Profesorul este cineva care vorbeşte în visul
unui copil. (W. H. Auden)
Abacul și diversitatea sau despre simplitatea regăsită
Facem parte din generația de
profesori care, în copilărie, au învățat să facă operațiile elementare
(adunare, scădere) cu ajutorul abacului. în varianta lui simplificată.
Instrument de calcul, utilizat din vremuri îndepărtate de egipteni, indieni,
chinezi, azteci etc., abacul a fost inventat dintr-o necesitate a oamenilor:
aceea de a ține socoteala produselor, fie ele mărfuri sau roade ale pământului.
Înlocuit astăzi de calculatoarele electronice sau de aplicațiile digitale,
abacul este încă frecvent folosit în țările asiatice, acolo unde există cursuri
de învățare a utilizării abacului și competiții dedicate acestui mod de calcul.
De ce oare?
Am aflat într-un fel răspunsul la
această întrebare în timpul celei de a treia mobilități din cadrul proiectului
educațional „Diversitate, Incluziune & Democrație – reconfigurarea culturii
și vieții școlare”, finanțat prin Mecanismul Financiar al Spațiului Economic
European (SEE) 2014-2021. Această mobilitate a presupus participarea la un job
shadow în Bergen (Norvegia), la Brainobrain Norway AS, organizație a cărei
misiune este stimularea potențialul ascuns al copiilor și îmbunătățirea logicii
și abilității de gândire creativă a acestora. Cum? Printr-un curs de dezvoltare
a abilităților, al cărui efect este îmbunătățirea capacităților de concentrare
și de învățare a copiilor, stimulându-se ambelor emisfere cerebrale prin
folosirea abacului și prin aritmetica mentală.
Așa cum ne-a explicat Vijaia
Krishnamoorthy, manager al Brainobrain Norway și formator în cadrul
organizației, cursul valorifică modelul stilurilor de învățare VAK, dezvoltat
de psihologi și cadre didactice (Fernald, Keller, Orton, Gillingham, Stillman
și Montessori) începând cu anii 1920. Aceștia au identificat cele mai frecvente
moduri prin care oamenii învață – vizual, auditiv sau kinestezic, chiar dacă,
în general, aceste trei stiluri interferează și se ajustează și au propus
acronimul VAK pentru a individualiza modelul.
În cele patru zile petrecute la
Brainobrain Norway, am avut revelația că, în încercarea noastră de a utiliza
cât mai mult tehnologia în demersul didactic, am uitat de simplitatea învățării
și de importanța acelor acțiuni care conduc spre învățarea autentică: cititul
cu voce tare, prezentarea, cu voce tare, a procesului, „fotografierea” mintală
a unei imagini, memorarea și reproducerea ei. Mai mult, am descoperit
complexitatea simplității, chiar dacă sună paradoxal, învățând să calculăm
folosind abacul utilizat în India, fără să avem imaginea cifrelor. A fost
interesant să facem analiza demersului didactic al activităților susținute de
Brainobrain Norway și să descoperim în spatele acestuia principiile învățării
experiențiale și ale neurolingvisticii, o interesantă alternanță a
activităților de vizează logica-matematică și creativitatea, simțurile fizice
și emotivitatea și exerciții de tip Brain-Gym, create de Paul E. Dennison,
expert în domeniul aptitudinilor cognitive și academice, unul dintre primii
cercetători din domeniul kinetologiei educaționale. Aceste exerciții permit
sincronizarea sistemului nervos pentru o mai bună comprehensiune, concentrare,
organizare, comunicare și sănătate emoțională și sunt utilizate în momentul în
care elevul pare a fi obosit.
Nu în ultimul rând, stagiul ne-a
făcut să înțelegem că învățarea abacul este un pretext pentru a integra
diversitatea în mod democratic într-un mediu de învățare multicultural cum este
cel norvegian.
Ați auzit vreodată proverbul Give
a man a fish, and you feed him for a day; show him how to catch fish, and you
feed him for a lifetime? Cam asta am în învățat în cele patru zile. Cum că
școala nu ar trebui să se rezume la a oferi, ci ar trebui să arate.
prof. Cătălina SUCILEA,
Școala Gimnazială Nr. 4 Bistrița
prof. Monica HALASZI,
Colegiul Național „Liviu Rebreanu” Bistrița
Un altfel de club de lectură
O mare provocare a fost lansată
elevilor de clasa a VI-a de la Colegiul Național „George Coșbuc” în urmă cu
trei săptămâni. Nimic nu părea mai simplu pentru mine, ca profesoară, decât să
îi provoc să fie creativi, să scrie o carte, de câteva pagini, dar obligatoriu
să însoțească textul cu imagini, cu desene sau alte ilustrații reprezentative
pentru conținutul povestirii create de ei. Puteau să aleagă orice temă, orice
tip de scriere, libertatea era maximă. Privirile puțin nedumerite și
multitudinea de întrebări care a apărut ca o avalanșă la câteva minute (timp în
care au procesat cerința), totul m-a făcut să conștientizez că poate e prea
complex, prea dificil ceea ce le-am cerut. Dar perseverența este parte
definitorie a succesului, așa că i-am convins pe fiecare în parte că
activitatea va fi foarte reușită, deoarece încrederea mea în talentul lor este
nemăsurată.
Lectura cărților create de elevii
clasei a VI-a a fost pentru mine o adevărată delectare. Trebuia să îi
conștientizez și pe ei de valoarea muncii depuse, de frumusețea produselor
create, așa că am lecturat și promovat cărțile în mireasma primei zile de vară.
Entuziasmul a fost foarte mare: și-au adresat laude, au identificat mici erori
de construcție a personajelor, unii au fost puțin deranjați de prea multele
descrieri inserate în text, alții au apreciat calitatea ilustrațiilor. Am
parcurs un adevărat traseu inițiatic, din mici scriitori ne-am transformat în
lectori, apoi discret în mici critici (o critică constructivă). Adevărul este
că s-au descoperit unii pe alții într-o altă lumină.
A fost o activitate pe
care nu o vom uita prea curând, o altfel de activitate școlară, bazată pe elev,
pe încurajarea creativității acestuia, pornind de la convingerea că școala,
lectura și lumea cărților poate fi o delectare pentru fiecare.
prof. Cristina SUCIU,
Colegiul Național „George Coșbuc” Năsăud
Atelierele de literație în grădiniță
În anul școlar 2018-2019, în
grădinițele din județul Bistrița-Năsăud, s-a derulat proiectul educațional
județean „Atelierele de literație în grădiniță”, ca urmare a inițiativei
Asociației Ovidiu ro în cadrul programului național „Fiecare copil merită o
poveste”. Acest program pilot și-a propus stimularea lecturii în grădinițe și
acasă, precum și dezvoltarea vocabularului copiilor preșcolari.
În luna septembrie 2018, la
Biblioteca Județeană „George Coșbuc”, a avut loc sesiunea de formare „Atelier
de literație”, susținută de către reprezentanții Asociației Ovidiu Ro, la care
au participat profesorii metodiști de la nivelul învățământului preșcolar din
județ. Formarea s-a axat pe predictorii de literație, în acord cu Reperele
fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la
7 ani: comunicarea orală, auzul fonematic, conștientizarea alfabetului,
înțelegerea conceptului de scriere, scrierea cu ortografie inventată și
interacțiunea cu literatura.
În data de 5 octombrie 2018, cu
ocazia consfătuirilor județene la nivelul disciplinei, au fost formate toate
educatoarele/profesorii pentru învățământ preșcolar din județ din cele 13
centre metodice. De asemenea, fiecare grupă de preșcolari din județ a primit
câte o carte de citit (Ursule brun, ursule brun, tu ce vezi?) pentru dotarea
centrului Biblioteca. Pe parcursul semestrului I, s-au derulat activități
specifice în grădinițe, vizându-se introducerea Momentului de lectură în cadrul
Întâlnirii de dimineață de minimum trei ori pe săptămână (sau pe parcursul
zilei, la alegerea educatoarei) la fiecare grupă din județ.
La cercul pedagogic de la
sfârșitul lunii ianuarie 2019, fiecare comisie metodică a prezentat modul de
organizare a Atelierului de literație/ Momentului de lectură, având ca tematică
primii doi predictori de literație, respectiv comunicarea orală și auzul
fonematic. În fiecare centru metodic au fost expuse prezentări valoroase din
perspectiva practicilor educaționale la grupă, vizând: mijloace de realizare a
Atelierului de literație/ Momentului de lectură, sugestii de texte/titluri
utilizate, secvențe surprinse din timpul activităților derulate, exemple de
amenajare a centrului Biblioteca etc.
La cercul pedagogic din 23 mai
2019, cu tema: „Integrarea momentului de lectură în activitatea zilnică din
grădiniță”, au fost prezentate activități demonstrative filmate, adevărate
exemple de bune practici pentru felul în care educatoarele au reușit să
stimuleze interesul copiilor pentru carte și lectură sau a familiilor acestora
(de exemplu Grădinița Rebra, proiectul tematic „Fiecare copil merită o poveste”
– educatoare Nati Onița)
În urma derulării acestui proiect
în grădinițe, putem concluziona că activitățile desfășurate au fost în
concordanță cu tematica anului 2019, Anul cărții, iar cel de-al șaselea
predictor de literație, interacțiunea cu literatura s-a realizat prin inițierea
unor acțiuni educative, precum: lectura unor cărți frumoase și amuzante cu
copiii: cărți de ficțiune (povești, poezii) sau cărți de non-ficțiune, primirea
unor invitați (părinți, directori, copii mai mari-frați etc.) care să citească
cu copiii, amenajarea centrului Biblioteca ca o zonă confortabilă de citit, cu
cărți variate, astfel încât copiii să-și poată alege cărțile preferate și să
poată „citi” singuri sau cu un prieten, confecționarea unor cărți tematice
împreună cu preșcolarii(text și imagini), vizitarea de biblioteci, librării
etc.
Notă: Mulțumiri pentru fotografii
GPS „Dumbrava minunată” Bistrița!
Inspector școlar pentru educație timpurie,
prof. învățământ preșcolar Crina
Luminița CLAPOU,
Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-Năsăud
Educația outdoor
Educația outdoor este un concept
relativ nou în contextul educativ românesc, însă ea începe din ce în ce mai
mult să capteze interesul actorilor educaționali din sistemul de învățământ
formal. Există numeroase accepțiuni pentru termenul de educație outdoor, însă
pentru a da o definiție simplă și pe înțelesul cititorilor, putem spune că
această formă de educație se bazează pe învățarea în aer liber. Termenul de
educație outdoor, poate include educația pentru mediu, activități recreative,
programe de dezvoltare personală și socială, drumeții, aventură etc. Unul
dintre primii adepți ai educației de camping (L. B. Sharp, 1943), a oferit
următoarele idei fundamentale ale educației în aer liber, respectiv: „Ceea ce
poate fi cel mai bine predat în interiorul sălilor de clasă, acolo ar trebui să
fie predat, iar ceea ce poate fi cel mai bine învățat prin intermediul
experienței, operând direct cu materiale indigene și situații de viață în afara
școlii, acolo ar trebui învățat.”
Din vremuri îndepărtate,
psihologi vizionari și experți în educație, de la J. J. Rousseau la J. Piaget,
au evidențiat faptul că experiențele vieții reale formează bazele învățării.
Experiențele de învățare pot fi planificate pentru a se derula în sala de
clasă, laboratorul școlar etc., ca spații ale unității de învățământ, precum și
în muzee, parcuri sau alte locații din afara spațiului școlii.
Integrarea educației outdoor în
curricula școlară reprezintă în prezent un aspect important în asigurarea
dezvoltării personale și profesionale a copilului, mai ales contextul actual
fiind caracterizat de lipsa interesului și motivației spre învățare ale
copiilor, accentuarea gradului de neimplicare în viața școlară, existența unor
preocupări care afectează negativ comportamentul copilului, lipsa respectului
pentru școală ca instituție, pentru profesor, familie. Educația outdoor
împrospătează mediul academic, oferă oportunități interactive de învățare, care
dacă sunt implementate corect duc la minimizarea aspectelor negative existente
în actualul sistem educațional.
Un prim pas în corelarea
educației outdoor cu educația formală l-ar reprezenta legiferarea acesteia,
constituirea unor centre de asistență educațională axate pe acest model de
educație care, pe de-o parte să susțină implementarea educației outdoor în
școli, iar pe de altă parte să susțină formarea profesională și continuă a
cadrelor didactice, pentru ca acestea să dobândească o serie de abilități și
competențe în domeniu.
Numite „forest schools” sau
„nature schools”, programele de acest fel au ajuns la peste o mie în întreaga
lume și se adresează, în general, copiilor din mediul urban, care au prea puțin
(sau deloc) contact cu natura și realitățile acesteia. În România există, în
prezent, instituții de educație private (grădinițe sau asociații de profesori,
spre exemplu) care au o astfel de componentă, de experimentare în natură sau
chiar promovează acest concept. Cele mai multe grădinițe însă, mai cu seamă din
mediul urban, se rezumă la activități cu copiii între ziduri și, poate, o
vizită la vreo grădină botanică ori într-un parc.
În grădinițele libere, ale căror
„cursuri” se desfășoară în natură, copiii sunt încurajați să sape pământul, să
se urce în copaci, să alerge liberi oriunde doresc, să se bucure de ce le oferă
natura. Alte programe au chiar cursuri de grădinărit, la care copiii învață cum
se plantează legumele, florile, pomii, cum se obține hrana sănătoasă, cum se
îngrijește o plantă, cum se păstrează mediul înconjurător curat sau cum pot
recunoaște diferite plante ori animale din sălbăticie. Experiența dobândită pe
viu este hotărâtoare pentru viitorul lor: lucrurile astfel învățate, la vârstă
fragedă, se întipăresc definitiv, iar „lecțiile” deprinse de la natură au un
rol în modelarea dezvoltării copilului.
Întrucât educația outdoor se
adresează unui public larg, indiferent de vârstă, nevoile sunt similare și
pentru cei mici și pentru cei mari, acest tip de educație trebuie să acorde
locul cuvenit acestor nevoi, indiferent de vârsta copilului.
Bibliografie:
Ionescu, M., Bocoș M., (2009),
Tratat de didactică modernă, Editura Paralela 45, Pitești;
Preda, V., (2000), Educația
pentru știință în grădiniță, Editura Compania, București;
Eagan, K (2007), Predarea ca o
poveste, Editura DPH, București;
Glava, A., Pocol, M., Tătaru, L.
(2009), Educația timpurie: ghid metodic pentru aplicarea curriculumului
preșcolar, Editura Paralela 45, Pitești;
Joița, E., (2006), Instruirea
constructivistă – o alternativă. Fundamente. Strategii, Editura Aramis,
București;
http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/este-importanta-educatia-de-dincolode-usa-clasei;
http://www.slideshare.net/primariacatunele/manual-de-educatie-outdoor;
https://www.outdoored.com/;
http://www.aore.org/;
http://www.outdooreducation.org/;
http://www.keyschool.org/our-program/outdoor-education/index.aspx;
http://outdoorlife.ro/servicii/outdoor-education/baze-teoretice/.
prof. învățământ preșcolar Gabriela
MAIER,
Grădinița cu Program Prelungit „Căsuța cu Povești” Bistrița
STEM în grădiniță
„Apropie-l pe copil de știință și lasă-l să răspundă singur, să-și
întemeieze ceea ce știe, nu pe ceea ce i-ai spus tu, ci pe ceea ce a înțeles
el; să nu învețe știința, ci să o gândească. Să-i menținem trează curiozitatea,
condițiile de a-l apropia de lumea științei. Să-l stârnim pe copil să observe,
să cerceteze și să descopere.”
J. J. Rousseau
La nivel european, preșcolarii
sunt puțin atrași de științe și le lipsesc cunoștințele fundamentale privind
principiile de bază ale naturii, dar, prin studierea fenomenelor care se petrec
în mediul înconjurător, copiii își dezvoltă o înțelegere mai profundă a
mediului în care trăiesc. Experimentarea și observarea nemijlocită a realității
constituie cei doi stâlpi de susținere ai unei metodologii active în predarea
științelor. STEM – prescurtarea din limba engleză pentru Science, Techology,
Engineering, Maths: (Știință, Tehnologie, Inginerie și Matematică) se bazează
pe învățarea integrată a tuturor disciplinelor științifice și este o metodă
activă, aplicată de „a învăța prin a face”.
Experimentul științific urmează
treptele ierarhice ale învățării, conducând copilul de la observarea unor
fenomene fizice sau chimice pe baza demonstrației la observarea fenomenelor
prin activitatea proprie, apoi la verificarea și aplicarea în practică a
acestora când se cristalizează structura formală a intelectului și în
continuare, la interpretarea fenomenelor observate care corespunde cu faza cea
mai înaltă din treptele ierarhice ale dezvoltării.
Metoda experimentală are mai
multă forță de convingere decât oricare altă metodă și, în acest fel,
posibilități sporite asupra formării concepției științifice la copii.
Dirijându-i pe copii să observe lumea înconjurătoare, să mânuiască materialele
și să interpreteze științific fenomenele naturii, îi învățăm să cunoască
natura, s-o prețuiască și s-o ocrotească. Preșcolarii învață și înțeleg cel mai
bine științele naturii prin experiment și investigație. Chiar dacă învățarea
prin experiment consumă mai mult timp, s-a demonstrat științific faptul că
gradul de retenție al informației crește până la 80-85% în cazul experimentului
desfășurat de copil comparativ cu doar 5-10% în cazul expunerii educatoarei.
Pornind de la premisa conform
căreia „copilul se dezvoltă prin exercițiile pe care le face și nu prin acelea
care se fac în fața lui” (Marc Gabaude), activitățile de învățare antrenează
copiii în acțiuni de observare, în experimentarea unor lucrări practice pe
măsura posibilităților lor. Acestea determină copiii să desfășoare o muncă
creatoare, formându-le tehnici de investigare a realității înconjurătoare:
urmărirea fenomenelor naturii specifice fiecărui anotimp, observarea creșterii
plantelor și animalelor, influența factorilor de mediu asupra acestora etc.
Integrarea experimentului în
activitățile de învățare solicită atitudine activă și de independență a
copiilor, determinându-i să lucreze efectiv cu simțurile, cu mâinile și cu
gândirea. Contactul direct cu diverse materiale contribuie la dezvoltarea
spiritului de observație, suscită curiozitatea, stimulează imaginația creatoare
a copilului, dezvoltând în același timp operațiile gândirii (analiza, sinteza,
abstractizarea, generalizarea). Grupând diferite materiale, desfășurând
experimente si descriindu-le, copiilor le sunt dezvoltate si capacitățile
motrice, abilitățile lingvistice si aptitudinile intelectuale. Materialele care
se regăsesc în dotarea centrelor Știință stimulează curiozitatea copiilor cu
experimente care explică fenomene din domeniul mediului înconjurător și
modalități de conservare a acestuia. Copiii se joacă și fac experimente
împreună cu educatoarele, învățând multe lucruri interesante din domenii diferite
și chiar mai mult de atât, găsesc răspunsuri la întrebarea ‚de ce?' care îi
frământă atât de mult în aceasta perioadă.
Prin intermediu experimentelor
desfășurate, preșcolarii se familiarizează cu noțiuni din diverse domenii, sunt
introduși ușor în lumea fizicii, a chimiei sau biologiei, se familiarizează cu
termeni pe care îi vor întâlni și utiliza ulterior în școală, se pun bazele și
se stârnește interesul pentru știință.
Esența învățării prin experiment
o constituie provocarea fenomenelor, urmărirea efectelor variabilei/
variabilelor independente asupra celei/ celor dependente în scopul verificării
ipotezelor. Copiii acționează în mod conștient, participă activ la procesul de
experimentare, se mobilizează într-un efort susținut ceea ce conduce la formarea
unei gândiri moderne, algoritmice, modelatoare, problematice, probabiliste.
Bibliografie:
Breben, Silvia și Matei, Elena,
Cunoașterea mediului – ghid pentru învățământul preșcolar, Ed. Radical,
Craiova, 2001.
Dorea Onorica, Buda Victoria,
Experimentul – metodă eficientă în predarea disciplinei Cunoașterea mediului,
Revista Învățământ preșcolar, 3/2005.
*** M.E.C.I., Metode interactive
de grup, Editura Miniped, București, 2006.
prof. învățământ preșcolar Carmen
MUSCARI-SALVAN
prof. învățământ preșcolar Ionela
Camelia LAZEA
Grădinița cu Program Prelungit Nr. 3 Bistrița
Atelierele de Vară Șotron
Atelierul de Vară Șotron este un
modul educațional care se desfășoară pe durata a două săptămâni, creat și
susținut logistic de Asociația OvidiuRo, apărut din nevoia de a face ca
educația să fie cât mai accesibilă și mai adecvată pentru toți copiii din
România, indiferent de mediul social din care aceștia provin.
Această perioadă de timp, cele
două săptămâni, reprezintă călătoria profesorilor și a copiilor, pe insula de
nisip. Deschiderea mare a profesorilor voluntari contribuie la susținerea
metaforei călătorie pe insula de nisip. De ce? Insula de nisip este locul unde,
atunci când corăbiile ce aduceau cai pentru exploatarea acestora în mine, din
Europa în Canada, au naufragiat din cauza curenților puternici ai Oceanului
Atlantic, aceste animale minunate au reușit să se salveze și să trăiască liber.
Profesorii sunt asemănați cu
această insulă de nisip deoarece implicarea lor în organizarea atelierelor
poate avea un impact major în viața celor mici, iar experiența celor două
săptămâni, poate schimba viața lor. Caii liberi sunt asociați cu educația timpurie
de calitate, pentru că profesorii voluntari pot schimba destinul copiilor din
mediile defavorizate, prin prisma unei gândiri libere, a unei proiectări atente
a activităților, într-un mod practic și creativ.
Profesorii voluntari sunt acei
profesioniști care pot întrerupe ciclul perpetuării continue a unui cerc vicios
al sărăciei, al marginalizării, al analfabetismului funcțional, în care copiii
de vârstă preșcolară sunt personajele principale, și totodată, pot oferi
copiilor defavorizați o experiență de învățare de neuitat pe durata verii. Prin
intermediul Atelierelor de Vară se poate produce o schimbare de menire a
copiilor săraci, datorită faptului că profesorilor li se oferă oportunitatea de
a pune în practică activitățile prezentate în timpul training-urilor, utilizând
material educațional de calitate, iar părinții din comunități defavorizate sunt
familiarizați cu sistemul educațional într-un context mai puțin formal, pe
perioada vacanței.
În țara noastră, primele Ateliere
de Vară Șotron au fost organizate la începutul anilor 2000 iar până acum,
aproximativ 10.000 de copii au frecventat atelierele Șotron.
În anul 2018, 3600 de copii din
250 de comunități sărace au participat la Ateliere de Vară Șotron, cu
implicarea voluntară a 630 de profesori din învățământul preșcolar, din 32 de
județe, printre care și din județul Bistrița-Năsăud.
În județul nostru, în perioada 1
iulie-31 august 2018, s-au organizat Ateliere de Vară în 10 unități de
învățământ, atât din mediul urban, cât și rural, fiind implicați 25 de
profesori voluntari și un număr de 161 de copii.
Anul 2019 este anul care stă la
baza celei mai mari ediții a Atelierelor de vară, deoarece la nivel de țară,
s-au pregătit 700 de echipe formate din 2-4 profesori voluntari, fiecare
atelier având înscriși între 10-15 copii. În județul nostru s-au înscris 18
echipe de profesori voluntari.
În urma sesiunilor de formare
organizate de OvidiuRo, cadrele didactice sunt echipate cu un set de practici
educaționale moderne, practici care pot fi utilizate atât pe parcursul celor
două ale cadrelor didactice care au desfășurat Ateliere de Vară Șotron:
„Atelierele de Vară Șotron au
reprezentat oportunitatea cadrelor didactice de a întări legăturile cu
familiile preșcolarilor, de a explora natura satului și de a colabora activ cu
autoritățile locale. Implicarea profesorilor voluntari a determinat o schimbare
în amenajarea spațiului educațional, în conceperea momentului de lectură
adecvat cu tema activității integrate și includerea a unui număr cât mai mare
de experimente în cadrul programului zilnic.
Activitățile derulate au avut un
impact benefic asupra dezvoltării complexe a copiilor, ceea ce a determinat un
interes crescut din partea preșcolarilor, a părinților și a cadrelor didactice
de a derula ateliere de vară și în acest an școlar.”
(Vasilica Găzdac, Salva
)
„Motivația de a porni în această
călătorie a fost faptul că prin contribuția fiecărui profesor voluntar, oricât
de mică ar fi aceasta, putem aduce schimbare în viața acestor copii. Având
resursele necesare, nu trebuie decât voință și mult curaj, iar la finalul celor
două săptămâni, ai sentimentul că ai reușit! Ai reușit să le spui povești
interesante, ai reușit să îi ajuți să își formeze deprinderi de igienă
personală și de autoservire, ai reuși să le aduci bucurie pe chipurile
inocente. Investiția în acești copii va fi răsplata noastră!”
(Viorica-Adriana
Popițan, Bistrița)
prof. învățământ preșcolar Viorica-Adriana
POPIȚAN,
Grădinița cu Program Prelungit Căsuța cu povești Bistrița
Grădinița cu Program Prelungit Nr. 3 Bistrița, gazdă în cadrul unui proiect Erasmus+
Grădinița cu Program Prelungit
Nr. 3 Bistrița a găzduit în perioada 17 – 23 martie 2019 un grup de 25 de cadre
didactice din Estonia, Franța, Lituania, Portugalia, România (Scornicești) și
Turcia sosiți în orașul nostru pentru a participa la cea de-a patra activitate
de învățare, predare și formare a proiectului Erasmus+ KA2 „Small Scientists
Across Europe” (2017-1-FR01-KA219-037465_5). Proiectul european este în al
doilea an de derulare și în această mobilitate s-au reîntâlnit profesori din
instituțiile de nivel preșcolar partenere: grădinița Ecole Maternelle Tordo,
Franța – coordonatoarea proiectului, Lasteaed Põngerjas din Narva – Estonia,
Kauno lopselis-darzelis „Giliukas” din Kaunas – Lituania, Agrupamento de
Escolas Rainha Santa Isabel din Coimbra – Portugalia, Grădinița cu Program
Prelungit Scornicești – România și Huma Hatun Ozel Egitim Anaokulu din Yildirim
– Turcia.
Pe parcursul șederii în micul
oraș transilvănean, musafirii au vizitat Grădinița cu Program Prelungit Nr. 3
și Grădinița cu Program Normal Nr. 7 din Bistrița, asistând la activități și
participând la ateliere de lucru care au constat în aplicarea alături de
preșcolari a unor experimente științifice în cele 4 teme ale proiectului:
Pământ, Aer, Apă și Foc. În urma vizitei la Centrul Școlar de Educație
Incluzivă Nr. 1 Bistrița, partenerii au aflat mai multe informații despre
programele educative și recuperatorii de integrare a copiilor cu cerințe
speciale în învățământul românesc, iar la Grădinița cu Program Prelungit
„Căsuța cu Povești”, partenerii au avut parte de o primire călduroasă și au
luat parte la activitățile derulate în cadrul acestei instituții preșcolare
renumite în județ.
Pentru a afla mai multe
informații despre frumusețea și istoria orașului și județului gazdă,
vizitatorii au participat la ateliere de lucru în cadrul Complexului Muzeal
Bistrița-Năsăud unde și-au imprimat câte un tricou cu sigla proiectului
Erasmus+ sau motive tradiționale românești, au vizitat Pietonalul „Liviu Rebreanu”,
Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Bistrița, Biserica
Evanghelică și Turnul Bisericii Evanghelice, Biblioteca Județeană „George
Coșbuc” Bistrița Năsăud și au participat la o întâlnire cu reprezentanți ai
comunității locale la Consiliul Județean Bistrița-Năsăud. Vizitele tematice în
zona noastră au inclus și locații precum lacul Colibița, Mănăstirea Piatra
Fântânele și Castelul Dracula, dar și vizite în jud. Cluj pentru ateliere de
lucru la Salina Turda și Muzeul de Mineralogie al Universității Babeș-Bolyai,
Cluj-Napoca.
În data de 20 martie 2019,
cadrele didactice din Grădinița cu Program Prelungit Nr. 3 Bistrița, alături de
partenerii din proiectul Erasmus+ „Small Scientists Across Europe” și din
cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Psihologie și
Științe ale Educației au fost gazdele Conferinței Internaționale Joaca „de-a
știința”. Abordarea multidimensională a Domeniului Științe în cadrul
activităților din grădiniță. Aproximativ 250 de cadre didactice din învățământul
preșcolar și numai au participat la comunicările în plen susținute de prof.
univ. dr. habil. Ion ALBULESCU și conf. univ. dr. habil. Horațiu CATALANO de la
Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, dr. Maria NISTOR de la Editura
Didactică și Pedagogică și de coordonatorii proiectului Erasmus+ „Small
Scientists Across Europe”. Invitați speciali și parteneri în derularea
conferinței moderată de d-na director a grădiniței cu P.P. Nr. 3, d-na Muscari-
Salvan Carmen, au fost și dr. Andras BARTA, director Extensia Universitară
Bistrița, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, Ciprian CECLAN OPREA,
subprefect al județului Bistrița-Năsăud, Instituția Prefectului
Bistrița-Năsăud, Deák ZOLTÁN, inspector școlar general adjunct, Crina CLAPOU,
inspector școlar pentru educație timpurie și Daniela HUDREA, inspector școlar
pentru monitorizarea programelor de la Inspectoratul Școlar Județean
Bistrița-Năsăud.
O secțiune specială în cadrul
conferinței a constat în lansarea setului de 4 cărți cu experimente științifice
pe temele: Pământ, Aer, Apă și Foc create în cadrul proiectului Erasmus+ KA2
„Small Scientists Across Europe” și a 2 cărți adresate cadrelor didactice
interesate de valorificarea deplină a jocului în activitățile didactice
desfășurate în mediul educațional instituțional și neinstituțional: Pedagogia
jocului și a activităților ludice (Horațiu Catalano, Ion Albulescu) și
Didactica jocurilor (Horațiu Catalano, Ion Albulescu), ambele publicate de
Editura Didactică și Pedagogică. Conferința s-a încheiat cu vizitarea
expoziției de lucrări plastice „Micii oameni de știință” realizate de
preșcolari și școlari îndrumați de cadrele didactice participante la
conferință.
Sperăm ca timpul petrecut pe
tărâmurile românești să rămână mereu alături de partenerii noștri ca amintiri
plăcute alături de prieteni dragi.
Proiectul este realizat cu
sprijinul financiar al Comisiei Europene în cadrul Programului Erasmus+, noul
program al Uniunii Europene în domeniul educației, formării profesionale,
tineretului și sportului.
Toate informațiile pe care le
furnizăm reprezintă responsabilitatea exclusivă a echipei de proiect, iar
Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării
Profesionale și Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care este
folosit conținutul acestor informații.
Coordonator proiect prof. înv. preșcolar Ionela LAZEA,
Grădinița cu Program Prelungit Nr. 3 Bistrița
De ce este nevoie de educația pentru eșec?
Trei factori sunt cei care
influențează dezvoltarea emoțional-comportamentală a copiilor și pe care
trebuie să-i analizăm: moștenirea lor genetică, cadrul familial și comunitatea
în care trăiesc.
Atât familia, cât și ceilalți doi
factori amintiți trebuie să-i stimuleze pe copii să aibă obiective, să caute
succesul în studiu, în muncă, în relațiile sociale – dar nu trebuie să ne oprim
aici. Trebuie să-i ajutăm să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium
fără înfrângeri. Mulți nu urcă pe podium, nu pentru că nu au capacități
necesare, ci pentru că nu au știut să depășească insuccesele de pe drumul până
la podium. Mulți nu reușesc să strălucească în munca lor, pentru că au renunțat
în fața primelor obstacole. Unii nu au învins pentru că nu au avut răbdare să
accepte un eșec, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici,
nici umilința de a-și recunoaște greșelile.
Aceștia moștenesc un set genetic
de la părinți, care poate include trăsături fizice cum ar fi culoarea ochilor
si textura părului, precum și trăsăturile comportamentale și emoționale. De
exemplu, la copiii cu probleme de concentrare sau tendințe de depresie, e
posibil să fi moștenit un set genetic care îi face mai predispuși la asemenea
probleme.
Alte caracteristici pe care le
pot moșteni sunt temperamentul, gradul lor de sociabilitate sau de
extrovertire, firea activă sau emotivă. Unii copii necesită mai multă atenție,
în timp ce alții sunt foarte activi sau ocupați, alții plâng și se vaită mult,
se obișnuiesc greu cu rutinele. Dar comportamentul depinde nu doar de
temperamentul lor, ci și de reacțiile pe care ce le primesc răspuns la un
anumit comportament.
Perseverența este la fel de
importantă ca și capacitățile intelectuale. Societatea ne pregătește pentru
zilele de glorie, dar zilele de frustrare sunt cele care îi dau sens acestei
glorii. Un copil cu un nivel scăzut de respect de sine va avea un complex de
inferioritate, va fi incapabil să-și asume riscuri și să-și transforme
obiectivele în realitate. El ar putea trăi un proces de îmbătrânire emoțională
precoce. Tinerețea ar trebui să fie cea mai intensă perioadă a bucuriei, cu
toate că își are neliniștile sale. Dar mulți sunt bătrâni, în trupuri de
tineri.
A fi în vârstă nu înseamnă a fi
bătrân cronologic. De altfel, mulți sunt mai tineri pe plan emoțional decât
mare parte din tinerii de azi, pentru că sunt fericiți și motivați.
Caracteristica unei emoții trăite
de o persoană îmbătrânită, care nu are trăiri și motivație este o incapacitate
de a se bucura de frumos și o înclinație puternică de a se lamenta, căci nimic
nu o satisface pe termen lung. Asemenea persoane se plâng de corpul lor, de
îmbrăcăminte, de prieteni, de lipsa de bani, de școală-și chiar de faptul de a
se fi născut.
Trebuie să le atragem atenția
acestor copii ce devin maeștri în a se plânge că au un mare dezavantaj într-o
competiție. Cu mare greutate vor reuși pe plan social și profesional, toate
lamentările lor fiind însoțite de o stare extrem de tensionată, care este
arhivată în mod deosebit în memorie și care distruge, încetul cu încetul,
bucuria emoției.
Învățământul actual este lipsit
de predictibilitate, de aceea părinților și dascălilor le revine sarcina
educării elevilor pentru succes, dar și pentru eșec, luând modelul naturii:
după noapte urmează zi, după ploaie apare soarele.
prof. Marinela RUS,
Școala Gimnazială „Avram Iancu” Bistrița
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu