Martie 2016

Este mai bine să înveţi în chip desăvârşit un mic număr de lucruri, decât superficial multe. (André Maurois)

Pregătirea copilului pentru societate

Fiecare copil se naşte cu o zestre genetică, dar şi cu una psihică ce se remarcă din felul în care îşi manifestă plăcerile şi neplăcerile. Limbajul lui este limitat şi nu ştie să-şi stăpânească emoţiile, arătându-ne deschis tot ce simte. Prin educaţie i se formează personalitatea definită sintetic de manualele de psihologie ca fiind combinaţia, unică pentru fiecare dintre oameni, a componentelor temperament-caracter-aptitudini.

Felul de a fi – vesel, supărăcios, vioi, domol şi aşa mai departe-trădează firea sau temperamentul care este un dat, copilul născându-se cu anumite trăsături psihice. Acestea nu pot fi schimbate dar, dacă ele sunt accentuate alunecând spre extreme, se pot ameliora prin educaţie. De exemplu, în cazul în care copilul este timid, se întrevede riscul ca el să piardă şansele pe parcursul vieţii, din lipsa curajului de a acţiona. Va trebui să înveţe comportamentul potrivit pentru a reuşi. Cu acest gen de elevi i-am învăţat ce să facă şi cum să facă, stimulându-i să încerce din nou, până când vor reuşi şi până când se vor simţi în largul lor realizând acea activitate.

Pentru învingerea timidităţii şi câştigarea încrederii în sine am avut în vedere în primul rând cunoaşterea particularităţilor psihoindividuale, a sănătăţii mentale şi emoţionale şi legate de acestea, timiditatea. Neluată în seamă de învăţător, această problemă poate avea drept urmare trăiri negative ale şcolarului care se manifestă prin nefericire, tristeţe, neimplicarea în problemele colectivului, renunţarea la a-şi prezenta punctul de vedere, lipsa de preţuire pentru propria persoană şi, nu în ultimă instanţă, eşec la învăţătură.

Pentru cunoaşterea elevilor am aplicat fişe prin care am urmărit răspunsurile lor la următoarele întrebări:

1) Ce te face fericit la şcoală?

2) Ce te face nefericit la şcoală?

Din răspunsurile scrise ale elevilor vizaţi am găsit următoarele aspecte comune:

1) - jocurile cu colegii în pauze;

- sărbătorirea zilei de naştere;

- orele de educaţie fizică;

- excursiile şi serbările şcolare.

2) - atitudinea respingătoare a unor colegi;

- jignirile unor colegi;

- probele de evaluare;

- mustrările învăţătorului.

Elevii timizi au primit responsabilităţi la nivelul clasei:

- responsabil cu ordinea şi disciplina;

- responsabil cu verificarea temelor;

- responsabil cu lectura suplimentară.

Jocul de rol, pe diferite teme, aplicat în cadrul orelor de educaţie civică:

- Adevărul şi minciuna

- Prietenul la nevoie se cunoaşte

- Despre prieteni şi prietenie

- Despre bunătate şi răutate

Prin joc, pătrund în logica afectivă, atitudinală a rolului pe care îl interpretează. Fiecare copil cu rol în joc are un „motiv” care să-i permită să-şi dovedească abilităţile, capacitatea şi dispoziţia lui specială pentru aceasta, precum şi unele atitudini şi aspiraţii personale.

Copiii timizi sunt în general melancolici, se închid în sine, au un grad sporit de emotivitate, au trăiri interioare intense. Din punct de vedere al caracterului sunt cinstiţi, modeşti, harnici, politicoşi. Am constatat trăsături pozitive de caracter la unii copii timizi peste care domină însă lipsa curajului, lipsa spiritului critic, sunt mai puţin sociabili. Preferă activităţi liniştite, suferă atunci când sunt marginalizaţi. Lăudarea reuşitei, chiar cu un simplu „bravo”, i-a consolidat încrederea în sine.

Pentru copilul încăpăţânat sau cu alte manifestări negative, ce împiedică buna comunicare şi obţinerea de rezultate optime, educaţia trebuie făcută în sensul inhibării atitudinii respective. Am întâlnit şi astfel de copii cărora le-am spus ce comportament se aşteaptă de la ei, le-am repetat, exersat, atenţionat, până când cât de cât au adoptat comportamentul dezirabil care a devenit obişnuinţă.

Prin şlefuirea trăsăturilor native, educaţia are scopul de a armoniza gândul, cuvântul şi fapta copilului. În condiţii ideale, educaţia poate crea un om „cu caracter”care spune ce gândeşte şi face ceea ce spune că face. O educaţie negativă, antisocială, poate prin contactul cu un anturaj neadecvat, generează lipsa de caracter a omului care una gândeşte, una zice şi alta face. Exemplul personal are o mare putere. Pentru că la început copiii învaţă prin imitaţie, este foarte important ca educatorul să se poarte aşa cum pretinde de la cei mici. Educaţia nu presupune ştergerea trăsăturilor native şi imprimarea altor noi. Ea are menirea de a corecta trăsăturile exagerate, deplasate mult spre o extremă sau alta. Educaţia stimulează sau inhibă caracteristicile psihice, echilibrându-le şi pregătindu-l pe viitorul adult pentru a se armoniza cu societatea în care trăieşte, aşa încât să se manifeste în siguranţă, fără a-i încălca regulile. Părinţii şi educatorii au datoria de a asigura însuşirea atitudinii de om civilizat, capabil de reuşita personală, fără a periclita reuşita semenilor săi.

Astfel, pe parcursul copilăriei, continuând apoi în adolescenţă, se modelează comportamentele personalităţii (temperament-caracter-aptitudini). La vârsta adultă, personalitatea este deja formată şi schimbările sunt dificil de acceptat. De aceea sunt decisivi primii ani de viaţă din mediul familial şi este foarte importantă educaţia de până la vârsta majoratului, vârstă care nu a fost aleasă deloc în mod arbitrar.

Furnizorii de emisiuni radio, TV, filme, muzică, dans, jocuri, sporturi pot influenţa mase largi de oameni, inducându-le agresivitate sau dimpotrivă, blândeţe, compasiune, altruism.

Omul este cel mai complex computer, programabil pentru armonie şi echilibru sau pentru dezechilibru incontrolabil, dotat însă cu puterea de a decide în privinţa alegerii pe care o face.

Prof. Maria-Lia SAS

Şcoala Gimnazială „Ştefan cel Mare” Bistriţa

Prof. Ioan SAS

Şcoala Gimnazială nr. 4 Bistriţa

Dimensiuni educative şi formative ale învăţării prin cooperare

Învăţarea reprezintă un proces de natură formativ-informativă, în sensul că scopul urmărit este de a ajunge la dobândirea unei culturi funcţionale, adaptată intereselor momentului sau de perspectivă.

Dezideratul care se impune a fi luat în vedere astăzi vizează construirea personalităţii elevului prin acţiune, confruntare, comunicare. Metoda prin care o astfel de abordare a activităţii educaţionale se fructifică o constituie învăţarea prin cooperare, care nu mai neglijează dimensiunea socială a învăţării, elevii învăţând în cadrul grupurilor constituite „nu unii alături de alţii, ci unii în relaţie şi împreună cu alţii.” (M., Bocoş, 2008, p. 240)

Studiile de pedagogie şi psihologie au relevat superioritatea cognitivă a subiecţilor care lucrează în grup, deoarece posibilităţile lor agregate sunt net superioare posibilităţilor unui individ izolat. Eforturile colective conduc la o realizare mai performantă a sarcinii, întrucât ideile fiecăruia pot fi reluate, în optici diferite, de către ceilalţi, creându-se posibilitatea apariţiei unor idei pe care membrii grupului nu le aveau înainte.

Consecinţele unui astfel de stil de lucru se resimt în planul dezvoltării individuale, întrucât cooperarea cu alţii permite individului să-şi depăşească intenţiile egocentrice iniţiale şi stereotipiile, ajungând la o gândire mobilă şi coerentă. Depăşindu-şi concepţiile rigide, dominate de propriul punct de vedere, fiecare membru al grupului devine capabil să înţeleagă opiniile celorlalţi, adaptându-şi propria activitate la cea a grupului. Drept consecinţă, între membrii grupului se stabileşte o întreagă reţea de relaţii interpersonale, care le determină performanţele.

Activitatea de învăţare prin cooperare îşi dovedeşte astfel eficacitatea nu doar în ceea ce priveşte formarea intelectuală, ci şi în planul educaţiei sociale şi morale. Contribuţia activităţilor cooperatiste la dezvoltarea personalităţii elevilor, sub aspect moral şi social, ar putea fi sintetizată astfel:

- favorizează formarea trăsăturilor pozitive de caracter şi personalitate: iniţiativă, principialitate, cooperare, spirit critic şi autocritic, respect reciproc;

- elevii au ocazia să-şi cunoască mai bine aptitudinile, calităţile intelectuale şi morale, de voinţă şi caracter;

- permit manifestarea şi consolidarea calităţilor morale: colegialitate, sinceritate, onestitate, modestie, altruism;

- formează trăsături morale pozitive ale comportamentului elevilor; solidaritate, perseverenţă, responsabilitate;

- îmbogăţesc experienţa socială a elevilor, obişnuindu-i să gândească prin reciprocitate, ţinând seama de opiniile celorlalţi.

„Competenţele de relaţionare se dezvoltă foarte bine prin intermediul activităţilor cooperative, în cadrul cărora elevii îşi folosesc cunoştinţele şi priceperile pentru a duce la bun sfârşit o sarcină comună. În interiorul grupului se construieşte un mediu dinamic propice stabilirii relaţiilor „face to face”, care îl antrenează pe elev în procese de informare, comunicare, acţiune şi creativitate.” (I. Albulescu, 2008, p. 81) .Se constituie un mediu care face posibilă manifestarea:

- atitudinii de cooperare;

- capacităţii de organizare şi conducere;

- capacităţii de luare în comun a deciziilor;

- respectului pentru opiniile celuilalt;

- responsabilităţii individuale şi colective.

Multiplele cercetări asupra rezultatelor învăţării prin cooperare demonstrează că această activitate de învăţare se constituie o strategie de succes în cadrul demersului instructiv-educativ, îmbunătăţind nu doar capacitatea de înţelegere a unei discipline şcolare, ci şi relaţiile interpersonale din cadrul grupului.

„Raporturile interpersonale stabilite în cadrul activităţilor de învăţare prin cooperare determină, aşadar, nu doar achiziţiile cognitive ale elevilor, ci şi pe cele dezirabile în plan moral şi social. Procesul de influenţare reciprocă îşi aduce o contribuţie importantă la formarea personalităţii elevului. Prin interacţiunea cu ceilalţi, elevul achiziţionează şi interiorizează elemente socio-culturale (simboluri, valori, norme, modele, aspiraţii, idealuri), pe care le integrează în structura personalităţii sale, ceea ce îi facilitează integrarea socială.” (I. Albulescu, 2008, p. 81) Drept, urmare, îşi dezvoltă trăsături morale: generozitate, altruism, solidaritate, dăruire de sine.

A crea o comunitate în clasă în care atât elevii, cât şi profesorul să se simtă confortabil, sprijiniţi în demersurile lor educative – constituie, aşadar, deviza învăţării prin cooperare.

(continuare în numărul viitor)

Prof. Cristina SERGHIESCU,

Şcoala Gimnazială Uriu

Vacanţa creativă

Săptămâna de vacanţă intersemestrială a fost una creativă şi dinamică la cercul de Pictură de la Palatul Copiilor Bistriţa. Dimineţile au fost mai plăcute şi mai colorate alături de copiii de la grupele de începători, avansaţi sau performanţă, care au participat la o serie de proiecte ce au avut ca şi obiective: stimularea dezvoltării creativităţii copiilor, depăşirea tiparelor şi a modelelor cu care au fost obişnuiţi, valorificarea artei autentice prin exemple evocatoare pentru combaterea kitsch-ului şi dezvoltarea capacităţii de interpretare personală a mesajului vizual-plastic.

Aceste activităţi au fot alese cu atenţie, adaptate la nivelurile de vârstă şi de specialitate ale copiilor din cadrul Cercului şi implementate adecvat nevoilor fiecăruia. Temele au implicat atât jocuri creative cât şi deprinderea de tehnici artistice noi şi astfel le-au fost suscitate atât spontaneitatea, cât şi atenţia şi dexteritatea. Dintre temele propuse, „Ferestre”, „Obiecte îmbrăcate”, „Lumea pe dos”, „Pictură rupestră”, cea care a creat cele mai multe reacţii pozitive a fost „Aglutinări”.

Acest proiect a avut trei momente distincte, savurate de fiecare copil în parte. Primul a fost notarea pe bileţele a unor noţiuni din categorii diferite, în faza următoare surpriza era cea care primea rolul cel mai important deoarece participanţii trebuiau să extragă la întâmplare trei bileţele. Ultima parte era dedicată creării unei compoziţii plastice sau a unor benzi desenate cu ajutorul acestora, iar dificultatea era dată de caracterul imprevizibil al termenilor. Ideile propuse au fost nenumărate şi foarte diverse, iar modul în care copiii au găsit punţi de legătură între elemente şi poveşti coerente care să le susţină au făcut posibilă implicarea lor, dar şi crearea unei atmosfere vesele, colegiale şi competitive. Lucrările finalizate expuse pe panourile de la Palatul Copiilor Bistriţa pot confirma aceste rânduri.

În ultima zi a vacanţei, tema propusă a fost una inedită, şi anume realizarea de hârtie manuală alături de doamna muzeograf Elena Pleniceanu de la Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud. Activitatea face parte din proiectul „Artă contra Kitsch”, desfăşurat pentru al doilea an consecutiv la grupa de performanţă a Cercului de Pictură şi care îşi propune cunoaşterea artei şi a tehnicilor plastice autentice, în vederea descurajării fenomenului kitsch. Din aceste motive, învăţarea unui proces artistic care nu ne mai este necesar – realizarea de hârtie manuală – devine o provocare şi un mod de reconectare cu meşteşugurile care au avut un rol important în dezvoltarea omului pe parcursul evoluţiei sale. Demersul este şi mai important deoarece implică reciclarea de materiale, munca în echipă, deprinderea paşilor tehnici necesari de obţinere a produsului finit şi crearea unor lucrări unice prin personalizarea cu flori uscate, cafea sau alte materiale.

Prin aceste activităţi au fost aşteptate efecte ca: o mai mare deschidere şi apropiere a copiilor de arta autentică, asumarea libertăţii actului artistic cu responsabilităţile implicite şi dezvoltarea creativităţii. Copiii care au ales să participe în vacanţa din luna februarie la orele de Pictură de la Palatul Copiilor Bistriţa au câştigat atât cunoştinţe noi cât şi încrederea care fac posibile dezvoltarea lor ca şi viitori buni artişti, dar mai ales ca şi persoane.

prof. dr. Diana MORAR

Palatul Copiilor Bistriţa

BIBLIOTECA VIE – o nouă provocare!

Într-o atmosferă plăcută, de bună dispoziție, vineri 11 martie 2016 la Clubul Scenica, s-a desfășurat prima activitate din cadrul proiectului Biblioteca Vie.

Proiectul este inclus în Calendarul Activităților Educative Județene (CAEJ) al Inspectoratului Școlar Județean Bistrița-Năsăud pentru anul 2016, având drept scop creșterea interesului pentru lectură al elevilor și cadrelor didactice, ca metodă de îmbunătățire a comunicării.

În cadrul proiectului au fost proiectate trei mari activități:

În primul rând workshopul „Tehnici de pedagogie teatrală”, a fost organizat prin implicarea doamnei Dora Baba, președinta asociației Grupul pentru Dezvoltare Personală și Comunitară, care a intermediat și asigurat formarea pe tehnici de pedagogie teatrală.

Activitatea a fost interactivă, gândită și patronată de către domnul Ruslan Bârlea ,actor la Teatrul Național Cluj-Napoca, iar participanții prezenți s-au întrecut pe ei, intrând foarte bine în rolurile propuse, depășindu-și orice trac sau inhibiție.

A fost un workshop instructiv care prin joc a urmărit dezvoltarea competențelor de autoexprimare, dezvoltarea spontaneității și creativității, respectiv însușirea tehnicilor de concentrare, de impulsionare a fanteziei, de respirație și dozare a aerului. Toate aceste tehnici un cadru didactic le poate utiliza cu succes în munca de zi cu zi.

Produsele celorlalte două activități: „Atelier de lectură” respectiv „Ne dăm în spectacol” urmează a fi folosite pentru crearea pe site-ul de prezentare a proiectului a unui panou virtual numit „Biblioteca vie”. Pe acest panou vor fi încărcate poze și filmulețe realizate de echipele din școli instruite de către coordonatorii participanți la workshop.

La finalul proiectului, ne dorim ca rezultat o BIBLIOTECĂ VIE, prin construirea unui mediu educațional, care să-l motiveze pe elev să se apropie mai mult de carte și de cuvântul scris.

Bibliotecar Margareta POP,

Casa Corpului Didactic Bistrița-Năsăud

Maria Teodora Burje, poetesă la 7 ani

Fire surprinzătoare, dezinvoltă, dar şi pătrunzătoare şi mistică în acelaşi timp, Maria Teodora Burje, care vine, de la Colegiul Naţional Liviu Rebreanu, Bistriţa, secţia germană, la Palatul Copiilor Bistrița, încă de anul trecut, frecventând cursul de teatru creativ, şi-a încântat auditoriul. Am sesizat imediat disponibilitatea ei inventivă, astfel că, am încercat să-i încurajez/ valorizez exerciţiile.

Prima poezie, inspirată de mama care-i făcea băiţă lui Vladimir, fratele ei cel mic, „Copiii – veiozele mele”, ne-a dat gata. Pe atunci avea 6 ani, era în clasa pregătitoare. Am propus-o în grupul celor 17 Mici Blandieni Bistriţeni, care, anul trecut, înainte de 1 Iunie, şi-au recitat poeziile în direct, în cadrul emisiunii Vitralii, coordonată de seniorul editor Valentin Marica, la Radio Târgu Mureş. Apoi, în cadrul Medalionului Eminescu din acest ianuarie, în cadrul Cenaclului George Coșbuc, și-a lecturat o „poemă” stelară. Cea mai recentă poezioară „Ziua de creaţie literară” i-am trimis-o Anei Blandiana ca dar de ziua scriitorului, în acest martie, ca un fel de „dare de seamă” a ucenicilor săi de pe-aici.

Teodora Burje, oferind primul ei autograf, la Radio Târgu-Mureș

Joc şi efervescenţă! Experimente şi inspiraţie! Aş vrea să găsim resursele pentru a menţine „veiozele” creative aprinse. Depinde mult de susţinerea nonformală, de sprijinul familiei, care, în cazul poetesei noastre, este din plin. Părinţii ei au fost nelipsiţi de la „Atelierele noastre creative pentru copii, părinţi şi alte neamuri”, sunt iluminaţi de preocupările ei, se înminunează mereu, într-un fel de smerire. Lecturile ulterioare, jocul de-a metafora şi consecvenţa sper că vor confirma/ încununa talentul Mariei Teodora.

Vă oferim un grupaj din lumea ei lirică, ca un semn/ dar suplimentar de Ziua Mondială a Poeziei, care se apropie, 21 Martie! Să ne lăsăm bucuraţi şi inspiraţi!

prof. Ionela-Silvia NUŞFELEAN,

Palatul Copiilor Bistrița

Copiii – veiozele mele

Noaptea a venit.

Cerul şi pământul s-au întunecat,

dar copiii mei sunt aici.

Ei sunt veiozele mele

care îmi luminează calea spre fericire.

Chiar dacă o dată sau altcândva

îi voi pierde, eu voi rămâne mama lor,

iar ei – veiozele mele.

Intrarea în copilărie

Cartea, plină de basme,

mă duce într-o lume...,

zburând pe o pasăre.

Eu mă duc la familie.

Aud glasul mamei.

Vrea să-mi citească o poveste.

Mi-o citeşte.

Plâng noaptea...,

văzând poze cu copilăria de aur.

Porţile castelului copilăriei mi se deschid...

şi intru în lumea de adult,

unde iarăşi plâng şi plâng,

văzând poze cu copilăria de nepreţuit.

Un detaliu:

A doua dimineaţă

mă duc în lumea copilăriei

si rămân acolo

timp de-o viaţă întreagă.

Cu iubirea nu te pui!

Cu iubirea nu te pui

nici pentru cel mai frumos şi preţios diamant.

...dar fecioara de-mpărat, vrăjită de slujitorul său,

putea în inima ei să-l iubească pe Luceafăr.

Ce să facă?

Însă Luceafărul habar n-avea de ea.

El era îndrăgostit de-o altă stea

Oh, Marin!

Îmi eşti ca un tată, poet Marin!

Acum eşti poetul Raiului.

Poetul de care mă sprijin.

Orice copil care are nevoie de o Carte

care să îl ţină în picioare

apelează la Cărţile tale.

Pentru că tu eşti ca ei.

Iar, dacă acest mesaj ajunge în Rai,

îţi zic: „Eşti Inspiraţia mea”!

Ziua de creaţie literară

Unii fac, unii termină.

Unii se grăbesc, unii fac încet.

De ce oare?

Unii sunt cu capul în nori,

unii sunt cu capul în lucru.

Şi tot aşa...

Şi ce dacă eu sunt cea care scrie?!

Ce să mai zic?!

Eu Chiar nu mă mir!!!

Mărţişoare cusute, informatice, picturale şi literare

În acest martie, Palatul Copiilor Bistriţa a primit vizita unor prieteni buni de la Centru Şcolar de Educaţie Incluzivă nr. 2, Bistriţa, cu care au o fastă colaborare de mulţi ani. Acum a fost momentul unor schimburi de mărţişoare mai altfel. Fiecare dintre cei implicaţi şi-au surprins prietenii prin mărţişoare din domeniul său de activitate. Copiii de la Cercul „Mâini îndemânatice”, de la CSEI nr. 2, Bistriţa, coordonat de instructor pentru educaţie Mirela Mărginean, au venit cu mâinile pline de inimioare şi trifoi cu patru foi cusute de mânuţele lor.

Elevii de la Informatică de la Palat, coordonaţi de profesoara Iulia Istrate, i-au întâmpinat cu mărţişoare informatice, PowerPointuri create special pentru oaspeţi. Îndrumătoarea cercului informatic a mediat cu delicateţe prezentările, dând participanţilor date utile despre tainele calculatorului.

La cercul de Poezia Credinţei, coordonat de profesorii Ioan Sabin Mureşan şi Ionela-Silvia Nuşfelean, asistentele Antonia Chiciudean şi Jessica Pintea au răspuns întrebărilor invitaţilor, arătându-se nespus de disponibile şi încântate în a se implica în diverse proiecte (şi de voluntariat) ale Palatului. S-au oferit mărţişoare – semne de carte şi mostre din Poarta Stelară, revista instituţiei nonformale. Îndrumătoarea „mâinilor îndemânatice” şi ucenicii săi au împărtăşit gazdelor din proiectele pe rol, despre pasiuni şi realizări, inclusiv despre diseminarea unor activităţi proprii în Revista Practic pentru grădină.

Târgul de mărţişoare de la Cercul de pictură, coordonat de prof. dr. Diana Morar, s-a re-deschis special pentru invitaţi. Fiecare şi-a ales o amintire suplimentară, cu efecte cromatice calde.

O experienţă aparte, în care poezia sufletului a fost pe rol, indiferent de limbajul utilizat – informatic, gospodăresc, artistic. S-a învăţat că fiecare dintre noi e un întreg univers – dinamic, comunicativ, indiferent de preocupări, abilităţi, dacă are un cadru favorabil de manifestare. Mărţişoarele cusute au fuzionat, la nivel afectiv, minunat, cu cele informatice, pictate şi literare.

Grupa de Jurnalism,

Palatul Copiilor Bistriţa

Meloterapia – activitate recuperativ terapeutică pentru elevii cu deficienţe multiple din cadrul Centrului Şcolar de Educaţie Incluzivă „LACRIMA” Bistriţa

Meloterapia face parte din categoria terapiilor prin mediere artistică, prezentând caracteristici specifice, bazându-se pe utilizarea sunetelor ca instrumente terapeutice. Indicaţiile meloterapiei sunt multiple fiind recomandată în: educaţia specială, psihiatrie, psihologia clinică, psihopatologia expresiei, reeducarea funcţională, neo-natalitate, psihogeriatrie, susţineri de nuanţă paleativă. Se ştie deja că meloterapia determină transformări pozitive la nivel mintal, fizic, emoţional şi spiritual, iar aceste aspecte funcţionale se pot înregistra la nivel individual sau al grupului implicat în procesul terapeutic. Din punctul de vedere al modului de desfăşurare a activităţilor, meloterapia se poate împărţi în două forme: receptivă şi activă.

În cazul copiilor cu deficienţe multiple, în procesul de meloterapie se asociază receptivitatea muzicii şi participarea muzicală activă a copilului. În cadrul Centrului Şcolar de Educaţie Incluzivă „Lacrima”, începând din ianuarie 2015 derulăm un program de meloterapie supervizat de către Music As Therapy, în care ne folosim de metodele bazate pe improvizaţie şi creativitate. Metodele utilizate au făcut apel la aptitudinea copilului cu deficienţe multiple de a se exprima şi de a comunica prin sunete muzicale, în mod direct – graţie unui instrumental-melodic format din elemente de percuţie. Aspectul estetic şi valoarea estetică în sine nu au nicio importanţă şi nu au fost urmărite, cel mai adesea muzica fiind o improvizaţie a cărei valoare terapeutică a răzbătut din expresia emoţională şi comunicarea specifică. Cercetările şi experienţele din domeniul meloterapiei au demonstrat că instrumentele de percuţie (castanietele, tamburinele, ţambalele, xilofoanele, tobele etc.) facilitează comunicarea mai ales în cazul copiilor cu deficienţă severă, a copiilor anxioşi sau a celor foarte timizi. Această terapie oferă o serie de efecte benefice în cazul copiilor cu deficiențe multiple: determină stări afective tonice; amplifică rezistenţa la efort; reduc stările de tensiune şi anxietatea; facilitează comunicarea; ameliorează comportamentele şi socializarea. Pentru copiii cu deficienţă mintală sau autism meloterapia este folosită frecvent pentru stabilirea unui alt tip de comunicare, pentru a stabili contactul cu copilul deficient şi pentru a facilita comunicarea între el şi educator/părinte/tutore; astfel, apare termenul de muzică funcţională care desemnează faptul că în terapie muzica este folosită în scopuri practice, pentru recuperare. În cazul copiilor cu deficienţă mintală, dar şi în cazul celor hiperactivi, terapia prin muzică poate folosi pentru ameliorarea inhibiţiei voluntare a actelor motorii şi pentru realizarea unor performanţe în plan psihomotric. De asemenea, pentru calmarea subiecţilor anxioşi şi a celor hiperkinetici pot fi utilizate diferite instrumente ce emit sunete prelungi şi foarte armonioase, iar la subiecţii cu instabilitate emoţională meloterapia determină diminuarea tensiunilor psihice, reducerea agresivităţii.

Desigur, în cadrul activităţilor derulate cu copiii din centrul nostru, am urmărit pe lângă aspectele menţionate mai sus şi unele ce au vizat îmbunătăţirea orientării spaţio-temporale şi a coordonării motrice; educarea expresivităţii mimico-gesticulare; nuanţarea exprimării verbale; dezvoltarea sensibilităţii cromatice muzicale; determinarea unor stări de deconectare, bucurie, încântare etc.

Programul nostru a cuprinde un număr de 40 de copii cu diferite afecţiuni: sindrom Down, copii cu tulburări din spectrul autist, copii cu paralizie cerebrală, copii cu deficienţe de vedere, dar şi copii cu dificultăţi de comunicare. Metodele sunt aplicate atât individual cât şi în grup (în funcţie de tipul de deficienţă şi de obiectivele propuse), uneori meloterapia fiind îmbinată cu mişcarea şi dansul. Ca instrumente am utilizat în principal instrumente de percuţie, dar şi mingi, baloane, voaluri, paraşuta-curcubeu, diverse marionete. De-a lungul programului aplicat am urmărit să oferim copiilor posibilitatea de:

- a explora modalităţi de relaţionare, fără a se folosi de cuvinte;

- a experimenta rolul într-un grup, cunoscând sentimentul de „a fi ascultat”;

- a câştiga încrederea în sine prin participare activă, conducere şi suport emoţional;

- a pune în practică deprinderi sociale: ascultarea, cooperarea, aşteptarea rândului;

- a lega relaţii cu colegii;

- a-şi dezvolta dexteritatea manuală;

- a-şi dezvolta coordonarea fizică;

- a-şi dezvolta concentrarea;

- a-şi dezvolta independenţa;

- a-şi controla impulsurile;

- a-şi diminua agresivitatea;

- a avea încredere în rezultatele obţinute.

Sesiunile de meloterapie se derulează pe parcursul a 45 de minute, în spaţii securizate. După fiecare sesiune muzicală, încercăm să notăm observaţiile făcute pe parcursul activităţii (cum a cântat copilul, cum a interpretat sau cum a interacţionat cu alţii în sesiune). Notând observaţiile putem evalua copiii, ajutându-i să facă progrese în ariile în care întâmpină dificultăţi.

În tot acest demers al nostru, am ţinut şi ţinem seama şi de sugestiile făcute de Music As Therapy şi anume: să fim mereu realişti, să nu ţintim prea sus încă din primele sesiuni, pentru că acest lucru poate fi frustrant pentru toţi. Ştim cu cine lucrăm, iar paşii trebuie să fie mici, siguri, consecvenţi. Am învăţat să ne adaptăm din mers, pentru ca toată lumea să fie confortabilă în cadrul activităţii. Ne-am îmbogăţit în permanenţă activităţile, pentru că micile schimbări au făcut marile diferenţe. Am încurajat exprimarea noilor idei şi imaginaţia plină de creativitate. Ne-am folosit din plin şi cu entuziasm de improvizaţie şi intuiţie şi toate acestea ne-au făcut să avem succes în activităţile noastre de meloterapie. Bineînţeles că întregul proces prin care am trecut noi, ca terapeuţi, şi copiii, ca beneficiari, a însemnat o sumă întreagă de negocieri, schimbări, discuţii, riscuri şi compromisuri, pe lângă toate acele aspecte frumoase. Important e însă rezultatul şi direcţia bună înspre care ne îndreptăm cu toţii.

Model de activităţi, într-o sesiune de meloterapie, aplicat în cadrul centrului „Lacrima”

Copiii sunt aşezaţi în cerc, stând pe scaun. Sunt pregătite 5 activităţi, ce se desfăşoară de la simplu la complex.

Salutul („Salut, salut! Şi ce mai faci?/ Şi ce mai faci tu azi, Simona?” Copiii vor cânta cu toţii. Liderul va trece pe la fiecare copil, întinzându-i mâna, rostindu-i numele şi aşteptând, ca la rândul lui, copilul să-i dea mâna şi să-i răspundă întrebării).

Salută gongul – Fiecare dintre copii va primi un băț în mână. Liderul de sesiune ține gongul și îl trece pe la fiecare copil pe rând. Liderul trece de la un copil la altul în interiorul cercului format spunând: „Acum salută gongul (numele copilului).”

Ţine ritmul (Fiecare copil va cânta când îi vine rândul, ţinând ritmul propus de lider: liderul bate o dată – i se răspunde cu o singură bătaie; liderul bate de 2 ori – i se răspunde cu două bătăi; liderul bate de 3 ori – i se răspunde cu 3 bătăi ş.a.m.d.). Pe postul de lider poate trece fiecare dintre cei prezenţi.

Poveste cu şoricel şi pisică – improvizaţie

Ne aşezăm cu toţii în cerc, în mijloc aflându-se diverse instrumente muzicale. Liderul va începe o poveste improvizată cu animale „Aseară pe înserat, a intrat o mâţă-n sat. Miau, miau, miau…” – moment în care se va folosi de un instrument muzical la alegere, pentru a imita sunetele scoase de pisică. Li se va cere tuturor să imite sunetele scoase, folosindu-se de instrumentul ales. (dacă pisica a miorlăit încet, vor lovi încet instrumentul; dacă pisica a miorlăit prelung şi puternic, vor cânta şi copiii ca atare ş.a.m.d.). Şi povestea poate continua, în funcţie de imaginaţia fiecăruia. De exemplu: „Şi pisica-l căuta pe şoricelul Mustafa/ Chiţ, chiţ, chiţ” (din nou, cu ajutorul instrumentelor se accentuează sunetele scoase de şoricel) etc.

Aseară pe înserat, a intrat o mâţă-n sat,/ Miau, miau, miau…

Şi pisica-l căuta, pe şoricelul Mustafa,/ Chiţ, chiţ, chiţ…

Şoricelul speriat, caşcavalul a lăsat,/ Chiţ, chiţ, chiţ...

Pisica s-a bucurat, caşcavalul a mâncat,/ Miau, miau, miau…

Din experienţă am observat cât de bine reacţionează copiii la cântecele, personaje, mimică şi intonaţie. Cântecelele de felul acesta le plac foarte mult, se distrează, reuşesc să verbalizeze sau să răspundă cerinţelor folosindu-se de instrumente.

La revedere! (Cântecul de „La revedere!” dă posibilitatea participanţilor să exprime cum s-au simţit la activitate. Liderul împreună cu copiii cântă „La revedere, la revedere! La revedere!, Cum te-ai simţit tu azi (se numeşte fiecare copil, pe rând)? Dacă s-au simţit bine, copiii, rând pe rând, când îşi aud numele, pot ridica mâna arătând semnul OK.

Bibliografie:

Preda V. (2004), Terapii prin mediere artistică, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

http://www.musicastherapy.org/ (Biblioteca de resurse)

Programul de învăţare la distanţă „Terapie prin muzică pentru copii cu dizabilităţi de învăţare” (tutoriale curs susţinut de Music as Therapy International)

Prof. psihopedagog Eniko CUPŞA,

Prof. înv. primar Emanuela AVRAM,

CSEI Lacrima Unirea, Bistrița