Septembrie 2015

Citeşte nu pentru a contrazice, nici pentru a crede, ci pentru a cântări şi a lua în considerare. (Francis Bacon)

Prezență bistrițeană la Conferința ABR de la Iași

Asociația Bibliotecarilor din România a organizat, în zilele de 9-11 septembrie 2015, la Iași, Conferința Națională „Biblioteca și provocările erei digitale”. Au participat bibliotecari din toate tipurile de biblioteci, personalități culturale și științifice din țară și de peste hotare, reprezentanți ai organelor centrale și locale legate de bibliotecă, cultură și învățământ.

Lucrările conferinței s-au desfășurat pe secțiuni, comunicările prezentate acoperind o arie largă de preocupări, de la managementul și marketingul de bibliotecă până la abordări privind biblioteca în spațiul virtual, imaginea și rolul bibliotecarilor, cooperarea interbibliotecară, accesul la informație.

Delegația bistrițeană prezentă la eveniment a fost una numeroasă, formată din: Victoria Fătu-Nalațiu- membru de onoare al ABR, Pop Margareta – președinta filialei ABR Bistrița-Năsăud, de la Casa Corpului Didactic Bistrița-Năsăud, Butuza Nicoleta Paula – vicepreședintă, de la Colegiul Național „Andrei Mureșanu” Bistrița, Creț Alina Mihaela, Colegiul Național „Liviu Rebreanu” Bistrița și Zus Adrian, Liceul cu Program Sportiv Bistrița, în calitate de membri ABR.

În cadrul secțiunii Tehnici pedagogice în bibliotecă, colega noastră Creț Alina a prezentat lucrarea Comportament de lectură – studiu de caz asupra elevilor din Colegiul Național „Liviu Rebreanu”, subliniind buna colaborare bibliotecar – cadre didactice – elevi, fiind apreciată de către participanții la secțiune. O trăire culturală deosebită, despre carte și „călătorii” ei, s-a derulat prin lansarea cărții doamnei Victoria Fătu Nalațiu, Vedeniile călătorilor, apărută la Bistrița: Editura Nosa Nostra, 2015, prezentată de către domnul Robert Coravu, directorul Departamentului Publicații – Resurse Electronice, Compania de Material Didactic ROMDIDAC, București.

Ca în fiecare an, s-au acordat premii și distincții ABR pentru realizări profesionale și științifice deosebite în domeniul științelor informării și documentării, pentru dezvoltarea învățământului biblioteconomic, a instituției infodocumentare și a profesiei de bibliotecar. Cu Diplomă de fidelitate a fost premiată și bibliotecara de la Casa Corpului Didactic Bistrița-Năsăud, Pop Margareta, pentru contribuții deosebite la activități profesionale și științifice ale asociației de-a lungul a douăzeci și cinci de ani.

Conferința s-a încheiat pe 11 septembrie, cu vizita documentară în Republica Moldova, unde s-a realizat un schimb de experiență cu specialiștii profesiei din biblioteci renumite ale orașului Chișinău.

Bibliotecar Margareta POP,

CCD Bistrița-Năsăud

Rolul povestirilor istorice în educarea sentimentelor patriotice la preșcolari

„Fără dragoste de patrie nu există nicio virtute autentică, niciun talent adevărat” (Chateaubriand)

Şcoala românească are misiunea de a instrui şi educa la tânăra generaţie sentimentul ataşamentului faţă de ţară şi popor, al respectului pentru istoria zbuciumată, eroică a poporului român. În acţiunea de conştientizare a îndatoririlor faţă de prezentul şi viitorul ţării, un rol deosebit revine cunoaşterii istoriei poporului român, aprofundării legăturii strânse dintre trecutul, prezentul şi viitorul ţării. Sentimentul patriotic la copii se realizează începând în familie şi continuând în şcoală şi în societate.

Vârsta preşcolară este favorabilă pentru formarea noţiunilor de morală, a deprinderilor de comportare civilizată, este perioada când apar şi se dezvoltă trăsăturile de voinţă şi caracter, în care se conturează personalitatea omului. Alături de aceste coordonate morale se formează şi noţiunea de patrie, ţară, dragostea faţă de familie, de cei dragi, de locul natal, faţă de strămoşii noştri, eroii ţării, sentimentul patriotic. La această vârstă copilul este receptiv, sensibil, uşor impresionat de ceea ce-l înconjoară. Sentimentul patriotic nu este un sentiment înnăscut, ci se dezvolta în procesul educării copiilor, este rezultatul unei îndelungate şi atente munci educative.

În acest sens este hotărâtor rolul educatoarei, exemplul său personal, personalitatea acesteia, care constituie un model pentru cei mici. Dascălul trebuie sa fie un bun patriot, să pună suflet în pregătirea şi formarea tinerei generaţii, cetăţenii de mâine ai societăţii româneşti.

Copiii trebuie să înţeleagă specificul poporului din care fac parte, aspiraţiile lui, idealurile de ieri şi de azi.

Educându-i, prin diverse activităţi desfăşurate în familie şi în unităţile de învăţământ, învăţându-i să îndrăgească limba pe care o vorbesc şi obiceiurile şi istoria ţării în care s-au născut, ne putem asigura că tradiţiile vor avea continuitate în generaţiile următoare.

În grădiniță, copiii își însușesc unele reprezentări sumare despre fapte și evenimente istorice, însă neputând intra în esența acestora. Așadar, la această vârstă se încearcă familiarizarea copiilor cu istoria neamului, în primul rând, prin introducerea acestora în atmosfera sărbătorilor naționale precum 1 Decembrie, 24 Ianuarie, 22 Decembrie. În aceste contexte, se realizează activități artistico-plastice, muzicale, practice, vizite la muzee și monumente istorice, însă cea mai la îndemână modalitate prin care copiii pot face cunoștință cu trecutul sunt povestirile și legendele istorice.

Acestea le dezvoltă inteligenţa, sensibilitatea şi imaginaţia, îi trimit pe copii într-o lume de poveste, în care vor trăi alături de eroi legendari evenimente cu o puternică încărcătură istorică, patriotică, morală.

Rolul educatoarei este acela de a crea o atmosferă magică, de poveste, prin intermediul căreia copiii să își dorească să asculte și să învețe despre faptele vitejești ale unor eroi din rândul înaintașilor noștri. Povestindu-le copiilor despre faptele eroice ale românilor, despre curajul şi dăruinţa lor în lupta cu cei ce au dorit să ne cotropească ţara, copiii vor înţelege că trebuie să poarte respect şi recunoştinţă acestor eroi.

Mulți dintre marii scriitori români au evocat evenimente istorice sau chipuri de eroi din trecutul glorios al țării.

Cele mai cunoscute povestiri istorice pentru copii sunt cele ale lui Dumitru Almaș, care prezintă, într-o manieră originală și plină de realism evenimente și momente petrecute de-a lungul istoriei, începând de la Burebista până în contemporaneitate.

Ion Creangă, în cunoscutele „Moș Ion Roată și Unirea” și „Moș Ion Roată și Cuza-Vodă”, îi ajută pe cei mici să înțeleagă împrejurările social-politice în care s-a înfăptuit unul dintre mărețele evenimente din istoria poporului român – Unirea Principatelor. Valoarea acestor povestiri este cu atât mai mare cu cât acestea au fost scrise de un învățător contemporan al evenimentelor din acea vreme.

Povestirea „Stejarul din Borzești” a lui Eusebiu Camilar evocă o întâmplare tristă din vremea domniei lui Bogdan Vodă și a fiului său Ștefan, dar îi conștientizează pe copii de frământările și cruzimea acelor vremuri.

O categorie aparte a textelor o constituie legendele istorice. Explicând geneza unui lucru, a unul fenomen, caracterul aparte al unui eveniment istoric, legendele apelează de obicei la elemente fantastice. Legendele restituie istoriei nu numai fapte ale eroilor noştri populari, ci şi o bogăţie de valori morale exprimate într-o limbă simplă şi expresivă. Istoria naţională povestită de poporul însuşi, în legendele sale, are căldura faptului trăit, la care naratorul participă sufleteşte. Legendele istorice relevă, în formă concisă şi sobră, având mărcile stilului oral, faptele oştenilor români şi ale domnitorilor care au pătruns în conştiinţa şi tradiţia poporului, ca simboluri ale demnităţii naţionale (Negru-Vodă, Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul). În asemenea legende, personajele sunt realizate la interferenţa dintre realitate şi mit. Domnitorii ţărilor române se bizuie pe virtuţile oştenilor: credinţa, inteligenţa, vitejia. Patriotismul voievozilor români, ca şi al oştenilor, este o însuşire firească, sensul existenţei lor fiind slujirea intereselor neamului.

Între legendele cunoscute se numără „Legenda Vrânceoaiei”, „Condeele lui Vodă”, „Legenda tricolorului”.

Atât povestirile, cât și legendele au, așadar, menirea de a dezvolta în sufletele copiilor sentimente și valori precum dragostea de țară, dragostea de locurile natale, de familie, respectul pentru înaintași, demnitatea, curajul, încrederea, credința.

Dumitru Almaş afirma că dragostea de ţară şi iubirea pentru eroii neamului trebuie înfiripată în mintea şi conştiinţa copiilor de la cea mai fragedă vârstă, spunând: „Istoria care nu se uită devine legendă, iar legenda este aureola care împodobeşte istoria şi luminează cu spor de lumină dragostea de ţară. Mult aş dori ca, aşa după cum nu uită poveştile copilăriei, generaţiile noi, să cunoască tot mai adânc şi să nu uite niciodată faptele străbunilor. Să le adune şi să le adăpostească în conştiinţă ca pe propriile lor fapte, gânduri şi sentimente, integrate organic în propria lor fiinţă. Am credinţa că o conştiinţă îmbogăţită cu datele oferite de istorie se cunună cu veşnicia. Căci, chiar dacă omul e pieritor, poporul şi ţara sunt eterne”.

Bibliografie:

- Goia, Vistian, (2003), Literatura pentru copii și tineret – pentru institutori, învățători și educatoare, Editura Dacia Educațional, Cluj-Napoca

- Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, (2008), Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani), București

- Almaș, Dumitru, (1987), Povestiri istorice, Editura Didactică și Pedagogică, București

Prof. înv. preșcolar Maria-Liana HORGA

GPP „Căsuţa cu poveşti” Bistriţa

Studiul orizontului local în lecţiile de geografie

În structura programei şcolare actuale problematica orizontului local ocupă un loc important, lansând adevărate provocări de integrare a metodelor moderne în lecţiile de geografie. Profesorul îşi propune familiarizarea elevilor cu aspectele geografice din orizontul apropiat, precum şi dezvoltarea de capacităţi, deprinderi de a cerceta şi întocmi referate, mini-lucrări ştiinţifice, toate cu scopul de a cunoaşte cât mai bine locurile natale şi posibilităţile pe care le au elevii şcolii noastre în vederea orientării şcolare şi profesionale privind ocuparea unui loc de muncă în apropiere de localitatea natală.

Geografia, ca ştiinţă şi disciplină de învăţământ, oferă posibilitatea formării unei concepții despre natură şi societate, contribuie la cunoaşterea ştiințifică a realităţii înconjurătoare. Obiectivul cercetării geografice este format din trei structuri fundamentale: naturale, economice, demografice, reliefând faptul că sfera de acţiune a ştiinței geografie depăşeşte stadiul clasic, al proceselor și fenomenelor naturale, ajungând sa se ocupe de diverse realități naturale și umane. Prin caracterul său informațional, formativ și practico-aplicativ, geografia contribuie la cunoașterea științifică a realităților, este un domeniu larg de cunoaştere și de soluţionare de probleme, fenomene sociale ale societăţii contemporane. Direcţiile generate de obiectivele geografiei ca știință: analiza, diagnoza, prognoza mediului geografic, permit elaborarea de studii și soluții cu caracter aplicativ în scopul organizării optime a mediului geografic de către om.

Prin specificul ei geografia contribuie la formarea şi dezvoltarea gândirii elevilor, a personalității lor, permite exersarea spiritului de observație prin contactul direct cu realitatea înconjurătoare, dezvoltarea capacităţii de observare dirijată, operaționalizarea cu simboluri. Demersul acestor acţiuni vizează stimularea imaginației creatoare a elevilor, elaborarea de noi soluții, pe baza elementelor însușite anterior, sintetizarea informațiilor şi aplicarea lor în diverse situații de învățare, încurajarea motivației, a interesului pentru cunoaştere, a curiozităţii.

Cele trei structuri naturale, demografice și economice, permit efectuarea observațiilor directe în natură prin experiențe și demonstrații. Pornind de la relații simple de suprafață între fenomene, la legături complexe, profesorul de geografie trebuie să ajute elevii în a înțelege că în natură totul se află într-o relație de interdependență, în continuă transformare după legi bine determinate, legi pe care oamenii le pot cunoaște și le pot respecta. Înțelegerea și interpretarea fenomenelor din natură și societate reprezintă contribuția geografiei ca obiect de învățământ la formarea concepției științifice despre lume și viață. Înțelegerea corectă a fenomenelor naturii se realizează prin libertatea de gândire a elevilor, de interpretare și aplicare a cunoștințelor transmise de profesor la clasă și mai ales pe teren, în cadrul aplicațiilor practice. Acestea au menirea de a dezvolta latura practică şi științifică a elevilor, de a stimula dorința de cunoaștere și curiozitatea de a înțelege fenomenele și procesele din mediul înconjurător. În același timp, aplicațiile practice vizează și dezvoltarea unei atitudini de protejare a mediului înconjurător.

Orizontul local oferă posibilități multiple de aplicații practice, având în vedere accesibilitatea. În decursul acestor aplicații se realizează formarea noțiunilor fizico-economico-geografice, orizontul local oferind ceea ce este necesar pentru a demonstra și exemplifica desfăşurarea fenomenelor naturale, manifestarea şi rezultatele acțiunii lor asupra învelișurilor geografice. Aplicaţiile în orizontul local pot viza probleme privind geografia matematică, diverse observații hidrografice, biopedoclimatice. Gama variată a tematicii aplicațiilor practice include și observațiile privind populația, așezările omenești, valorificarea resurselor naturale, dezvoltarea și amplasarea industriei, extinderea şi specificul agriculturii, a căilor de comunicație.

Observarea directă de către elev a peisajului în ansamblu și a fiecărei secțiuni în parte, îmbinate cu explicațiile profesorului, au menirea însușirii conștiente a cunoștințelor de geografie, permițând realizarea unor legături între cunoștințele însușite teoretic și realitatea observată în mod direct, realizarea unor legături de interdisciplinaritate cu noțiunile însușite la alte discipline de învățământ.

Organizarea aplicațiilor practice, în vederea concretizării, consolidării cunoștințelor predate și a evaluării acestora, este indicată la încheierea predării unei unități de învățare sau a unei teme. Observațiile efectuate în teren se pot concretiza la clasă prin întocmirea unor fișe de lucru, realizarea unor schițe simple de hartă sau elaborarea de proiecte. Cunoașterea și analiza elementelor naturale din orizontul local necesită și o exprimare grafică și cartografica a trăsăturilor specifice diversității fenomenelor observate.

Demersurile teoretice și cele destinate scopurilor practice nu se opresc la nivelul observațiilor directe, a cercetării empirice asupra reliefului, pe teren sau la imaginea fotografică. Ele sunt completate de sfera intuitivă, expresivă și explicativă a unor metode de redare ilustrative a fenomenelor geografice. Folosirea desenului, a materialului cartografic și contribuția profesorului prin dialog și explicațiile date au rolul dezvoltării intuiției.

Pentru cunoașterea orizontului geografic al municipiului Moreni, am organizat aplicații practice care au vizat condițiile naturale, respectiv poziția geografică la contactul dintre Subcarpați și câmpie, reţeaua hidrografică, dar și partea economică, prin vizitarea zonelor industriale ale oraşului.

În vederea cunoaşterii reliefului, la sfârșitul temei „Subcarpații” din programa de Geografie a României am organizat cu elevii de clasa a VIII-a o aplicație practică în Subcarpații dintre Dâmbovița și Prahova, cadrul natural al municipiului Moreni.

Aplicaţia practică organizată a avut următoarele obiective:

- consolidarea cunoștințelor geografice dobândite la orele de curs, vizând pregătirea temei pentru teza cu subiect unic;

- formarea deprinderii de citire și interpretare a hărții;

- înțelegerea varietății formelor de relief dintr-o unitate geografică;

- evidențierea aspectului Subcarpaților în raport cu unitățile de relief învecinate, respectiv câmpia piemontana;

- studierea elementelor biopedologice specifice Subcarpaților.

Pentru realizarea aplicației practice s-a realizat o documentare bibliografică riguroasă și consultări cartografice care permit ilustrarea corespunzătoare a formelor de relief. În lecțiile de geografie am încercat realizarea unor profile geomorfologice cu elevii de clasa a VIII-a, profile simple, longitudinale și transversale care oferă informații asupra genezei, evoluției, caracterelor morfologice și morfometrice ale formelor de relief. Dezvoltarea interesului pentru cunoaștere, dirijarea observațiilor a avut ca rezultat deprinderea de către elevi a unor concluzii logice privind intensitatea unor fenomene (șiroirea, torențialitatea), efectele acestora asupra mediului, dar și cauzele care le-au generat, cu accent pe cele antropice.

Elevii au fost pregătiţi în vederea realizării aplicației practice inițial prin prezentarea temei, a documentației bibliografice, a traseului parcurs și a obiectivelor urmărite. Participanții la activitatea practică au echipamentul necesar unei excursii pentru cunoaşterea elementelor naturale ale peisajului geografic (aparat de fotografiat, caiet de notițe, busolă). La fiecare staționare pe parcursul aplicației elevii au fost atenționați asupra fenomenelor importante ce trebuiesc studiate, completând fişa primită.

În partea sudică a localităţii Moreni, unde s-a realizat primul popas a fost pusă în evidenţa trecerea dintre câmpia piemontană şi Subcarpaţii de Curbură. De asemenea este evidenţiat aspectul reliefului subcarpatic.

În partea estică a localităţii sunt remarcate aspecte privind zonele expuse acțiunii agenților externi din cauze naturale sau antropice (defrişări excesive).

prof. Elena Marilena DESPA

Şcoala Gimnazială Dărmăneşti, jud. Dâmbovița

Modele educaționale incluzive în medii formale și nonformale

Educația incluzivă a apărut ca o provocare spre schimbarea atitudinilor și mentalităților, precum și a politicilor și practicilor de excludere și segregare. La Conferința Mondială „Educația pentru toți; satisfacerea nevoilor de bază ale învățării”, de la Jomtiem – Thailanda, 1990, s-a elaborate o nouă strategie a educației, fundamentată pe paradigma „educația pentru toți”, iar „educația incluzivă” a devenit parte integrantă a educației pentru toți. „Educația incluzivă”, ca sintagmă, apare prin 1990, bazându-se pe principiul incluziunii care este mai cuprinzător decât cel al integrării.

Incluziunea se referă la faptul că oricine, indiferent de deficiența sa sau de dificultățile pe care le întâmpină în învățare, trebuie tratat ca un membru al societății, iar diversele servicii special de care are nevoie, trebuie furnizate în cadrul serviciilor sociale, educaționale, medicale și celelalte servicii puse la dispoziția tuturor membrilor societății” (apud Popovici D., 1999).

În Declarația de la Salamanca (1994) se stipulează: „Principiul fundamental al școlii incluzive este că toți copiii trebuie să învețe împreună, oricând acest lucru este posibil, indiferent de dificultățile pe care aceștia le pot avea sau de diferențele care pot exista între ei”.

Educația incluzivă se definește prin următoarele particularități:

 - toți copiii trebuie să aibă șanse egale de a frecventa aceeași formă de învățământ și de a învăța împreună, indiferent de apartenența lor cultural, social, etnică, rasială, religioasă și economic sau de abilitățile și capacitățile lor intelectuale sau fizice;

 - este un sistem de educație deschis, flexibil adaptat necesităților persoanei;

 - presupune o nouă orientare care pune accentual pe cooperare, parteneriat, educație socială și valorizarea relațiilor interumane;

 - susține integrarea educațională, social, profesională a tuturor copiilor în comunitate, pornind de la valorile pe care le poate oferi familia;

 - este un proces dinamic, care se dezvoltă continuu în funcție de cultură și context;

 - este parte a strategiei de dezvoltare a unei societăți inclusive.

Instituția incluzivă asigură, astfel, șanse egale tuturor copiilor, face ca diferența dintre copii să fie respectată si valorizată, discriminarea și prejudecățile să fie combătute prin politici și practice educaționale adecvate. Într-o instituție incluzivă copilul trebuie să se simtă în siguranță, să dispună de oportunitatea de a discuta cu semenii și adulții, să se simtă acceptat și valorizat, să fie pregătit să accepte diferențele și să le utilizeze ca resurse pentru propria dezvoltare.

Valoarea grădiniței incluzive constă în faptul că:

 - grădinița este un loc în care copiii vin cu plăcere, sunt sprijiniți pentru a avea succes;

 - metodele de predare răspund diversității celor care învață, învățarea este un proces bazat pe cooperare;

 - direcțiile de dezvoltare sunt de înlăturare a barierelor din calea învățării și de creșterea a gradului participării tuturor copiilor la învățare.

Întrucât în comuna noastră populația preșcolară este preponderant rromă am derulat în ultimii ani programe de atragere și cuprindere în grădinița a copiilor rromi alături de copiii români și cei maghiari. Unul dintre programele derulate la școala noastră a fost „Programul Phare”. Obiectivul fundamental al acestui program a fost asigurarea participării la educație a persoanelor provenite din grupurile dezavantajate. S-a avut în vedere creșterea nivelului de implicare a acestor copii în activitățile de învățare prin transformarea mediului educațional într-un mediu incluziv.

Ca urmare a derulării acestui proiect numărul de copii rromi a fost într-o continuă creștere, aceasta datorându-se activității desfășurate în grădiniță, atracției pe care instituția preșcolară a exercitat-o prin finalitățile sale, cât și prin rolul social marcant pe care l-a probat an de an.

Dacă la început părinții au fost reticenți ori confuzi în decizia de a-și da acordul pentru trimiterea la grădiniță a copiilor lor, ori chiar nu acceptau că educația preșcolară ar putea avea un rol important în viața celor mici, cu timpul au ajuns să-și dorească ca aceștia să frecventeze grădinița.

Pentru a asigura succesul în educația copiilor rromi am desfășurat la nivel de grupă și de unitate activități și acțiuni specific construite, am abordat demersuri speciale, în concordanță cu scopul propus – atragerea spre școlarizare a comunității rrome de vârstă preșcolară.

La început am avut dificultăți de integrare a unor copii de naționalitate rromă. Pentru a le rezolva am încercat să cercetăm cazurile cu probleme, realizând pentru copiii respectivi fișe de studiu de caz și vizite la domiciliu pentru a cunoaște cât mai bine și mediul familial.

Prin fiecare studiu de caz am urmărit să cunosc ce capacități are copilul, ce abilități, ce atitudini prezintă, ce deprinderi și-a însușit în familie, care este nivelul limbajului său etc.

Întocmind aceste fișe an de an am ajuns să cunoaștem și să înțelegem cât mai bine comunitatea rromă, în special relația părinților cu copiii lor. De asemenea un real ajutor pentru o cât mai bună colaborare cu familiile copiilor rromi a fost si este mediatorul școlar, cu care avem o relație foarte bună. Împreună facem tot posibilul ca, copiii rromi să se integreze cat mai bine în viața socială, să primească o educație eficientă.

Pentru o derulare cât mai eficientă a obiectivelor propuse am participat la un curs de formare „Acces la educație pentru grupuri dezavantajate”. Am fost pregătiți și ni s-au adus la cunoștință idei importante, atractive și eficiente despre:

 - educația incluzivă;

 - metode active de învățare, învățare prin cooperare;

 - școala și comunitatea;

 - învățarea diferențiată;

 - „A doua șansă”.

În cadrul proiectului Phare un prim pas spre conștientizarea părinților rromi asupra necesității școlarizării copiilor lor, acesta fiind un obiectiv general am organizat în grădiniță „Școala părinților”

Programul propune asigurarea unui cadru organizat, formal și nonformal de derulare a activităților educaționale proprii, parteneriatele în informarea și consilierea părinților, fiind un element important al dezvoltării calității serviciilor oferite comunității locale.

Întâlnim din ce în ce mai mulți părinți care declară că nu au destul timp pentru a se dedica în mod activ și continuu educației propriilor copii. Din păcate, există și persoane care consideră că această sarcină este exclusiv în responsabilitatea sistemului de învățământ, respectiv a educatorilor, profesorilor etc. Din aceste motive este esențial ca părinții să conștientizeze importanța implicării lor în procesul educațional și să învețe să identifice ceea ce este mai important pentru copiii lor. Pe parcursul ședințelor părinții rromi au constatat că au ce să învețe: cum să se poarte cu copiii lor, să-i observe, să-i sprijine emoțional, să le dea mai multă atenție. În desfășurarea cursului am întâmpinat și dificultăți neprevăzute. Multe mame participante la curs nu știau să scrie și să citească. Cu această ocazie le-am făcut să înțeleagă ce importanță are frecventarea unei instituții școlare.

Toți copiii, în special cei rromi au nevoie de iubire, dăruire, înțelegere și prietenie, încredere și respect, compasiune și ajutor, dar și de încercările lor unice. Pentru fiecare copil, un proces sănătos de dezvoltare include și timpul încercărilor prin care trebuie să treacă. Pentru un rezultat pozitiv, procesul trebuie obligatoriu însoțit de către adulți. Învățând să înțeleagă și să accepte limitele impuse de către părinți și de societate copiii își însușesc deprinderi esențiale de viață cum ar fi: respectul, prietenia, iubirea, iertarea, acceptarea, cooperarea, creativitatea, compasiunea, curajul, perseverența, autocorecția, prețuirea de sine, independența și abilitatea de a se orienta și decide singuri.

Pe baza observațiilor făcute despre comunitatea rromă am identificat nevoia implementării unui program care sprijină participarea copiilor rromi la grădiniță. Din aceste motive in cadrul proiectului Phare a fost prevăzută organizarea unei grădinițe de vară pe o perioadă de 4 săptămâni. Grădinița noastră a derulat programul pe doua grupe, fiecare grupă având înscriși un număr de 15 copii. Majoritatea copiilor înscriși nu au frecventat grădinița, dar luau parte la activități și copii care frecventau rar grădinița.

Obiectivul urmărit prin desfășurarea acestor grădinițe a fost pregătirea copiilor în vederea înscrierii la clasa I prin dezvoltarea abilităților necesare la un nivel cât mai apropiat de cel al copiilor care au urmat cursurile grădiniței.

În cadrul activităților instructiv – educative ca activitate opțională am introdus „Educația interculturală”. Prin această activitate am urmărit ca obiectiv general cunoașterea și respectul față de obiceiurile și tradițiile diferitelor etnii (români, maghiari, rromi). Pentru că la vârsta preșcolară trebuie să formăm comportamente sociale și moral civice adecvate unei conviețuiri pașnice, să cultivăm prietenia și respectul reciproc între copii și respectul pentru valorile culturale ale tuturor etniilor conviețuitoare.

Primele activități din cadrul acestui opțional au fost cele de cunoaștere a sinelui, să conștientizeze că în afară de propria etnie există și alte etnii: joc didactic – „Să ne cunoaștem”, joc dramatic – „Cercul prieteniei”, joc senzorial – „Ghici cine sunt?”, joc de rol – „Prima întâlnire” etc.

Alte activități desfășurate în cadrul acestui opțional a fost primirea la noi în grădinița a unui meșteșugar al comunității rrome, am învățat jocuri ale copiilor specifice fiecărei etnii, am realizat activități de întrajutorare a familiilor defavorizate: oferirea cadourilor de Crăciun, bucuriile semenilor noștri: 1 iunie.

Aceste activități cu specific intercultural se pot aborda cu preșcolarii deoarece fiecare dintre ei dorește să fie valorizat, să iasă în evidență cu ce are el mai valoros și interesant. Copiii participă cu toată plăcerea la activități deoarece se creează o atmosferă de lucru prin cooperare, în care copiii sunt încurajați să se exprime și să se exteriorizeze într-o manieră liberă. În acest gen de activități copiii se implică, antrenându-și familia, realizând astfel un bun parteneriat între grădiniță și familie.

Educatoare Juliana BĂBĂLĂU

Prof. învățământ preșcolar Melinda BÖGÖZI

Grădinița nr. 2 Ojdula, jud. Covasna

Biblioteci virtuale

Biblioteca virtuală reprezintă o alternativă modernă a clasicului. Omenirea trebuie să țină pasul cu dezvoltarea tehnologiei, cu modernizarea modalităților de acces la lectura. Biblioteca virtuală presupune accesul la carte fie direct de acasă pe baza unui card de fidelitate, legitimație de acces furnizată de biblioteca, fie la fața locului, la sala de lectura în rețeaua locală a bibliotecii.

Biblioteca virtuală include operele marilor scriitori, acolo unde este posibil. Biblioteca virtuala presupune accesul la o bază audio a marilor povești, asemeni discurilor de vinil de odinioară. Exista două modalități de a atrage potențialii cititori: prima ar fi prezentarea unui fragment din respectiva carte si invitarea consultantului la sala de împrumut, sau de lectura a bibliotecii; a doua variantă ar fi accesarea audio a fișierului respectiv și atenționând ca toate cele auzite reprezintă o adaptare a originalului, posibilii cititorii sunt invitați să împrumute, să citească varianta originală.

Biblioteca viitorului va fi informatizată sau nu va fi deloc... o parafrază a unui citat celebru care nu se doreşte o profeţie ci numai un semnal de alarmă! Ceva trebuie schimbat în acest domeniu al comercializării cărţii. Dificultăţile întâmpinate de editori în promovarea producţiei de carte sau în procesul de vânzare propriu-zis, dificultăţile prin care trec difuzorii, librăriile, bibliotecile, cititorii în determinarea ofertei de carte, în selectarea titlurilor dorite sunt notorii. Achiziţia de carte este din ce în ce mai redusă. Ceva trebuie să se întâmple...

Librăria Electronică este un concept nou în România şi reprezintă, în fapt. Un sistem modern de prezentare şi vânzare de carte la care pot apela toţi interesaţi. Librăria Electronică este un spaţiu de prezentare, un „stand” permanent accesibil 24 de ore din 24, de fapt unul sau mai multe calculatoare localizate pe Internet sau pe Intranet unde se găseşte oferta de carte şi nu numai atât...

Biblioteca virtuală poate asigura fiecărui cetăţean accesul contra cost sau gratuit la cărţi electronice precum şi la informaţii privind produsele pe care firme din ţară şi străinătate doresc să le mediatizeze pe această cale.

Colaborarea cu biblioteci, edituri, şi asociaţii interesate în promovarea conceptului de carte electronică asigură îmbunătăţirea şi diversificarea continuă a ofertei bibliotecii digitale.

Cum pot apela Librăria Electronică?

Librăria Electronică poate fi consultata direct, interactiv de la orice computer conectat la Internet sau Intranet.

Un prim pas în căutarea informaţiei poate fi apelul la unul sau mai multe motoare de căutare (www.google.com, www.yahoo.com, www.altavista.com etc.) şi introducerea unuia sau a mai multor cuvinte cheie, de exemplu: bibliotecă virtuală, librărie electronică, referate, eseuri despre..., documentare cu tema..., e-texte etc.

Pentru cei care nu au acces la Internet informaţiile disponibile în Librăria Electronică sunt copiate pe suporţi tradiţionali (dischete, CD-ROM-uri etc.) şi distribuite ca atare. O oglindă fidelă a acestor informaţii poate fi tipărită pe hârtie sub forma unui buletin informativ. În plus informaţiile pot fi indexate după: autori, edituri, subiecte etc. Un cititor interesat de un anumit domeniu consultă indexul de subiecte şi găseşte trimiterile la titlurile corespunzătoare.

Principiul de funcţionare al Librăriei Electronice simulează perfect funcţionarea unei librarii tradiţionale. Oferta de carte fiind disponibilă, utilizatorii o pot consulta şi accesa. Diferenţa este dată de metoda de comunicare.

Avantajele folosirii bibliotecii virtuale:

Avantajul esenţial este depăşirea barierelor regionale pentru activitatea de achiziţionare a cărţii. Este ştiut ca de cele mai multe ori pentru a intra în posesia unei cărţi difuzorii, bibliotecile sau cititorii apelează la resursele locale, din localitate.

Un titlu introdus de o editură, librărie, difuzor în Librăria Electronică este vizibil oriunde în ţară (sau pe mapamond). Pe baza informaţiilor consultate în Biblioteca Virtuală beneficiarul îşi poate achiziţiona fie contra cost, fie gratuit titlul sau titlurile dorite.

Un alt avantaj este interactivitatea sistemului. Un titlu anunţat este disponibil imediat (în secunda următoare). Datorita faptului ca informaţiile sunt gestionate computerizat investigarea ofertei de informaţie capătă noi dimensiuni. Titlurile pot fi regăsite după mai multe criterii de căutare: autor, editură, data de apariţie, subiect tematic, „rafturile” Bibliotecii Virtuale se reaşează după dorinţa cumpărătorului. Informaţiile din Librăria Electronică se regăsesc într-una sau mai multe baze de date, acestea putând fi investigate după criterii multiple (subiect, autor, colecţie, dată apariţie). Utilizatorii pot accesa informaţia direct de acasă - practic un vis al bibliofilului sau al simplului consumator de informaţie devine realitate: stând în faţa computerului şi navigând prin noianul de cunoştinţe un simplu click ne poate aduce materialul dorit la „uşă”.

Iată câteva biblioteci care au site pe Internet:

- Biblioteca Academiei Române (www.acad.ro).

- Biblioteca Naţională (www.bibnat.ro).

- Asociaţia Bibliotecarilor si Documentariştilor din Bucureşti - ABIDOB Organizaţie profesională având drept scop apărarea statutului profesional al bibliotecarilor şi documentariştilor (www.ong.ro/ong/abidov)

- Biblioteca Centrală Universitară Acces online, Prezentare generală. Structură, Lucrări editate, Informatizare, Servicii oferite, Istoric, Resurse Internet, Resurse documentare (www.bcub.ro).

- Biblioteca Centrala Universitară Mihai Eminescu - Iaşi Prezentare. Biblioteca în date, Structură, Acces, Servicii oferite, Filiale on-line, Valori de patrimoniu, Publicaţii, Informatizarea bibliotecii, Club, Biblioteca în imagini, Informaţii. Atelier, Noutăţi, Link-uri (www.bcu-iasi.ro).

- Institutul Francez din Bucureşti Stabiliment cultural, parte integrantă a serviciilor oferite de Ambasada Franţei în România. Dispune de o sala de spectacol si cinema (Elvire Popesco), mediatecă, bibliotecă, Intemet-cafe, oferă cursuri de limba franceză şi iniţiere în Internet (www.itb.ro).

În cadrul programului SEI derulat cu sprijinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, pe lângă dotarea cu tehnică de calcul a fiecărei şcoli din România, se urmăreşte susţinerea procesului de predare/învăţare prin instrumente moderne, compatibile cu nivelul actual al sistemelor educaţionale folosite în lume. Sistemul este util deopotrivă profesorilor şi elevilor prin stimularea creativităţii şi competiţiei. Acest sistem modern de instruire şi gestiune a instruirii asistate de calculator este sistemul AEL şi poate fi folosit şi pentru alte metode de curs, cum ar fi instruirea la distanţă/ne-asistată.

Sistemul AEL este deschis, dinamic, extensibil în permanenţă şi permite, printre altele, prezentarea mai atractivă a lecţiilor prin folosirea manualelor în format electronic, interactive, tutoriale, documentare video, demonstraţii, exerciţii, simulări, jocuri educaţionale, teste etc. De remarcat este faptul că baza de date cu manuale şi materiale de studiu poate fi actualizată permanent şi prin includerea de materiale dezvoltate de către profesori.

Stocarea informaţiilor din manualele existente urmăreşte structura acestora, fiind configurabilă în funcţie de: capitole/lecţii cu titlu, descriere, conţinut, prezentări grafice, bibliografie, trimiteri către subiecte conexe subiectului abordat, teste de autoevaluare la sfârşit de capitol/lecţie sau teste globale. Materialele din bibliotecă se deschid într-o fereastră de browser de Internet, fiind creat în format hyper-text.

Ca o concluzie asupra acestui material: biblioteca viitorului şi... de ce nu... procesul instructiv-educativ al viitorului: Vor fi informatizate sau nu vor fi deloc!

prof. Mihaela-Pușa MIHEȘTEAN

Colegiul Tehnic Infoel Bistrița

Implicarea părinţilor în educaţia preşcolarului

Şcoala şi familia sunt cei doi poli de rezistenţă ai educaţiei, care contribuie, prin mijloace specifice, la formarea tineretului. Familia este prima şcoală a copilului. Ea este cea care răspunde de trebuinţele elementare ale copilului şi de protecţia acestuia, exercitând o influenţă atât de adâncă, încât urmele ei rămân, uneori, întipărite pentru toată viaţa în profilul moral-spiritual al acestuia.

Familia ocupă un loc aparte în sistemul instituţional al educaţiei. Acţiunea ei pe întreaga perioadă a dezvoltării include şi toate laturile formării personalităţii. Ea reprezintă unul din mediile de socializare şi educare din cele mai complete, datorită posibilităţilor ce le are de a-l introduce pe copil în cele mai variabile situaţii şi de a acţiona asupra lui prin cele mai complexe şi fireşti mijloace.

Familia oferă copilului primele informaţii despre lumea ce-l înconjoară, primele norme şi reguli de conduită, dar şi climatul socio-afectiv necesar trebuinţelor şi dorinţelor sale.

Influenţele educative pe care familia le exercită asupra copiilor se pot manifesta fie direct (prin acţiuni mai mult sau mai puţin dirijate), fie indirect (prin modele de conduită oferite de către membrii familiei) precum şi prin climatul psiho-social existent în familie.

Amprenta comportării părinţilor în viaţa de familie lasă urme de neşters în sufletul şi viaţa ulterioara a copilului. Familia cu un climat de încredere, stimă, prietenie, afecţiune, comunicare şi continuă grijă pentru copil, este familia dorită.

Există şi familii cu probleme, unde concepţia vieţii familiale este golită de sens, de conţinut şi grija pentru copil este mult diminuată, influenţa negativă are amprente puternice asupra copilului.

Dacă unele neglijenţe ale părinţilor privind sănătatea copilului mic, duc la îmbolnăviri, la accidente, în planul vieţii spirituale, a unor greşeli în educaţie sunt mult mai complicate şi greu de înlăturat.

Se trag semnale de alarmă în ceea ce priveşte educaţia părinţilor. Prin informarea şi educarea părinţilor se pot preveni multe conflicte în viaţa de familie, care uneori pot ajunge la situaţii iremediabile. Primele impresii despre lume şi viaţă, despre natură şi societate, copilul le primeşte în familie. Nu întâmplător înţelepciunea poporului nostru subliniază însemnătatea „celor şapte ani de-acasă”. Părinţii constituie pentru copil primele modele de viaţă şi comportament. Modelul având în acest caz, o funcţie orientativă în educaţie. Deseori părinţii se plâng: „Nu ştiu de ce nu mă ascultă?”, „Ce să fac cu el este foarte neastâmpărat?”, „Este obraznic şi supărător!”, dar sunt şi părinţi care exclamă şi se laudă cu performanţele copilului.

Oricare ar fi problemele părinţilor, un lucru e cert, părinţii au dreptul dar şi obligaţia de a lua parte la viaţa copiilor lor, acasă dar şi în instituţiile preşcolare respectiv şcolare.

Familia este locul unde copilul învaţă să fie iubit, să iubească înainte de a face ceva practic. Familia este considerată ca o cetate ce are rol primar de a asigura apărarea copilului în fața unor „agresiuni” din afară: lipsuri, experienţe dure, nesigure, etc. Important în mediul familial este calitatea legăturii dintre părinţi. Fluctuaţiile raporturilor familiale, situaţiile particulare cum ar fi: pierderea unui părinte, divorţul, recăsătoria, adopţia, induc un dezechilibru şi o instabilitate în universul copilului mic care îşi pun amprenta pe existenţa ulterioară.

Educatoare Nicoleta Sabina MORAR

Grădinița cu Program Normal Rebrișoara