capacității copiilor de a interacționa și de a comunica, pregătindu-i mai bine pentru activitatea socială.

Trebuie să fii model prin tot ceea ce faci, să fii mereu sursă de informații, să-i înveți pe cei mici să caute răspunsuri, dar mai ales, să pună întrebări, să încerce să facă! Să cucerească lumea, dar întâi să o cunoască, să o cerceteze, să-i descopere valorile morale – etern valabile, să trăiască în respect, respectând și înțelegând că este loc sub soare, pentru fiecare. Să-și aleagă profesia de dascăl, doar dacă au tragere de inimă spre ea. Să fie convinși că până spre pensionare, dascălii învață și caută, că pot să rămână modele de muncă și valoare, să aprecieze munca și să fie apreciați, să se desprindă ușor de teorie pentru a aplica modern, nou și atractiv, ceea ce vremurile aduc prin vântul schimbării permanente.

Regândirea muncii de dascăl și decorsetarea de vechile metode, să personalizeze proiectarea didactică, sunt provocări ce vin prin intermediul acestui curs. Metodele moderne transformă elevul din obiect în subiect al învățării, elevii devin încrezători în forțele proprii și se exprimă mai ușor oral și în scris, angajează intens forțele psihice de cunoaștere, asigură condiții de lucru individual și în echipă, dezvoltă gândirea critică și limbajul, activizează și îmbogățește vocabularul elevilor.

Suntem abia la jumătate. Mai durează. Îți dă curaj să creezi, depășind conturul sau forma, intersectându-le uneori pe foaia gândului, așa precum și predarea se face integrat, inter și transdisciplinar. Să știi să scoți din tot, modele unice, frumoase, adevărate valori. Să înveți să le admiri dar și să le critici. Să înțelegi ce strop de nuanțe mai trebuie să adaugi, din ceea ce ai pe paletă, dar în culori calde și pline de sens, de la exprimarea scrisă sau orală, la calcul matematic, la reproducere și imitare, la creare și măsurare, la melodie, vers sau formă. Forma interesului pentru învățătură.

Acestea sunt schimbările pozitive preconizate pe termen lung, prin acest proiect.

Ca dovadă a acceptării problemelor de noutate, stau căutările soluțiilor pentru înlăturarea abandonului școlar și analfabetismului funcțional și înțelegerea nevoilor de dezvoltare a competențelor elevilor.

Sigur, că le vom aplica la clasă cu aceeași bucurie și cu zâmbetul pe buze, așa cum l-am purtat în orele de curs, creând, răspunzând și colaborând, susținându-ne reciproc, subliniind ceea ce, în activitățile didactice, încă mai păstrează semnele de încurajare și argumentele profesionale aduse de către domnul formator.

Suntem în asentimentul formatorului că trebuie să ținem pasul cu noul, spre binele copiilor. Aducem în plus, un cuvânt de mulțumire, respect și prețuire, pentru OMUL, DASCĂLUL EXIGENT, și MODELUL de OM!, care ne-a ajutat să CRED-em în noi, în elevii noștri, în metodele noastre și în schimbarea vremurilor ca și în speranța că tot ceea ce dăruim lumii, prin profesia noastră, ni se va întoarce înzecit.

prof. învățământ primar Nadia URIAN,

prof. învățământ primar Cornel URIAN

Școala Gimnazială Uriu