Aprilie - Mai 2016

Pretutindeni unde educaţia s-a nesocotit, statul a primit din pricina aceasta o lovitură fatală. (Aristotel)

Dimensiuni educative şi formative ale învăţării prin cooperare

(Continuare din numărul trecut)

Strategii eficiente în învăţarea prin cooperare

Experienţa educaţională a demonstrat faptul că strategiile de predare-învăţare prin cooperare se pretează cel mai bine modelului „Evocare-Realizarea sensului-Reflecţie”, fiecare dintre aceste trei momente fiind justificate prin necesitatea de a sprijini învăţarea activă, autonomă, constructivă şi situaţională a elevilor. Prezentăm, într-o variantă adaptată, observaţiile pe care le face Vasile Flueraş în „Paideia şi gândire critică” (2003, pp. 57-65):

● În evocare, elevii sunt implicaţi activ în a-şi aminti ceea ce ştiu despre un anumit subiect, îşi concentrează atenţia asupra lucrurilor uitate şi neglijate, îşi examinează propriile achiziţii, stabilind o bază de plecare pentru achiziţionarea noilor informaţii, le integrează într-un context şi în viziune sistemică, pentru a nu fi uitate repede. Activităţile aferente acestei faze decurg din rezultatele confirmate, în repetate rânduri, în cercetările despre învăţare, care susţin că atunci se învaţă cel mai bine când ni se cere să ne amintim ceea ce ştim deja despre acel subiect, fixându-ne propriile scopuri ale învăţării.

● În realizarea sensului, elevul vine în contact cu noile informaţii sau idei prin: lectură, vizionarea unui film, audiere, efectuarea unui experiment. În această etapă influenţa profesorului este redusă, strategiile folosite trebuind alese în funcţie de gradul de implicare activă indus elevului, proces început în etapa de evocare. Acum, elevii revin asupra pasajelor lecturate, pun întrebări, cer lămuriri, sesizează confuzia, neînţelegerea sau omisiunile. Valorificând în cursul procesului propria experienţă, elevul ajunge la o nouă înţelegere, observabilă prin semnificaţiile pe care le atribuie celor învăţate.

● Reflecţia se constituie etapa în care are loc învăţarea durabilă, caracterizată prin apariţia unor comportamente noi. Practic, elevii restructurează schemele, pentru a introduce noul, noile conţinuturi fiind reformulate prin propriile cuvinte ale elevilor. Confruntarea cu alte modele de gândire conduce la o flexibilizare a modelelor de gândire personale. Profesorului i se aduc dovezi legate de eficientizare a activităţii organizate, fapt care conduce la identificarea modalităţilor de îmbunătăţire a activităţilor viitoare.

Modelul „Evocare – Realizarea sensului – Evocare” oferă cadrului didactic un context adecvat de prezentare a experienţelor de învăţare, în care pot: să activeze gândirea elevilor, să stabilească scopuri realiste pentru învăţare, să-i implice activ pe elevi în procesul de învăţare,să-i ajute pe elevi să-şi formuleze întrebări, să se asigure că elevii procesează informaţia, să aducă sau să elaboreze un material bogat pentru discuţie, să-i motiveze pe elevi pentru învăţare, să-i expună pe elevi unei diversităţi de opinii, să încurajeze exprimarea liberă, în condiţiile respectului pentru opinia celuilalt.

Studiile ştiinţifice au demonstrat că de învăţarea prin cooperare pot beneficia toate categoriile de elevi. Muşata Bocoş subliniază faptul că „disponibilitatea de a acţiona, acţiunea comună îndreptată în direcţia atingerii scopurilor şi obiectivelor urmărite, precum şi complementaritatea acţiunilor membrilor echipei de lucru, produc sinergii şi solidarităţi care afirmă rolul fiecăruia şi îi prezervă autonomia de gândire şi acţiune”. (2002, pp. 216-217) Prin intermediul acestei metode se instaurează în clasă un spaţiu comunicaţional garantat de reguli de funcţionare democratice, în care punctele de vedere şi opiniile diferite se pot confrunta în mod pluralist, în condiţii de toleranţă şi respect reciproc. În acest spaţiu, elevii, diferiţi ca personalitate, găsesc soluţia formării lor în pluralitate: pluralitatea ideilor, a ritmurilor, a grupărilor, a formelor de evaluare, etc. 

Brainstorming-ul

Numele metodei provine din limba engleză (engl. brain = „creier” şi storm = „furtună”), de unde şi sintagmele: „furtună de idei”, „asaltul de idei”, „luare cu asalt a creierului”, „metoda inteligenţei în asalt”, toate evidenţiând faptul că metoda stimulează spiritul critic, de invenţie şi creativ. Este cea mai răspândită metodă de stimulare a creativităţii în condiţiile activităţii în grup.

Utilizarea brainstorming-ului presupune generare de idei într-o situaţie de grup, bazată pe principiul suspendării judecăţii. Principiile pe care se bazează sunt „cantitatea determină calitatea” şi „evaluarea ideilor este amânată”, pentru a-i determina pe participanţi să comunice eliberaţi de orice constrângeri, fără teama de a greşi sau de a se supune benevol criticii colegilor. Evaluarea se face de către profesor împreună cu elevii, în faza ulterioară emiterii tuturor ideilor şi, eventual, în mai multe runde, pentru ca, în final, să se ajungă la selectarea a 5-6 idei mai importante.

Global, metoda implică trei faze:

- faza de divergenţă;

- faza de realizare a criticii şi a evaluării;

- faza de convergenţă, de alegere a soluţiilor.

Pentru ca „asaltul de idei” să se declanşeze, elevii trebuie puşi în faţa unei întrebări-problemă, care să incite spontaneitatea actului receptării estetice. Astfel de întrebări antrenează gândirea disociativă a elevilor, siliţi să caute argumente, pornind de la un text, pentru a defini un concept (de exemplu, povestea/basmul). Metoda se poate folosi şi în lecţia de sistematizare de cunoştinţe, de studiere a textelor literare, metoda putând clarifica unele aspecte sau să aducă interpretări personale ale subiectelor textelor studiate, ori motivelor în jurul cărora se ţese intriga. (semnificaţia titlului poveştii „Fata babei şi fata moşneagului”, de Ion Creangă)

Rolul învăţătorului/profesorului este de a-i asculta cu atenţie pe elevi, fără a interveni în discuţiile acestora; eventual, se poate intra în joc prin respectarea regulilor acestuia.

Sugestii pentru întrebări, prin care se poate introduce brainstorming-ul:

- Ce aţi face dacă aţi fi…..?

- Cum credeţi că…..?

- Ce l-aţi sfătui pe….?

- De ce credeţi că se comportă aşa…….?

- Ce aţi fi procedat în locul lui….?

- Cum credeţi că priveşte problema…..? (un personaj, părinţii, personalităţi)

- Daţi un sinonim pentru termenul…….

- Care credeţi că e semnificaţia scenei…..?

- Voi cum aţi fi reacţionat la păţania lui…………? (după V. Flueraş, 2005, p. 78)

Dintre avantajele metodei, amintim: lipsa unei critici imediate duce la diminuarea factorilor inhibatori şi a blocajelor spontaneităţii în gândire, permite participarea activă a tuturor participanţilor, creează posibilitatea contagiunii ideilor, dezvoltă spontaneitatea şi creativitatea de grup, abilităţile de lucru în echipă, dar şi spiritul de cooperare, pune accentul pe stimularea fiecărui participant la discuţie, oricât de slab s-ar crede sau oricât de inhibat ar fi la începutul activităţii.

Cunoaşterea dezavantajelor determină utilizarea corectă a metodei: nu oferă decât soluţii posibile, nu neapărat şi valabile, tendinţa de superficialitate a unor membrii ai grupului, ce se integrează doar aparent în grup, în realitate fiind predispuşi la rolul de spectatori, poate fi uneori prea obositor, prea solicitant pentru unii elevi, mai ales pentru moderatori. (după E. Ilie, 2008, p. 137-140)

Pentru evitarea inducerii unei atmosfere inhibitorii şi conflictuale în cadrul clasei, se recomandă ca grupul care a emis ideile să fie acelaşi care le şi evaluează la final.

Predarea/învăţarea reciprocă

Prezentată pe larg de către Emanuela Ilie, în lucrarea „Didactica literaturii române” (2008, pp. 171-172), „Predarea/învăţarea reciprocă” constituie o metodă introdusă de pedagogul Palinscar în 1986, care constă în împărţirea colectivului clasei în grupe de predare şi învăţare reciprocă. Spre deosebire de alte metode didactice, ea pune accentul pe dezvoltarea dialogului elev-elev, specificul ei fiind conferit de aportul deosebit pe care-l primeşte fiecare elev al clasei (după familiarizarea cu metoda, participanţii preiau rolul profesorului şi îşi instruiesc colegii).

Metoda predării reciproce este centrată pe patru strategii de învăţare: rezumarea – expunerea a ceea ce este mai important din ceea ce s-a citit, punerea de întrebări – despre informaţiile citite, clarificarea datelor – discutarea informaţiilor neclare, prin apeluri la diferite surse şi soluţionarea neînţelegerilor, prezicerea/prognosticarea – exprimarea a ceea ce cred elevii că se va întâmpla în continuare.

Etapele predării reciproce:

- explicarea scopului şi descrierii metodei, respectiv a celor patru strategii;

- împărţirea rolurilor elevilor;

- organizarea pe grupe;

- lucrul pe text;

- realizarea învăţării reciproce;

- aprecieri şi comentarii.

Metoda are două variante de utilizare, prezentate de Ion Albulescu, în lucrarea „Pragmatica predării: activitatea profesorului între rutină şi creativitate” (2008, p. 78-79):

● Varianta 1: Clasa primeşte acelaşi text de studiat (de exemplu, „Stupul lor”, de Tudor Arghezi), fiind împărţită în patru grupuri, în fiecare dintre acestea elevii având acelaşi rol: primul grup este format din rezumatori, al doilea de întrebători, al treilea din clarificatori, iar al patrulea din prezicători. Se distribuie părţile textului fiecărui grup în pare. În final, după lucrul pe text, fiecare grup îşi exercită rolul în faţa celorlalte grupuri.

● Varianta 2: După împărţirea textului în părţi logice, clasa e divizată în atâtea grupe câte părţi are textul respectiv (patru grupe); în fiecare grupă există câte patru elevi: un rezumator, un întrebător, un clarificator şi un prezicător. Echipele lucrează pe text, fiecare membru concentrându-se asupra rolului primit. În final, fiecare grup află de la celălalt despre ce a citit.

Membrii fiecărui grup îşi exercită rolurile, învăţându-i pe ceilalţi colegi (din alte grupe) despre textul citit de ei, stimulând discuţia pe textele studiate.

Avantajele predării/învăţării reciproce:

- stimulează şi motivează elevii, elevul are un beneficiu mai mare dacă-i învaţă pe colegi ceea ce el a învăţat anterior;

- intensifică capacitatea de exprimare, atenţia, gândirea, capacitatea de ascultare activă;

- ajută elevii în învăţarea tehnicilor de lucru cu textul, tehnici de muncă intelectuală pe care le vor putea folosi apoi şi în mod independent; - dezvoltă priceperea de a selecta esenţialul dintr-un text.

Dezavantajul principal constă în obişnuirea elevilor cu un anumit rol şi implicit dificultatea lor de a se acomoda unul cu altul. în plus, după lucrul în grup, epuizant în multe situaţii, elevul tinde să obosească şi să nu se mai concentreze la maximum atunci când un coleg îi predă.

La ciclul primar, metoda se poate utiliza în cazul textelor cu o întindere mai mare, al căror plan de idei se poate realiza în grupe.

(continuare în numărul viitor)

Prof. Cristina SERGHIESCU,

Şcoala Gimnazială Uriu

O provocare – Jocuri şi experimente creative

Am păşit pragul Palatului Copiilor cu sfială şi emoţii... Pe cine voi întâlni? Ce voi învăţa aici?

Întâmpinaţi de directorul Palatului, profesor dr. Mircea Gătej, şi introduşi în febra atelierului creativ de către profesor Ionela-Silvia Nuşfelean, ne-am regăsit menirea de făuritori de emoţii constructive, creative, prin actul educativ.

Activitatea „Jocuri şi experimente creative”, organizată de Casa Corpului Didactic, prin directorul instituţiei, profesor drd. Loredana Zbînca, şi responsabilul de activitate – bibliotecar Margareta Pop, în colaborare cu Palatul Copiilor Bistriţa, a fost un dar pentru suflet. Am întâlnit personalităţi onorante, un grup armonizat în frumuseţea spontaneităţii. Ce poate fi mai demn decât cuvântul unor dascăli dăruiţi? Astfel, fiecare ne-am împărtăşit din experienţa creativă – fie că lucrăm în grădiniţe, şcoli, cluburi ale copiilor din judeţ, am descoperit adevărate laboratoare de imaginaţie creatoare în exemplele de bune practici expuse.

Coordonatorul atelierului creativ, profesor Ionela-Silvia Nuşfelean, a trecut în revistă experimentatorii cunoscuţi prin operele lor: Roseline Davido – „Descoperiţi-vă copilul prin desene”, Gianni Rodari – „Gramatica fanteziei”, Ana & Mircea Petean – „Ocolul lumii în 50 de jocuri creative”, Dorel Zaica – „Experimentul Zaica”, Efim Tarlapan – „Unde era plecat tatăl iezilor din povestea Capra cu trei iezi?”.

Conversaţia dintre noi a urmărit câteva direcţii de aplicare a jocurilor şi experimentelor creative, accentul căzând pe modalităţi de stimulare a creativităţii prin activităţi nonformale. Colegii prezenţi au argumentat prin exemple concrete ideea că într-adevăr creativitatea se produce doar în condiţiile unei provocări reale, dar, pentru aceasta, trebuie să fim sensibili la tot şi la toate, să eliminăm stereotipurile/ şabloanele care ne-au încorsetat.

Din paleta de exerciţii de la Palat, s-au trecut în revistă jocurile „Bonul de casă” sau „TVA-ul şi iubirea”, de la materialul croitoresei la „mantia de cuvinte”, „degustare milimetrică” sau „lumea dintr-un înveliş de ciocolată”, „Jocul culorilor”, sesizându-se că se poate crea „din aproape nimic aproape orice”.

Am aplicat efectiv exerciţiul „Timbrul ceasului literar”. Întrebările de preambul: „Cât e ceasul timbrului literar?”, „Care e timbrul ceasului literar?” au avut atâtea răspunsuri pline de înţelesuri... De exemplu: „E un timbru boem – imaginaţi-vă ritmul unui tango în ceas de seară, printre aburi de cafea şi fum de ţigară, într-o tavernă spaniolă, alături de un împărat bărbos...” şi: „Ceasul a ajuns la primăvara maturităţii!”.

Până la „Scrisoare adresată timbrului”, provocare adresată participanţilor de una dintre poetesele/ elevele Palatului, Ioana Ilinca Moldovan, în etapa de creaţie, fiecare am scris o epistolă, pe care unii dintre noi am pus-o în direct, pe scenă, scrisori adresate: Bufniţei, Soarelui, Nepotului ce va să vină, Inimii, Jucăriei de pluş şi, în special, Copiilor.

Şi, pentru că o activitate de creaţie nu se poate încheia decât prin creaţie, am primit în final, ca dar de preţ, Semnele de carte Pro Cultura!, realizate de elevii cercurilor creative de la Palat.

Mulţumim în mod deosebit doamnei Margareta Pop, responsabil de activitate, fără de care nu am fi avut această bucurie şi îmi exprim dorinţa reîntâlnirii!

Prof. înv. preşc. Antoneta Anica ORUNA

Grădiniţa cu Program Prelungit „Rază de Soare”, Bistriţa

Ziua bună – Ziua voluntarilor mici la Şcoala Gimnazială Dumitriţa

Proiectul de parteneriat educaţional „Salvează-ţi viitorul: refoloseşte, reciclează!” s-a derulat în perioada 24 februarie – 2 aprilie 2016 la Școala Gimnazială Dumitrița, coordonat fiind de profesorii de matematică din unitate: profesor Mureşan Alexandra şi directorul şcolii – profesor Popovici Lucica Mariana. Proiectul s-a desfăşurat sub sloganul „Nu-ţi arunca viitorul la gunoi! Transformă „gunoiul” de ieri în „bogăţia” de mâine!”, pe două mari secţiuni: Reciclare şi amenajarea unui Colţ ecologic pentru elevii ciclului primar în curtea şcolii. La derularea proiectului au pus umărul 117 elevi înscrişi în clasele 0-VIII, 15 cadre didactice (2educatoare, 5 învăţătoare, 4 diriginţi, coordonatorii proiectului şi 2 profesori de educaţie fizică şi de limba germană), 3 voluntari ai Asociaţiei Tineri pentru Comunitate Bistriţa, 3 voluntari ai Asociaţiei Tăşuleasa, parteneri ai proiectului nostru, dar și foști absolvenți ai școlii noastre.

A fost un proiect autofinanţat prin propriile acţiuni: 137 lei proveniţi din vânzarea mărţişoarelor confecţionate de elevii noştri la Târgul de Mărţişoare de pe pietonalul din Bistriţa şi 332 lei proveniţi din predarea materialelor reciclabile: 500 kg maculatură şi 158 kg doze din aluminiu. Suma totală a fost folosită la achiziţionarea materialelor necesare realizării colţului ecologic. Toți cei implicați în proiect au fost dornici să-și ofere timpul, talentul, energia și dăruirea în sprijinul altora acumulând experiențe noi și demonstrând că școala își asumă un rol pro-activ în activităţile de voluntariat.

Astăzi de Ziua bună – Ziua voluntarilor mici, împreună cu toţi voluntarii s-a amenajat colţul ecologic în curtea ciclului primar: s-au realizat bănci din paleţi, s-au plantat flori în ghivece improvizate din cauciucuri de maşini spălate şi vopsite de către elevi în prealabil, s-au plantat puieți, s-au realizat „fluturi” din pietre fixate în ciment şi vopsite astfel delimitându-se colţul ecologic. A fost o lecție deschisă în natură care a demonstrat că voluntariatul se naște din inimă, înseamnă interacțiune, mișcare, dinamism. Desfăşurată din proprie inițiativă, activitatea de voluntariat te ajută să devii un model pentru ceilalți și îți sporește încrederea în forțele proprii.

S-au realizat numeroase poze pe parcursul derulării activităților care au fost postate pe site-ul şcolii. Au fost premiaţi cu diplome și surprize dulci toţi elevii şi cadrele didactice care s-au implicat în realizarea proiectului de parteneriat educaţional, de către doamna director – profesor Popovici Lucica Mariana și reprezentanți ai Asociației Tășuleasa Social. În concluzie, toţi voluntarii de astăzi au mai PLANTAT O FAPTĂ BUNĂ!

Fii voluntar creativ, dezvoltă-ți propriile idei!

Director – prof. Lucica Mariana POPOVICI

Şcoala Gimnazială Dumitriţa

Dascăli din Salva implicaţi într-un eveniment de formare profesională în Aytos, Bulgaria

În perioada 7-11 Martie 2016 în oraşul Aytos, Bulgaria s-a desfăşurat al doilea eveniment de formare de scurtă durata pentru profesori din cadrul Proiectului Multilateral Erasmus+KA2 „Bridging three generations: Timeless games and toys” (Legături între trei generaţii: Jocuri fără vârstă), la care au participat două cadre didactice din cadrul Şcolii Gimnaziale „Tiberiu Morariu” Salva, prof. Ilovan Oana şi prof. Pop Anamaria.

Această întâlnire a fost organizată de către echipa bulgară din cadrul Şcolii „Nikola Yonkov Vaptsarov” Aytos, Bulgaria, la care au participat cadre didactice din şcolile partenere: St. Colman,s PS and Saints, Nursery Unit, Annaclone, UK; OGEC de Billom – Ensemle Scolaire Notre Dame, Billom, Franţa; Internaţional School of Bergen, Bergen, Norvegia; State School Instituto Comprensivo Via Santi Savarino, Roma, Italia; Grundzale Pamatskola, Grundzale, Letonia; Haci Sabanci Ortaokulu Ankara, Turcia (coordonator).

Obiectivele acestei întâlniri au urmărit formarea pe termen scurt a profesorilor implicaţi în mobilitate prin intermediul atelierelor de lucru privind identificarea nivelului de evaluare iniţială a elevilor ,bunicilor şi profesorilor implicaţi în activităţile proiectului, nivel măsurat prin intermediul observaţiilor curente si chestionarelor aplicate. Prin intermediul prezentărilor multimedia s-a sugerat diverse modalităţi de integrare in curriculum şcolar a activităţilor legate de păpuşile tradiţionale precum şi influenţa teatrului de păpuşi în dezvoltarea emoţională a preşcolarului şi a şcolarului mic. Un punct important al activităţilor l-a constituit vizionarea filmelor cu interviuri cu diverşi actori activi în plan local şi regional pe tema jucăriilor tradiţionale. Discuţiile prezente în cadrul acestei întâlniri au vizat structura „Societal curricula”, produsul intelectual, website-ul proiectului ,termenele limită pentru următoarele activităţi lunare. Un alt obiectiv important al acestei întâlniri a fost acela de a disemina impactul, produsele/rezultatele proiectului, procesul de dezvoltare al proiectului precum şi planificarea activităţilor comune ce se vor desfăşura în cadrul proiectului până în mai 2016, la următoarea întâlnire de proiect din Billom, Franţa.

S-a vizitat şcoala parteneră unde s-a asistat la ceremonia de începere a întâlnirii la care au luat parte oficialităţile locale precum şi alte personalităţi regionale din domeniul educaţiei. S-au vizitat alte şcoli asociate si grădiniţe din Aytos, unde elevii au prezentat numeroase şi interesante momente artistice, culturale şi media.

Impactul social şi cultural al acestei întâlniri a fost marcat printr-o vizită de studiu la Nessebar, Kazanlak, Veliko Târnovo. Nessebar este unul dintre cele mai vechi oraşe din Europa, construit pe vechile ruine ale aşezării trace Mesambria. „Mesambria” însemnă „oraşul lui Melsa”, probabil întemeietorul aşezării şi a fost dat de greci atunci când au colonizat aşezarea în anul 510 după Hristos. Patronul oraşului a fost ales zeul Apollo, grecii construind un templu şi un teatru în onoarea sa. Din secolul III după Hristos aici încep să fie bătute monede de aur.

Kazanlak este un alt oraş cu o importanţa culturală, fiind unul dintre cele mai mari cinsprezece centre industriale din Bulgaria. Unul dintre simbolurile aşezământurilor este dat de extracţiile de ulei de trandafir.

Veliko Târnovo este un important centru universitar, cultural, istoric și turistic al Bulgariei. Vestigiile istorice bine conservate, păstrarea și continuarea artei tradiționale meșteșugărești sunt principalele atracții ale orașului. O altă destinaţie a fost Dealul Tsarevets care pare să fi fost locuit de către traci încă din sec. XIII î.H. În sec. XII, Palatul Țarului și Patriarhia Bulgariei erau localizate pe dealul Tsarevets, iar casele boierilor precum și multe biserici erau situate pe dealul Trapezitsa. Râul Yantra se unduiește printre dealurile ce formează regiunea Veliko Târnovo.

O ultimă destinaţie din vizita de studiu a fost Arbanassi unde casele sunt din lemn şi piatra, cu garduri tot din piatră. Practic fiecare casă parca s-ar dori o mini fortăreață. Totul este într-o unitate perfectă şi nimic nu iese din decor. Se spune că locuitorii satului erau negustori creştini ortodocşi veniţi din Grecia şi Albania (numele satului provine din cuvântul de origine albaneză „arbanas” = muncitor la câmp).

Proiectele internaţionale contribuie din plin la dezvoltarea dimensiunii europene a educaţiei prin formarea permanentă a cadrelor didactice, prin inovarea metodologiei didactice si a resurselor materiale, prin schimburi multiculturale si prin modificări importante la nivelul comunităţii locale şi regionale.

Proiectul este realizat cu sprijinul financiar al Comisiei Europene în cadrul Programului Erasmus Plus, noul program al Uniunii Europene în domeniul educației, formării profesionale, tineretului și sportului. Toate informaţiile pe care le furnizăm reprezintă responsabilitatea exclusivă a echipei de proiect, iar Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale şi Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care este folosit conţinutul acestor informaţii.

Prof. Vasilica GĂZDAC,

Prof. Anamaria POP,

Şcoala Gimnazială „Tiberiu Morariu” Salva

Ziua mamelor – cea mai frumoasă sărbătoare a primăverii, ne rămâne în suflete

Chiar dacă 8 Martie a trecut, această sărbătoare magică a primăverii ne rămâne mereu în suflete,atât nouă, adulților, cât și copiilor, micii actori care încearcă să le încânte pe mame prin talentul și frumusețea lor.

În anul 1600, Anglia celebra o zi numită „Sâmbăta Mamelor”, în a patra sâmbătă a postului Paştelui, pentru a le cinsti. În acele timpuri, mulţi oameni săraci lucrau ca servitori pentru bogaţi. Cum cea mai mare parte a slujbelor erau departe, aceştia locuiau în casa stăpânului. De Sâmbăta Mamelor, aveau voie să-şi petreacă ziua alături de cei dragi. Pentru această ocazie, se pregătea o prăjitură specială.

Odată cu răspândirea religiei creştine pe glob, istoricii sunt de părere că ceremoniile ţinute în cinstea lui Cybele, au fost adoptate de biserică pentru a venera pe Maria, mama lui Iisus Hristos. În timp, cele două sărbători s-au amestecat şi au devenit una singură, Ziua Mamei. În SUA, sărbătoarea dedicată mamei a fost propusă, pentru prima oară, în anul 1872, de către Julia Ward Howe şi trebuia să fie o zi dedicată păcii.

În 1907, Ana Jarvis, din Philadelphia, a început o campanie pentru a stabili ziua naţională a mamei. Ea a reuşit să convingă biserica din Grafton, din vestul Virginiei, să celebreze ziua mamei în mai, când comemora doi ani de la moartea mamei sale.

Anotimpul renașterii, adică anotimpul primăvara, este bogat în obiceiuri populare străvechi, uneori contopite cu tradiţia creştină, alteori dăinuind izolate, cu toate ciudăţeniile lor precreştine, pe care azi ne este greu să le mai luăm în serios, dar pe care cei din vechime le credeau şi le respectau cu stricteţe ţesându-şi existenţa pe ele, ca pe o urzeală tainică, vegheată din veac de sufletele strămoşilor.

Obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti sunt incluse în viaţa de zi cu zi nu ca o îndatorire, ci ca o exprimare sufletească faţă de simţurile lăuntrice, faţă de evenimentele de actualitate ale subiecţilor. Obiceiurile şi tradiţiile străvechi exprimă pentru fiecare perioadă parcursă tabloul de ansamblu al poziţiei sociale şi al gradului de dependenţă de orice natură, trecutul istoric, nivelul de trai şi de credinţă. Cunoaşterea obiceiurilor şi a tradiţiilor populare are o importanţă deosebită datorită conţinutului de idei şi de sentimente, a faptelor care oglindesc trecutul bogat şi valorile poporului nostru.

Elevii clasei a II-a A, de la Școala Gimnazială „Florian Porcius” Rodna, coordonaţi de profesor învățământ primar, Bodriheic Ana Emilia, au prezentat un spectacol cu cântece și poezii închinate celei mai scumpe fiinţe de pe pământ, mamei.

Spectacolul a debutat cu sceneta „Ghiocei pentru mama”, prezentatorii Bodriheic Emiliana, Bodriheic Doriana, Sabo Noemi, Mînăstire Andreea și Popescu Mario, fiind excepționali. A urmat un recital de cântece și poezii dedicate mamelor din lumea întreagă. Învățătoarea a prezentat semnificația zilei 8 martie, precum şi a cuvântului „mamă”. Se spune că Dumnezeu nu poate fi peste tot... de aceea a creat Mama! Mama noastră care este peste tot împreună cu noi ajutându-ne să ne facem temele, gătind cea mai bună mâncare, făcând totul pentru noi. În continuare, elevii au prezentat scenetele „Vestitorul primăverii”, „Scufița Roșie” și „Sărut Măicuță, mâna ta!” Elevii au demonstrat astfel recunoştinţa faţă de cea care le-a dat viaţă și îi îngrijește zi de zi. Atmosfera de veselie și încântare a fost întreținută de momentul final, un dans modern prezentat de fetițe, „De ziua ta”, scenografia fiind realizată de eleva Bodriheic Emiliana. Spectacolul s-a încheiat cu intonarea tradiţionalului „La mulţi ani”, închinat tuturor mamelor și bunicuțelor care au participat la serbare, totul desfășurându-se într-o atmosferă feerică.

Prof. înv. primar, Ana Emilia BODRIHEIC

Şcoala Gimnazială „Florian Porcius” Rodna

Geografie – activităţi extracurriculare

Activităţile de bază care se pot desfăşura în orizontul local, în funcţie de prevederile programei şcolare, constau în aplicaţii variate, drumeţii şi excursii de scurtă durată. Conţinutul lor constă în studiul împrejurimilor apropiate şcolii, teritoriul localităţii, cu particularităţile lor fizico-geografice. Contactul cu natura produce asupra elevilor o impresie deosebită, lasă urme adânci în amintirile lor, creându-le sentimentul de dragoste pentru orizontul local. Folosirea activităţilor extraşcolare îi învaţă să trăiască colectiv, să se ajute între ei, contribuie la o educaţie ecologică de bună calitate. Orice aplicaţie în orizontul local, dacă este bine organizată şi condusă, valorează cât un întreg ciclu de lecţii, elevii fiind puşi să descopere în mod independent cunoştinţele prin observare.

Necesare sunt aplicaţiile cu harta în teren care le oferă posibilitatea elevilor de a confrunta aceste reprezentări cu realitatea, înţelegerea semnelor convenţionale pentru a putea citi şi interpreta reprezentările geografice şi cartografice. Toate aplicaţiile ce ţin de relief, climă, hidrografie, vegetaţie, faună, soluri, şi nu numai, reprezintă subiecte de bază care trebuie urmărite în orizontul local.

Rolul aplicaţiilor în teren reprezintă una dintre formele cele mai eficiente pentru a aprofunda noţiunile învăţate în cadrul orelor de curs. Numai în acest fel elevii observă la faţa locului derularea diferitelor procese naturale, tipurile şi formele de relief rezultate şi modul cum forţele externe şi interne ale naturii modelează necontenit aspectul Pământului. Fără astfel de activităţi, bazându-ne numai pe manualul şcolar, riscăm să ne facem treaba numai pe jumătate, chiar şi în condiţiile în care organizarea şi derularea unei aplicaţii de teren de mai multe zile necesită eforturi financiare de către părinţi, precum şi sacrificarea timpului liber ale cadrelor didactice. Consider că şi în aceste condiţii aplicaţiile de teren de geografie, sau cele care vizează calitatea mediului, sunt extrem de utile, deoarece contribuie la dezvoltarea unei atitudini responsabile faţă de valorile naturale în vederea conservării lor în stare naturală nealterată.

Drumeţia reprezintă activitatea prin care se realizează aplicaţii în orizontul local. Importanţa ei constă în aceea că profesorul dirijează observaţiile elevilor asupra comportamentelor mediului înconjurător, făcându-i să urmărească cu interes poziţia, evoluţia şi diversitatea sau specificul acestora, legăturile cauzale dintre ele. În condiţiile în care se respectă rigorile organizării şi desfăşurării ei, generează o serie de cunoştinţe şi atitudini indispensabile elevilor.

Excursia constituie un mijloc didactic de cea mai mare importanţă pentru că oferă elevilor posibilitatea să observe, să cerceteze şi să cunoască în mod direct o mare varietate de aspecte din natură, de ordin biologic sau geografic, despre mediul natural şi factorii de mediu, să înţeleagă mai clar legătura dintre organism şi mediu, să colecţioneze un bogat material didactic necesar pentru desfăşurarea lucrărilor de laborator.

Excursia ajută la cunoaşterea spaţiului geografic din imediata vecinătate a orizontului local, precum şi valorificarea potenţialului turistic al acestuia.

BIBLIOGRAFIE:

Dulamă, M. E. (2001), Metodica predării geografiei, Editura Clusium, Cluj-Napoca.

Dulamă M. E. (2010), Formarea competenţelor elevilor prin studierea localităţii de domiciliu, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Prof. Leon BUZILĂ

Şc. Gimnazială „Iacob şi Ioachim Mureşanu” Rebrişoara

Rugăciuniţe – luminiţe

Inspiraţi şi de poetul Virgil Raţiu, cu al său volum de „Rugăciuniţe”, Mici Blandieni Bistriţeni, de la Şcoala Gimnazială Ştefan cel Mare, îndrumaţi cu pricepere şi sensibilitate de învăţătoarea Sanda Ganea, înscrişi şi la cursul de creaţie literară al Palatului Copiilor, au compus poezioare pline de lumină. Alfabetul inimii e ştiut pe de rost. Emoţia, simplitatea, candoarea copleşesc. Chiar dacă sunt doar în clasa I, e evident că au înţeles cum stau lucrurile cu ABC-ul creativ. Poezia sălăşluieşte fiinţele lor din plin. Câtă nevoie avem de tandreţea lor! Să ne bucurăm! (prof. Ionela-Silvia Nuşfelean)

Mălina Moldovan 

Rugăciuniţă 

Doamne, îngeraşii mei,

aduceţi luminiţa

să inspir si eu puţin

Rugăciuniţa.

Hai, micuţii îngeraşi,

conduceţi luntriţa,

să putem ajunge

la rugăciuniţă!  

Luminiţa încet coboară 

Luminiţa încet coboară

din sfinte ceruri albe.

Şi ea aşază pe-ndelete

multe, multe nalbe!  

Sara Dobocan 

Buburuză 

Aş vrea o buburuză pitică să fiu,

pe o frunză mică să mă plimb.

Să fac duş cu picături de rouă.

Să zbor pe o aripă de fluture.

Doamne-ajută să mă simt

ca o gărgăriţă în zbor să fiu!  

Îngerule 

Îngerule, vino noaptea să mă iei,

pe aripi în cer să mă duci de vrei!

Fii cu toţi cei dragi ai mei!

Fie-ţi milă de ei!

Ajută-mă în clipe grele,

să trec peste ele!

Pentru Iisus şi Maica mea mă rog,

pentru mama mea,

să mi-o ţină sănătoasă şi bucuroasă.

Milostive Dumnezeu,

tatăl meu munceşte greu,

să ne-aducă în casă pâine,

să putem trăi şi mâine.

Amin. 

Alexandru Moldovan 

Luminiţa din cer 

Dragă Dumnezeu,

te rog, că am nevoie de luminiţa Paştelui.

Te rog, Cerule, trimite-mi luminiţa Paştelui.

Sfinte, te rog!

Luminiţo, unde eşti?

Dumnezeu, dă-mi, te rog, luminiţa Paştelui.

Dar de ce nu vorbeşti, Dumnezeu?

Îmi trebuie luminiţa!  

Rugăciunea Paştelui 

Dumnezeu, eşti aici!

Îmi placi, Dumnezeu, dar am nevoie de ajutor.

Dumnezeu, unde sunt Paştele?

că am nevoie de ele!

Te rog, Dumnezeu!

Dumnezeu, unde ai fugit?

Te rog, adu-mi Paştele!

Mulţumesc, Dumnezeu!  

Mara Barna

 Lumina mea 

Lumina mea, te-aştept cu drag,

noaptea să vii să mă reînvii.

Noaptea, când eu dorm,

să vii să-mi spui că ţi-e dor.

Bine am înţeles,

Dumnezeu îţi spune: yes!  

Eu sper 

Dumnezeu îmi zâmbeşti când mă vezi.

Eu te aştept jos la mine.

Sper să mă vezi cum îţi zâmbesc. 

Delia Danciu 

Căluţul meu de mare 

Unde vântul bate, calul zboară...

şi, când eu eram cu el, totul părea uşor.

Cu el am înţeles că, pentru cei dragi,

chiar ai da orice.

Şi atunci o să-l îmbrăţişez,

că odată va apărea,

când vântul va sufla.

Doamne-ajută! 

Puterea lui Dumnezeu 

Doamne, ajută-mă

să îi găsesc pe cei pierduţi!

Căci la ei mă gândesc mereu şi plâng.

Sunt departe, în Spania,

dar avem o conexiune.

Doamne, nu te voi uita,

pentru că tu ai un loc pe inima mea!