„Caracterul însă al unei şcoli bune e ca elevul să înveţe în ea mai
mult decât i se predă.” (Mihai Eminescu)
Eminescu – trepte spre mit
„Eminescu este unul din exemplarele cele mai splendide pe care le-a
produs umanitatea. Avem convingerea că dacă mai trăia, sănătos, încă douăzeci
de ani, el ar fi fost considerat, fără putință de contestare, ca unul din cei
mai mari creatori de poezie din întreaga literatură a lumii. [...] Dar Eminescu
nu este numai un poet de geniu. Este ceva mai mult. El este cel dintâi care a
dat un stil sufletului românesc și cel dintâi român în care s-a făcut fuziunea
cea mai serioasă a sufletului daco-roman cu cultura occidentală”, spunea
Garabet Ibrăileanu încercând să valorifice moștenirea marelui scriitor și să-i
stabilească locul în panteonul culturii române.
Mitul eminescian domină autoritar cultura română de mai bine de un
secol. Geniu dispărut în floarea vârstei, bolnav și nefericit sufletește, dar
de o moralitate și un patriotism desăvârșite, intransigent, fervent și drept
militant politic, de o inteligență sclipitoare care l-a situat în avangarda științelor
politice, economice, sociale și tehnice, romantic întârziat însă, poet
nepereche, poet național, poet social, luceafăr al poeziei românești,
întemeietorul limbii noastre literare, chintesență a spiritualității românești,
„om deplin al culturii române”... sunt tot atâtea locuri comune prin care
critica românească circumscrie contribuția marelui scriitor la patrimoniul
culturii române. Sprijinind cauza mai tuturor intereselor politice, morale sau
literare ale posterității, revendicat de toate formele de naționalism:
ortodoxism, legionarism, protocronism și, acum, de noua dreaptă, Eminescu a reușit
să fie – cum a formulat Nicolae Manolescu – „emblematic pentru toate curentele
de gândire din secolul nostru.”
Chiar dacă nu și-a definit decât în termeni poetici concepția despre
literatură și artă („Nu mă-ncântați nici cu clasici,/ Nici cu stil curat și
antic –/ Toate-mi sunt de o potrivă,/ Eu rămân ce-am fost: romantic” în Eu nu cred nici în Iehova), Mihai
Eminescu demonstrează, prin biografia sa, supusă atâtor valuri de
(re)semantizări, caracterul și statutul său de „tânăr geniu”, punct inițial în
dezvoltarea mitului. Între cele două portrete morale, cel creat de Caragiale,
în La Nirvana („așa l-am cunoscut
atuncea, așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist,
comunicativ și ursuz, blând și aspru; mulțumindu-se cu nimic și nemulțumit
totdeauna de toate.[...] Ciudată amestecătură! – Fericită pentru artist,
nefericită pentru om”) și cel realizat de Maiorescu („ceea ce caracterizează
mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o așa covârșitoare
inteligență, ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-și întipărise
vreodată nu-i mai scăpa”) se va defini, pentru posteritate, o imagine
caracterizată de coincidentia oppositorum
specifică romanticului. Caracterizările făcute de cei doi titani ai culturii
române impun, încă din timpul vieții lui Eminescu, imaginea unui poet de geniu,
a unui mit național atât în conștiința criticii literare cât și a publicului,
iar puținii detractori vor fi expuși oprobriului (a se vedea cazul Macedonski).
Publicarea poeziilor postume în ediția Perpessicius și studiilor lui
Călinescu și Vianu din anii ’30, urmate de interpretarea lui Ion Negoițescu,
tipărită în 1968, prin care se stabilește valoarea postumelor și imaginea
romanticului vizionar, dar și descoperirea celor 93 de scrisori inedite
adresate Veronicăi Micle duc la consolidarea și canonizarea mitului eminescian
în cultura română.
După apariția imaginii poetului genial, intrat în universalitate, pasul
următor a fost identificarea românilor cu această imagine a perfecțiunii naționale,
transferul de legitimitate dinspre acest ideal către popor. Din simplu poet,
Eminescu devine reprezentant al românismului, grație caracterului profund naționalist
al scrierilor sale. Până la instaurarea comunismului, toate mișcările și
ideologiile politice din România au găsit în Mihai Eminescu resursele necesare
pentru a-și legitima spiritual existența. Tradiționaliștii, ortodoxiștii, sămănătoriștii,
regaliștii, legionarii, socialiștii, comuniștii și apoi anticomuniștii au găsit
în mitul lui Eminescu, așa cum o arată și Lucian Boia, resursele pentru a se
legitima și pentru a-și consolida ideologiile: „Nu doar comuniștii au celebrat
centenarul lui Eminescu, ci și anticomuniștii de toate nuanțele ideologice,
refugiați în Occident. În timp ce primii căutau să-și legitimeze prin Eminescu
recent instauratul regim, ceilalți, tot prin el, își justificau rezistența față
de regim, în numele spiritului național românesc”.
Fervent contestatar al doctrinei comuniste, tânărul de 28 de ani
avertiza cu gravitate în Timpul, în 6
august 1878, despre „stafia comunismului care bântuie în Europa”, în articolul Din Petersburg ne sosește știrea…: „O
serioasă tulburare socialistă amenință Europa. Cetățenii liberi, independenți și
înfrățiți ai republicii universale, care la noi sunt reprezentați prin partidul
roșu, încearcă a răsturna toate formațiunile pozitive de stat, și dacă n-o vor
putea face aceasta, ceea ce e de mai nainte sigur, totuși vor încerca s-o facă
pe calea lor obișnuită a atentatelor, scenelor de ulițe, tulburărilor etc., iar
acele încercări încep a-și arunca umbrele de pe acum.” Atitudinea contestatară,
expusă și în alte articole din presa vremii, a condus, la scurt timp după
instalarea regimului comunist, la „epurarea” a aproape întregii opere
eminesciene. În privința lui Eminescu, criticul literar Alex Ștefănescu scrie,
în lucrarea Din „realizările” regimului
comunist – Cărți interzise, că «edițiile din opera sa trecute pe lista
neagră a cenzurii comuniste sunt la fel de numeroase ca acelea din scrierile
lui Hitler și Mussolini», apreciind că poetul național a fost „tratat, practic,
ca un infractor”. La scurt timp, Mihai Eminescu este reabilitat – simbolul său
căpătase o importanță prea mare pentru a fi ignorat. O nouă etapă a mitului e
lansată, imaginea și opera poetului fiind complet reinterpretate. Articolele
sale politice, precum și multe dintre poemele sale interzise până atunci,
considerate a fi prea naționaliste pentru perioada comunismului de până la
1965, sunt revalorificate pentru a sluji noua ideologie. Elementul central al
operei eminesciene devine poezia Împărat și
proletar, care lăsa impresia apropierii de idealurile regimului nou
instaurat.
O atitudine naționalistă persistentă (de factură pronunțat etnicistă și
ortodoxă) s-a instalat în anii ’90 pe terenul lăsat liber de ideologia
comunistă (ea însăși cu o puternică încărcătură naționalistă, așa că între
comunism și ce a urmat e de văzut nu doar schimbarea, ci și o semnificativă
continuitate). În acest context, funcția tradițională a lui Eminescu, de
exponent al românismului, nu putea decât să se consolideze. Sociologul Ilie
Bădescu (profesor la Universitatea din București) e unul dintre primii care
reactualizează gândirea socio-politică a lui Eminescu, văzând în ea un antidot
împotriva „înstrăinării”: „Niciodată primejdia unei atari înstrăinări nu a fost
atât de acută ca astăzi, când falșii apostoli ai europenismului ne cer să ne
dezicem de opera teoretică și politică a lui Eminescu”. Până și legionarismul
schițează o revenire-e drept, fără mare impact. În 1995, se publică (la editura
Fundației „Buna Vestire”, denumire care reia titlul unei cunoscute gazete
legionare) broșura din 1950 a lui Constantin Papanace, Eminescu, un mare precursor al legionarismului românesc (cu o prefață
a scriitorului Ion Coja).
Adulat și detractat deopotrivă în decursul timpului, Eminescu rămâne o preocupare
constantă a spiritualității românești, un mit și un simbol identitar al
românismului.
Bibliografie:
1. Bogdan Crețu, Mai avem nevoie
azi de mitul Eminescu?, Ziarul de Iași, 11 ianuarie 2017;
2. Lucian Boia, Mihai Eminescu,
românul absolut. Facerea și desfacerea unui mit, Humanitas, 2015;
3. Prof. dr. Ilie Bădescu, Blestemul
unui neam sunt tinerii cu „inimi bătrâne”, https://gandeste.org/religie.
prof. metodist Teodor COTUȚIU
Casa Corpului Didactic a
Județului Bistrița-Năsăud
Programul Erasmus+, inițiativă relevantă pentru nevoile comunității
Uniunea
Europeană a celebrat în anul 2017, 30 de ani de la lansarea Programului
Erasmus, una dintre cele mai longevive și prolifice inițiative în domeniul
educației, formării profesionale și tineretului, care a marcat și evoluția
societății românești în ultimii 20 de ani. Erasmus este un proiect cu istorie și
implicații adânci în transformarea României. Programul Erasmus+ reprezintă o inițiativă
lăudabilă atât pentru comunitatea locală, elevi, profesori, părinți, bunici
precum și pentru alte instituții cu care noi am colaborat a fost primită cu
interes și integrată în mod natural în practica școlară, proiectele noastre
strategice au influențat pozitiv toate componentele instituției noastre. Participarea
la aceste proiecte a promovat ideea că fiecare proiect este o oportunitate de
învățare pentru cei implicați – profesori, elevi, director de școală. Fiecare
dintre participanții la proiecte are de învățat și de câștigat în același timp.
Proiectele europene Erasmus+ aduc noi
cunoștințe, noi capacități, schimb de idei, transfer de practici creative,
acces la noi materiale didactice, exersarea și perfecționarea limbilor străine
în contexte reale. Datorită acestor proiecte am perfecționat
negocierea ca mijloc de mediere în vederea luării deciziilor în diferite situații,
prin ascultarea tuturor punctelor de vedere, analiza argumentelor și stabilirea
priorităților, stabilirea celor mai bune legături între elementele strategiilor
selectate (obiective – căi – mijloace). Transparența este unul dintre
elementele care s-au perfecționat în mod evident în școala noastră de când
dezvoltăm proiecte europene. Toate elementele importante din proiecte sunt
diseminate cu ajutorul site-ului proiectelor, paginii de Facebook a școlii https://www.facebook.com/scoalasalva, panourilor de promovare din școală, posterelor,
prezentărilor făcute în ședințele consiliilor din școală, comisii metodice,
consfătuiri, cercuri pedagogice, simpozioane și conferințe educaționale. În mod
firesc, facem acum diseminarea tuturor activităților din școală, deoarece am
experimentat-o permanent pe parcursul proiectelor. Facem jurnale de activități,
albume de fotografii, organizăm concursuri și workshopuri în același stil în
care procedăm cu activitățile proiectului.
Considerăm că
schimbările cele mai mari se datorează proiectelor și se întâlnesc la nivelul
locului pe care școala îl are în comunitate. Consiliul Local, Primăria localității
Salva, Biblioteca Județeană George Coșbuc dar și întreaga comunitate au
dezvoltat încredere și respect față de școală, profesori, manager. Vizita
atâtor grupuri de elevi și profesori din țări diferite a impresionat
comunitatea și a pus-o față în față cu nevoia de a promova elementele culturale
locale, cu nevoia de a realiza concret unitate la nivelul tuturor factorilor de
conducere și administrare, cu nevoia de sprijinire a școlii.
Proiectul Legături între generații. Jocuri fără vârstă
– Bridging three generations. Timeless Games and Toys Nr: 2015-1-TR01-KA219-021800_6 este un parteneriat strategic derulat între școli
în perioada 2015-2017. Acest proiect a adus generațiile împreună; generația vârstnică va
transmite cunoștințele și jocurile lor în schimb tinerii vor împărtăși din
abilitățile lor digitale bunicilor. Cei opt parteneri implicați în
proiect au fost: Haci Sabanci Ortaokulu Ankara, Turcia – Coordonator; State
School Instituto Comprensivo Via Santi Savarino, Roma, Italia – Partener, OGEC
de Billom – Ensemble Scolaire Notre Dame, Billom, Franța – Partener, International
School of Bergen, Bergen, Norvegia – Partener, Școala Gimnazială Tiberiu
Morariu Salva, Romania – Partener, St. Colman’s PS and All Saints’ Nursery
Unit, Annaclone, UK – Partener, Grundzale Pamatskola, Grunzale, Letonia – Partner,
General Secondary School Nikola Vaptsarov, Aytos, Bulgaria – Partener. Informații
despre activități, impact și rezultatele intelectuale ale proiectului le găsiți
aici: www.bridging3generations.com.
Proiectul Alții, asemenea nouă – Other, Alike, The
same Nr: 2016-1-IT02-KA219-024291_2 este un parteneriat derulat între
cinci instituții de învățământ europene pentru perioada 2016-2018.
Coordonatorul proiectului este Școala I. C. 4 C. D. Bregante – S. M. Volta,
Monopoli – Italia, celelalte școli partenere implicate în cadrul proiectului
sunt: Fundacion diocesana san Marciano Jose Colegia diocesano Santa Cruz,
Guadalajara – Spania;1stPrimary School of Efkarpia, Thessaloniki – Grecia; Școala
Gimnazială Tiberiu Morariu Salva – România; Stanley Primary School, Blackpool –
UK (școala s-a retras datorita Brexitului după primul an de proiect). Proiectul are scopul de
a forma copiilor din ciclul preșcolar și primar noțiuni de cetățenie și istorie
europeană, competențe de limba engleză, competențe digitale prin prisma crizei
migranților/ refugiaților și terorismului internațional. Informații despre
activități, impact și rezultatele intelectuale ale proiectului le găsiți aici:
https://otheralikethesame.blogspot.it.
Proiectul O viață nouă pentru tinerii europeni – Life
project for our European youth. Education and guidance from teaching
institutions Nr:2017-ES01-KA219-038162-1
este un parteneriat strategic pentru perioada 2017-2019 derulat între patru școli
europene: IES ,,San Jose” Cuenca, Spania, coordonatorul proiectului, iar
celelalte școli partenere implicate în cadrul proiectului sunt: Istituto
Comprensivo „Verdi – Cafaro” Andria – Italia, Agrupamento de Escolas de
Almeirim, Almeirim, Portugalia și instituția noastră. Proiectul își propune
să creeze în fiecare instituție parteneră o rețea de activități extrașcolare cu
elevii cu vârste cuprinse între 12 si 16 ani, activități care să se aplece
asupra nevoilor comunităților locale, iar activitățile să se bazeze pe
voluntariat, inițiative sociale și civice. Informații despre primele activități
găsiți aici: https://twinspace.etwinning.net/54019/pages/page/317140.
Proiectul Construirea unei noi cetățenii digitale – Building
learning new education digital NR: 2017-1-FR01-KA219-037364_6 este un
proiect cu durata de 36 de luni (2017-2020) în parteneriat cu alte șase instituții
europene: Ecole Simon Bolivar A, Paris, Franța – coordonatorul proiectului, Ecole
Simon Bolivar B, Paris Franța, IC Francesco Petrarca Catania, St. Austin’s
Primary School Liverpool UK, CEIP San Jacinto, Sevilia, Spania și școala
noastră. Scopul proiectului este de a construi legături durabile în format
digital referitoare la istoria și democrația europeană prin utilizarea unor
competente lingvistice la vârstele timpurii. Mai multe informații găsiți aici: https://twinspace.etwinning.net/50497/home.
Proiectul O nouă cetățenie democratică – New
citizenship in schools Nr:
2017-1-BE01-KA201-024757
este un proiect strategic KA201 cu durata 2017-2019 în colaborare cu Ecole
Saint Jospeh Bondael Bruxelles, Belgia – coordonator, I. C. Barbera Caccamo, Italia
– partener, și școala noastră. Scopul proiectului este de a derula activități pentru copiii de vârstă
preșcolară de însușire a sentimentului de cetățenie democratică europeană,
integrare socială și migrație. Informații găsiți aici: https://twinspace.etwinning.net/45910/home.
Instantanee fotografice
din activitățile realizate până acum sunt prezente într-o expoziție itinerantă
Erasmus+ care va fi prezentă în holul Inspectoratului Școlar Județean Bistrița-Năsăud
în lunile ianuarie și februarie. La cererea ANPCDEFP-ului România, instituția
noastră va găzdui un atelier de scriere parteneriate școlare pentru apelul 2018
în perioada 2-4 februarie, ceea ce întărește importanța acestor acțiuni în
cadrul comunităților locale.
Participarea la aceste
proiecte este o invitație adresată cadrelor didactice din instituția noastră
pentru a experimenta noi modalități de proiectare și desfășurare a activității
didactice, precum și noi modalități formale, nonformale și informale de
dezvoltare profesională, prin colaborarea cu alte cadre didactice din Europa.
Proiectul este realizat
cu sprijinul financiar al Comisiei Europene în cadrul Programului Erasmus Plus,
noul program al Uniunii Europene în domeniul educației, formării profesionale,
tineretului și sportului. Toate informațiile pe care le furnizăm reprezintă
responsabilitatea exclusivă a echipei de proiect, iar Agenția Națională pentru
Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale și Comisia
Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care este folosit conținutul
acestor informații.
prof. Vasilica GĂZDAC,
director prof. Romana Iulia FETTI
Școala Gimnazială „Tiberiu
Morariu” Salva
Liceul Tehnologic Tîrlișua – o „școală verde” în Europa
Din start putem spune că experiența și valoarea unui proiect de talie
europeană nu se compară cu absolut nici un alt fel de proiect, chiar dacă
suntem la debut, în acest spațiu Erasmus. Având experiența altor proiecte școlare,
de voluntariat, culturale dar și ecologice ne-am bucurat foarte mult când am
aflat ca vom fi parteneri în proiectul Erasmus+ „Green schools 2.0 for a
sustainable future”, 2017-1-IT02-KA219-036528_3.
Acest proiect este coordonat de partenerii noștri din Italia de la
Istituto Comprensivo Statale „Silvio Pellico” din Vedano Olona. Ceilalți
parteneri sunt Highs School of Skryperou din Corfu, Grecia; Ou Stiv Naumov
Bitola din Macedonia, Szkola Podstawowa im Jana Pawla II w Psarach din Polonia,
Agrupamento de Escolas de Maximinos Braga din Portugalia.
Proiectul își propune o serie de activități în domeniul ecologiei, pe
mai multe segmente: risipa de energie, protecția apei, un mediu înconjurător sănătos,
poluarea aerului, curtea școlii eco, fiecare partener (școală) având câte una
din aceste teme de aplicat.
Scopul acestui proiect este să promovăm în rândul elevilor noștri și ai
întregii comunități locale un nou stil de viață, o altă abordare față de mediul
înconjurător apa, aer, gestionarea deșeurilor, risipa de energie, etc. În
sprijinul implementării acestor scopuri vin și sesiuni scurte de învățare în
școlile țărilor partener, patru la număr, unde toți elevii participanți vor fi
implicați în activități de educație non-formală, activități out-door, dar și de
învățare experiențială.
Fiind la început, proiectul demarând în 15 Octombrie 201, s-a desfășurat
până în acest moment doar prima întâlnire transnațională care a avut loc în
Italia în perioada 23-27 Octombrie 2017, delegația română fiind formată din directorul
Liceului Tehnologic Tîrlișua, prof. Forai Mihael Simion și coordonatorul
proiectului, prof. Antohe Cornel. Aici s-au stabilit coordonatele proiectului, s-au
împărțit sarcinile, discutându-se astfel despre cât mai multe modalități de
implementare eficientă a activităților proiectului. Tot în Italia ne-am bucurat
și de ospitalitatea gazdelor care prin programul oferit ne-a făcut să avem o săptămână
de neuitat. De asemenea, s-au distribuit și asumat sarcinile de lucru între
țări, s-au stabilit datele următoarelor întâlniri; chiar în acest moment,
echipa noastră se pregătește de prima sesiune scurtă de învățare care va avea
loc în Corfu și unde vor participa 3 elevi ai școlii, însoțiți de doamnele
profesor Rus Ionela Maria și Forai Gabriela Elisabeta.
În școală ideea că unitatea noastră este implicată într-un astfel de
proiect a fost primită cu multă bucurie din partea colegilor profesori, dar mai
ales cu mult entuziasm din partea elevilor dornici să participe în mod activ la
proiect.
prof. Cornel ANTOHE,
prof. Mihael Simion FORAI,
Liceul Tehnologic Tîrlișua
Schimb de bune practici în St. Pölten – Austria
În perioada 9 –12 noiembrie 2017, o delegație formată din reprezentanți
ai Inspectoratului Școlar Județean Bistrița-Năsăud, a Casei Corpului Didactic a
Județului Bistrița-Năsăud, a Colegiului Național „Liviu Rebreanu”, Bistrița și
a Liceului Tehnologic Telciu, a participat la activități în cadrul proiectului
Job-Shadowing, în St. Pölten, Austria.
Vizita a debutat vineri,
10 noiembrie 2017, zi în care delegația din județul Bistrița-Năsăud a vizitat școala
HTL – HöhereTechnischeBundeslehr-und Versuchsanstalt St. Pölten. Directorul
unității de învățământ, Martin Pfeffer, a fost amfitrionul delegației noastre.
În prima parte a acestei zile, domnul director ne-a explicat pe scurt sistemul
de învățământ din Austria.
În Austria, majoritatea copiilor merg la grădiniță de la vârsta de 3
ani până la 6 ani (nivelul elementar
– Vorschule). Copiii de 6 până la 10 ani frecventează învățământul primar (școala primară – Volksschule). După cei patru
ani de studiu într-o școală primară, urmează învățământul secundar (TREAPTĂ
SECUNDARĂ I) unde, elevii între 10 – 14 ani pot urma încă patru ani la:
- un liceu teoretic – treapta inferioară (AllgemeinbildendeHöhereSchule/AHS)
- o școală secundară (Hauptschule)
- primul ciclu al unei școli superioare generale sau noul colegiu (NeueMittelschule
– NMS)
Pentru a putea frecventa AHS elevii trebuie să aibă anumite note sau să
dea un examen. Frecventarea școlii generale este posibilă pentru orice elev. După
școala secundară elevul nu poate urma decât școală/liceu profesional.
După terminarea clasei a VIII-a există posibilitatea de a alege între 4
direcții de învățământ (TREAPTA
SECUNDARĂ II):
- Liceu teoretic – treapta superioară (AHS – Oberstufe) (clasele 9-12)
- Școala profesională superioară (BerufsbildeneHöhereSchule/ BHS) (de
la vârsta de 14 ani, clasele 9-13), care se încheie cu o examinare tehnică și un
bacalaureat (Matura). La terminarea școlii profesionale, este posibil ca elevii
să obțină calificări pentru una sau mai multe profesii sau ocupații.
- Școala profesională medie (BerufsbildeneHöhereSchule/ BMS) (de la vârsta
de 14 ani, clasele 9-11 sau a 12-a), încheiată cu un examen tehnic.
- Școala politehnică (PolytechnischeSchule) (școală care stabilește
orientarea profesională și pregătirea pentru o ucenicie) urmată de școala
profesională sau în anumite provincii, de exemplu, Viena, la o „scoală noua
medie” (NeueMittelschule)
Liceul și școala profesională superioară se finalizează printr-un examen
(Matura) folositor admiterii la universități (Universitäten), colegii
(Fachhochschulen), colegii pedagogice (Pädagogische Hochschulen) sau academii
(Akademien).
O particularitate a învățământului austriac o reprezintă legătura
strânsă între economie și procesul de instruire (practica). Este un sistem de
învățământ în cadrul căruia responsabilitatea pregătirii profesionale a
elevilor revine atât școlii, cât și agentului economic. Planurile de învățământ
și programele școlare sunt flexibile și adaptate necesităților din economie.
Programele școlare sunt realizate în colaborare cu agenții economici și
reflectă nevoile de pregătire a forței de muncă din perspectiva acestora.
Există obligativitatea revizuirii periodice a programelor, în funcție de noutățile
din domeniul tehnologic.
De acest sistem de instruire adaptat practicii nu profită doar
ucenicii, ci și absolvenții școlilor superioare de meserii, cei ai facultăților
de profil și ai universităților.
Atât în cadrul școlilor de meserii cât și în școlile înalte de formare
profesională se aplică sistemul dual de instruire – combinația între teorie și
practică. Această combinație este considerată în întreaga Europă ca fiind
exemplară și reprezintă un factor cheie pentru succesul economiei austriece.
Investitorii străini apreciază în mod deosebit abilitățile specifice meseriei și
cunoștințele cu o bază solidă ale angajaților austrieci.
Școala HTL – HöhereTechnischeBundeslehr-undVersuchsanstalt St. Pölten
este o școala profesională superioară, fondată în anul 1946 și în care, după
cum a explicat si domnul director, Martin Pfeffer, se regăsește perfect
legătura strânsă dintre procesul de instruire și practică. O extindere a școlii
a fost planificată începând cu 2007. Extinderea a fost finalizată în anul 2015.
Din punct de vedere organizațional, școala este împărțită în cinci
departamente:
- Electronică și informatică tehnică,
- Inginerie electrică,
- Informatică,
- Inginerie mecanică,
- Economie.
Fiecare șef de departamente raportează direct directorului.
După scurta prezentare a sistemului de învățământ austriac, a urmat o
amplă vizită a unității de învățământ menționată. Laboratoarele de practică
sunt dotate cu aparatură de ultimă generație: freze și strunguri cu comandă
numerică, gravograph, panouri electrice, roboți industriali, imprimantă și
mouse 3D.
Toate aceste dotări îi pregătesc pe elevi pentru viitor iar pentru a
putea absolvi școala, pe lângă examenul de bacalaureat, elevii trebuie să
realizeze o lucrare de proiect (atestat).
Aceeași dotare se regăsește și în sălile de curs, și cele de sport (4
la număr).
A doua zi delegația română, însoțită de un reprezentant al primăriei
orașului St. Pölten, a vizitat cele două părți ale orașului (Altstadt și
Neustadt). La numai o oră de mers cu mașina de Viena se află minunatul orășel
Sankt Pölten. Orașul, situat pe râul Traisen, este capitala regiunii Austria de
Jos din nord estul Austriei. Are în jur de 52.000 de locuitori.
Cea mai veche parte a orașului St Pölten a fost fondat de romani, care
datează din secolele II-IV. În 799, a fost numit St Pölten Treisma. Sankt
Pölten a devenit un oraș oficial în 1159. St. Pölten în 1494 a devenit parte a
diocezei din Passau. În 1785, la St. Pölten celebra catedrală a fost construita
în stil baroc, una dintre cele mai mari atracții turistice.
În anul 1984 a început dezbaterea publică privind mutarea reședinței
landului Austria Inferioară de la Viena într-unul din orașele landului (Viena
are ea însăși statutul de land federal). 56% din cetățenii cu drept de vot din
Austria Inferioară s-au pronunțat, la referendumul desfășurat pe 1 si 2 martie
1986, pentru o capitală regională separată. Sankt Pölten a întrunit cu 45%
majoritatea opțiunilor, impunându-se astfel înaintea orașelor Krems (29%),
Baden (8%), Tulln an der Donau (5%) și Wiener Neustadt (4%). Astfel, pe 10
iulie 1986 orașul Sankt Polten a devenit în mod oficial capitala Austriei
Inferioare și, astfel, un nou capitol extraordinar se deschide pentru orașul de
pe Traisen, ce avea să îi pună în valoare splendoarea de la baroc la modern. St.
Pölten este capitala barocului, marcat de semnătura constructorului mănăstirii
Melk. După ce arhitectul baroc Jakob Prandtauer s-a mutat aici în 1689, orașul
situat strategic la confluență de drumuri a cunoscut o înflorire a construcțiilor.
Mănăstirea Carmelitelor sau clădirea principală a Institutului Micuțelor Doamne
Englezoaice datează din aceeași perioadă. Mai târziu, alte semne ale splendorii
baroce se vor evidenția pe fațadele din Fuhrmanngasse și Herrenplatz.
În ceea ce privește atracțiile turistice din St.Pölten, se poate vizita
clădirea primăriei, un adevărat simbol al orașului; catedrala, fostă bazilică
romană, adaptată în stil baroc, Franziskanerkirche, în trecut o biserică carmelită,
bogat ornamentată în stilul baroc; clădirea diocezei, în trecut o mănăstire
care acum adăpostește și un muzeu la etajul al doilea; clădirea teatrului,
Riemerplatz, o piață construită exclusiv în stil baroc, în mijlocul căreia este
o modernă statuie din marmură.
La sfârșitul acestei vizite, delegația din Bistrița, impresionată de
cele văzute, i-a invitat pe reprezentații administrației din St. Pölten să
viziteze și județul nostru. Aceasta se va materializa în primăvara anului 2018,
delegația din Austria având posibilitatea să viziteze atât școli din mediul
urban și din mediul rural, dar și obiective turistice ale frumosului nostru
județ.
prof. metodist Iulia-Cristina ANI,
Casa Corpului Didactic a
Județului Bistrița-Năsăud
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu