Învăţătura fără gândire este o muncă în zadar. (Confucius)
ACCENTE
Şcoala între cultura generală şi competenţe
Perioada postdecembristă a adus mari confuzii în definirea
rolului şcolii. Încercările reformiste, descinse din diferite teorii şi modele
– insuficient asimilate şi fundamentate – au căutat să soluţioneze
disfuncţiile, mai mult - să preconizeze rute de formare specifice lumii ]n care
trăim, dar toate tendinţele de schimbare par în cele din urmă zadarnice şi nu
limpezesc deloc chipul actual al şcolii. Există, desigur, teorii moderne, care
încearcă să definească demersuri educaţionale majore în conformitate cu mersul
actual al lumii, cu personalitatea tinerilor antrenaţi în formare, cât şi cu
piaţa muncii, dar evaluările de parcurs precum şi cele finale nu vin cu lucruri
liniştitoare. Tendinţa de eficientizare a învăţării, în raport cu piaţa muncii,
a pus la grea încercare conceptul de cultură generală, care, într-un fel,
fundamenta şi determina procesul învăţării. Globalizarea şi europenizarea au
determinat reevaluarea conceptului de educaţie naţională, concept despre care,
deocamdată, putem spune că nu este suficient re-definit.
Încercând să se adapteze dinamicii unei lumi în continuă
schimbare, teoria învăţării a pus sub semnul întrebării conceptul de cultură
generală, văzut, în raport cu şcoala, deja static, pasiv, închis într-o
„inerţie” care îi diminuează sever eficienţa şi aplicabilitatea. Mentalul
educaţional, printr-o manifestare foarte diversă, a preluat această viziune şi
a început să definească munca din şcoală prin intermediul ei. Cultura generală,
fundament al învăţământului tradiţional, a început să fie privită cu
suspiciune, chiar cu reproş. S-a spus şi se spune că bagajul de cunoştinţe
acumulate pe temeiul culturii generale nu mai este operativ în învăţământul
actual, nu are eficienţă şi aplicabilitate, nici valoare practică. Simplele
cunoştinţe/informaţii acumulate în mintea tânărului format prin şcoală nu mai
au relevanţă, nu-l ajută în carieră, nu-l fac necesar şi eficient pe piaţa
muncii. S-a pus problema unei alte abordări, a necesităţii elaborării unui nou
curriculum general. Şi, treptat, s-a trecut la treabă.
În sensul celor de mai sus, au fost căutate – şi se mai
caută – noi modele de proiectare a formării tinerilor. S-a vorbit – şi s-a şi
înfăptuit, dar nu în mare măsură – de un nou curriculum, cum am mai spus,
începându-se chiar cu schimbarea... denumirii unor concepte operaţionale. S-a
vorbit mult despre aerisirea programelor analitice, a manualelor... S-a
consumat multă apă la moara reformei, care, de la un moment dat, a început să
macine în gol... Profesorii, cei de „modă veche”, au privit tot tam-tamul cu o
anumită reticenţă, apoi s-au conformat cerinţelor sau au plecat la cules de
căpşuni... Cei tineri au procedat – şi procedează – cum au fost formaţi...
În această situaţie, însăşi legislaţia vine cu fundamentări
precise. Noua Lege a Educaţiei Naţionale, de exemplu, încearcă să-l ferească pe
elev de calvarul încărcării memoriei cu tot felul de amănunte, despre care se
spune că n-ar avea relevanţă pentru înţelegerea lumii, şi încearcă să-i asigure
o serie de cunoştinţe şi deprinderi care să-l facă activ pe piaţa muncii şi în
acelaşi timp disponibil re-formării profesionale într-o societatea în care
multe meserii sau locuri de muncă nu au o viaţă prea lungă. „Legea” vorbeşte
acum de competenţe. Art. 4 al Legii spune: „Educaţia şi formarea profesională a
copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca finalitate principală formarea
competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil de
cunoştinţe, deprinderi/abilităţi şi aptitudini, necesare pentru...” Şi se
definesc necesităţile la care răspund competenţele.
În aparenţă e just, dincolo de faptul că unele idei
pedagogice pun deja la îndoială teoria... competenţelor... Stabilind
competenţele ca „finalităţi”, se relativizează însă toată încărcătura învăţării
şi se dă un puternic brânci nucleului de cultură generală, pe care se
construieşte de fapt personalitatea unui om. Sensul pedagogic al culturii
generale se demonetizează, deşi el ar fi trebui păstrat în orice teorie a
învăţării şi a formării. În ciclurile de învăţământ, nucleul culturii generale
este continuu sporit şi ameliorat. Există o corelaţie fundamentală între
cultura de bază şi personalitatea de bază, care este funcţională în orice
moment al formării şi autoformării. Această corelaţie trebuie exprimată şi în
sistemul de educaţie. Cultura generală asigură baza de formare–dezvoltare
permanentă a personalităţii umane.
„Idealul educaţional al şcolii româneşti – spune LEN –
constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane,
în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care
sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea
spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în
societate, pentru incluziune socială şi pentru angajarea pe piaţa muncii.”
Lucrurile astfel spuse sunt frumoase. Numai că, pentru cuprinderea unui
asemenea larg sistem de valori, pentru conştientizarea şi perceperea lor, ca şi
angajarea acestora în formarea personală este nevoie de... cultură. Cine o
asigură? Pe ce cale? Ar fi necesar un sistem cultural „secundar”, pe care
şcoala nu îl mai poate asigura. Îl asigură societatea, în situaţia în care şcoala
nu este pregătită pentru gestionarea lui. Aşa că... Dar asta este o altă
poveste. În momentul în care, să zicem, transformi studiul limbii şi
literaturii române într-o activitate de formare a unor competenţe de
comunicare, în chiar acel moment pierzi încărcătura educativă şi emoţională a
disciplinei. Dar pierderile nu se rezumă doar la asta. Când alte şi alte
discipline de studiu vin cu exemple specifice.
Vom spune însă că, într-o asemenea situaţie, cel mai ferm
comportament îl au elevii. Am urmărit cu toţii, sau marea majoritate dintre
noi, cum elevii au pierdut (şi pierd) încrederea în cultura generală. Nu mai
respectă autoritatea acesteia. Când pui pe cântar utilitatea culturii generale,
nu mai ajungi la nimic. Ce utilitate mai are o poezie de Eminescu învăţată pe
de rost sau lectura unui roman? Sau tabla înmulţirii, când ai „mobilul”
multifuncţional sau tableta?... La ce e util să ştii cu cine s-a bătut Ştefan
cel Mare?... Îţi dau asemenea cunoştinţe de mâncare?... Şi iată că, mergând pe
această linie a eliminărilor cunoştinţelor „inutile”, ajungi la incultură. La
ce e utilă incultura? La nimic.
Lipsa culturii (generale?) te va împiedica şi bloca să te
cunoşti, să-ţi aproximezi personalitatea, să-ţi stabileşti valorile, să-ţi
trasezi rutele de formare, drumul spre carieră... Prin întunericul inculturii
nu poţi înainta în nicio direcţie. Te va cuprinde tot mai tare sentimentul
neputinţei, care va lucra subtil şi febril în adâncul fiinţei tale. Iar
incultura (ta) va face şcoala (ta) inutilă!
Olimpiu NUŞFELEAN
FOTOEVENIMENT
A început școala!
Imagini de la festivitățile de deschidere a anului școlar de
la Colegiul Național „Andrei Mureșanu”, Liceul de Arte „Corneliu Baba” și
Școala Gimnazială „Avram Iancu” din Bistrița.
„Five o'clock tea” (Ceaiul de la ora cinci)
Aproape de câte ori deschizi televizorul, unul dintre
subiectele dezbătute acolo este starea „catastrofală” a învățământului
românesc. Reporteri panicați (și, în treacăt fie spus, de multe ori certați cu
gramatica) anunță (cu vocile acelea cu care, de obicei, se anunță marile
catastrofe) ba că examenul de bacalaureat a fost luat numai de 30 și nu mai știu
câte procente din candidații prezenți, ba că a fost fraudat examenul de
admitere de nu știu unde, ba că profesorii X și Y au luat mită și sunt
cercetați penal etc., etc.
Cred totuși că lucrurile bune trebuie popularizate pentru că
sunt dătătoare de speranță și, în vremurile pe care le trăim, speranța este
foarte importantă.
Și dacă, de obicei, se vorbește numai despre ce se petrece
în marile orașe, voi relata despre ceva ce se petrece în micul, bătrânul,
frumosul și, în general, îngrijitul nostru oraș, Bistrița.
Locul de desfășurare? Casa Corpului Didactic. Protagonistă?
Profesoara Elena-Egreta Marc.
Despre ce este vorba? Despre un curs de engleză pentru
adulți. Început modest în anul școlar 2010-2011 cu două grupe de începători,
continuat în anul școlar 2011-2012 cu o grupă de începători și una de
intermediari, a ajuns în anul școlar 2012-2013 la patru grupe: două de
începători, una de intermediari și una de avansați (la care se vor adăuga una
de „excelență” și, la presiunea foștilor cursanți, una de „superavansați”).
Fiecare grupă are între 15 și 20 de cursanți.
Vârstele cursanților sunt foarte diferite: de la 20 la peste
70 de ani. Motivația lor este diversă: de la tineretul care învață engleza în
speranța găsirii unui loc de muncă în străinătate, la părinții și bunicii care
doresc ca, atunci când își vor vizita copiii stabiliți în America, Anglia,
Irlanda, Australia etc., să se poată înțelege cu oamenii de acolo și cu
propriii nepoți, la cei de vârsta a treia care vor „să nu le moară neuronii”
(este un citat din cuvântarea la banchet a unui cursant), la cei pasionați pur
și simplu de studiul limbilor străine și de învățătură în general (este și
cazul subsemnatei).
Motivul cel mai important însă și general pentru toți
cursanții este calitatea orelor care se oferă aici.
Manualele după care se învață sunt manuale scrise de d-na
prof. Elena-Egreta Marc. Eroii textelor didactice sunt chiar cursanții.
Manualele nu prezintă numai limba engleză ca instrument de comunicare ci sunt
și un compendiu de istorie, cultură și civilizație ale poporului englez și ale
popoarelor vorbitoare de engleză.
În timpul orelor, toată lumea ajunge să citească, să
vorbească, să scrie. Profesoara corectează, cu răbdare, fiecare cursant. Toate
traducerile sunt corectate împreună cu cursanții și scrise pe foi afișate în
sala de curs (pe care cursanții le pot, ulterior, consulta din nou). Profesoara
oferă numeroase sinonime, expresii și rezolvă și rezolvă cazurile de omofonie.
Totul este extrem de clar și variat. Se spun glume, se fac comentarii, se râde
mult (umorul englezesc este celebru), se cântă – totul în engleză, evident.
Comentariile mai amuzante sunt scrise pe foi și afișate pe pereți – pentru a fi
văzute de toate grupele.
Ce este însă foarte impresionant? Mulțumirea din ochii celor
care s-au prezentat la un interviu și au fost admiși, bucuria din ochii acelora
care, reîntorși din străinătate, povestesc cât de bine, din punct de vedere
lingvistic, s-au descurcat acolo, fericirea celor care au reușit să-și
împlinească un vis: cel de a vorbi engleza. Este și cazul celei care semnează
aceste rânduri.
prof. Sorina-Gabriela COSTEA
De ce să mai înveți?
De ce să mai înveți o limbă străină când... ai deja două,
trei specializări și gradul didactic I și poate... cinci sau zece ani până la
mult controversata pensie?
Are sens să mergi săptămânal la cursul de engleză? Uneori să
faci chiar două, trei ore numai pe drum să ajungi la timp la curs?
Sunt întrebări pe care multe persoane și le pun sau,
reprezintă câteva motive pentru a rămâne studiul unei limbi străine doar în
faza de dorință.
Poți să știi multe cuvinte, expresii, ceva gramatică a
limbii engleze dar s-ar putea să ai nevoie de multe lucruri pentru a trece cu
brio o discuție liberă care poate fi oriunde: în sala de clasă, într-un grup de
prieteni, într-un locaș de cult, la o acțiune de voluntariat, în spital, în
excursie, într-o mobilitate, în aeroport și în multe alte locuri.
La ora actuală în lume sunt circa un miliard de vorbitori de
limbă engleză, aproape întreaga informație stocată în calculatoarele din întreaga
lume este în limba engleză, informația științifică este în limba engleză, vasta
lume a Internetului folosește predominant limba engleză, pe toate continentele
lumea afacerilor este dominată de limba engleză.
Pe lângă toate acestea, limba engleză este o limbă
melodioasă, cu un vocabular bogat, cu o bună flexibilitate, cu mult umor, o
limbă ușor de asimilat și care îți poate deschide accesul direct la o parte
importantă a literaturii universale.
Să înveți o limbă străină reprezintă un mod de a face față
cu ușurință noilor cerințe de viață. La momentul actual, analfabet nu înseamnă
să nu știi să scrii și să citești ci să nu poți să comunici măcar într-o limbă
străină.
Cei care au absolvit în luna iulie 2013 anul I al cursului
„Five o'clock tea – English for beginners” la Casa Corpului Didactic din
Bistrița, coordonat de profesor Elena Egreta Marc, începând cu luna septembrie
au devenit cursanți ai „We love English – intermediate student's book”.
După absolvirea anului I timp de 80 de ore, cursanții (profesori,
medici, ingineri, economiști) și-au dezvoltat competențe lingvistice
(echivalent cu nivelurile A1 și A2 ale Cadrului Comun European), competențe de
comunicare și competențe psihosociale.
prof. Daniela HĂNGĂNUȚ
Liceul „Radu Petrescu” Prundu Bârgăului
(cursant „We love English – intermediate student's book”.)
Stagiu Comenius de formare continuă – Besançon 15-25 iulie 2013
Bursa obținută mi-a oferit șansa de a-mi pune în aplicare
proiectul profesional de formare continuă, dar și de a lua contact cu peste 120
de colegi profesori din alte sisteme de învățământ prezenți la stagiu,
reprezentând 42 de țări din lume. În același timp, activitatea de mobilitate în
orașul înfrățit cu Bistrița mi-a permis să dezvolt contacte profesionale și
personale cu diferiți actori ai societății civile (școli, ONG-uri).
Cursurile s-au derulat de la 9h la 17h, fiecare stagiar
Comenius având de urmat 3 module completate zilnic apoi de un atelier sau
forum. Astfel am urmat modulele aferente parcursului având ca tematică „formare
de formatori”, care prevedea însușirea unor competențe legate de planificare,
organizare, punere în practică a unor formări de la resurse la evaluarea
sesiunii de formare prin intermediul TIC, platformelor de învățare la distanță,
a diferitelor metode și manuale din perspectiva acțională în acord cu Cadrul
European pentru evaluarea competențelor lingvistice.
Modulele au însumat un număr de 60 de ore de formare,
alternându-se partea teoretică cu cea practică, activitățile individuale cu
cele în echipă, sau binom, aspectele de cultură și civilizație franceză
muzicală sau cinematografică, din cadrul forumurilor și atelierelor, completând
activitățile obișnuite de însușire și dezvoltare a competențelor didactice a
strategiilor metodologice. Modulele la care am participat și care mă vor ajuta
prin competențele și abilitățile achiziționate în organizarea unor viitoare
sesiuni de formare au fost:
- Concevoir et animer une formation en ligne 12h
- Manuels et methodologie: quels outils pour la classe de
FLE? 12h
- Concevoir de formations d'enseignants 12h
- Decouvrir les fromages de France 2h
- Atelier chanson 8h
- Atelier cinema 8h
- Journée des editeurs de FLE 6h
Seara internațională a completat prin momentele artistice
aspectele de interculturalitate din domeniul muzicii sau cinematografiei
franceze din cadrul atelierelor, schimburile de idei, opinii între profesori
din diferite colțuri ale lumii, dar având cu toții un obiectiv comun:
promovarea limbii și culturii franceze prin actul didactic motivant și
pertinent.
Participarea la aceste stagii ar trebui să fie un deziderat
pentru orice dascăl care își respectă profesia și, indirect, elevii, colegii,
comunitatea din care face parte. Căci, așa cum spunea celebrul pedagog
Comenius, „toată viața este o școală” iar „omul nu poate deveni om decât dacă
este educat”.
prof. Cristina IURIȘNIȚI,
Colegiul Național „Andrei Mureșanu” Bistrița
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu