Decembrie 2014

Cartea este cea mai bună armă împotriva intoleranţei şi ignoranţei. (Lyndon Johnson)

Procedura de solicitare de către operatorii economici a școlarizării în învățământul profesional cu durata de 3 ani, după clasa a VIII-a, pentru anul școlar 2015-2016

Metodologia de organizare și funcționare a învățământului profesional cu durata de 3 ani după clasa a VIII-a prevede faptul că cifra de școlarizare pentru acest nivel de învățământ se stabilește pe baza nevoilor pieței muncii și a tendințelor de dezvoltare, conform documentelor de planificare regionale și locale, precum și pe baza solicitărilor operatorilor economici. Ținând cont de această prevedere, la nivelul inspectoratului școlar se organizează colectarea și centralizarea adreselor de solicitare a școlarizării în învățământul profesional cu durata de 3 ani transmise de către operatorii economici.

Activitățile care se vor derula în vederea fundamentării cifrei de școlarizare la învățământul profesional pentru anul școlar 2015 - 2016 sunt următoarele:

- până la data de 22 decembrie 2014, operatorii economici care doresc să fie școlarizați elevi în învățământul profesional, pentru anumite calificări profesionale, sunt invitați să transmită în scris la inspectoratul școlar Solicitarea de școlarizare

- până la data de 9 ianuarie 2015, consiliul de administrație al inspectoratului școlar analizează solicitările operatorilor economici și stabilește unitățile de învățământ care pot asigura formarea profesională

- până la data de 16 ianuarie 2015, operatorii economici încheie contracte-cadru cu unitățile de învățământ partenere sau cu unitățile de învățământ desemnate de către inspectoratul școlar, în situația în care nu au deja un parteneriat cu o instituție de învățământ, contracte care stabilesc obligațiile privind organizarea și desfășurarea procesului de formare pentru obținerea calificării profesionale a elevilor și a stagiilor de pregătire practică

Adresele de solicitare a școlarizării în învățământul profesional cu durata de 3 ani se vor completa de către operatorii economici conform modelului anexat și se vor depune la secretariatul Inspectoratului Școlar Județean Bistrița - Năsăud sau se vor transmite prin fax la numărul 0263216654, până în data de 22 decembrie 2014.

Inspector Școlar General,

Prof. Camelia TABĂRĂ

Inspector școlar pentru ÎPT

Prof. Speranța UNCIU

Modalități de eficientizare a organizării și desfășurării întâlnirii de dimineață în grădiniță

Întâlnirea de dimineaţă are drept finalitate conturarea următoarelor calităţi ale personalităţii copilului: grijă pentru colegii lor, disponibilitate pentru ceilalţi, împărtăşirea unei idei şi experienţe importante, care să pornească dintr-o încredere în forţele proprii bine conturată.

Această reuniune a întregii grupe de copii cu educatoarea lor, la începutul zilei, se face în felul următor:pentru a se vedea bine unii pe ceilalţi, copiii se vor aşeza în formaţiune de cerc, mai întâi îşi salute colegii şi pe eventualii musafiri, vizitatori. În următorul moment, unul din copii prezintă colegilor o experienţă personală, iar ceilalţi copii pot participa prin diferite comentarii şi întrebări. După acest „ice breking”, tot colectivul de copii ia parte la o activitate scurtă şi energică, cu scopul de a imprimă un sentiment de unitate şi non competitivitate în interiorul grupului şi de a consolida o competenţă intelectuală.

Întâlnirea de dimineaţă se încheie cu noutăţile zilei, secvenţă care constă, de fapt, în activitatea proiectată de către educatoare, împreună cu copiii, la sfârşitul săptămânii anterioare.

În programul zilnic al claselor responsabile şi protectoare, întâlnirea de dimineaţă ocupă un loc foarte important pentru crearea unei atmosfere pozitive în clasa, pe tot parcursul zilei.

Această activitate din programul unei zile, care durează 20-25 minute, cuprinde patru momente şi este structurată în felul următor.

A) Salutul este prima etapă a întâlnirii de dimineaţă şi constă de fapt în întâmpinarea tuturor celor deja prezenţi în clasa-astfel, copiii simt rolul important pe care îl au în cadrul grupului. Copiii se aşază, împreună cu educatoarea lor, în cerc, fiecare copil se adresează colegilor folosindu-se de numele acestora, astfel creându-se în grupa o atmosfera prietenoasă.

Copiii se strâng în cerc cu educatoarea pentru a se salute unul pe altul şi a salută orice oaspete al grupului. În timpul salutului, se foloseşte un ton cald, prietenos, copiii adresându-se pe nume unul altuia.

Educatoarea se adresează mai întâi tuturor copiilor. Bună dimineaţa, dragi copii!, apoi copilului din stânga. Bună dimineaţă, Florin! Salutul se propagă în cerc, de la stânga la dreapta, fiecare copil fiind salutat pe nume. Putem constitui ritmuri simple aşa dând numele copiilor şi bătând simultan din palme.

Frecventarea grădiniţei în sine este o experienţă nouă pentru cei mai mulţi dintre copii. Există mulţi oameni noi pe care îi întâlnesc şi noi reguli de comportament de învăţat. Mai întâi, este important pentru copii să cunoască şi să utilizeze numele persoanelor şi al lucrurilor.

B) Împărtăşirea, schimbul de impresii, este o altă componentă a întâlnirii de dimineaţă. În fiecare zi, un număr de copii hotărât de grup îşi prezintă propriile idei, gânduri, experienţe personale deosebite (de la ce i s-a întâmplat ieri la ce a visat sau ce experienţe de cunoaştere ori emoţionale a avut.) Pe parcursul săptămânii, toţi copiii vor trece prin această experienţă. Ea le da posibilitatea tuturor de a se exprima, pe rând, şi de a genera subiecte de discuţie importante în viaţă copiilor. Aceştia ajung să se cunoască mai bine, să înlăture barierele timidităţii, iar mesajul lor ajunge la întregul grup, constituindu-se o atmosfera deschisă, prietenoasă, ce contribuie la o bună socializare între preşcolari.

În acelaşi timp, împărtăşirea acţionează şi asupra dezvoltării capacităţii de ascultare a copiilor. Întrebările şi comentariile fiecărui participant la discuţii permit vorbitorului să răspundă, adresându-se direct interlocutorului.

Împărtășirea cu ceilalţi, al doilea moment al acestei activităţi, este prielnic pentru schimbul de idei, astfel, copiii având prilejul de a-şi dezvoltă competenţe de comunicare, dar şi de a deveni buni ascultători.

C) Activitatea de grup urmează, în general, perioadei liniştite şi meditative a împărtăşirii. Prin această activitate se urmăreşte determinarea fiecărui membru al grupului să participe activ la jocurile organizate. Jocurile au un caracter non-competitiv şi propun sarcini de natură cooperantă, care respectă nivelul de dezvoltare şi interesele fiecăruia.

Activitatea de grup e cea de-a treia componentă a întâlnirii de dimineaţă şi generează coeziunea grupului prin intermediul cântecelor, jocurilor şi activităţilor scurte, energice şi plăcute. Cele mai potrivite sunt jocurile non-competitive, realizate prin cooperare şi care să respecte nivelul individual de dezvoltare ,a capacităţilor fiecărui participant. De regulă, în acest moment al întâlnirii de dimineaţă se pune accent pe curriculum sau pe o tema recent analizată în clasă. Câteva astfel de activităţi sunt: „Să aşezăm jucăriile împreună”, care a avut drept scop formarea capacităţii de a distinge sunetele ce compun cuvinte simple şi de a le pronunţă corect, precum şi formarea capacităţii de a utiliza corect prepozițiile „în” şi „pe” corespunzătoare unor poziţii spaţiale; „Acui voce este?”, în care am urmărit verificarea cunoştinţelor legate de folosirea corectă a substantivelor în cazul G şi D, dezvoltarea acuității auditive, verificarea cunoştinţelor legate de personajele din poveştile sau basmele audiate anterior; „Ce ai scos din săculeţ?”, prin care am realizat fixarea cunoştinţelor copiilor despre jucăriile din sala de grupă, formarea deprinderii de a acţiona numai atunci când sunt solicitaţi şi formarea deprinderii de a cânta în colectiv; „Ce crezi că face?”, prin care am urmărit dezvoltarea capacităţii de a recunoaşte semnele exterioare ale diferitelor emoţii, precum şi dezvoltarea creativităţii în vorbire; „Cum ne comportăm?”, prin care am realizat dezvoltarea capacităţii de a aprecia situaţiile concrete din punct de vedere moral şi civic, exersarea limbajului prin susţinerea unei vorbiri monologate sau dialogate, dezvoltarea deprinderii de a interpreta cât mai expresiv un cântec cunoscut.

D) Noutăţile, evenimentele, ştirile zilei, partea finală a întâlnirii de dimineaţă include un mesaj scris care este afişat în fiecare zi la panoul întâlnirii de dimineaţă. Mesajul, îmbogăţit cu desene, îi informează pe copii despre programul zilei, activităţile ce se vor derula şi leagă noua informaţie de experienţele mai vechi.

Ştirile zilei pot include şi anunţuri care acoperă o varietate de sarcini, cum ar fi calendarul, vremea de afară, observaţii despre anotimpul pe care îl parcurgem. Copiii pot fi antrenaţi în cadrul întâlnirii de dimineaţă să arate unde este scris numele lunii, numele şi data zilei din săptămână etc. şi pot chiar opera cu ele, dacă există posibilitatea alcătuirii unor calendare cu elemente detaşabile. În timp, ei vor marca amănunte de genul zilele în care venim la grădiniţă se termină toate cu I, zilele în care nu venim la grădiniţă se termină cu a, a doua şi a treia zi a săptămânii încep cu m. În cursul întâlnirii de dimineaţă, putem discuta cu toată grupa despre activităţile pe care ei le pot alege în timpul jocului liber şi care sunt limitele pe care trebuie să le respecte.

Informarea copiilor despre ceea ce urmează să se întâmple mai departe şi ceea ce se aşteaptă de la ei îi ajută pe aceştia să se simtă în siguranţă. A permite copiilor să cunoască dinainte ce se va întâmplă în momentele următoare înseamnă a determina o trecere lină de la un moment la altul al zilei şi a preveni apariţia situaţiilor dificile.

Pentru organizarea în bune condiţii a întâlnirii de dimineaţă, educatoarea va confecţiona un panou cu mai multe buzunare unde va plasa toate materialele necesare.

Există mai multe posibilităţi prin care întâlnirile de dimineaţă prind contur. Acestea se pot desfăşura nu doar prin conversaţii, ci şi prin activităţi muzicale, desen, gimnastică, jocuri matematice etc., toate acestea ducând la reuşita activităţilor pe domenii experiențiale sau a activităţilor integrate desfăşurate de cadrul didactic cu copiii. Iată câteva idei pentru întâlnirea de dimineaţă, care sunt pe placul celor mici.

Prezenţa copiilor se poate face pe versurile unui cântec, de exemplu.

Toate florile-s aici

Toate sunt prezente?

Colorate de pitici

Flori mai mari şi

Flori mai mici

Toate sunt prezente

Dar cine, cine,

Cine nu-i aici?

Copiii se caută cu privirea, îşi adresează întrebări despre cei absenţi, se numără şi educatoarea îi încurajează să-şi telefoneze, cultivându-se grija pentru cel de-alături, dobândesc abilităţi de comunicare şi sociale, manifestă mai multă deschidere faţă de ideile colegilor, cooperează şi învaţă să se respecte. În fiecare dimineaţă acest moment este tonifiant activitatea din întreagă zi, se creează o atmosfera entuziastă, însă depinde de modul cum educatoarea echilibrează toate momentele pentru ca reţeta zilei să reuşească pentru toţi copiii.

Noutăţile zilei constituie segmentul care încheie întâlnirea de dimineaţă şi în care copiii sunt anunţați ce urmează să înveţe, lucreze în acea zi: aceste activităţi îi ajută pe copii să îşi exerseze competenţele de studiu care le sunt necesare pentru dezvoltarea cunoştinţelor de matematică, alfabetizare, artă etc. Tot în cadrul acestor activităţi se mai pot face şi următoarele lucruri: completarea mapelor individuale sau a unui calendar. De exemplu, noi am elaborat „Calendarul fructelor”, în care copiii completează, zilnic, ce şi câte fructe au consumat în ziua anterioară. Aceste activităţi fac introducerea în munca individuală sau de grup în care copiii învaţă şi pun în practică competenţe sociale, emoţionale şi intelectuale.

De asemenea, tot în acest moment al întâlnirii de dimineaţă, se pot face anunţuri speciale pentru ziua respectivă, cum ar fi, de exemplu, o aniversare a unui copil sau reactualizarea unei semnificaţii speciale a zilei respective, sărbătorirea anumitor evenimente.

Prof. înv. preșcolar Gabriela BINDEA

Grădinița Șieu-Măgheruș

5 Decembrie – Ziua Internațională a Voluntariatului

În fiecare an, această zi oferă ocazia organizațiilor de voluntariat și voluntarilor de a-și face cunoscute acțiunile locale, proiectele comunitare de voluntariat cât și campaniile de mobilizare pentru mediu.

Cu această ocazie, Casa Corpului Didactic a județului Bistrița-Năsăud a realizat o dezbatere pe această temă, având ca invitați, cadre didactice din întreg județul ce și-au dedicat timpul activităților de voluntariat alături de elevi. Invitatul dezbaterii a fost președintele Asociației Tășuleasa Social, d-nul Alin Ulhmann Ușeriu, promotor al activităților de voluntariat la nivel național.

În anul 1985 Organizația Națiunilor Unite a declarat ziua de 5 decembrie, Ziua Internațională a Voluntarilor, sărbătorită de atunci în întreaga lume. Ziua de 5 decembrie este sărbătorită în România începând cu anul 2000 când Pro Vobis din Cluj-Napoca a organizat prima Gală județeană de decernare a premiilor de implicare în comunitate, eveniment dedicat recunoașterii voluntarilor și celor care sprijină mișcarea de voluntariat in România.

În ceea ce privește voluntariatul, noua lege aduce o schimbare esențială în ceea ce privește reglementarea voluntariatului, recunoscut pentru prima dată drept experiență profesională și/sau în specialitate, în funcție de tipul activității. Singura condiție este aceea ca voluntariatul să se fi realizat în domeniul studiilor absolvite (art. 10(2) Legea 78/2014).

Printre participanți s-au numărat numeroase cadre didactice care și-au prezentat în format power-point activitățile de voluntariat pe diferite domenii: ajutor pentru copiii cu dizabilități (Liceul Teoretic Sanitar în parteneriat cu CSEI nr.1 Bistrița), Crucea Roșie (acordarea primului ajutor – Școala Gimnazială nr.1 Bistrița, prelevarea glicemiei și a tensiunii arteriale, de către elevi ai Școlii Postliceale Sanitare de la Liceul Teoretic Sanitar, donare de sânge – Liceul Tehnic Infoel), ajutor social (cadouri pentru copiii de la mănăstirea Podu Coșnei – Liceul Tehnic Infoel, cadouri și programe de divertisment pentru bătrânii de la Centrul de îngrijire a bătrânilor Bistrița – Liceul Tehnologic Agricol Bistrița) și activități de mediu (Școala Gimnazială Tureac, Liceul cu Program Sportiv Bistrița, Liceul Tehnologic Agricol Bistrița, Școala Gimnazială Galații-Bistriței).

Elevul Tobias Cătălin Pasere din clasa a XII-a de la Liceul Teoretic Sanitar și-a prezentat activitățile de voluntariat din cadrul Asociației Impact, timp în care s-a implicat atât în proiecte internaționale (Forumul pentru Democrație de la Strassbourg) cât și în evenimente naționale ca „Săptămâna Națională a Voluntariatului” și „Ziua Educației Nonformale”.

Elevii voluntari de la Colegiul Național Liviu Rebreanu, Iulia Mureșan și Alexandru Petrican, ambii din clasa a X-a C, și-au prezentat activitățile de voluntariat derulate în cadrul „Asociației Tășuleasa Social” plini de entuziasm și dornici să împărtășească tuturor celor prezenți la dezbatere experiențele dobândite. Ei au întreprins numeroase activități de plantare de puieți în cadrul campaniilor de primăvară și toamnă alături de d-nul Alin Ulhmann Ușeriu, președintele Asociației, care ne-a explicat cum decurge voluntariatul în Germania și ceea ce mai avem de învățat pentru a putea deveni „voluntari” în adevăratul sens al cuvântului. O parte dintre elevii voluntari ai CNLR Bistrița desfășoară activități de voluntariat și în cadrul bibliotecii școlii alături de d-na bibliotecară, Alina Crețu.

Ca o concluzie a dezbaterii, s-a putut constata că voluntariatul implică multe sarcini si responsabilități, o conduită adecvată, devotament dar și un bun management al timpului.

De ce să fii voluntar?

De ce să faci voluntariat?

La aceste prime două întrebări fiecare dintre noi, cadre didactice și elevi voluntari, ar trebui să fim capabili să răspundem și să înțelegem în ce măsură răspunsul dat reflectă motivația noastră de a participa la acțiuni de voluntariat:

- pentru experiența personală și profesională

- pentru a-ți face noi prieteni

- pentru a învăța lucruri noi și a-ți forma deprinderi utile

- pentru a-i ajuta pe cei mai puțin norocoși

- pentru a-ți asuma o responsabilitate

- pentru a face parte dintr-o echipă a unei organizații prestigioase

- pentru a înțelege problemele comunității în care trăiești...

Profesor metodist Anca TONIUC

CCD Bistrița-Năsăud

Colind din Maieru la Casa Corpului Didactic Bistrița-Năsăud

În folclorul românesc, Colindatul de Crăciun este cel mai important ciclu sărbătoresc popular tradiţional, cel mai bogat şi colorat prilej de manifestări folclorice. Deprinderea de a colinda, de a saluta cu mare bucurie Naşterea Domnului, de a-L întâmpina cu urări, daruri, petreceri, cântece şi jocuri este străveche.

Caracterul esenţial al sărbătorii este bucuria şi încrederea cu care omul întâmpină trecerea de la anul vechi la anul nou, începutul unei noi perioade de vegetaţie, al unei noi etape în viaţa lui şi a consătenilor săi, a colectivităţii în care trăieşte.

Copiii însufleţesc aceste sărbători, pentru ca ei sunt „actorii” şi „beneficiarii” principali, chiar dacă sunt însoţiţi şi de maturii predispuşi să retrăiască vârsta de neuitat a colindatului şi rostirii pluguşorului. Cei mici trăiesc din plin şi sincer sentimentul religios exprimat în creaţiile amintite, fiind influenţaţi în credinţa şi conduita creştinească.

În ajunul sărbătorilor de iarnă, profesorii și elevii Liceului Tehnologic „Liviu Rebreanu” Maieru au pornit „la colindat”, așa cum îi stă bine unui colindător adevărat, fie el mic sau mare, și au ajuns până la Bistrița unde, pe lângă alte instituții care au fost „gazdele” care și-au primit colindătorii, au poposit și la Casa Corpului Didactic.

Elevii claselor a V-a C și a VI-a B, însoțiți de profesorii Viorica Borș, Dochia Bontaș și Mircea Pioraș, îmbrăcați în frumoase costume naționale și acompaniați la orgă de dl. prof. Mircea Pioraș, au cântat colinde tradiționale de pe Valea Someșului Mare și au adus puțin din spiritul Crăciunului și în această instituție.

Este lăudabil că, în febra pregătirilor pentru sărbători, în ultima săptămână de școală din primul semestru, când elevi și profesori se pregătesc să intre în vacanța de iarnă, câțiva școlari împreună cu dascălii lor nu consideră un lucru lipsit de importanță să meargă „la colindat” pentru a păstra frumoasele tradiții de odinioară.

Mulțumim dascălilor și elevilor care s-au gândit să dăruiască și altora din bucuria colindului lor!

Profesor metodist Elena Egreta MARC,

Casa Corpului Didactic Bistrița-Năsăud

Sărbătoarea dovleacului

Toamnă, culoare, bogăţie, veselie...

Copiilor le place să descopere, sunt dornici să ştie „Când/cum şi de ce se întâmplă?”…

Şi uite aşa, am trecut prin primul proiect tematic al acestui an şcolar: „TOAMNA CEA DE ROADE PLINĂ”. Am învăţat despre fructe şi legume, care au vitamine şi ne fac voinici şi sănătoşi, despre frunze şi flori, care ne dau paleta de culori … am învăţat despre hărnicie şi dărnicie, am învăţat despre roade bogate şi bucate.

Pleacă toamna cu galoşi iar noi, copiii de la grupa mijlocie Floricele vesele am vrut să fie sărbătoare… sărbătoare de culoare, sunet şi… gust. Ne-am costumat în dovleci, am cântat şi am dansat… ne-am jucat cu dovleci şi morcovi personalizaţi, am mâncat prăjituri şi plăcinte cu dovleac, cu mere, cu morcovi, cu nuci… am băut sucuri de pere, de mere, de morcovi…. A fost sărbătoare – Sărbătoarea dovleacului.

De ce dovleacul? Dintotdeauna românii au scobit dovlecii din care au făcut felinare… din miezul dulce au făcut plăcinte gustoase. Iată doar două dintre argumente… ce să mai spunem de culoare… portocaliul ne-a fascinat!

Vă dăruim din veselia noastră şi vă urăm să vă bucuraţi de culoarea şi bogăţia toamnei!

prof. înv. preșc. Antoneta Anica ORUNA

Grădiniţa cu P.P. „Rază de Soare” Bistriţa

Managementul clasei de elevi cu cerințe educaționale speciale

Etimologic, managementul echivalează cu a ţine în mână şi a stăpâni, a conduce cu mână forte, ceea ce implică ideea controlului acţiunii şi orientarea sau direcţionarea ei.

Într-o altă ordine de idei, managementul clasei este definit ca abilitatea profesorului de a planifica şi organiza activităţile clasei astfel încât să asigure un climat favorabil învăţării. Printr-un act managerial optim al clasei de elevi se urmăreşte pe de o parte prevenirea comportamentelor disruptive iar pe de altă parte rezolvarea problemelor comportamentale apărute. Managementul este în acelaşi timp şi ansamblu de discipline teoretice, principii, metode specifice (sau ştiință), metode, abilități, tehnici care privesc conducerea, gestiunea, administrarea şi organizarea instituţiilor (tehnică), cât şi arta de a-i face pe oameni să lucreze productiv şi eficient, de a comunica, de a asculta în calitatea lor de membri ai organizaţiilor sau instituțiilor (cu alte cuvinte este o, „artă”).

Managementul este conceput şi practicat ca organizare a schimbării şi inovării, a eficienţei, a calităţii şi excelenţei. Obiectivul final al managementului clasei este formarea la elevi a unor abilitaţi de autoreglare a comportamentului. Într-o primă fază controlul comportamentului este externalizat (profesori, părinţi, colegi) ca, mai apoi, prin interiorizarea unor reguli, principii şi metode, să devină autonome. Un rol important în managementul clasei de elevi îl constituie regula. Stabilirea regulilor, comunicarea clară a acestora la începutul unui an școlar este esenţială pentru un management eficient al clasei. Ce se întâmplă însă în contextul în care nu ne adresam clasei de elevi din școala de masă ci, unei clase cu cerinţe educative speciale?

Ştim că noţiunea de cerințe educaționale speciale desemnează necesităţile educaţionale complementare obiectivelor generale ale educaţiei şcolare, necesităţi care solicită o şcolarizare adaptată funcție de particularități individuale şi/sau caracteristici a unei dizabilități ori tulburări de învăţare, precum şi o intervenţie specifică, prin reabilitare/recuperare corespunzătoare. Totodată prin CES se exprimă o necesitate evidentă de a acorda anumitor copii o atenţie şi o asistentă educaţională suplimentară fără de care nu se poate vorbi efectiv de egalitatea şanselor, de acces şi participare şcolară şi socială. În plan psihopedagogic este relevată sub aspectul dizabilităţii, a unor limitări de activitate, restricţii de participare. În acest cadru psihosocial complex, managementul clasei deţine o particularitate anume, o caracteristică specială, adaptată permanent solicitărilor speciale venite din partea educabilităţii individuale a copiilor corelată cu modificările legislative specifice. Managementul clasei cu cerinţe educative speciale este personalizat în general cât şi în particular, cu referinţe anume la gestionarea unor conduite atipice care pot să apară în desfăşurarea procesului de învățământ.

Denumim educaţie specială şi management al clasei speciale acele norme şi principii care oferă o educaţie specializată dedicată exclusiv copiilor cu necesităţi speciale, de aici manageriatul special al clasei cu tot ceea ce presupune. Dacă învăţământul special tradiţional însemna şcolarizarea copiilor cu dizabilități în instituţii separate, organizate specific, învăţământul special modern insistă pe constituirea de clase integrate în școli integratoare prin alocarea de resurse materiale și umane (cadre didactice itinerante/de sprijin) şcolilor obișnuite şi intensificarea cooperării cu acestea prin apropierea organizaţională, a standardelor de calitate a învăţământului integrator – la un tip de educație centrată pe elev, pe dezvoltarea de competențe. Cu toate acestea, la elevii cu vârste între 14-17 ani, întâlnim cu o frecvenţă ridicată fenomenologia tulburărilor de comportament, predominant violent, inclusiv din punct de vedere al limbajului. Asociind elementele de educaţie şi management special, gestionarea clasei cu CES este una specială. Prezenţa unor conduite mai mult sau mai puţin asociate: ADHD, conduite sexuale precoce, verbiaj obscen, fuga de la ore, tracasarea altor elevi, opoziţionismul, refuzul în executarea unor sarcini primite, ridicarea şi plimbarea în timpul orei, neatenţia, fumatul, dezinteresul, alături de alte elemente specifice copiilor şi puberilor cu CES ca: hiperemotivitate, specificul dizabilităţilor de intelect şi/sau asociate care nu rareori ghidează comportamentul, problematica logopedică, stima de sine scăzută, prezenţa masivă a emoţiilor negative, relaţii interpersonale specifice, crizele din cadrul familiilor din care provin copii, conferă specificului clasei de elevi cu cerinţe educative speciale o atenţie specială, o atenţie particularizată în special pe monitorizarea acelor elevi la care se manifestă cel mai pregnant fenomenologia comportamentală evidenţiată în rândurile de mai sus. Comportamentul provocator deseori inclus în tulburările de comportament prezent la unul sau mai mulţi elevi din clasă, generează în cadrul acesteia forme specifice de comunicare verbală şi/sau non-verbală emoţia – fiind baza de la care porneşte reactivitatea specifică şi destabilizarea întregului comportament general. Emoţia desemnează mişcare atât în spaţiul intrapersonal cât şi interpersonal asociată frecvent cu explozii comportamentale în care este implicată personalitatea carențială, imatură a copilului/puberului. Sub impulsul emoţiei, manifestările comportamentale sunt aberante, generând chiar excluderi din cadrul unui grup. Comportamentul intern se reflectă în comportamentul extern, motivat deseori de realizarea unei trebuinţe imediate cu orice riscuri. După cum ne putem da seama, acest comportament este problematic şi necesită din partea profesorului calităţi de bun diplomat şi mediator, punând la încercare abilităţile educative şi de gestionar al situaţiilor nou create, de criză. Nu de puţine ori aceste puseuri în clasă sau în afara acesteia devin violente, agresive, existând însă şi anumiţi factori asupra cărora controlul profesorului este mai redus. Ce se poate face în acest sens ca manager al clasei speciale, ca profesor psihopedagog sau diriginte?

Conştientizarea existenţei acestei probleme la clasă, necesită monitorizarea comportamentului elevilor în sensul că, nu ar fi de acceptat un regres în sfera modificărilor comportamentale benefice, monitorizarea zilnică, săptămânală sau ori de câte ori este nevoie a elevilor cu manifestări violente, conştienţi fiind de gradul ridicat de contagiune al acestor conduite în rândul altor elevi care încă nu aderă la aceste forme de manifestare. Este foarte posibil ca o anamneză atentă să ne indice un trecut familial sau un traseu traumatic-emoțional al acestor copii, anamneză pe care o considerăm de mare valoare în gestionarea comportamentelor nocive şi a influenţei acestora asupra relaţiei şcoală-părinte-tutore. Se doreşte o evitare a ciclului distructiv al învinuirii reciproce, adică părintele învinuieşte școala pentru problemele elevului, iar şcoala învinuieşte părintele, sau etichetarea/ blamarea elevului pentru incapacitatea ambilor factori implicaţi în educaţia copilului. Nu de puţine ori părinţii pot să ofere o perspectivă cronologică şi/sau contextuală asupra problemelor elevului pe care, cadrele didactice nu trebuie să-l ignore sau să-l evite ci, să intervină profesionist în corectarea pe cât se poate a acestor conduite. Deseori comportamentul poate constitui o ameninţare pentru factorii implicaţi în procesul de învăţământ, astfel realizarea unui plan de intervenţie în echipă cu alţi profesori care predau la clasă/clase este de dorit în măsura în care acesta cuprinde în linii mari: monitorizarea comportamentului, consiliere, planuri individualizate de intervenţie comportamentală în scoală/ familie, supervizarea elevului. Cu toate că descrierea conduitei este utilă, nu aceasta îl va face pe copil să-şi corecteze comportamentul ci, o supraveghere atentă, monitorizare şi o implicare profesionistă a profesorului inclusiv prin oferirea exemplului personal în diverse activităţi şcolare şi extraşcolare. Puterea exemplului personal, calităţile didactico-pedagogice, tactul, răbdarea, utilizarea corectă a principiului recompensei şi pedepsei, deţinerea de către profesorul de şcoală specială a unor trăsături de personalitate adecvate, pot duce pe termen scurt şi mediu la inducerea unor stări de echilibru şi la diminuarea frecvenţei comportamentelor problemă la clasa cu cerinţe educative speciale.

Referințe bibliografice:

- Vasile Chiș (2003). Pedagogie Contemporană. Pedagogie pentru competențe. Editura Presa Universitară Clujeană.

- Jurcău Nicolae (1998) Pedagogie. Editura Tehnică, Cluj-Napoca

Psih. Gabriel MUREȘAN-CHIRA