A-ţi învăţa copiii să facă binele, înseamnă a le lăsa moştenirea cea
mai preţioasă. (Paolo Mantegazza)
Parteneriatul educativ şcoală-familie – un succes al procesului educaţional
Reforma
învăţământului aduce o schimbare semnificativă în ceea ce priveşte relaţia
profesorului cu ceilalţi factori implicaţi în educarea elevului, îndeosebi cu
familia. Poziţia familiei este aceea de partener într-un proces de dezvoltare,
de conturare a drumului şi rolului social pe care îl va alege copilul. Familia
are dreptul de a se implica în alegerea ofertei educaţionale, a carierei de mai
târziu,dar şi obligaţia de a urmări şi sprijini eforturile copilului şi ale
şcolii. Expresia parteneriat cu familia nu înseamnă doar o altă denumire a unei
relaţii mai vechi în care familia era informată periodic ori la cerere, asupra
evoluţiei copilului în activitatea şcolară. Este vorba de o schimbare de statut
a familiei în raport cu şcoala. Familiei îi revin acum mai multe drepturi – pe
care noi trebuie să-i ajutăm, să-i conştientizăm şi să beneficieze de ele – dar
şi sarcini sporite. Schimbările în plan socio-economic exprimă necesitatea
reală a colaborării între şcoală şi familie atât în rezolvarea unor sarcini de
susţinere materială, precum şi în cooperarea în alegerea programelor de instruire
şi educare (curriculum la decizia şcolii), pentru cunoaşterea personalităţii
copiilor, pentru orientarea şcolară şi profesională. Parteneriatul cu familia
înseamnă şi o reconsiderare a atitudinii profesorului faţă de aceasta.
O
şcoală performantă este o şcoală în care este promovată, susţinută şi
dezvoltată o legătură puternică între profesori şi părinţi. Este un parteneriat
în care, nu trebuie uitat niciodată, că nucleul este elevul. Comunicarea,
schimbul de informaţii privind copilul, trebuie să vină din ambele sensuri,
studiile arătând că o bună relaţie părinte – profesor se corelează cu
performanţa şcolară bună a copilului.
Dar
ce înseamnă o bună relaţie?
Este
evident că părinţii au nevoie de un sprijin puternic din partea şcolii pentru a
se implica eficient. Comunicarea între profesor şi părinte determină motivarea
copiilor în învăţare, creşterea interesului acestora pentru studiu, pentru
activităţile şcolare şi extraşcolare. Profesorii şi părinţii, împreună, ar
trebui să îi sprijine pe copii în a-şi planifica activităţile, în a-şi dezvolta
interesul pentru diferite domenii. Ei pot oferi permanent oportunităţi de
învăţare, lucrând în parteneriat.
Comunicarea
dintre părinte şi profesor (diriginte) trebuie să fie constantă, să implice
toate mijloacele disponibile şi să vizeze atât aspectele negative, dar, mai
ales, aspectele pozitive. De foarte multe ori, întrebările părintelui vizează
doar aspectele negative (note slabe, probleme de comportament), acest aspect
fiind stimulat şi de faptul că există tendinţa ca profesorii (diriginţii) să
puncteze doar „ceea ce nu merge” în activitatea şcolară a copilului, lăsând la
urmă sau omiţând să puncteze ceea ce elevul „face bine”, unde el performează.
Fixându-ne doar pe lucrurile pe care „nu le fac bine” copiii, ne va fi foarte
greu să mai identificăm aspectele pozitive. Este foarte important să existe la
ambii parteneri (părinte şi profesor) capacitatea de a da copiilor recompense
spontane (laudă, întărire pozitivă), relaţionarea dintre aceştia având valenţe
formative în acest sens. Întrebările părintelui pot viza atât aspecte ce ţin de
activitatea şcolară, cât şi de cea extraşcolară, de grupul de prieteni sau de
relaţiile cu ceilalţi elevi.
Una
dintre problemele care apar în relaţia profesor (diriginte) – elev este lipsa
de implicare din partea părinţilor, distanţa tot mai mare pe care aceştia o
păstrează faţă de şcoală. Şcoala ar trebui să se implice tot mai mult în
atragerea părinţilor către ea, către profesori şi, în primul rând, către nevoile
elevilor. Evoluţia copiilor trebuie urmărită constant, şi nu doar atunci când
sunt probleme foarte mari. Astfel de momente tensionează foarte mult relaţia
profesor – părinte şi, de foarte multe ori, dintr-o greşită gestionare a
situaţiei pot duce chiar la destrămarea acesteia. Se poate întâmpla ca
profesorii să considere nepotrivită intervenţia părinţilor, critica pe care
aceştia o aduc şcolii, iar părinţii pot considera că şcoala nu are reacţia pe
care ei o consideră potrivită şi corectă. Rezolvarea unei asemenea situaţii nu
poate veni decât prin comunicare, prin deschidere şi flexibilitate în relaţia
stabilită între cei doi parteneri.
O
relaţie corectă şi eficientă între profesor (diriginte) şi familie este o
relaţie în care există asertivitate, acceptarea unui punct de vedere diferit,
ascultare activă. Părinţii pot fi cu uşurinţă implicaţi în activităţile şcolare
şi extraşcolare, profesorii îi pot informa despre cum ar putea face acest
lucru, cum pot deveni parteneri reali.
Abordările
contemporane în educaţie impun, ca şi condiţie obligatorie, ca profesorii să
stabilească relaţii de cooperare cu părinţii elevilor, cu familiile acestora,
rolul lor nelimitându-se doar la educaţia de la catedră sau din clasă.
Evoluţia
copiilor este puternic influenţată atât în prezent, cât şi în viitor, de modul
în care se dezvoltă această relaţie părinte – elev – profesor.
Îndatoririle
profesorului faţă de familie sunt: mai multă transparenţă, acceptarea
observaţiilor pertinente şi promovarea sugestiilor privind obiectivele şi
priorităţile educaţionale, informarea corectă şi operativă. Familia are cea mai
mare influenţă asupra copilului, iar trăirile afective reprezintă suportul
absolut necesar susţinerii efortului de învăţare. Rolul părinţilor faţă de
copilul devenit elev se schimbă. Părinţii au nevoie de instruire în ceea ce
priveşte modul de urmărire al îndeplinirii sarcinilor şcolare şi controlul
conduitei copilului. Sunt părinţi care intervin în activitatea de învăţare a
copilului în mod necorespunzător, fie având tendinţa de a se substitui
copilului în efectuarea unor teme, prin alte metode decât cele indicate, fie
manifestând exigenţe nerealiste faţă de acesta.
Activitatea
de îndrumare a părinţilor de către învăţător este evident necesară.
Unitatea
de opinii dintre cele două instituţii – şcoală, familie – trebuie realizată
doar în strânsă colaborare. Sunt părinţi care îşi propun să ajute şcoala, cu
condiţia ca ei să cunoască obiectivele educaţionale. Pe aceştia trebuie să-i
informăm, descriindu-le tipurile de comportamente realizabile, explicarea
modalităţii de acţiune, pentru ca metodele de influenţare să nu fie în
contradicţie cu cerinţele pedagogice. Alţi părinţi nu manifestă interesul
necesar faţă de evoluţia copilului şi, ca atare lasă şcolii toată grija. Prin metode
pedagogice pot fi atraşi alături de şcoală, determinându-i să adere la ideea de
colaborare activă. Părinţii sunt cei care trebuie să înveţe de la educatorul
copilului pentru a cunoaşte direcţia şi ritmul la care trebuie să se alinieze.
Schimbul de idei este profitabil atât pentru şcoală cât şi pentru elev şi
părinţii săi. În lectoratul ,,Şcoala părinţilor” am urmărit ca aceştia:
- Să
cunoască specificul activităţii şcolii, obiectele de studiu, orarul, tipul de
manuale şi rechizite, alte materiale necesare elevului/clasei;
- Să
cunoască în mod curent rezultatele şcolare ale elevului;
- Să
cunoască schimbările survenite în evoluţia copilului, înregistrate sistematic
de către învăţător;
- Să
li se creeze condiţiile pentru a-şi exprima nemulţumirile, părerile,
îngrijorările;
- Să
li se creeze condiţii pentru a-şi cunoaşte dirigintele şi dirigintele să-i
cunoască pe părinţi;
-
Părinţii să se cunoască între ei, să acţioneze în spirit de echipă pe frontul
educaţional.
Familia
- şcoala de acasă a elevilor
În
vederea cultivării capacităţilor elevilor şi a pregătirii lor pentru o reuşită
integrare în societate între diriginte şi elevi trebuie să existe o unitate de
păreri şi de acţiune. Toate acţiunile şi măsurile întreprinse de şcoală cu
părinţii elevilor au urmărit realizarea educaţiei cu respectarea deplină a
drepturilor copilului. Alături de cerinţele de ordin instructiv, formarea
trăsăturilor moral-civice reprezintă una dintre sarcinile de bază pe care
trebuie să o realizăm.
Climatul
de muncă intelectuală instituit în şcoală, trebuie să se regăsească şi la nivel
de familie, pentru a nu se da impresia elevilor, că învăţătura este
echivalentul şcolii. Învăţătura este echivalentul muncii elevului.
Colaborarea
dintre învăţător şi toţi părinţii elevilor e bună, în special cu cei ai căror
copii, întâmpină dificultăţi în diverse planuri.
În
stabilirea obiectivelor comune ale colaborării, am ţinut seama de condiţiile
concrete ale colectivului de elevi şi de particularităţile de vârstă şi
individuale ale elevilor. Colaborarea şcolii cu familia trebuie să asigure
unitatea influenţelor educative asupra elevilor, precum şi o continuitate, în
ceea ce priveşte evoluţia de la o etapă la alta, a clasei şi a fiecărui elev în
parte. Temele abordate au vizat:
-
Dezvoltarea la copii a interesului pentru învăţătură;
-
Respectarea regimului zilnic de activitate şi odihnă a elevilor;
-
Cunoaşterea anturajului copiilor;
-
Îndrumarea şi verificarea lecturii elevilor de către părinţi, alegerea
programelor TV;
-
Pregătirea psihologică a copiilor în vederea integrării lor în ciclul
gimnazial.
Întâlnirile
cu părinţii elevilor au avut de obicei un caracter concret şi eficient asupra
activităţii reciproce.
În
primii ani de şcoală, noi contribuim hotărâtor la luarea startului în viaţa
socială. Pentru aceasta trebuie să ne cunoaştem cât mai bine elevii,
colectivul, să le urmărim evoluţia, reflectând asupra viitorului lor, apelând
în permanenţă la sprijinul familiei. Numai aşa vom reuşi să asigurăm condiţii
pentru un start bun în viaţa şcolară.
Parteneriatul
dascăl-elev
Literatura
de specialitate relevă că, relaţia care se stabileşte între elev şi dascălul
său este una de interdependenţă, procesul însuşi de predare-învăţare având loc
prin interacţiune, inter relaţie, inter cunoaştere.
Elevul
trebuie privit ca evaluator şi partener, în felul acesta reuşindu-se stabilirea
unei adevărate relaţii de parteneriat între cei doi factori ai educaţiei,
desigur dacă acest lucru se doreşte cu adevărat de către educator. În relaţiile
cu elevii trebuie respectate nişte reguli:
- să
fim prietenoşi indiferent de starea afectivă a elevului;
-
să-i ascultăm cu răbdare în problemele ce-i frământă;
- să
adresăm întrebări binevoitoare pentru a-l face pe elev să se deschidă;
- să
nu-l contrazicem, să nu adopte o atitudine de opoziţie;
- să
folosească în discuţii un vocabular adecvat înţelegerii elevului;
- să
le furnizăm informaţii pentru prevenirea actelor de indisciplină, precum şi
alegerea unui model comportamental. Relaţia de parteneriat se face simţită în
toate disciplinele de învăţământ, dar şi în activităţile extracurriculare,
ţinându-se cont de specificul fiecărei activităţi în parte. Elevul este
partenerul nostru în fiecare oră. Între metode, cele mai adecvate sunt dialogul
între noi şi elevi, adică relaţia în care clasa devine partenerul nostru,
înlocuind acţiunea unilaterală întemeiată pe relaţia autoritate-dependenţă şi
jocul, pentru că aşa cum spune Blaga, ,,copilul râde: înţelepciunea şi iubirea
lui e jocul”.
Efortul
educativ îşi găseşte eficienţa atunci când între cei doi factori, şcoală şi
familie există o conlucrare în interesul comun al educării copilului.
,,Educaţia
este un proces al vieţii şi nu o pregătire pentru viaţă. Cred că şcoala trebuie
să reprezinte viaţa actuală, viaţă tot atât de reală şi de vitală pentru copil
ca aceea pe care el o duce în familia sa, cu vecinii săi, pe locurile lui de
joacă.” (John Dewey)
Părinţii
trebuie conştientizaţi, că singura investiţie de valoare pe care o familie o
poate face pentru copil este investiţia pentru mintea şi sufletul acestuia.
Bibliografie:
-
Stănciulescu, E., Sociologia educaţiei familiale, Ed. Polirom, Iaşi, 2003;
-
Sterm, H. H., Educaţia părinţilor în lume, Institutul pentru Educaţie al
UNESCO, E.D.P., Bucureşti, 1972;
-
Vrasmas, E., Educaţia şi consilierea părinţilor, Ed. Aramis, Bucureşti, 2004;
Prof. Alina LUCA
Şcoala Gimnazială „Avram Iancu” Bistriţa
Proiectul eTwinning „Fairytale Between Cultures”
Proiectul
eTwinning „Fairytale between cultures (Poveste între culturi)” s-a derulat în
cursul anului şcolar 2014-2015 în cadrul GPN Salva, Grupa Broscuţelor şi a
reunit şcoli şi grădiniţe din întreg spaţiul european astfel:
-
2nd Kindergarten of Nea Triglia, Chalkidiki, Greece, Preschool Teacher
Tsirimpasi Eleni.
-
Şehit İnan Er Akçam İlköğretim Okulu, Ardahan, Turkey, Preschool Teacher
Ibrahim Onur Gökdoğan.
-
Lopšelis-darželis „Krivūlė”, VILNIUS, Lithuania, Preschool Teacher Aida
Makutėnienė
-
School Tiberiu Morariu Salva, Salva, Romania, Preschool Teacher Vasilica Gazdac
-
Regent's Park Children's Centre, London, United Kingdom, Preschool Teacher
Violeta Korkucyte
Proiectul
vizează schimbul de informații și schimbul de idei, gânduri și experiențe între
diferite culturi. În primul rând, elevii au aflat informaţii importante despre
diferite țări europene prin vizionarea prezentărilor de școli și prin a juca
jocuri on-line interactive, cum ar fi un joc de potrivire, joc de memorie cu
steaguri și țară și un joc de domino. Au creat și au votat pentru logo-ul
proiectului. În al doilea rând, elevii au folosit un program de Voki pentru a
crea avatare și a pronunţa „A fost odată” în limba lor maternă şi în limba
engleză. Apoi, au folosit limbajul, competenţele de alfabetizare, imaginația și
creativitatea pentru a crea un basm comun, care a fost prezentat ca o carte electronică,
un e-book: (http://issuu.com/416534/docs/a_train_travels/1?e=10776030/1319363)
Pe
parcursul proiectului am folosit diverse metode pedagogice de a angaja
preşcolarii de la nivelul I. De exemplu, am folosit un grup de lucru mic pentru
a concepe avatarele Voki, pentru a continua crearea unei poveşti comune, pentru
a selecta cel mai potrivit titlul de carte și de a folosi un program de
calculator (www.realtimeboard.com) pentru a face un desen de colaborare pentru
coperţile cărţii. Pentru că vârsta preşcolarilor a fost scăzută i-am implicat
în activități creative și interactive în care au predominat jocurile. Aceştia
s-au bucurat încercând și utilizând diferite programe de calculator, aplicaţii
de tabletă și jocuri interactive. Elevii şi-au folosit creativitatea,
competenţele în limbile străine şi imaginația lor creând în același timp
produsul final al proiectului, o poveste comună cu partenerii.
Am
integrat proiectul în curriculum existent din grădiniţă prin îndeplinirea
obiectivelor de învățare timpurie în majoritatea domeniilor de dezvoltare și
învățare. De exemplu, la dezvoltarea personală, socială și emoțională (se
lucrează în colaborare în grupuri mici, se dezvoltă independenţa; vorbesc
împreună despre interesele și opiniile lor), la competenţele de comunicare și
limbaj (ascultă o poveste, folosesc repovestirea și secvențierea
evenimentelor), alfabetizarea (crearea de povești proprii; realizarea de desene
atribuirea unor sensuri şi semnificaţii), înțelegerea conceptului de spaţiu
european comun (acţiuni de învățare despre diferite țări și culturi, vorbind
mereu despre diferențele și asemănările dintre culturi, utilizarea mijloacelor
IT, aparat de fotografiat, calculator, tabletă), precum și dezvoltarea
competenţelor creative de artă și de design (face schițe, desenează creând o
poveste).
Pe
parcursul proiectului am încercat să dezvoltăm următoarele competențe pentru
preşcolarii mei: independența, conștientizarea și toleranță față de
diversitatea europeană, comunicarea, luarea deciziilor si respectarea
reciprocă, dezvoltarea creativității, limba engleză, alfabetizarea și
competențele TIC. Elevii au fost dornici să lucreze la proiect. Ei au lucrat în
grupuri mici de colaborare, cadrul didactic a sprijinit și a oferit ajutor în
activităţile cu grad de dificultate ridicat. Comunicarea dintre partenerii a
fost organizată prin e-mailuri, mesagerie eTwinning, Facebook și consultarea
zilnică a paginii de jurnal a proiectului.
Activități
de comunicare au fost concepute pentru elevi să împărtășească lucrările pe tema
proiectului. De exemplu, ascultând avatarele Voki cum se spune expresia „A fost
odată” în limba maternă, vizionarea reciprocă de prezentări școlare și
discutarea lor, rezolvarea de jocuri interactive pentru a afla informaţii
despre țările și steagurile lor. Întâlnirile Skype cu partenerii din diferite
țări au contribuit din plin la valorificarea experienţei acumulate în celelalte
activităţi ale proiectului.
Pe
parcursul proiectului am colaborat cu partenerii mei cu privire la activitățile
pentru elevi și votarea pentru logo-ul proiectului, titlul cărții. Ne-am
împărtășit opiniile cu privire la modalitatea de a fi utilizate instrumente
pentru a concepe o acoperire comună a cărții. Am proiectat, de asemenea,
chestionare de evaluare pentru parteneri, elevi, personal și părinți.
Elevii
au colaborat și au lucrat împreună la următoarele activități, cum ar fi crearea
și votarea logo-ul proiectului, crearea unui capitol pentru o carte comună,
folosind un program de computer (www.realtimeboard.com). Elevii au realizat cu
succes produsul final al proiectului, au contribuit la crearea cărţii, şi-au
folosind abilitățile de imaginație, creativitate și de limbă. Elevii au folosit
tehnologie pentru a continua activitatea proiectului. De exemplu, au folosit un
aparat de fotografiat pentru a face fotografii în școală, în clasă, jucării
și/sau din activitățile lor preferate, au folosit programul de calculator
(www.voki.com) pentru a crea avatare programul realtimeboard, pentru a crea o
copertă comună a basmului. Tableta a fost folosită pentru a juca jocuri interactive
și de a învăța despre diferite țări și steaguri, pentru conferinţele Skype.
Cadrele
didactice au folosit programe diferite de calculator, cum ar fi Slideshare,
Padlet, Voki, issuu.com, TripAdvisor, Tagxedo, PowerPoint și Realtimeboard,
Google Drive, Google Forms, Tripline, Thinglink.
Proiectul
a adăugat valoare internațională pentru copii, școală și pentru mine. Elevii au
avut o oportunitate de a explora și de a învăța despre diferite țări și culturi
și de a lucra cu partenerii din diferite țări. Competenţele lingvistice și de
alfabetizare creativitatea și imaginația au fost îmbunătățite și abilități TIC
şi de comunicare au fost dezvoltate. Rezultatul cel mai de succes al
proiectului a fost crearea unui basm comun cu partenerii din alte țări. Rezultatele
proiectului au fost evaluate prin intermediul elevilor, partenerilor,
părinţilor și a unor membri ai comunităţii locale în secțiunea de evaluare din
Twinspace (http://twinspace.etwinning.net/ 4261/home).
Proiectul
va fi diseminat în diferite cercuri de specialitate, în media locală şi
internaţională pentru a valoriza impactul acestuia şi a întreg programului
eTwinning asupra dezvoltării preşcolarilor la vârstele timpurii.
Prof. Vasilica GĂZDAC,
Școala Gimnazială „Tiberiu Morariu” Salva
Universitatea de vară 2015 la înălțime
În
perioada 06-11 iunie 2015 Asociația Grupul pentru Dezvoltare Personală și
Comunitară Bistrița, în parteneriat cu Casa Corpului Didactic Bistrița Năsăud a
derulat proiectul Universitatea de vară 2015, proiect finanțat nerambursabil din
bugetul județului Bistrița- Năsăud.
Într-un
cadru nonformal, la o altitudine de 1201 m, la pensiunea Pasul Tihuța (Piatra
Fântînele) un numar de 30 cadre didactice, “studenți” ai Universității de vară
2015 au beneficiat de un program de formare de 40 ore, având avizul
Ministerului Educației și Cercetării Științifice, SIOD - Strategii inovative la
ora de dirigenție.
Temele
abordat au fost: autocunoaștere și dezvoltare personală, comunicare și
abilități sociale, managementul informației și al învățării, calitatea stilului
de viață – teme specifice programei de consiliere și orientare pentru clasele
V-VIII. Formabilii au dobândit astfel competențe psiho-sociale, metodologice,
cognitive, de utilizare a tehnologiilor informaționale, de comunicare și
relaționare.
Timp
de o săptămână, la aproximativ 3500 de picioare deasupra omenirii, au avut loc
cele mai pasionante înfruntări de idei, cele mai subtile, aprige și prietenești
observații pe marginea programei de consiliere si orientare pentru clasele
V-VIII, supuse judecății celor care au decis că formarea și dezvoltarea
profesională este prioritară.
Cei
prezenți la această școală de vară au văzut că dincolo de viaţa reală, aceasta
în care ne mişcăm cu toţii, cu micile noastre bucurii, nefericiri, idealuri şi
obiective, există şi altceva. Un loc în care cuvintele se rostesc şi se
folosesc altfel, în care cursurile de formare nu sfârşesc în banalul clasic, un
loc în care "paradisul este cu putinţă".
Director Casa Corpului Didactic a Județului Bistrița-Năsăud
Prof. drd. Loredana ZBINCA
Programul de formare continuă „EDUcațieNONFORMALĂ” – grupa 3
Misiunea
Casei Corpului Didactic este de a promova inovația și mișcarea pentru reformă,
de a asigura cadrul pentru dezvoltarea personală și profesională a personalului
din învățământul preuniversitar. Și, cum activitățile de formare continuă
identificate ca nevoie principală de perfecționare a cadrelor didactice din
învățământul preuniversitar din județ o reprezintă programele de formare
acreditate, acestea reprezintă obiectivul principal în organizarea
activităților desfășurate de către toate Casele Corpului Didactic din țară,
necesitate de importanță deosebită și pentru Casa Corpului Didactic a județului
nostru.
Astfel,
în perioada 13 martie – 29 mai 2015 s-a desfășurat grupa a 3-a a programului de
formare „EDUcațieNONFORMALĂ”, program acreditat cu 25 de credite profesionale
transferabile și care cuprinde 89 de ore, repartizate în cinci module.
Modulul
I al programului de formare denumit „Curriculum”, cuprinde mai multe unități de
învăţare, printre care: Proiectare curriculară, Strategii/metode/mijloace
didactice și Evaluarea/autoevaluarea didactică. Formatorul modulului I, domnul
profesor Ion Costea, a realizat activitățile acestui modul într-un mod foarte
atractiv, profesorii parcurgând unitățile de învățare ale modulului prin
intermediul muncii în echipă și al jocurilor didactice.
Proiectarea
disciplinelor opţionale a reprezentat un alt punct important din programul
modulului I, cu toate etapele necesare acestui demers (Documentarea. Denumirea
opţionalului. Stabilirea tipului de opţional (la nivelul disciplinei, la
nivelul ariei curriculare, la nivel crosscurricular), Alegerea duratei
opţionalului).
Modulul
II al programului de formare „EDUcațieNONFORMALĂ”, „Comunicare şi multimedia”,
realizat de domnul Adrian Năstase, informatician CCDBN, a cuprins mai multe
unități de învățare, de actualitate, având în vedere faptul că toți profesorii
trebuie să valorifice în procesul instructiv-educativ noutățile de ultimă
generație ale tehnicii în general și ale calculatorului în special. Unitățile
de învățare în care a fost structurat modulul II sunt: Comunicare prin
internet, Prelucrarea imaginilor cu aplicaţia Windows Live Photo Gallery,
Procesare audio cu aplicaţia Audacity și Procesare video cu aplicaţia Windows
Live Movie Maker, metode și aplicații care asigură cadrelor didactice
cunoștințe cu care pot realiza lecții foarte atractive, de impact la nivelul
generației „Globalizării și Internetului”.
Modulul
III, „Managementul activităţilor educative nonformale”, a fost prezentat de
domnul profesor Ioan Ioja, modulul fiind structurat în următoarele unități de
învățare: „Educaţia şi formele ei de realizare”, „Forme de organizare a
activităţilor educative nonformale” și „Managementul activităţilor nonformale”.
Modulul
IV al programului de formare EDUcațieNONFORMALĂ, „Organizarea concursurilor şi
festivalurilor” a dezvoltat ca unități de învățare următoarele teme: „Etapa de
pregătire a proiectului pentru un concurs/festival”, „Redactarea proiectului”
și „Evaluarea proiectelor”. Modulul a fost prezentat de doamna profesor Maria
Apăvăloae, care a asigurat formabililor dobândirea de cunoștințe referitoare la
organizarea concursurilor școlare și a festivalurilor.
Modulul
V, „Noile educații”, tratează doar trei din cele 15 discipline consacrate deja
ca discipline sau module de studiu cuprinse sub denumirea de „Noile educații”
în planul disciplinar, dar mai ales în plan interdisciplinar și
transdisciplinar: Educaţie pentru sănătate, Educaţie pentru mediu și Educaţie
globală. Modulul V a fost prezentat de profesor metodist Elena Egreta Marc,
formator și responsabil al programului de formare.
Programul
de formare acreditat „EDUcațieNONFORMALĂ” a fost încheiat cu evaluarea finală
din data de 29 mai 2015, sesiune de evaluare în care cursanții au susținut în
fața Comisiei de evaluare câte o probă reprezentând un proiect elaborat în
echipe de lucru pe parcursul desfășurării programului, fiecare cadru didactic
având posibilitatea de a alege o piesă din portofoliul realizat ca probă
practică finală a programului.
Curriculum-ul
școlar cuprinde totalitatea proceselor educative şi experienţele de învăţare
prin care trece elevul pe durata parcursului său şcolar, acesta având în
componență atât Curriculum-ul formal, adică programul disciplinelor sau
materiilor şcolare ale procesului instructiv-educativ, cât și Curriculumul
non-formal, care cuprinde activităţi opţionale, complementare şcolii, dar
instituţionalizate la nivel extraşcolar (în palatele și cluburile copiilor).
Activităţile nonformale realizate depind în mare măsură de pregătirea
profesorului și de capacitatea acestuia de a găsi modalități optime de a aduce
un aport calitativ superior procesului educativ și pentru a asigura elevilor un
parcurs şcolar individualizat, în funcţie de condiţii şi cerinţe concrete.
Pentru aceasta cadrul didactic trebuie să își perfecționeze permanent
pregătirea profesională, să realizeze schimburi de bune practici cu alți
profesori și, nu în ultimul rând, să fie foarte creativi, această creativitate
putând fi dezvoltată în cadrul activităților realizate în echipele de lucru ale
fiecărui modul al programului de formare.
Ca
orice program de formare, programul de formare acreditat „EDUcațieNONFORMALĂ”
constituie un prilej de diseminare a experienţelor didactice pozitive și de
experimentare a unor noi practici profesionale în vederea identificării acelor
teme, metode și mijloace care pot fi aplicate în activitatea curentă de la
clasă.
prof. Elena-Egreta MARC,
responsabil de program
profesor metodist CCD Bistriţa-Năsăud
Ultima zi de școală la Şcoala Gimnazială Dumitriţa
Ultimul
sunet de clopoțel a sunat, astăzi și pentru elevii de la Școala Gimnazială
Dumitrița. Curtea școlii din Dumitrița a fost astăzi în sărbătoare. Vădit
emoționați, elevii, și-au luat rămas bun de la școală și cadrele didactice,
îmbrățișând cu entuziasm vacanța mare. La Dumitrița, încheierea anului școlar
înseamnă sărbătoare, răsplata efortului îndelungat, sentimentul comun al
bucuriei.
Festivitatea
de încheiere a anului școlar a fost una cu totul specială, marcată de noutate.
Elevii din ciclul primar împreună cu cadrele didactice, au pregătit serbări
pentru cei prezenți în sala Căminului Cultural din Dumitriţa care a fost
neîncăpătoare astăzi în zi de sărbătoare! Absolvenţii clasei a VIII-a și-au
luat rămas bun printr-un moment emoționant: înmânarea cheii succesului de către
șeful de promoție Cîrcu Sergiu, intonarea imnului „Gaudeamus Igitur”.
Şi
elevii claselor gimnaziale nu s-au lăsat mai prejos şi au prezentat dansuri
moderne şi cel al majoretelor şcolii fiind îndrumați de doamna profesoară
Sălăgean Diana.
Cu
brațele pline de flori, profesorii și-au premiat astăzi elevii merituoși. Anul
școlar 2014-2015 a fost un an rodnic pentru școala noastră, cu rezultate foarte
bune la învățătură. Doamna Director Prof. Popovici Lucica Mariana a înmânat
diplome și cadouri/ rechizite școlare pentru „cei mai buni dintre cei buni”,
pentru elevii cu rezultate foarte bune obținute la olimpiadele şi concursurile
școlare.
Acest
lucru nu era posibil fără sprijinul Sponsorului nostru principal, Asociaţia
Urmaşilor Grănicerilor Budac-Ragla, căruia îi mulțumim pentru sprijinul
financiar de 2500 lei acordat pentru achiziţionarea premiilor. Mulțumirile
noastre se îndreaptă și către Primăria Comunei Dumitrița reprezentată de
Primarul Moga Vasile Ioan în dubla sa calitate şi de preşedinte al Asociaţiei
Urmaşilor Grănicerilor.
Le
urăm tuturor elevilor vacanță plăcută și absolvenților clasei a VIII-a mult
succes la examenul de evaluare naţională care îi așteaptă.
Director, prof. Lucica Mariana
POPOVICI
Școala Gimnazială Dumitrița
Excursii de documentare în ariile protejate din judeţul Bistriţa-Năsăud
Împreună
cu elevii am realizat mai multe excursii tematice în zone protejate ale
judeţului Bistriţa-Năsăud: în poiana cu narcise de pe masivul Saca din Parcul
Naţional Munţii Rodnei, la Rezervaţia botanică „Pădurea Şes” de la Orheiu
Bistriţei şi în situl Natura 2000 Cuşma în zona Colibiţa, realizate cu elevi
voluntari ai Liceului cu Program Sportiv Bistriţa. Excursiile didactice au avut
atât rol introductiv, fiind organizate atât înaintea studiului pentru
cunoaşterea ecosistemelor din zonele protejate, a florei şi faunei specifice,
cât şi în lecţiile finale/recapitulative în vederea consolidării şi evaluării
cunoştinţelor elevilor şi a realizării unor aplicaţii practice direct în
natură, fiind folosite în special metode activ participative ca: observaţia,
problematizarea, conversaţia euristică, studiul de caz etc. Pentru studierea
impactului antropic asupra florei şi faunei din arealele protejate, împreună cu
elevii clasei a X-a, am efectuat o excursie tematică în zona Colibiţa, ce este
inclusă în situl Natura 2000 Cuşma. S-au efectuat acţiuni de asistenţă
ecologică pentru diferite zone afectate de degradare, sau datorate unor
dezechilibre şi dezastre naturale.
Drumeţie în Situl Natura 2000 Cuşma
Elevii
au sesizat şi diverse efecte produse asupra vegetaţiei ce s-au datorat unor
tăieri necontrolate de arbori. De asemenea s-au efectuat şi acţiuni de
înlăturare a deşeurilor provenite din activităţile de recreere a unor persoane,
zona fiind recunoscută în special ca zonă de turism.
Am
realizat împreună cu elevii o fişă de observaţie a zonei din punct de vedere
floristic şi faunistic cu o prognozare a impactului antropic, având imaginea
biodiversităţii şi habitatelor din prezent.
FIŞĂ DE OBSERVAŢIE
Data:
17. 06. 2013
Perimetrul
studiat: Situl Natura 2000 Cuşma – zona Colibiţa
Tipul
de ecosistem: păduri carpatice de molid (Picea abies)
Altitudine:
(600) 900-1300 (1400) m
Relief:
versanţi cu pante medii-mici, depresiuni, terase
Soluri:
foarte acide, umede
Structura:
–
Stratul arborilor compus din molid (Picea abies) şi uneori din pin silvestru
(Pinus sylvestris) şi rare exemplare de anin alb (Alnus incana), mesteacăn (Betula
pendula, B. pubescens)
–
Stratul arbuştilor: lipseşte
–
Stratul ierburilor şi subarbuştilor: relativ dezvoltat, de tip Vaccinium
–
Stratul muşchilor este gros, acoperă aproape complet solul, cu specii de
Sphagnum,
Polytrichum
Valoare
conservativă: foarte mare
Forme
de impact prognozate: în cazul unor tăieri necontrolate se poate ajunge la un
impact major în zonă, cum ar fi:
-
alunecări de teren
-
pierderi şi modificări de habitate
-
distrugeri asupra populaţiilor de plante
- modificări
ale resurselor de specii de plante cu importanţă economică
-
modificarea resurselor de ciuperci
-
modificări/distrugerea habitatelor speciilor de animale protejate
-
alterarea speciilor şi populaţiilor de nevertebrate, reptile, amfibieni,
păsări, mamifere
-
modificarea rutelor de migrare
-
distrugerea adăposturilor de animale pentru creştere, hrană, odihnă şi iernat
Se
va înregistra un impact important prin deranjarea covorului vegetal (a
speciilor de fungi şi plante ierboase). De asemenea o serie întreagă de
nevertebrate (ortoptere, himenoptere) cu mobilitate scăzută vor fi afectate. Se
ştie că mobilitatea speciilor este un factor important în stabilitatea unor
populaţii. Speciile mai puţin afectate de lucrările de tăiere a arborilor sunt
cele care au o mobilitate mai mare. Dintre acestea amintim speciile de păsări
şi mamifere. Deosebit de importantă este şi perioada în care se desfăşoară
astfel de tăieri. Speciile de nevertebrate sunt foarte sensibile la impact în
primele stadii de dezvoltare, respectiv stadiul de ou, stadiul larvar şi
stadiul de pupă. În ceea ce priveşte vertebratele, impactul este maxim în
perioada de reproducere şi în primele stadii de dezvoltare. Reptilele sunt
legate de habitatele de pădure, pajişte şi stâncării. În zona studiată,
reptilele au fost slab reprezentate, dar totuşi prezente: 1 exemplar de şarpe
de alun (Coronella austriaca) şi Lacerta viridis.
Păsările
fiind specii cu o mobilitate ridicată, vor avea mai puţin de suferit de pe urma
tăierilor. Perioada critică este perioada de reproducere şi creştere a puilor,
în care sunt strâns legate de locurile de cuibărit. Cunoscându-se faptul că
circa 77% din speciile de păsări cuibăresc în pădure (ex. şoimul – Falco sp.,
ciocănitoarea – Picus sp.), în fazele de tăiere a pădurilor impactul va fi
major. Se va înregistra o deranjare a ornitofaunei datorată utilajelor de lucru
şi a utilajelor de transport, dar păsările pot fi afectate şi de zgomot,
trafic, noxe din aer.
Noxele
din aer precum şi zgomotul pot reprezenta factori de stres şi pentru mamiferele
din zonă. Impactul negativ se manifestă şi prin creşterea traficului, al
vibraţiilor şi zgomotului. Speciile de vânat ce vor fi afectate sunt: Sus
scrofa, Cervus elaphus, Capriolus europaeus etc.
Mamiferele
mari, vor părăsi temporar această zonă retrăgându-se în zonele din jurul
amplasamentului (ex. micromamifere ca veveriţa – Sciurus vulgaris, şoarecele de
pădure – Apodemus sylvaticus). Liliecii pot fi şi ei afectaţi în special de
distrugerea habitatelor de hrănire dar şi a locurilor în care aceştia formează
colonii estivale sau hibernale (trunchiuri scorburoase).
Numărul
relativ mare de specii de plante şi animale face practic imposibilă evaluarea
exactă a impactului pe care îl pot avea tăierile arborilor asupra fiecărei
specii în parte. Fiecare specie este un „individ” ecologic aparte, care ocupă o
nişă ecologică bine definită. În perimetrele de exploatare în urma tăierii
arborilor, speciile xilofage vor avea o creştere numerică în faza de tăiere,
când volumul de lemn mort (resturi de exploatare) va fi mai mare, după care vor
fi reduse numeric semnificativ, odată cu descompunerea cioatelor sau a
înlăturării resturilor.
În
mare parte, în zonele de exploatare necontrolată a arborilor, se va observa şi
o modificare a resurselor de plante cu importanţă economică şi cu statut de
protecţie. Beneficiind de faptul că rezervaţia botanică „Pădurea Şes” de la
Orheiul Bistriţei este aproape de oraş, am efectuat împreună cu grupuri de
elevi voluntari ai Liceului cu Program Sportiv Bistriţa o serie de activităţi
menite să contribuie la dragostea elevilor faţă de natură şi creşterea
responsabilităţii civice.
Astfel,
cu ocazia festivalului „Laleaua pestriţă” sărbătorită în a treia duminică a
lunii mai a fiecărei primăveri cu scopul de a atrage atenţia asupra florii al
cărei nume îl poartă, am realizat o acţiune de monitorizare a arealului
protejat şi observarea impactului antropic din zonă. Dacă acesta ar fi scopul
principal al festivalului nu aş avea nimic de obiectat, doar că lista a
continuat cu o înşiruire de artişti şi ansambluri de dansuri populare care au
prestat pe scena amenajată chiar în interiorul rezervaţiei botanice. Am făcut
şi sesizări în presa locală, iar reprezentanţii ANPM Bistriţa-Năsăud au evaluat
şi ei zona, hotărând în cazul în care specia de lalea pestriţă îşi va reduce
efectivul numeric în anii următori, să interzică acest festival, finanţat de
către Primăria locală Cetate şi Consiliul judeţean Bistriţa-Năsăud. Cu toate că
această sărbătoare are loc după perioada de înflorire propriu-zisă a lalelei
pestriţe, consider că impactul asupra bulbilor este resimţită deoarece se poate
observa o diminuare a efectivului numeric de la un an la altul.
În
locul lalelelor pestriţe, poate anul viitor vom surprinde doar gunoaiele rămase
după festival şi crengile rupte folosite să ţină de umbră
În
excursia realizată la Poiana cu narcise de pe masivul Saca din Parcul Naţional
M-ţii Rodnei realizată cu elevi voluntari ai clasei a X-a, profilul Resurse
naturale şi Protecţia mediului, în primăvara acestui an, am observat o
îmbunătăţire şi anume, prezenţa Jandarmeriei montane care păzea locul,
comparativ cu alţi ani când comercianţii de narcise erau la tot pasul cu
braţele încărcate de flori.
Pe
tot parcursul traseului, elevilor li s-a explicat că zona este caracterizată
prin soluri brune acide pe alocuri brune acide litice şi soluri negre acide.
Această poiană se găseşte pe versantul estic al muntelui Saca, la o altitudine
de 1600 m, fiind declarată rezervaţie pe o suprafaţă de 5 ha. În perioada de
înflorire (1-15 mai), poiana oferă o imagine inedită. Experienţa turistică a
demonstrat, de-a lungul timpului, că indiferent de forma de turism practicată,
în general rezultă o serie de impacturi resimţite atât de societate, cât şi la
nivelul mediului natural. Dezvoltarea turismului într-o anumită zonă nu trebuie
însă să afecteze interesele socio-economice ale populaţiei rezidente, nici ale
mediului şi, mai cu seamă, a resurselor naturale care constituie atracţia
principală, alături de sit-urile istorice şi culturale.
Prin
urmare, dezvoltarea turismului trebuie să fie durabilă sub aspect ecologic,
viabilă şi rentabilă sub aspect economic şi echitabilă din punct de vedere etic
şi social pentru comunitatea locală. Pentru aceasta este nevoie ca turismul să
integreze mediul natural, cultural şi uman şi să respecte echilibrul fragil,
caracteristic multor destinaţii turistice
Prof. Călin GALBEN
Liceul cu Program Sportiv Bistriţa
Evaluarea elevilor cuprinși în activități educative de sprijin (AES)
Acceptăm schimbarea?
Necesitatea
abordării temei. Întrebare de referință: De ce integrăm? Deoarece căutăm
normalizare, asigurarea condițiilor unei vieți normale pentru persoanele cu
cerințe speciale, condiții care trebuie să fie cât mai apropiate acelora în
care trăiesc majoritatea membrilor comunității. Astfel, reformând prin
dezinstituționalizare, oferind drepturi egale din toate punctele de vedere
inclusiv educațional, permitem accesul efectiv la dinamica activităților
socio-culturale și profesionale a comunității, educând copiii valizi alături de
cei care solicită o atenție mai deosebită, adică nevoi personalizate,
individualizate, încurajând totodată schimbări și schimburi sociale și de
mediu, schimbări care nu de puține ori implică mentalul colectiv. Educând vom
înțelege că relațiile de prietenie încep cu acceptarea deosebirilor, atât în
ceea pe privesc modurile de relaționare cât mai ales cel de gândire și
acceptare ca individ și microgrup. Astfel educația personalizată, asistarea
socio-profesională, serviciile medicale interdisciplinare, comunicarea,
acceptarea, asigurarea serviciilor de consiliere, orientare școlară și
profesională, sunt conținuturi ce țin de creșterea calității vieții persoanelor
cu nevoi speciale. Unele necesități speciale s-au axat inclusiv pe o pedagogie centrată
pe copil pentru a preîntâmpina solicitările acestuia. În acest demers global,
perspectiva educațională devine una dintre cele mai dificile probleme prin
implicarea inter-operațională a solicitărilor interdisciplinare.
Particularitatea programei școlare, caracteristicile unităților de învățare,
tipul de lecție, timpul alocat transmiterii de conținut, evaluare sau alte
activități mixte, mijloacele de învățământ, ancorarea semnificativă în procesul
didactic a materialelor didactice concrete, sunt dovezi clare ce evidențiază
procesul complex al educației adresat persoanelor cu cerințe educative
speciale.
(va urma)
Referințe bibliografice:
Gherguț,
Alois. Psihopedagogia persoanelor cu
cerințe speciale. Strategii de educație integrată, Editura Polirom, Iași,
2001.
Ordinul
5574/ 07.10.2011.
Psih. Gabriel MUREȘAN-CHIRA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu