A fi ignorant nu este la fel de
ruşinos precum a fi lipsit de dorinţa de a învăţa. (Benjamin Franklin)
ACCENTE
Învățământul își face radiografiile vara
Vara profesorii intră de obicei
şi ei în vacanţă. Mai târziu decât elevii, dar totuşi, cu excepţia şefilor, îşi
iau concediul binemeritat. Profesorii, chiar şi aceia care fac parte din tot
felul de comisii de evaluare, când prind câteva săptămâni de libertate, merg la
mare sau la munte, dar îşi mai văd şi de sănătate. Consultă medicii, fac
radiografii, urmează diferite tratamente de însănătoşire. E un obicei. Aşa cum
tot un fel de obicei a devenit ca în fiecare vară învăţământului nostru să i se
facă tot felul de radiografii. Prin examene, mai ales. Evaluarea naţională,
Bacalaureatul, Definitivatul, Titularizarea ş.a. se constituie, prin
rezultatele lor, în adevărate radiografii, care devoalează starea educaţiei. O
stare ce nu arată prea bine. Dar cine mai ia în seama radiografiile
învăţământului, când elevii sunt la mare, profesorii, la munte sau la medic,
iar decidenţii... prinşi cu tot felul de probleme ale funcţiilor pe care le
deţin!... Aşa că învăţământul, supracomentat în spaţiul public, continuă să bolească.
Şi va continua, se pare, cam tot așa. Pentru că ţine de domeniul fantasticului
să mai crezi că poţi face – în situația de azi – o prioritate naţională din
însănătoşirea învăţământului naţiei!...
Măsuri fără impact serios asupra calităţii învăţământului
Examenul de titularizare este,
cred, cel mai important din viaţa unui dascăl. Prin acest examen, omul de la
catedră îşi face intrarea în sistem, cu toate drepturi şi, desigur, cu toate
datoriile. Acest examen validează pregătirea „candidatului” pentru complexa
activitate de la catedră. Contează pregătirea de specialitate, cea pedagogică –
evaluate de-a lungul anilor de studiu, iar acum reevaluate –, dar şi o minimă
experienţă didactică. Cei care decid să se dedice cu trup şi suflet muncii în
şcoală privesc cu mare seriozitate un asemenea moment. Se pregătesc pentru el
ca atare, după puterea de... muncă a fiecăruia. Însă, în ultimii ani,
motivaţiile alegerii unei cariere didactice s-au diversificat. Nu toată lumea
alege activitatea în şcoală de dragul apostolatului. Mai sunt şi oameni
„disponibilizaţi”, şomeri, pentru care, deodată, şcoala poate fi o soluţie,
chiar o salvare de la disperare. Sunt lucruri ce ţin de viaţa socială, de care
educaţia nu poate, nu ştie cum să se ferească.
De-o vreme, se vorbeşte tot mai
deschis despre scăderea calităţii prestaţiei didactice în şcoala noastră.
Lucrurile se amestecă foarte subtil cu subfinanţarea învăţământului, bâlba, dar
şi redundanţa politicilor educaţionale, scăderea interesului părinţilor şi
elevilor faţă de şcoală, manifestarea unor modele antişcoală etc. Pe măsură ce
din învăţământ ies, prin pensionare, oameni formaţi de sistemul de învăţământ
organizat de vechiul regim, oameni cărora li se reproşau/reproşează de multe
ori mentalităţi învechite, constatăm că noile valuri de dascăli nu se ridică,
decât prin succesiunea generaţiilor, deasupra celor precedente. Statisticile,
presa, anumite discuţii sau dezbateri aduc noi şi noi dovezi. Nu pledăm pentru
o epocă sau alta, decât pentru... nou, la o adică. Facem doar o simplă
constatare referitoare la o realitate care are foarte multe ascunzişuri.
Necesare de dezvăluit şi de luat în seamă. Luările în seamă se fac pe
fragmente, pe jumătăţi sau sferturi de lucruri, amatoristic, sub presiunea a
tot felul de motivaţii subiective.
Ca să dreagă busuiocul, cum se
zice, „decidenţii” au... decis (!...), în ciuda unor proteste venite din partea
corpului didactic, să mărească media de promovare de la 7 la 8. Cu ce scop?
Să-i oblige pe candidaţi să înveţe mai mult, să ştie mai multe atunci când
intră la catedră, să fie mai competitivi! Sau să se arate, aşa, dintr-un
condei, că sunt mai puţin buni decât cred ei?... Manifestarea exigenţei este
oricând binevenită, în orice domeniu de activitate, cu atât mai mult în şcoală,
dar măsura măririi mediei la definitivat nu are nici un impact serios asupra
calităţii învăţământului. Putem considera că această măsură blochează accesul
spre sălile de predare al unor nechemaţi şi astfel îi ferim pe elevi să devină
victimele unui proces de predare-învăţare defectuos. Numai că, într-un domeniu
unde nu ai suficient personal calificat, eşti obligat să apelezi în cele din
urmă tot la ajutorul celor pe care i-ai refuzat prin examen. Şi asta printr-un
examen care are o grilă de evaluare forţată, artificială. Abordând aspectele în
mod teoretic, dar analizându-le şi impactul practic, putem observa cu uşurinţă
că o exigenţă „gratuită”, realizată mai mult cu condeiul, nu ajută cu nimic
sistemul. Lucrurile însă prezintă şi alte aspecte.
Pe lângă mărirea notei de
promovare, o altă noutate adoptată de MEN a fost acordarea dreptului de a
participa la acest examen şi debutanţilor cu un an vechime la catedră. Este o
măsură doar în aparenţă bună. Aceasta poate da impresia că sporeşti şansele
debutanţilor de a dobândi dreptul de practică în învăţământul preuniversitar.
În realitate, preconizându-se că, prin ridicarea mediei de promovare, va scădea
numărul celor reuşiţi – într-un domeniu în care foamea de oameni bine pregătiţi
este încă mare –, s-a convenit probabil că lărgirea facilităţilor pentru
debutanţi va spori baza de selecţie. Pe moment, aşa ar părea să stea lucrurile.
Însă creezi o facilitate pentru un segment de profesori care intră în sistem cu
o practică pedagogică pusă de o vreme şi ea sub semnul întrebării. Şi apoi ce
se mai aude de tutorate, mentorate şi alte „ate”, de care într-o vreme se făcea
mare caz?
Nu poţi transforma un examen într-o sperietoare
Mărirea mediei de promovare ar
putea avea o bătaie mai lungă: obligarea anumitor facultăţi, a tuturor facultăţilor
de a realiza o pregătire mai serioasă a tinerilor, a studenţilor care le
asaltează amfiteatrele, a nu-i trimite pe aceştia spre carieră slab pregătiţi.
Numai că îndreptarea unei situaţii nu poate fi făcută cu măsuri coercitive, nu
poţi transforma un examen într-o sperietoare... Sistemul a avut în mână, de la
bun început, toate instrumentele cu care să acţioneze întru apărarea sa. Nu
le-a folosit. „Sistemul” a aprobat funcţionarea unor facultăţi improvizate,
fără un colectiv universitar serios, fără laboratoare, cabinete, biblioteci sau
chiar amfiteatre... „Sistemul” – cu toţi care fac parte din creierul lui – a
lăsat să intre în formarea tinerilor capitalismul sălbatic şi cotropitor,
transformând formarea acestora pentru viaţă şi carieră în simplă sursă de bani
folosită cu foarte mare îndrăzneală de unele pretinse facultăţi.
Sistemul, dacă doreşte să se
autoregleze, nu o poate face mizând (doar) pe componenta evaluare, care
acţionează pe final de cicluri de învăţământ, pe etape didactice, dacă nu este
ameliorată acţiunea de fiecare zi, miza pe seriozitate şi adevăr. Dacă a fost –
şi mai este – atât de mult incriminată mentalitatea revolută a dascălilor de
„modă veche” – şi aici nu intră doar cei formaţi în perioada postbelică –
antedecembristă –, trebuie bine identificată (şi sancţionată prin formele
existente) mentalitatea unor decidenţi interesaţi mereu de afirmarea unei
reforme de faţadă, iubitori ai rezolvărilor de moment, oportuniste.
Faptul că doar jumătate sau mai
puţin de jumătate dintre candidaţi au promovat definitivatul este îngrijorător.
Îngrijorarea nu este dată de sporirea exigenţei – ca şi la alte examene – ci de
perioada formării. La orice examen important este ce „bagaj de cunoştinţe”
evaluezi, iar aceste cunoştinţe se acumulează în perioada de formare. Cum se
derulează aceasta? Ce formezi şi cum formezi? Care este politica educaţională
care animă asemenea întrebări? Mediile, mai mici sau mai mari, pot ascunde cu
uşurinţă, oricând, o situaţie dezastruoasă. Acestea se reglează prin subiecte,
prin soluţii de moment, câtă vreme realitatea rămâne în continuare dureroasă.
Realitatea din învăţământ este mereu imprevizibilă
Realitatea din învăţământ este
mereu imprevizibilă şi nevindecată. S-a făcut caz de momentul oferit de Liceul
Bolintineanu pentru a discuta, încă o dată, fără mari rezultate, fenomenul
fraudelor de la examene, de fapt al unei anumite corupţii (spun „anumite”
pentru a nu generaliza, deşi lucruri sunt, prin ani, cam departe ajunse).
Ancheta este în curs şi cu toţii sperăm că se va finaliza spre sănătatea
învăţământului românesc. După încheierea anchetei şi probabila ajungere în sala
de judecată, se vor lua şi nişte măsuri punctuale, pe de o parte ale justiţiei,
pe de alta ale educaţiei, dar nu se vor lua şi măsuri care să vizeze adâncul
sistemului. Arestarea şi chiar pedepsirea cu temniţă a unor persoane nu vor
îmbunătăţi prea mult situaţia, nu vor elimina înclinaţiile – „unora” – spre
fraudă, bălăcirea în corupţie. Iată, recent, presa ne aduce cazul unei practici
din învăţământul sanitar, prin care se adunau bani de la candidaţi/absolvenţi
pentru ca aceştia să beneficieze de o evaluare care să le faciliteze accederea
la nişte posturi/locuri de muncă cât de cât convenabile. Întâmplarea de la
liceul atât de pomenit în această vară n-a pus pe nimeni în gardă, nu i-a
îndemnat la prudenţă pe cei care înţeleg în felul lor să „netezească” drumul în
viaţă al unor tineri la care instruirea nu se ridică la nivelul dorinţelor, dar
pentru care această realitate nu constituie o piedică în atingerea...
succesului. Este stupefiant să vezi cum părinţii iau apărarea pretinşilor
dascăli sau a elevilor, minimalizând sumele adunate, considerând fireşti gestul
unei „atenţii” destinate examinatorului. Din păcate, cazurile de fraudă sau
corupţie din învăţământ rămân subiecte fierbinţi de presă, izbucnesc cu flăcări
de paie şi se transformă într-un scrum inconsistent, în care nimeni nu mai
caută adevărul, adevărul care să inspire ameliorări majore ale formării
tinerilor în şcoală. În învăţământ, ca şi în alte domenii de activitate, nu
poţi smulge răul din rădăcină doar cu poliţia.
Hăţişuri şi hărţuiri
Nu e uşor pentru dascăli să iasă
din tot felul de hăţişuri, să facă faţă tentaţiilor, provocărilor sau simplelor
şi banalelor situaţii neplăcute în care aproape sunt împinşi de practici şi
realităţi. Dacă lucrezi într-o şcoală care adună mai mult elevi slabi – din
diverse pricini, câtă vreme şi elevii... slabi la învăţătură sunt tot... elevi
(!...) – îţi vei pune întrebarea ce faci ca să-i aduci la şcoală, să-i menţii
în şcoală sau să-i scoţi din aceasta la încheierea studiilor. Privind în
ansamblu situaţia elevilor, va trebui să consimţim că în masa acestora întră,
evident, şi mulţi elevi care iubesc mai puţin învăţătura. Aceştia frecventează
şcoala, au totuşi nevoie de şcoli şi de profesori. Punctual, se află – şi se
vor afla întotdeauna - în tot felul de situaţii. Trebuie luaţi ca atare.
Realitatea lor se reflectă foarte puţin în politicile educaţionale, în
curriculum, în programe, manuale şi multe altele... Este o realitate care îi
ţine pe profesori mereu în încurcătură, mereu vulnerabili, mereu hărţuiţi.
Nemulţumiri gratuite
Surprinzător – şi neelucidat –
în ceea ce priveşte activitatea educaţională, este să observi existenţa unui
„grund” al nemulţumirilor gratuite, al unor „răutăţi”, manifestarea chiar a
calomniei. Există tot felul de motivaţii, unele venite pe căi „oculte”, care
generează luarea unor atitudini nu foarte fericite faţă de dascăli. Societatea
gestionează deja cu dezinvoltură cultul reuşitei în viaţă fără să ai multă
şcoală. E vorba de şcoala instituţionalizată, nu de şcoala... vieţii. Oficiali
de rang înalt recunosc că nu sala de clasă le-a adus succesul în viaţă şi în
carieră. E un cult greu de învins. Unde mai pui că dascălii sunt prezenţi „la
servici” mai puţin ore, au ocazia să dea meditaţii... pe bani, au vacanţe etc.
Uneori te întrebi dacă asemenea atitudini nu sunt stârnite şi menţinute „cu
bună ştiinţă”. Grădina şcolii e mare!...
O simplă împroşcare cu noroi
Mi-a fost dat, în aceste zile,
să-mi reţină atenţia... un fapt divers, un articol de ziar în care era
calomniat, de către un „anonim”, preşedintele unei comisii de titularizare, un
inspector şcolar general adjunct... Zic calomniat deoarece se vorbea foarte rău
de el, fără să se aducă dovezi concrete. Nu discut deontologia precară, de care
dădea dovadă publicaţia în cauză, publicând un articol nesemnat, sau, mai clar,
neasumat. Nu intenţionez să apăr pe „şeful” în cauză. Dar, în „dezvăluirea
respectivă”, se vorbea cam aşa: „Inspectorul şcolar general adjunct (...) ar fi
primit (s.n.) sume de bani pentru aranjarea mai multor posturi în vederea
ocupării lor la concursul de titularizare iulie 2013. (...) Din timp a fost
contactat de nişte colegi de partid ca urmare a apariţiei unor posturi de
profesor de sport, geografie, limbi străine, biologie şi alte discipline care
după data de 1 septembrie vor fi titularizabile în baza art. 253 din Legea
Educaţiei. (...) S-a luat legătura telefonic pentru o întâlnire, apoi s-au
stabilit procedurile (...) ce sumă, ce posturi, ce oameni le vor ocupa. (...)
Inspectorul (...) s-a întâlnit cu membrii comisiilor de evaluare şi a stabilit
note intangibile pentru anumiţi concurenţi care după cum s-a văzut au luat note
foarte mari în comparaţie cu ultimele examene. Deci s-a lucrat pe lucrare, pe
nume, ba chiar pe foile de concurs se putea foarte bine citi numele deoarece se
imprimă perfect o umbră pe partea din spate a indigoului de pe pagina de
examen! Inspectorul ştie că probele în scurt timp vor fi distruse şi de ani
buni de zile face avere pe repartizări (...) când a primit borderoul cu notele
i-a dictat informaticianului pe cele care i-au convenit, putând da vina astfel
pe o neglijenţă. (...) De aceea vă rog cât mai urgent aplicaţi o procedură de
verificare a unor lucrări, telefoane, conturi bancare, avere, fiindcă probele
se vor distruge sau vor dispărea după data de 8 august, ori vor fi schimbate
foile.” Redacţia cere organelor competente să cerceteze această sesizare şi
aspectele cuprinse în ea şi să îi fie comunicate rezultatele pentru o corectă
informare a opiniei publice!...
Frauda este sau poate să fie
enormă. Dar e atât de generală!... Sau generalizată?!..., întreb eu mai în
glumă, mai în serios. Incriminarea este... masivă, dar nu e bazată pe nimic
concret. Este, în ceea ce se vede scris, o simplă împroşcare cu noroi. O
calomnie. Aruncată cu dezinvoltură în spaţiul public. Din ce motive? E greu de
dibuit. Nu exclud faptul că justiţia ar putea să se... sesizeze şi să găsească şi
dovezi... Cine ştie? Dar, aşa cum apare, această atitudine... publicistică nu
face decât să creeze confuzie în spaţiul public, să strice privirea îndreptată
spre învăţământ, să mai arunce o mână de noroi – printr-un gest gratuit – pe
obrazul şcolii.
Un oportunism de doi lei
Dar vara merge mai departe.
Învăţământul o duce greu, dar totuşi se descurcă. Nu putem spune că nu se face
nimic dacă ne gândim că, în acest timp când nu se găsesc bani pentru
igienizarea sălilor de clasă, înfiinţarea de cabinete şi laboratoare,
terminarea unor clădiri destinate spaţiilor şcolare, în chiar acest timp
„constructorii” – zidari, primari sau parlamentari legaţi de locurile unde au
fost aleşi – construiesc pe lângă şcoli toalete de lux. Mii şi milioane de euro
sau de lei se duc pe faianţele unor veceuri ridicate lângă clădiri şcolare care
se dărâmă, după cum ne mai spune... presa. Şi aici vorbeşte tot banul. Deşi, în
fapt, e vorba de felul cum se stabilesc priorităţile în învăţământ. Un
oportunism de doi lei ţinut în viaţă pe bani mulţi. Dar, în vara fierbinte,
învăţământul nostru rămâne la toate rece.
Olimpiu NUȘFELEAN
FOTOEVENIMENT
 |
O frumoasă prietenie în vacanța de vară!
10-20 august 2013 - schimb de experiență româno-german, coordonatori Matthias Kopka, Turingia, Germania și prof. Sever Șuteu, Palatul Copiilor Bistrița.
Proiect susținut de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud și Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-Năsăud
|
Studiul – supliciu sau plăcere?
Probabil că nu mulţi dintre
adulţii de astăzi au avut privilegiul de a fi îndrumaţi de mici de către părinţi
spre studiu. Dacă ar fi fost aşa, cu siguranţă mai mulţi oameni ar fi avut un
viitor mai bun. Astăzi, părinţii de a-şi ajuta copii să înţeleagă cât de
important este studiul, învăţătura, lectura. Şi cum studiul se face în mare
măsură în şcoală, cred că sunt trei mari categorii de probleme legate de
şcoală:
- Probleme care ţin de şcoală ca
instituţie;
- Probleme care ţin de familie:
- Probleme care ţin de elevul
însuşi.
În acest articol aş vrea să
supun atenţiei câteva probleme care ţin de familie pentru a asigura o mai bună
colaborare a acesteia cu şcoala în vederea educării elevilor, a pregătirii
viitorului nostru. Pe baza experienţei adunate în 29 de ani de muncă cu elevii,
propun părinţilor câteva modalităţi eficiente pentru a-şi ajuta copii să
înţeleagă cât de important este să studiezi:
Faceţi din studiu o plăcere pentru întreaga familie
Copii au nevoie de modele, de
aceea, de preferat ar fi să găsească aceste modele acasă. ACASĂ! Dar mai există
„acasă”? adică acel loc cald, bine definit cu funcţii şi roluri, adică tot ce
înseamnă ordine, lege, siguranţă, stabilitate, conştiinţa valorilor, puterea,
acţiunea, căldură, gingăşie, generozitate, iertare, amabilitate? Din păcate în
multe familii „acasă” este o confuzie de roluri, taţi care încearcă să fie mame
şi nu reuşesc, mame care sunt tată-mamă, distribuiţi între muncă, menaj,
datorii, lipsuri şi nu mai este timp de educaţie. Cum în multe familii nu este
timp, nu sunt nici valori transmise clar şi de aici confuzia. Dacă copii văd pe
membrii familiei făcând ceva cu plăcere, vor fi tentaţi să-i copieze – şi ar fi
ideal să poată copia lucruri bune! Ar fi foarte bine dacă, din când în când,
copilul i-ar surprinde pe părinţi citind sau studiind. Faceţi în aşa fel încât
să iubească studiul, să nu vadă in el o povară!
Motivaţi-l!
Fiecare familie îşi poate
propune să satisfacă un minim de nevoi pe care le are un elev. Mai întâi să-l
motiveze. Apoi să-i creeze un cadru propice învăţării, un loc unde să înveţe,
luminos şi aerisit, plăcut, având ustensilele necesare. Să rupă o parte din
obiceiurile mai mult sau mai puţin sănătoase şi să cumpere rechizite de
calitate. Ele vor influenţa calitatea învăţării dar să fie învăţaţi şi să le
păstreze. Controlaţi-vă sistematic copilul, sprijiniţi-i activităţile
extraşcolare, păstraţi tot timpul o bună legătură cu şcoala. Creaţi copilului o
motivaţie pentru a învăţa!
Ce se întâmplă dacă nu studiezi?
Abandonul şcolar este
incredibil. În era computerelor mai există analfabeţi. Vorbiţi-le deci copiilor
despre oameni care nu au avut în viaţă acelaşi succes ca cei care au învăţat
carte. Mulţi dintre cei fără studii ajung să fie batjocoriţi, trataţi cu
indiferenţă, lucrând pe salarii mizere şi riscând să rămână oricând fără loc de
muncă. Spuneţi-le copiilor că aceasta se întâmplă dacă nu studiezi la timp!
Provocaţi-i să-şi demonstreze capacităţile
Sprijiniţi copii acolo unde au
dificultăţi fără să le fiţi cârje! Nu trebuie să-i obligaţi să citească şi să
înveţe. Fiţi diplomaţi! Dacă vedeţi că au preocupări inutile amintiţi-le că
acestea nu-i vor ajuta în viitor. Este important să nu le-o spuneţi ca pe o
dojană. Folosiţi un ton calm, uşor ironic. Spuneţi-le că aveţi încredere în ei
dar nu sunteţi siguri că vor reuşi! Astfel îi veţi provoca şi vor încerca să vă
demonstreze că nu aveţi dreptate.
Hobby-urile sunt importante
Este foarte important să vă
ajutaţi copilul să-şi găsească un hobby, în funcţie de aptitudinile şi
preferinţele lui, dar nu încercaţi să-l forţaţi să facă ceva ce nu doreşte,
numai pentru faptul că dumneavoastră aţi fi vrut să faceţi acel lucru în
copilărie şi nu aţi reuşit. Copii au propria lor individualitate şi nu trebuie
să fie o copie fidelă a părinţilor. Lăsaţi-i să-şi aleagă singuri hobby-urile.
Important este să fie utile, să le dezvolte imaginaţia, creativitatea,
personalitatea. În plus, o să-i relaxeze după orele de studiu.
Şi distracţia trebuie să fie educativă
Organizaţi excursii sau mici
drumeţii în familie. Copiii au nevoie să cunoască locuri noi; toate locurile
frumoase şi interesante pe care le vor vedea le vor dezvolta gândirea,
imaginaţia şi vor avea un rol fundamental în formarea personalităţii. La aceasta
se adaugă avantajul comunicării cu familia, lucru care nu e posibil dacă nu
petreceţi timp împreună. Acest gen de distracţie este de preferat celui în care
copilul pleacă, chiar fără ştirea părinţilor, să se „distreze” cu prieteni pe
care nu-i cunoaşteţi, în locuri periculoase. Jocul în aer liber este o formă de
odihnă activă de care orice copil are nevoie. Jocul şi plimbările în aer liber
ca şi practicarea unui sport care nu implică un efort fizic prea mare, sunt în
măsură să grăbească procesul de refacere a organismului şi a capacităţii de
învăţare şi memorare. Se vor dezvolta armonios, vor învăţa să se poarte, îşi
vor dezvolta spiritul de grup, vor învăţa ce este prietenia şi vor fi mai
sănătoşi.
Atenţie la prietenii copilului dumneavoastră!
Încercaţi să vă introduceţi
copilul în mediul unor copii care învaţă şi care iubesc tot ceea ce ţine de
educaţie. Cu siguranţă îi vor influenţa pozitiv. Evitaţi să-i lăsaţi în
compania unor copii care îi pot influenţa negativ, va fi foarte greu să-i
dezobişnuiţi de obiceiurile proaste pe care le vor căpăta. Strada sau „gaşca”
le transmit doar o bătălie de orgolii, violenţă, delăsare.
Ca mame, sunteţi persoanele cele
mai potrivite să-i învăţaţi pe copii ce este prietenia. Puteţi fi cele mai bune
prietene ale copiilor dumneavoastră dacă respectaţi nişte reguli simple:
- nu-i trataţi ca pe un bun al
dumneavoastră;
- acordaţi importanţă problemelor
lor;
- ajutaţi-i să-şi învingă
timiditatea;
- prima lor iubire este un test
pentru dumneavoastră!
Lăsaţi-i să-şi exprime
personalitatea.
Cele mai bune dovezi de
prietenie din partea unei mame:
- Susţinerea morală în cazul unui
eşec;
- Timpul petrecut împreună;
- Dovezile zilnice de afecţiune;
- Încurajări necondiţionate;
- Respectarea drepturilor şi
independenţei sale;
- Răbdarea, chiar şi în zilele mai
proaste;
- Optimismul, mai ales în situaţii
critice;
- Cultivarea încrederii în forţele
proprii.
Prof. Maria POP,
Şcoala Gimnazială Nr. 1. Bistriţa
Portalul Şcoli Speciale – valenţe formative în sfera achiziţiilor lingvistice ale elevilor cu nevoi educative speciale
„Pentru majoritatea oamenilor,
tehnologia face lucrurile mai uşor. Pentru persoanele cu dizabilităţi,
tehnologia face lucrurile posibile.”
Mary Pat Radabaugh
Integrarea tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale în activităţile de terapia tulburărilor de limbaj, a devenit o necesitate, în condiţiile unei societăţi moderne, bazată pe utilizarea mijloacelor computerizate, prin oportunitatea de a utiliza un adevărat tezaur de imagini, prin intensitatea culorilor, prezenţa animaţiei, a sunetelor, ce transformă procesul de terapie într-o activitate extreme de atractivă, în timpul căreia elevul învaţă cu plăcere.
La logopedie, Portalul poate fi
folosit cu succes în activitățile terapeutice care își propun analiza şi
sinteza la nivel propoziţional, de cuvânt sau de silabă sau chiar de fonem.
Semnele de ortografie şi de punctuaţie, completarea propoziţiilor lacunare,
analiza de text, exerciţiile vizând vocabularul, tot ce presupune latura
comunicativă a limbii îşi găsesc, de asemenea aplicabilitatea (lecțiile
destinate Limbii române – 1, 2, 3)
Pentru consolidarea achiziţiilor
în plan lexico-grafic, se recomandă aplicaţiile tip asociere imagine – cuvânt;
completare de propoziţii/ text lacunar (prin selectarea variantei de răspuns);
completare rebus. Copilul beneficiază în exerciţiul său de indici pentru
identificarea greşelilor (feedback vizual şi sonor): literele sau cuvintele
greşite sunt înroşite şi copilul este avertizat sonor la scrierea incorectă a
acestora .
Exerciţiile tip puzzle, de
reconstituire a întregului din părţi stârnesc interesul copiilor în momentul în
care descoperă un suport imagistic cu care sunt familiarizaţi, dar care este
integrat într-un joc de sinteză perceptuală. Asemenea exerciţii au valenţe
formative multiple, permiţând atingerea unor obiective terapeutice de genul:
consolidarea sunetului vizat în poziţii diferite în cuvânt printr-un exerciţiu
de vorbire reflectată şi/sau independentă (denumire imagistică; integrare
propoziţională după suport imagistic); fixarea noţiunilor de schemă corporală
prin introducerea unor figurine reprezentând siluete umane şi/ sau animale;
exersare în planul orientării, organizării şi structurării spaţiale (prin
indicatori verbali: “Găseşte colţul drept de sus!” etc.); dezvoltarea capacităţii
de analiză şi sinteză perceptuală (prin reconstituirea imagistică);
activizarea/ dezvoltarea vocabularului, prin exersarea noţiunilor integratoare;
dezvoltarea capacităţii de integrare propoziţională (după suport imagistic şi
indicatori verbali) etc.
Pentru exersarea memoriei şi a
atenţiei vizuale, pot fi utilizate exerciţiile tip memo cu imagini cunoscute,
care reprezintă lucruri şi fiinţe familiare (obiecte, animale, persoane) de
care copilul este ataşat. Astfel, subiectul logopat este stimulat intrinsec să
le caute, formând perechi. Exercițiul respectiv poate fi introdus şi ca
exerciţiu de vorbire independentă (prin denumire imagistică şi identificarea
pluralului substantivelor) Geografie (lecţia1 – punctul 2), Chimie (lecţia3-
punctul 5).
Aplicaţiile de tip asociere
imagistică permit conceperea de exerciţii pentru formarea sau dezvoltarea
comportamentului verbal – cu accent pe emitere (prin denumire imagistică),
vocabular tematic (prin asocieri logice între imaginile obiectelor din aceeaşi categorie)
şi integrare propoziţională, exersarea structurilor perceptiv motrice de
culoare, formă, mărime - matematică (lecţiile 1, 2).
Pentru dezvoltarea auzului
fonematic în etapa de învăţare se pot utiliza cu succes lecţia 1de la fizică –
fenomene acustice, iar în etapa de evaluare: pentru percepţia auditivă, memoria
şi discriminarea auditivă se pot accesa spre exemplu lecţiile de fizică 1 –
punctul 6, şi 3 – punctul 5.
Prin asocierea secvenţelor
clasice de terapie cu cele de învăţare/ terapie asistată de computer, prin
utilizarea Portalului Școli Speciale sau a altor programe computerizate
(soft-uri educative, logopedice), orice logoped are posibilitatea de a-şi
eficientiza demersul terapeutic, oferind o alternativă la terapia logopedică
tradiţională.
Prof. logoped Georgeta Mariana
MOLDOVAN
Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă nr. 1 Bistrița
Bilanţ la Şcoala Gimnazială Dumitriţa
Ultimele două zile de şcoală
s-au încheiat, iar pentru elevii din Dumitriţa au fost cele mai frumoase din
două motive: primirea premiilor consistente sponsorizate de Asociaţia Urmaşilor
Grănicerilor Budac-Ragla, cu suma de 2500 lei, şi picnicul de la Cabana
Aluneasa, sponsorizat de Asociaţia Părinţilor de la Şcoala Gimnazială Dumitriţa
cu suma de 600 lei.
Dorim tuturor elevilor şi
cadrelor didactice VACANŢĂ PLĂCUTĂ!
Director Lucica Mariana POPOVICI
Şcoala Gimnazială Dumitriţa
Strategii didactice utilizate în lecțiile de fizică
Fizica este poate cea mai
importantă știință a naturii deoarece cu ajutorul ei pot fi explicate în
principiu orice alte fenomene întâlnite în alte științe ale naturii cum ar fi
de exemplu chimia sau biologia.
Didactica modernă este
preocupată să centreze în mod real activitatea de învățare pe activitatea
elevului, pe care să-l pună în situația de a participa activ și conștient la
construirea propriei cunoașteri. Construcția cunoașterii didactice trebuie să
reflecte construcția cunoașterii în știință și respectiv modul de gândire.
Strategia didactică este
modalitatea eficientă prin care profesorul îi ajută pe elevi să acceadă la
cunoaștere și să-și dezvolte capacitățile intelectuale, priceperile,
deprinderile, aptitudinile, sentimentele și emoțiile, constituindu-se dintr-un
ansamblu complex și circular de metode, tehnici, mijloace de învățământ și
forme de organizare a activității, complementare, pe baza cărora profesorul
elaborează un plan de lucru cu elevii, în vederea realizării cu eficiență a
învățării.
Observația sistematică este o
metodă utilizată pentru colectarea de date și constă în observarea atentă și
sistematică (în condiții controlate) a unor obiecte sau fapte în scopul de a
sesiza aspectele relevante (proprietăți, procese, relații cauzale) și a le surprinde
cât mai obiectiv.
În procesul didactic realizarea
unei observații este pregătită de profesor, care reactualizează sau furnizează
anumite informații care să ofere elevilor un punct de plecare (să-i ajute pe
elevi să formuleze, cât mai explicit, o întrebare sau problemă care să-i
orienteze în efectuarea observației).
Reușita unui experiment didactic
este condiționată de respectarea unor cerințe referitoare la pregătirea
experimentului de către profesor și elevi și, respectiv, la desfășurarea
experimentului. Alegerea experimentului care va fi propus elevilor, proiectarea
și desfășurarea acestuia, trebuie realizate ținând seama de necesitatea
familiarizării elevilor cu metodologia activității experimentale (în gimnaziu)
și, respectiv, stăpânirea metodologiei (în liceu), urmărindu-se dezvoltarea
capacității de investigație experimentală a elevilor.
Modelarea este metoda de a
cerceta (studia) obiecte și fenomene din natură și societate, proprietățile și
legile lor de funcționare, cu ajutorul modelelor.
Modelul este un sistem
obiectual, figurativ sau simbolic, elaborat cu scopul de a înlocui originalul
care de obicei este un sistem mai complex și care, pe baza analogiei lui cu
sistemul original, servește drept mijloc pentru a studia indirect proprietățile
și transformarea sistemului original.
Metoda exercițiului (lat.
„exercitium” din „exercere” = acțiune repetată în vederea dobândirii unei
îndemânării, efort, exercitarea funcțiilor) reprezintă o modalitate de efectuare
conștientă și repetată a unor operații și acțiuni mintale sau motrice în
vederea dobândirii și/sau consolidării unor cunoștințe și abilități,
deprinderi, priceperi.
Problematizarea este metoda care
prezintă valențe formative deosebite deoarece generează situații de învățare
complexe. Situațiile de învățare axate pe problematizare pun accent pe
implicarea activă a elevilor în căutarea unui răspuns situației-problemă,
căutare care constă mai degrabă în construirea unei soluții decât într-o
rezolvare de probleme.
Surse bibliografice:
1. Ciascai, Liliana, Strategii
euristice de instruire la fizică. Cluj-Napoca, Presa universitară Clujeană,
1999;
2. Ciascai, Liliana, Didactica
fizicii. București, Editura Corint, 2007;
3. Ministerul Educației și
Cercetării, Consiliul Național pentru Curriculum, Ghid metodologic – aria
curriculară matematică și științe ale naturii, liceu. București, editura
Aramis, 2002;
4. Formarea profesorilor de
matematică și științe în societatea cunoașterii – suport de curs,
POSDRU/87/1.3/S/62534, 2013.
Prof. Daniela HĂNGĂNUȚ
Liceul „Radu Petrescu” Prundu Bârgăului
Cunună literară la Palatul Copiilor
Flori de final
Odată m-am decis că vreau să
zbor,
deci mi-am luat hârtie
şi-am început a desena cu-atâta
spor
încât cred c-am uitat o clipă
cum se scrie...
Cu aripi colorate, sunt gata să
pornesc
unei orhidei de litere să-i
povestesc
cum de un an nu mă mai sfiiesc
de talentul meu să mă folosesc.
Cu toate că mai scriam uneori
vreun text îmbujorat
sau mai greşeam o rimă;
totuşi mă lăsam purtată din
palat în palat,
salutând regii şi prinţii cu
stimă.
Ce bucurie de lalea trăiam
când un zâmbet trandafiriu
înflorea
pe chipul doamnei profesoare
sau atunci când mai aplaudam
colegii cu idei răsăritoare.
Să mai culegi câte o lăcrămioară
de cuvinte
de pe un caiet uitat...
să ţi se spună „Ia aminte,
nu te opri din visat!”.
Aşa că am un bol cu petale de
vise
şi le arunc în fiecare zi câte-o
scânteie,
să fiu sigură că rămân aprinse,
tot mai aprinse cu fiecare idee.
Atelierul de creaţie literară
şi-a închis oarecum porţile, încheind cu brio încă un an creativ. Cercul „Micii
Blandieni Bistriţeni”, coordonat de doamna profesoară Ionela-Silvia Nuşfelean,
a reuşit performanţe notabile, zeci de premii la diverse concursuri municipale,
judeţene, naţionale şi internaţionale. Dar nu premiile sunt esenţa
entuziasmului copiilor în ceea ce priveşte activităţile desfăşurate, ci acesta
provine din dăruirea doamnei profesoare şi creativitatea acesteia când vine
vorba de stimularea elevilor cu jocuri interesante, care stârnesc curiozitatea.
Având o atitudine blândă şi caldă, sau uşor mustrătoare, în funcţie de
situaţie, reuşeşte să clădească respectul copiilor faţă de persoana sa şi
astfel să se impună. Elevul comunică favorabil cu profesoara şi are, în acelaşi
timp, o teamă de a nu o dezamăgi. Coordonatoarea noastră pe segmentul creativ a
ales să îşi împartă cele două ore petrecute cu o grupă pe săptămână în patru
părţi, anume: Comunicare/ Lectură, unde elevii îşi împărtăşesc unii altora
noutăţile artistice, recentele lecturi etc. Urmează partea de Joc, unde se
propune copiilor un joc creativ pe o anumită temă, urmând ca ei să formeze
expresii referitoare la subiectul pe rol, să găsească răspunsuri unor dileme,
să creioneze te miri ce perspective şi ulterior să le spună colegilor. A treia
este partea propriu-zisă de Creaţie, la care le este dată tema, provocatoare,
în legătură cu cea de la joc, iar ajutaţi de expresiile scrise anterior
(„merindea pe drum”), elevii vor crea un text în proză sau o poezie. Ultima
este partea de Dezbatere, în care copiii citesc cu voce tare textele scrise,
primind aprecieri şi sfaturi referitoare la ceea ce au scris, notându-se pasaje
preferate din creaţiile colegilor. Textele bune, scrise atât în timpul orelor
de creaţie literară cât şi în timpul liber al elevilor, beneficiază ocazional
de publicare sau de participarea la concursuri. Doamna Ionela nu se limitează
însă numai la atât. Când vine vorba de o manifestare culturală îşi mobilizează
elevii dornici şi îi duce la aceasta cu scopul de a-i culturaliza. Adesea
elevii mai entuziaşti au inclusiv ocazia de a fi implicaţi în activităţi ale
grupei de teatru pentru ciclu primar „Face Oricine Ce Vrea”, coordonat de
aceiaşi Ionela-Silvia Nuşfelean. Fie că e vorba de o recitare la unul dintre
spectacolele micuţilor, scrierea unui scenariu sau ajutorul referitor la efecte
speciale, doamna profesoară nu duce lipsă de doritori. Cu porţile cercului
redeschise în toamna care va veni, Palatul Copiilor aşteaptă elevii de la ciclu
primar până la liceu să se alăture şi cercului „Micii Blandieni Bistriţeni”.
Până una alta, în această vară, ne mai întâlnim, la vreo gelaterie literară,
atelierele creative în spaţii neconvenţionale... sunt pe val... estival...
Ioana Ilinca Moldovan,
clasa a VI-a
Lecţia de zbor
Creioane colorate
în copaci agăţate
se clatină cu neîndemânare,
grăbite să asiste la evenimentul
cel mare!
Vrabia urma să devină mămică,
cu 3 puiuţi, o să fie atât de
obosită…
Dar ce bucurie poate fi mai mare
decât să îţi vezi puişorii în
stare să zboare?!
Doar mămicile pot şti asta.
Creioanele se învârteau atât de
tare,
încât vrabia nu putea să-şi
răsucească
gâtul cel firav...
Bucurându-se că acum
are 3 puişori de dus pe drumul
cel bun.
Are să-i înveţe să zboare
peste case şi hotare...
Dar fericirea pe care ea o
simţea
îi va fi nemuritoare.
Ştefana Dumbrăvean,
clasa a V-a
Tatuând şi împletind pe alb
Septembrie. Creanga lui August
din Copacul Anului s-a ridicat, lăsând loc bătrânei toamne să coboare.
Razele soarelui, care reflectă,
acum uşor lacul şi rândunicile de pe acoperişul bisericii care nu mai sunt, îmi
amintiră că în curând va suna clopoţelul timp de nouă luni, în fiecare zi.
Iulie. Acum. Împletesc.
Împletesc în doisprezece
crengile copacului. Momente cu zâmbete, momente cu cerneală şi gânduri, idei
nerisipite şi câteva linii triste, care mai dau încă un strop de culoare în
mult prea colorata împletitură.
Uneori, când sunt singură; sau
nu; izbucneşte de sub piele un gheizer de idei. Stiloul se încinge şi cerneala
arde. Sunt prea puţine gânduri pentru ideile mele... Păcat. Aş oferi câte o
petală parfumată pentru fiecare cuvânt scris din inimă. Dar, poate e mai bine
să ai un buchet de flori presărate cu cuvinte de dor, de mulţumire.
Împletesc, acum, o altă idee.
Scrisul pentru mine e o escapadă
într-o mare de polen. Ar fi mult mai simplu să fiu un fluture literar. Să zbor
din floare-n floare, să colectez cuvinte şi să inventez un miros nou. Aş începe
prin a fi o larvă. O mică vieţuitoare neînsemnată, înfometată; mereu în căutare
de mirosuri noi. Apoi, m-aş înveli în propriile comori, mi-aş forma o gogoaşă
literară şi aş aştepta... să cresc.
Şapte zile, şapte flori, şapte
mirosuri diferite, lucruri îmbinate, amestecate ies. Din acea plapumă cu miros
de citate celebre şi cărţi valoroase îşi flutură aripile albastre, parcă
pictate cu cerneală pe trupu-i subţire, îmbibat în tuş. Larva de acum câtva
timp a lăsat totul într-o bucată de cuvinte şi a început să zboare. Să adune
polen de fraze şi gânduri, pe care, mai apoi să le tatueze uşor pe hârtie,
folosindu-şi aripile de cerneală.
Gândurile se împletesc, ideile
se lasă scrise de o bucată de cărbune mult prea subţire. Dacă intensitatea
gândului ar putea fi calculată, atunci, cu siguranţă s-ar fi inventat alte
cifre, cu o putere mai mare. Însă, e destul să ne uităm la numărul de file ale
romanului nostru preferat ca să ne putem da seama cu câtă pasiune şi cu câte
idei reale sau... mai puţin; a scris autorul cartea noastră preferată.
Fluturii împletesc doar o zi.
Păcat... Aş mai fi avut multe împletituri de scris aici, însă am tot lăsat
ochii şi gândul să urmărească cuvintele şi acum am dat de alb. Am scris două
zile. Am amorţit. Îţi scriu din alb. Coperta s-a închis... Până la toamnă.
Veronica Maria Tők,
clasa a VII-a
Telegrama
Împletesc... împletesc nisipul
şi marea într-o vacanţă de neuitat. Împletesc soarele şi norii, creând condiţii
meteorologice perfecte... Împletesc visul şi realitatea, dând naştere
propriului meu Univers...
În bagajul de mână am împachetat
literatura în eşarfa preferată pentru că, la fel ca orice lucru fragil, are
nevoie de acoperire. Cartea preferată o am bine ascunsă în sertăraşul inimii
mele, iar pe MP3 am înregistrat hiturile copilăriei mele... Valurile mă
îndeamnă la înot... Fredonând o melodie auzită la radio, mă plimb pe malul
invadat de apa ce nu mai are răbdare... Culeg scoici... 500.... Exact aşa cum
am promis... 500 de scoici pe care le împletesc într-o cunună ce cântă glasul
mării... 500 – nici mai mult, nici mai puţin.
Soarele, scafandru recunoscut,
cercetează adâncurile... Caută corali, aşa mi-a spus aseară... Caută corali pe
care îi ţese pe cer în fiecare amurg...
Mă îndrept spre larg... Înot...
iau o gură mare de aer şi continui să merg pe sub apă... Visez că înot printre
filele cărţii preferate... Vreau să mă adâncesc în rândurile din linia
orizontului, alături de brăţara mea norocoasă şi să îmi încep hibernarea... Iar
la noapte, voi scrie pe cer cu lumină de stele un bilet... o telegramă...:
„Treziţi-mă când va începe iar
jocul cu foaia şi razele de lună!”
Alexandra Andrecuț,
clasa a VIII-a
Apolodor pe rol, în Palatul Copiilor
Pe final de an teatral, într-un
cadru festiv, Apolodor a fost primit cu căldură de micii actori din trupa „Face
oricine ce vrea”, sub dirijarea nu neapărat a maestrului Do-Mi-La-Sol-Fa, ci a
doamnei profesoare Nuşfelean Silvia-Ionela.
Micii actori s-au descurcat FB,
trecând cu brio de situaţiile mai dificile. Aceştia au demonstrat încă o dată
talentul, seriozitatea şi dorinţa de a deveni, eventual, vedete. La sfârşitul
reprezentaţiei, în colaborare cu profesoara actorilor, Apolodor i-a răsplătit pe
copii pentru efortul lor cu câte o diplomă frumos ilustrată (personalizată, cu
chipul lor). Au primit şi, xeroxată color, diploma de la Concursul Judeţean de
teatru şcolar „Arlechino”, însemnată cu locul I. Bravos! Atmosfera a fost
destinsă, agreabilă, demnă de aventura fermecătorului tenor, Apolodor!
Alexandra Bălan,
clasa a V-a
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu