Decembrie 2015

Zadarnic vei vrea să-l înveţi pe cel ce nu e dornic să fie învăţat. (Jan Amos Comenius)

HOUR OF CODE 2015

În cadrul Săptămânii Educației în Tehnologia Computerelor și Programare 7-13 decembrie 2015 s-a desfăşurat şi în acest an, al treilea consecutiv, HOUR OF CODE, cel mai mare eveniment educațional din istorie.

Ce este Hour of Code? Este o activitate de o oră. Elevi de toate vârstele pot alege dintr-o varietate de tutoriale autodidacte, începând de la grădiniță până la liceu. Odată ce elevii văd în față ochilor ceea ce au creat, sunt încurajați să continue.

Toate turorialele Hour of Code necesită pregătire minimă din partea profesorilor. Sunt auto-didacte, permițându-le elevilor să învețe conform propriului nivel de cunoștințe. Tutorialele Code.org prezintă Prințesele Disney din animația Frozen, pe Scrat din Ice Age, Angry Birds și Plants vs. Zombies.

De ce tehnologia computerului și programare? Trăim într-o lume a tehnologiei. Şi noi ştim că oricare ar fi domeniul pe care elevii noştri aleg să continue ca adulţi, capacitatea lor de a reuşi, va depinde tot mai mult de înţelegerea modului în care funcţionează tehnologia. Dar, numai o mică parte dintre noi învăţăm informatică şi puţini elevi o studiază de la vârste fragede. Fiecare elev al secolului 21 trebuie să aibă oportunitatea de a lua parte la crearea tehnologiei ce schimbă lumea în care trăim, totuși mai puține școli predau tehnologia computerului și programarea decât acum 10 ani. Bazele programării ajută la dezvoltarea creativității și abilității de rezolvare a problemelor și pregătește elevii pentru orice viitoare carieră.

Ştiaţi că în economia de astăzi, numărul locurilor de muncă din programare este mai mare de 3-la-1 decât numărul absolvenților în domeniu? Iar informatica este fundamentală pentru fiecare industrie astăzi. Putem să ne implicăm şi noi în rezolvarea problemei diversității în tehnologie și IT. Expunându-le atât pe fete cât și pe băieți la conceptele fundamentale ale tehnologiei computerelor și programării într-un mod ușor și distractiv, începând cu cei mai tineri învățăcei, putem inspira generația elevilor de astăzi să construiască tehnologie.

Peste 100 milioane de elevi din toata lumea au încercat deja o Ora de Programare. Tocmai de aceea evenimentul este apreciat drept cel mai mare eveniment educațional din istorie.

Școala noastră se alătură misiunii globale de a ajuta milioane de elevi să se apropie de tehnologie si programare. Ora noastră de Programare este o declaraţie că Școala Gimnazială „Avram Iancu” din Bistriţa este gata să formeze aceste abilităţi fundamentale ale secolului 21.

Noile tutoriale au reuşit să facă din evenimentul Hour of Code 2015 un real succes! Am fost impresionată să văd atâta pasiune şi entuziasm. Dacă prin implementarea acestui eveniment în şcoală am reuşit să stârnim interesul cel puţin al unui elev talentat dar care ştia că programarea nu este pentru oricine, şi dacă cel puţin un astfel de elev va face carieră în domeniul informaticii, consider că „Ora de Programare” a fost un real câştig.

Toţi cei care au participat şi au reuşit să finalizeze o oră de programare au obţinut un certificat care atestă implicarea în eveniment şi reuşita. La clasa a V-a A din 34 de elevi participanţi, 22 de elevi au finalizat ora cu punctaj maxim.

Iată câteva din opiniile copiilor:

Alexia: „Ora de Programare mi se pare o ora foarte interesantă, deoarece putem învăţa în timp ce ne jucăm.”

Patrick: „Este o activitate atât de frumoasă, încât sper să se repete cât mai des.”

Raluca: „Ora de Programare este cea mai tare! Ne distrăm şi totodată învăţăm!”

Paula: „Ora de Programare mi se pare o activitate distractivă, interesantă şi educativă în acelaşi timp, deoarece învăţăm lucruri noi într-un mod plăcut.”

Încă o dată am ajuns la concluzia că interesul copiilor este direct proporţional cu interesul nostru, al dascălilor, că avem obligaţia de a face orice, de a adapta întreg demersul pedagogic şi didactic în aşa fel încât să nu îndepărtăm nici un copil de disciplina pe care o predăm, dimpotrivă, trebuie să descoperim şi să încurajăm talentele de timpuriu, deoarece suntem direct răspunzători în calitate de cadre didactice şi pentru că numai astfel ne vom bucura împreună, profesori, elevi şi părinţi de reuşită. Schimbarea se află în noi!

Prof. Mirela Venera NELCA

Școala Gimnazială „Avram Iancu” Bistrița

Feedbackul – element fundamental al activităţii de predare-învăţare

Procesul de învăţământ este un act de comunicare didactică iar acest lucru presupune transmiterea unor mesaje prin activităţi de predare, învăţare şi evaluare. Comunicarea este o formă de relaţionare socială obişnuită dar complicată, tocmai pentru că implică întotdeauna cel puţin două persoane, iar pentru a fi eficientă trebuie să se autoregleze prin feedback, asigurându-se astfel interacţiunea şi flexibilitatea rolurilor.

Pornind de la unul din elementele de bază ale comunicării şi implicit ale feedback-ului în învăţământ, vorbim despre pedagog care, înainte de toate, trebuie să ştie să explice, să prezinte clar în faţa elevilor un anumit conţinut, să clarifice şi să rezolve metodic sarcini didactice, educând. Educaţia în sine este o artă care ar trebui să se concentreze în primul rând asupra copiilor şi nevoilor acestora şi apoi asupra materialului de prezentat. Doar aşa putem aştepta un feedback pozitiv care are legătură directă cu ce simte elevul, pentru că stârnind emoţie putem avea o reacţie pozitivă sau negativă, adică feedback.

Puterea feedback-ului vine din faptul că el poate redresa, menţine o stare bună sau schimba un comportament, asigurând un echilibru între ceea ce s-a făcut bine şi ce nu. Feedback-ul îi permite celuilalt să primească un răspuns vizavi de acţiunea lui.

Feedbackul reprezintă unul dintre cei mai importanţi factori motivaţionali ai relaţiei profesor-elev, fiind o componentă esenţială a procesului didactic şi este constructiv când face referire numai la acţiunea în sine şi nimic altceva, fără a folosi lauda, critica sau sfatul.

Consider că feedback-ul este un principiu fundamental al activităţii de predare-învăţare şi nu e greşit să abordăm feedback-ul ca element principal în planificarea activităţii didactice, punându-ne încă de la început întrebarea: Ce aşteptăm de la elevi la finalul unei secvenţe de predare, învăţare, evaluare?

Pornind de la reacţiile pe care dorim să le stârnim în sufletul şi mintea copiilor, putem aborda mai eficient strategiile de lucru la clasă. Deseori întrebăm: „aţi înțeles/ aveţi întrebări?” şi mai puţin „ce părere aveţi/ cum vi s-a părut/ ce aşteptări aveţi pentru următoarea lecţie?”

Din această cauză, răspunsurile elevilor la final de lecţie sunt adesea seci, mecanice, rigide, fără consistenţă emoţională, în timp ce feedback-ul în esenţă este reacţie prin emoţie şi este unealta perfectă pe care profesorul o are la îndemână pentru a-şi forma elevii printr-o continuă abordare, asimilare, acomodare şi transformare a materialului didactic şi uman cu care lucrează. Educaţia corectă şi eficientă duce mai devreme sau mai târziu la obţinerea unui feedback pozitiv, contribuie la evoluţia relaţiei profesor-elev, modelează sufletul, caracterul şi mintea tuturor celor implicaţi.

Toate aceste reacţii verbale sau nonverbale venite ca răspuns la ceea ce comunică altă persoană, oferă date clare despre cât de bine a fost înţeles, crezut şi acceptat mesajul transmis. Acest aspect trebuie văzut şi analizat din ambele direcţii: atât feedbackul pe care elevul îl oferă profesorului, cât şi cel pe care profesorul îl oferă elevului şi este foarte important şi util să observăm că feedbackul pozitiv este singurul care motivează pe termen lung performanţa copilului, feedbackul negativ fiind de natură să îngrădească efortul de îmbunătăţire a randamentului şcolar. Fără îndoială, într-un demers didactic, este absolut necesară oferirea posibilităţii de verificare a înţelegerii mesajului transmis sau recepţionat, cu ajutorul întrebărilor ale căror răspunsuri încheie cu succes un feedback.

Măsura de înţelegere a unui mesaj din partea receptorilor, sau concluziile unui feedback sunt date de răspunsul la întrebări precum:

- Sunt pe drumul cel bun?

- Unde mă situez?

- Ce am de făcut?

- Ce pot îmbunătăţi?

Prin feedback, activitatea profesorului sau elevului este monitorizată cu succes şi contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului didactic, oferind o cale aproape sigură spre performanţă, mulţumire de sine şi având un impact pozitiv asupra actului de învăţare, demonstrând astfel rolul său, văzut ca strategie esenţială în procesul de învăţământ şi în viaţă, în general. Prin folosirea unor întâlniri formale în care sunt dezbătute răspunsurile completate de elevi sau profesori într-un formular de feedback şi prin comentariile sau sugestiile informale imediate şi generate de rezolvarea unei sarcini de lucru, atât elevii cât şi profesorii sunt protejaţi de eşec şi pregătiţi pentru a avea succes.

Explicaţiile profesorului motivează elevii şi îi ajută să înţeleagă ‚dacă' şi ‚de ce' munca lor este corectă sau greşită iar acest lucru se poate face eficient doar având stabilite dinainte nişte criterii, referinţe, în acord cu competentele sau cunoştinţele pe care elevii respectivi trebuie să le aibă. Elevii trebuie să fie învăţaţi cum să-şi monitorizeze propriul progres prin autoevaluare pe baza feedback-ului primit de la profesor şi pot face acest lucru individual, prin discuţii pe grupe sau la nivelul întregii clase apreciindu-şi unii altora opiniile şi ideile, ceea ce în cele mai multe cazuri, le face plăcere.

Complimentele, aprecierile sunt valoroase atât pentru elevi cât şi pentru profesori şi cred că nimic nu este mai recompensator decât satisfacţia că ai reuşit să faci ceva bine prin implicare, dăruire, consecvenţă, perfecţionare şi o atitudine pozitivă.

Prof. Corina Lavinia DRUGAŞ

Colegiul Tehnic „Traian Vuia” Oradea

Istoria recentă – istorie memorabilă

În perioada septembrie-octombrie 2015, un grup de 22 de cadre didactice din judeţul nostru, cu specialitatea Istorie şi având minim gradul didactic II, au participat la un program de formare continuă intitulat „Istoria recentă a României. Pachet educaţional pentru cursul opţional de Istorie recentă a României”, în cadrul proiectului POSDRU/153/1.1/S/142342. Programul de formare a fost acreditat de către Casa Corpului Didactic Bacău pentru un număr de 90 de ore şi 25 de credite profesionale transferabile şi promovat, prin casele corpului didactic, în toate judeţele ţării şi în sectoarele municipiului Bucureşti. Unul dintre obiectivele proiectului l-a reprezentat participarea unor cadre didactice absolvente a programului de formare în vizite de studiu în ţări precum Franţa, Germania, Polonia.

Proiectul este finanțat din fonduri europene, prin Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și a pornit de la constatarea că istoria recentă sau istoria prezentului este, în fostele țări comuniste din Europa, un domeniu relativ nou de cercetare, formarea inițială a cadrelor didactice fiind insuficientă pentru abordarea acestei perioade istorice în activitatea curriculară. Lumea românească se prezintă astăzi ca un amestec de capitalism, societate patriarhală țărănească, comunism, democrație liberală, economie de piață, autohtonism și globalizare. Studiul celor peste 50 de ani de istorie recentă poate explica multe dintre elementele ce caracterizează aceste microsocietăți. De aceea, programul de formare a fost și este o bună ocazie de a promova un exercițiu intelectual de educare a elevilor, pentru însușirea de valori, pentru exprimarea unor atitudini și comportamente democratice și pentru formarea unor repere de etică profesională.

Totodată, au fost elaborate: o programă, un suport de curs pentru elevi și un ghid metodologic pentru profesori, care vor constitui bine-venite suporturi educaționale pentru dascăli în acțiunea lor de proiectare didactică și de evaluare. Echipa managerială a proiectului este formată din: prof. dr. Gabriel Leahu, manager de proiect și prof. dr. Doru Dumitrescu, coordonator de program, iar la nivelul județului nostru echipa din: formator prof. Angelo-Aurelian Manea, inspector școlar, respectiv prof. Angela Livia Şteopan, în calitate de monitor al programului de formare.

În perioada 12 -16 octombrie 2015, am avut bucuria să particip la o vizită de studiu în Germania, alături de alți colegi profesori de Istorie din țară și reprezentanți ai echipei de management a proiectului, vizitând instituții reprezentative și participând la mai multe activități de schimburi de experiență în domeniul studierii și predării istoriei recente, pentru crearea unei comunități de bune practici la nivel european.

Fundația Berliner Mauer/Zidul Berlinului, inaugurat în anul 2001. Fundația oferă o dublă perspectivă germani vestici-germani estici și cei care au fugit - cei care au rămas.

Memorialul prezintă mai multe puncte de comemorare, 25 de locații pe toată lungimea zidului. Finanțarea fundație este de la guvernul central dar și de la Parlamentul landului Berlin. În fiecare an sunt aproximativ 1 milion de vizitatori (2800 ghidaje și peste 300 de seminarii).

Muzeul RDG este o imagine a modului cum se trăia în regimul comunist. În acest loc nostalgicii (persoane de peste 50 de ani) se întâlnesc cu trecutul lor când erau tineri și totul era mai simplu, iar tinerii descoperă o istorie recentă a unei părți din Berlin. Exponatele sunt donații din partea oamenilor și există încă mult material de expus. Am observat mulți tineri curioși să descopere o lume total diferită de a lor și care nu vine dintr-un trecut foarte îndepărtat.

„Topografia terorii”, Niederkirchnerstr 8, Kreuzberg, Berlin, se referă la instituțiile terorii naziste (GESTAPO, SS, SD), elemente represive ale statului și ale partidului nazist. Topografia terorii este locul acestui aparat represiv. Noul muzeu se întinde pe o suprafaţă de 800 de metri pătraţi care arată ce s-a petrecut în acest loc şi cum s-a extins teroarea nazistă, de aici în întreaga Europă. Mai multe panouri (texte şi fotografii) relatează în 5 capitole cum au pus naziştii capăt democraţiei, în 120 de zile, şi au instaurat un regim dictatorial, ofiţerii SS şi membrii Gestapoului (avocaţi, medici, persoane cultivate şi nu nişte brute gata să sară la bătaie, aşa cum se crede adesea), şi cum s-a răspândit teroarea în Europa în ritmul anexărilor.

Clădirea adăposteşte, de asemenea, o bibliotecă de 20.000 de volume despre nazism şi un centru de conferinţe. Particularitatea acestui loc constă în faptul că este singurul care se află pe un loc istori. În Berlin, mai există un Memorial al Holocaustului, realizat acum cinci ani dintr-o iniţiativă privată, şi un Muzeu evreiesc, consacrat victimelor nazismului. În aprilie, un muzeu a fost deschis în castelul fostului lider al SS Heinrich Himmler, la Wewelsburg, care prezintă istoria gărzii de elită a lui Hitler.

Expoziția oferă vizite ghidate, seminarii pentru elevi, pentru reprezentanţi ai Poliției, autoritățile administrativ financiare, asistente medicale.

Muzeul „Haus am Checkpoint Charlie” Friedrichstrass 43-45, Berlin. Checkpoint Charlie era un punct de trecere pentru militarii forțelor aliate, acolo a avut loc confruntarea dintre tancurile americane și sovietice, o expresie a războiului rece și a încercărilor est germanilor de a se refugia în RFG.

Soțul doamnei Hildebrandt (directorul general al muzeului), susţinător al luptei fără violență, membru în mişcarea germană de rezistenţă antinazistă, a înființat un serviciu care să caute deținuții politici dispăruți. Cu imaginile de la zidul Berlinului a deschis o expoziție în două camere și jumătate.

După 53 de ani este un muzeu adevărat cu o suprafață de 2700 mp. Deși muzeul nu este finanțat de stat, este apreciat de guvernul local dar și de guvernul federal, datorită expozițiilor și demersurilor sale ancorate în realitate. Este vizitat anual de sute de mii de elevi, oameni obișnuiți, soldați, germani și străini.

Ambasada României, de la Berlin. Am asistat la o prezentare a colaborării româno-germană în domeniile economic, politic și cultural. Prezentarea a fost susținută de domnul ambasador al României la Berlin E.S. Emil Hurezeanu.

În cadrul dineului am întâlnit un grup de parlamentari români, membri ai grupului de prietenie româno-german. Această activitate a urmat unei întâlniri cu reprezentanți ai Comisie pentru educație din Bundestagul german.

Vizitarea orașului Dresda, capitala landului federal Saxonia cu o populație de circa 500.000 de locuitori, la 205 km. de Berlin pe malurile fluviului Elba. Orașul a fost supus la bombardamente de aviație extreme în 1945 când o mare parte a civililor a fost ucisă de către aviația anglo-americană, RAF și USAF. Se apreciază că au murit de 3 ori mai mulți civili decât la Hiroshima. Acum 67 de ani, între 13 şi 15 februarie 1945, asupra Dresdei, a fost efectuat probabil cel mai devastator bombardament aerian din istorie. Zeci de mii de oameni au murit, 90% din centrul istoric a fost distrus, un patrimoniu arhitectural şi cultural inestimabil fiind pierdut. Este una dintre cele mai adânci traume ale celui de-al doilea război mondial în Europa. Prin felul în care a fost executat atacul a fost produsă aşa numita „furtună de foc” care a transformat oraşul într-o imensă torţă.

Încăperile Palatului Regal, a cărui restaurare după bombardamentele războiului, s-a terminat în anul 2006, găzduiesc expoziții din care una chiar despre reconstrucția palatului. Atracția principală este faimoasa Boltă verde. Denumirea vine de la o sală verde din palatul lui August cel Puternic. Noua Boltă verde conține o colecție superbă de obiescte de artă din aur, argint, fildeș, ambră și alte materiale prețioase și semiprețioase. Printre bijuteriile coroanei se află și cel mai mare diamant verde din lume, de 41 de carate și un grup de statuiete bătute cu nestemate de la Curtea din Delhi – este o lucrare din 1708, unele părți din scenă sunt foarte mici și se văd numai cu lupa. Informațiile sunt oferite pe suport audio. Mai există Muzeul monedelor, Muzeul litografiilor și desenelor cu peste 500.000 de piese. Colecția de porțelanuri (japoneze, chineze, coreene) este una din cele mai bun din lume. Armurăria conține armuri medievale și renascentiste.

Un moment important al vizitei de studiu a fost HUMBOLDT GYMNASIUM, o școală foarte bună, elita învăţământului teoretic berlinez, conform aprecierilor domnului director al școlii. Domnul prof. dr. Jork Kayser, a oferit informații despre organizarea școlii pe care o conduce: 1200 de elevi dintre care două clase cu elevi supradotați. Corpul profesoral este format din 110 profesori, directoratul şi aparatul administrativ are 6 membri, 15 șefi de catedre, 8 persoane se ocupă de asistența socială și 3 persoane de administrație. Această școală, este printre puținele școli unde se studiază limba chineză. Se studiază obligatoriu limba engleză și educație lingvistică. Conducerea școlii este asigurată de Conferința școlii formată din 14 persoane (4 cadre didactice, 4 părinți, 4 elevi, directorul și un reprezentant al comunităţii), iar deciziile se iau cu majoritate de 2/3. Istoria se studiază cronologic dar și pe secțiuni istorice.

MUZEUL STASI din Berlin. Această închisoare a fost una de tranzit, scopul era obținerea de cât mai multe informații de la cei care doreau să părăsească RDG sau care nu erau pe placul regimului. Pe timpul regimului nazist a fost cantină socială, după 1949 devine închisoare NKVD și apoi închisoare a RDG. Instituția a beneficiat de o clădire nouă în 1964, aici ajungeau toate persoanele ce trebuiau vândute vestului, pentru 60000-90000 de mărci/deținut. Existau 101 de celule pentru deținuți și 101 de celule de interogare, se lucra ca pe bandă rulantă. Înainte de reunificarea Germaniei din 1990 o bună parte din arhive a fost distrusă în ultima clipă de către angajații RDG, cu intenția ștergerii urmelor. Cu toate acestea partea salvată este încă foarte voluminoasă.

Toţi ghizii muzeului fac parte dintr-o asociaţie a foştilor deţinuţi politici. La STASI vin în vizită și cei din RDG însă destul de puțini pentru că există sensibilități. În unele landuri se pune accent mai mare sau mai mic pe istoria comunistă. Se organizează seminarii pentru elevi cu teme cum ar fi: Ce a fost un colaborator STASI? Viața cotidiană în regimul comunist; Stat și societate în RDG; Ascultarea unui cântec din RDG și unul din RFG;

Un proiect nou făcut în școli este „Prevenție față de extremismul de stânga”. Dacă este destul de greoaie aducerea tinerilor spre activitățile organizate de muzeul STASI, poate pentru că nu au legătură cu perioada comunistă, ei născându-se într-o lume liberă, există numeroase modalităţi de a merge cu expoziţiile şi temele direct la public, din cele arătate de către directorul adjunct al muzeului, dl Helmuth Frauendorfer, sas originar din România. Aceste modalităţi neconvenţionale sunt seminarii organizate în şcoli, sau chiar în curtea şcolilor prin deplasarea maşinii cu care erau transportaţi deţinuţii, sau diferite acţiuni în spaţii publice, cu diferite prilejuri, precum Ziua Naţională a Germaniei, 3 octombrie, distribuirea de flayere, broşuri informative, sau colaborări cu diferite centre cinematografice. Este foarte importantă prezentarea istoriei în modul cel mai accesibil şi la îndemâna publicului.

Studierea Istoriei recente este așadar un bun prilej de a realiza și proiecte intergeneraționale, demersul proiectului „Istoria recentă a României. Pachet educațional pentru cursul opțional de Istoria recentă a României” propunându-și să susțină egalitatea de șanse, apropierea între generații, atât pentru membrii grupurilor-țintă, cadre didactice și elevi, cât și între elevi, părinții și bunicii lor deopotrivă. O Istorie memorabilă este istoria pe care am trăit-o fiecare și am participat la ea ca actori direcți, pe care ne-o amintim și ne place să o împărtășim cu contemporanii noștri, iar implicarea comunității în această reconstrucție a unui puzzle personalizat al istorie, face parte atât dintr-o abordare realistă a trecutului imediat, cât și dintr-un act de normalitate a societății în care trăim.

Prof. Igna-Claudiu ŞULAR,

Colegiul Național „Liviu Rebreanu” Bistriţa

Confesiuni despre „Mitul lui Sisif” – interviu cu o tânără artistă

În această toamnă, la galeria „Casa cu lei”, a avut loc prima expoziţie personală a unei tinere eleve bistriţene, Ioana Moronka. Ioana este elevă la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” în al 12-lea an şi membră a Palatului Copiilor, la cercul de pictură, de când era la grădiniţă. Coordonată în aceşti ani de doamnele profesoare Elena Nacu şi Diana Morar, ea a deprins dragostea pentru artă şi a învăţat meşteşugul pictării icoanelor pe sticlă şi lemn. Cu această îndeletnicire a participat în repetate rânduri la Olimpiada Meşteşugurilor Artistice Tradiţionale, organizată la Sibiu, clasându-se pe locurile întâi, doi şi trei.

Ioana Moronka și Ștefania Bodescu

Expoziţia ei actuală a fost împărţită pe două secţiuni: una cu icoanele realizate de Ioana pe sticlă şi lemn iar cealaltă cu lucrările ei recente, picturi abstracte pe pânză şi plăci de lemn. Fără alte introduceri, să vedem ce are de spus artista privind evoluţia, lucrările şi expoziţia sa:

„Ioana Moronka, te felicităm pentru această fascinantă expoziţie. De când urmezi cursuri de pictură? De când eşti pasionată de aceasta?”

„De la cinci ani. De atunci vin la Palat.”

„Ce te-a influenţat cel mai mult când ai realizat lucrările actuale?”

„Nu cred că a existat ceva neapărat care să mă influenţeze; pur şi simplu am simţit nevoia să trec de la o etapă la alta, să evoluez. Înţelegeam că sunt într-un punct în care m-am oprit, într-o stare latentă şi am vrut să fac mai mult, să doresc să fac mai mult, să visez la mai mult.”

Ioana și bunicii - Ioan și Rodica

„Ce te-a făcut să alegi pictura abstractă?”

„Intuiam că printr-o esenţializare a formelor, a culorii, pot să îmi exprim mai bine ideile şi conceptele şi ceea ce simt.”

„Ştiu că tu admiri foarte mult anumiţi pictori. Dacă ar trebui să alegi pe cineva a cărui muncă te-a influenţat cel mai mult, cine ar fi?”

„Nu cred că munca lui m-a marcat atât de mult cât ideile lui, iar acest pictor care şi-a pus amprenta asupra mea e Kandinski.”

Prietenie literar-artistică

„Prima oară când ai intrat la liceu ai vrut să urmezi o carieră de medic. De ce te-ai răzgândit şi ai ales să te pregăteşti pentru facultatea de arte?”

„În toamna trecută, în momentul în care am fost la expoziţia de doctorat a doamnei profesoare Diana Morar şi i-am văzut lucrările, am simţit că pot şi eu să mă exprim astfel şi mi-am dat seama că asta îmi doresc. Ştiam, de fapt, dinainte, de mult, că asta vreau, dar pur şi simplu nu aveam curajul să o zic cu voce tare sau să fac pasul în acest sens. Nu am avut curajul. Atunci când am văzut lucrările doamnei profesoare, am avut o revelaţie şi, pur şi simplu, am simţit nevoia ca măcar să încerc, chiar dacă nu reuşesc.

„Vrei să spui că dintotdeauna ai vrut cu adevărat să alegi desenul?”

„Da, dar nu am fost suficient de încrezătoare că puteam să o fac.”

„Ce tehnică ai folosit şi de ce ai ales-o?”

„Pur şi simplu am folosit mai multe straturi de culoare, am experimentat anumite texturi, anumite tipuri de materiale şi, punând din ce în ce mai multe straturi, ulterior, prin zgâriere şi prin alte procedee, am scos culorile de dedesubt la iveală, exact ca într-o căutare a sinelui.

„Crezi că această căutare şi această tehnică pe care ai folosit-o te reprezintă într-un fel?”

„Mă reprezintă în momentul de faţă, nu ştiu mai încolo, dar, în acest stadiu, mai ales prin dorinţa mea de a face pictură, m-a influenţat şi m-a ajutat foarte mult să-mi fortific un anumit curaj, să încerc să fiu deschisă la idei noi şi să explorez mai multe arii de expresie, să nu mă limitez. Acesta e principalul motiv pentru care am lucrat în acest fel.”

„Expoziţia ta a avut şi o secţiune dedicată icoanelor pe sticlă şi pe lemn. E o schimbare bruscă de peisaj între cele două. Poţi găsi ceva care să le lege?”

„Nu cred. Sunt două perioade diferite a vieţii mele: una, în care pictam ca o metodă de exersare a unor tehnici artistice şi una de pură inspiraţie şi creaţie.”

„De când ai început să pictezi icoane?”

„De mult! Sincer, nu mai ţin minte de când am început să le fac. Puţin după ce am intrat la Palat.”

„Aceasta a fost prima ta expoziţie personală. Ce efort ai depus pentru a o realiza? A fost greu pentru tine ca şi elevă, ca şi tânără, să ai o expoziţie?”

„Nu a fost greu, mai ales pentru că o lungă perioadă nu am experimentat şi nu mi-am putut impune ideile. Lucrările au fost concepute într-o perioadă extrem de scurtă, în două luni, în care am reuşit să îmi dau drumul. Totul venea de la sine; nu a fost nevoie de anumite teme sau de un anumit concept. Pur şi simplu toate curgeau şi a fost, de fapt, ca şi o explozie a mea, a ceea ce a fost închis cumva într-o cutie nedescoperită.”

„Expoziţia propriu-zisă ai plănuit-o de mai mult timp?”

„Nu eu, ci alte persoane au plănuit-o în locul meu pentru mine.”

„Şi când ai auzit că vei avea o expoziţie, în loc să fie numai cu icoane pe sticlă şi lemn, te-ai hotărât să aibă şi ceva din această explozie?”

„Da, exact. Simţeam că oamenii care vor veni la acea expoziţie vor vedea doar o latură care nu mă mai reprezintă.”

„Ce este Mitul lui Sisif pentru tine? De ce ai ales Derivări de la Sisif ca titlu?”

„Am ales această formulă pentru simplul fapt că în urma creări lucrărilor, punându-le una lângă alta, cumva redescopeream în ele acest mit şi, în special, pe Sisif, regăsindu-mă în personajul lui şi în munca lui care era în zadar şi care era ca o pedeapsă a existenţei, el fiind un personaj tragic şi un personaj absurd. A fost un punct din viaţa mea când şi eu mă simţeam la fel ca el, absurdă, dar mereu m-am împăcat cu soarta mea şi niciodată n-am avut curaj să fac mai mult şi atunci mă bucur că a venit o clipă când cineva, în sfârşit, a fost în vârful acelei stânci şi a reuşit să ţină acel bolovan pentru mine. A existat încă speranţa că voi putea schimba ceva. Sisif, urcând pe acea stâncă, încă avea speranţa că se va schimba ceva; şi, până la urmă, s-a schimbat.”

„Când ne vom putea bucura de o nouă expoziţie?”

„Să sperăm că vor mai fi câteva până la expoziţia de licenţă. Să sperăm că voi intra la facultatea de arte şi voi putea continua cu ceea ce îmi doresc. Să fie cât de multe expoziţii în viitorul cât mai apropiat!”

„Va semăna expoziţia viitoare cu cea de acum? Crezi că vei evolua într-un fel în acest timp?”

„Sper să evoluez de la ceea ce sunt acum. În viitor, să mă uit la ce am făcut cândva, să îmi dau seama cât de mult am progresat şi să înţeleg că nimic nu a fost în zadar, nici măcar această expoziţie, care m-a făcut să mă tem de reacţiile oamenilor cu prejudecăţi. Vreau să îmi văd evoluţia şi îmi doresc mai ales să văd cum ridic din nou piatra lui Sisif.

Interviu realizat de Ştefania Bodescu, clasa a X-a,

Pictură/ Creaţie literară, Palatul Copiilor Bistriţa

Adaptarea copilului la regimul şcolar

În cadrul parteneriatului dintre Școala Gimnazială Nr. 1 Bistrița și Grădinița Socială Benita, preşcolarii au primit vizita elevilor din clasa pregătitoare B. În săptămâna educației globale, sub tema Egalitatea trebuie să fie reală, boboceii școlii au realizat desene în care mânuțele lor caută parteneri prieteni, simbolizând dorința egalității de șanse și susținerea drepturilor omului în apropierea imediată și la nivel global. Desenele au fost dăruite celor mai mici într-o ambianță de prietenie, voluntariatul fiind încheiat cu succes prin excursia tematică în localitatea natală, unde există atâtea posibilități de conștientizare a elevilor și părinților cu privire la principiul egalității și echității sociale.

Proiectul și-a propus un obiectiv realizat cu succes – îmbunătățirea colaborării instituționale cu Asociația Moralia Bistrița, care desfășoară activități specifice în domeniul egalității de șanse. Doamna Mirela Știr, reprezentant al asociației, a prezentat un slide deosebit de interesant pentru elevi. Ideea de a avea grijă de sănătatea noastră a fost frumos încadrată în contextul alimentației la nivel global și apoi la situația copiilor „de ciocolată”, copiii africani, care pot beneficia prin grija cadrelor competente de atenția noastră, atenție materializată în pachete cu medicamente, alimente, haine, rechizite.

Cei mici au fost antrenați și au participat cu plăcere la activitatea propusă. Povestea expusă în termini familiari și imaginile specifice vârstei au primit un feedback pozitiv.

Elevii clasei pregătitoare B s-au implicat cu plăcere în activităţile de voluntariat şi şi-au exprimat dorinţa de a mai realiza astfel de proiecte în viitor.

Profesor înv. primar Daniela SALANȚĂ

Școala Gimnazială Nr. 1 Bistrița