Ceea ce ne dorim să vedem este copilul în căutarea
cunoaşterii şi nu cunoaşterea în urmărirea copilului.
(George Bernard Shaw)
(George Bernard Shaw)
ACCENTE
Studiul literaturii în școală s-a „tehnologizat” la modul extrem, îndepărtându-se de esența literaturii și de farmecul lecturii
Învăţarea cititului şi a scrisului sunt primele şi
principalele ambiţii ale celui care merge la şcoală. Pui temei bun şcolirii
tale dacă înveţi să citeşti şi să scrii. Înveţi să citeşti ca să poţi...
învăţa, adică să dobândeşti noi şi noi cunoştinţe și competențe (pe un canal
tradiţional, verificat), şi înveţi să scrii ca să (te) poţi comunica într-o
formă alternativă, poate elevată faţă de comunicarea orală. Cu timpul, aceste
constante ale învăţării şi-au sporit conotaţiile. Cititul sau lectura, în
relaţie cu şcoala, au acumulat încărcături specifice. Acest proces s-a
întâmplat în strânsă legătură cu mersul lumii. Copiii, urmând aspiraţiile
societăţii în care trăiau, s-au dovedit şi ei din ce în ce mai citiţi. Şi
astfel au devenit din ce în ce mai folositori societăţii, mai performanţi în
profesiile pentru care s-au pregătit (cât mai temeinic). Cultura unui om a fost
– poate mai este – strâns legată de lecturile omului respectiv. Lectura (v.
cititul), urmând şi ea evoluţia societăţii, n-a putut ocoli disfuncţiile
acesteia şi a intrat şi ea în criză. Vorbim deja de o criză a lecturii,
manifestată sub varii aspecte. Şi aceasta în chiar timpul când, se pare, trăim
într-o societate „vizuală”, în care, mai înainte de toate, primează imaginea. O
imagini ce se cere mereu citită şi... interpretată.
Învăţătura este (încă) strict legată de citit
În şcoală, lectura nu înseamnă stricta parcurgere a operelor
literare. Ea are o plajă largă de funcţii. Ar fi suficient să amintim lectura
„iniţială”, învăţată pentru a ne mişca în lumea textelor diverse, lectura
lecţiilor la toate disciplinele, lectura cu funcţii diverse în învăţarea
limbilor străine, lectura cărţilor... Vorbim de plăcerea lecturii, de strategii
de lectură, lectura ca rescriere (a unui text), lectură şi înţelegere, lectura
ca suport, lectura rapidă, lectură şi spectacol etc., etc. Prin lectură
pătrundem (forţat) în „corpul” unui text, în alt univers. De aceea, lectura nu
se face fără efort, fără disciplină, fără ambiţie şi chiar încrâncenare. La
efectuarea ei nu participă doar „actorul” principal – în cazul nostru elevul –
ci o serie de alţi factori/actori, fiecare contribuind la conturarea unui cadru
de interes, de motivaţie în ultima instanţă. Dacă privim în urmă, dacă scrutăm
tradiţia şcolii, vom vedea un şir lung de „subiecţi” („dascăli”, elevi,
studenţi, cercetători în diverse domenii, savanţi, călugări...) aplecați peste
carte spre propăşirea neamurilor, progresul societăţii. Unde am fi dacă nu era
foamea de studiu (și deci de citit) a predecesorilor? Ce ar fi chimia minţii
noastre dacă n-ar fi fost desăvârşită prin atâtea nopţi dedicate cărţilor? Să
ne gândim doar la truda din mănăstiri pe vremea când nu exista tiparul sau la
începuturile acestuia!... E o tradiţie care nu poate fi nici negată, nici învinsă.
Şi totuşi suntem oare în pragul ruperii lanţului lecturii?
Simplificând mult lucrurile, trebuie să recunoaştem că, în
şcoală, lectura (operelor literare) este în criză. Elevii nu (mai) citesc.
Bineînţeles că sunt şi elevi care fac performanţe şi în direcţia lecturii
(şcolare), dar aceştia sunt din ce în ce mai puţini. O spun statisticile,
anchetele de profil, ziarele, profesorii şi... rezultatele la învăţătură. Căci
învăţătura este (încă) strict legată de citit. Oricum am privi lucrurile.
Situaţia s-a agravat în vreme ce reforma din învăţământ
„progresa”
Cum au ajuns elevii să nu mai citească? Nu putem pune o
asemenea situaţie doar în seama dezinteresului (gratuit) al elevilor. Da, au şi
ei partea lor de vină, dar „problema” este mult mai cuprinzătoare. Situaţia s-a
agravat în vreme ce reforma din învăţământ „progresa”, înregistrând alte şi
alte izbânzi consfinţite de spusele marilor ei actori. Aşa-zisul dezinteres al
elevilor faţă de lectură a fost stârnit/iniţiat şi apoi „cultivat” și
întreținut de ideile reformiste promovate de politicile educaţionale puse în
operă sub ochii noştri.
Tradiţia şcolii era legată şi se înscria într-un orizont
cultural în care făceau impresie şi o serie de opere literare, unele aparţinând
culturii naţionale, altele, culturii universale. Situația nu trebuie
considerată revolută. Această tradiţie a fost frântă deliberat, printr-o
încercare reformistă al cărui ţel cu greu poate fi întrevăzut. Cultura
generală, pe care o servea şcoala, a fost pusă sub semnul întrebării. Gestul
merită o tratare aparte. Aportul culturii generale la educaţia tânărului – în
actualul context – e greu de definit şi, legat de acesta, contribuţia operelor
literare. „Canonul” literar a fost şi el modificat (de şcoală) într-un mod
neconvingător. Nu vrem să spunem că nu era nevoie de o schimbare şi în această
direcţie, dar faptul s-a făcut – şi continuă să se facă – sub semnul
improvizaţiei.
Orientarea studiului literaturii spre dobândirea de
competenţe...
În fond, toată povestea se leagă de studiul literaturii
(române) în şcoală. Nu e vorba doar de literatura română, în sine, ci şi de
literaturi care asigură bază şi altor discipline de studiu. Dar, în cazul
nostru, literatura română e vizată în mod special. Filosofii venite din afara
şcolii – ceea ce poate fi firesc – au pus mai întâi sub semnul întrebării
valoarea literaturii naţionale. Contextualizarea europeană sau mondială a
studiului literaturii a creat situaţii de inhibare a studiului literaturii
autohtone. Multiculturalismul n-a adus (sau n-a produs) deocamdată motivaţii
serioase privind valoarea, originalitatea şi afirmarea literaturii autohtone. O
situaţie menită să reverbereze discret şi aproape indirect peste curriculum,
programe şi actul didactic. Nu s-au găsit forme eficiente şi motivante pentru
constanta promovare a literaturii în şcoală şi, în continuare, în formarea
tinerilor. Bineînţeles că aceştia vor specula o asemenea slăbiciune, ca şi
altele tolerate de sistem.
Orientarea studiului literaturii spre dobândirea de
competenţe a generat o situaţie... cu două tăişuri. Bineînțeles că fiecare
disciplină de studiu este interesată să se facă necesară printr-o eficiență...
utilitară, dar, în cazul literaturii, lucrurile nu trebuie luate ad litteram.
Studiul literaturii nu este util în sensul studiului unei meserii învățate
într-un atelier de sudură, să zicem, deși și literatură inspiră meserii
adecvate. Bineînțeles că și la studiul literaturii dobândești competențe pe
care le utilizezi ulterior, fie în studiul altor teme literare, dar și în viață
(gândire, exersarea unor sentimente, îmbogățirea sufletească, modele de viață,
cunoașterea de sine și a celor din jur...) Alergarea după competențe a
devitalizat rolul major al literaturii, care se exersează atât în școală cât și
în afara ei. Dar rolul literaturii nu este acela de a forma competențe
utilitariste, în sensul cum sunt văzute ele de studiul actual al literaturii în
școală. Literatura are „conținuturi”, care transmit „mesaje”, „înțelesuri”,
„frumuseți” artistice, aspecte ce nu pot fi „contabilizate” utilitaristic.
Preocuparea de a dobândi competențe a dus la amputarea
operelor literare. Literatura a devenim „mijloc” de dobândire a competențelor,
schimbându-i-se astfel rolul, sensul, destinația... Pentru dobândirea
competențelor, nu mai aveai nevoie de opera întreagă. Am întâlnit inspectori
școlari care, în calitate de „curea de transmisie” a ideilor de la „centru”,
recomandau studierea doar a unor fragmente dintr-o operă literară. În felul
acesta se pliau și pe lenea funciară a ființei umane – în cazul nostru elevul –,
căreia i se oferea un motiv în plus să bată în retragere, să nu facă efort, să
nu lupte. Dar o operă literară își promovează rostul când e receptată rotund.
Nu excludem din zona de interes funcția fragmentului, acesta e binevenit în
multe situații de învățare, în anumite lecții sau etape ale lecției, dar
absolutizarea lui este dezastruoasă. Nereprezentând un întreg, literatura în
ansamblu sau opera în particular stârnesc de la bun început un sentiment de
ceva incomplet, de neterminat, de derizoriu, cu efect negativ asupra
înțelegerii mai multor rosturi.
În fața unei asemenea situații suntem total nepregătiți
Studiul literaturii continuă totuși în acest registru, în
vreme ce ar trebui căutate alte soluții. Îmi amintesc – și sper să nu greșesc –
că, pe când era ministru, Andrei Marga era un campion al... competențelor.
Mișcarea reformatoare pe care încerca s-o impună în școală era legată și de
dobândirea de competențe prin învățare. Iată că, în abordările sale recente pe
tema destinului Europei, Andrei Marga spune „limpede” (termen utilizat frecvent
de dânsul) că: „Educaţia se transformă într-o tehnologie de formare de
competenţe, fiind privată de viziune. O scădere a nivelului profesional în
Europa este la orizont.” În fața unei asemenea situații suntem total
nepregătiți. Cum să eliminăm din practica didactică, din studiul literaturii
abia deprinsele obiceiuri de utilizare a „tehnologiei” de formare de
competențe? Cum va reacționa un nou și sperat curriculum la așa ceva?
Lucrurile nu se opresc însă aici. În goana după competențe,
am introdus „conceptele operaționale”. I-am învățat și obligat pe profesori să
le aplice. Le întâlnim la clasă și la examene. Dacă le regăsești ilustrate
într-o lucrare de bacalaureat, e bine, chiar dacă lucrarea este redactată
aiurea... Profesorii s-au obișnuit cu ele, elevii le-au acceptat... Studiul
literaturii s-a lenevit și mai mult. Studiul literaturii s-a „tehnologizat” la
modul extrem, îndepărtându-se mult de esența literaturii, de mesajul unor opere
literare de o mare frumusețe („artistică”). Pentru elevi a devenit rigid, util
doar pentru trecerea Bacalaureatului (în cazul celor interesați să treacă acest
examen). Discursul care integrează literatura din școală devine și el arid,
greu de digerat. Opera literară, citită fragmentar, nu le mai spune nimic
elevilor, dincolo de faptul că anumite opere literare nu se mai integrează în
zona lor de interes, nu mai urcă etapele vârstei lor. Și astfel ne trezim în
fața dezastrului, manifestat în școală și sub acest aspect.
Cartea ca obiect dispare treptat din fața celui care învață
Pierzând interesul pentru opera literară, elevul pierde și
interesul pentru carte în sine. Zicala „Ai carte, ai parte” e pusă și ea sub
semnul întrebării. Cartea ca obiect dispare treptat din fața celui care învață.
La amplificarea acestei situații contribuie desigur și Internetul. Tema este
amplă și n-o vom cuprinde sau rezolva noi aici. Internetul sau e-book-ul sunt
provocări ale lumii contemporane, nu doar ale școlii, spre ele ne îndreptăm,
vin cu soluții dintre cele mai neașteptate, dar și cu... necazuri. Deocamdată
sunt provocări „în fașă”, tehnologiile, oricât de avansate ar părea, sunt încă
rudimentare în raport cu uzul comun. Nu le vom defini, dar vom reține că
elevul, apelând la informația de pe Internet, va accesa de multe ori o
informație precară, referate de doi bani din care se inspiră sau le copiază
pentru temele de la școală, pentru portofolii, îndepărtându-l de rostul și
esența literaturii. Intră treptat într-o lume virtuală mincinoasă, care încă nu
a asimilat în mod adecvat operele literare. În această lume, în relație cu
elevii, operele literare dobândesc o funcționalitate gratuită, lipsită de
sensurile lor profunde. Textul viu – din pagina „originală” – dispare din fața
elevului. Literatură trăiește mai mult prin citate, prin referiri trunchiate,
amputată, bolnavă. Iar un corp bolnav nu mai spune, nici aici, mare lucru. Unde
mai pui că elevii pierd contactul cu biblioteca, înainte ca aceasta să ajungă
în mâinile lor pe o placă electronica fiabilă, încă nu ușor accesibilă. Putem
să glosăm pe marginea informatizării predării și învățării, să folosim mijloace
dintre cele mai surprinzătoare – încă neintrate în exercițiul diurn al școlii –,
să promovăm idei inovatoare..., dar încă ne aflăm la un început de drum. Iar
noi avem nevoie de evoluții ferme și clare. Discursul nostru despre înnoirea
studiului literaturii, ca și despre succesele reformei din învățământ, poate fi
savant, dar, deocamdată, n-am putea spune că e onest. Asta nu înseamnă că
trebuie să ne întoarcem la... „tradiție” și să ne ascundem în ea.
Falsele priorități
Elevii se rup de realitatea literaturii, ca și de realitate
în general, cu tot utilitarismul de care facem caz. La această rupere de
realitatea literaturii contribuim cu toții – filosofi ai educației, decidenți,
pedagogi, psihologi, profesori... Trist este să observi la un moment dat că ai
fost „format” greșit, că ai crezut în schimbare și apoi ai constat că această
schimbare te-a dus într-o fundătură. Elevii au niște priorități și niște
așteptări, dar acestea se conturează într-un context, căruia îi dau consistență
cei care îi angajează pe elevi în procesul învățării. Pe elev îl putem pune în
centrul învățării, dar singur nu poate să identifice calea pe care trebuie să
meargă. Nu elevii au ales să fie leneși și dezinteresați în privința
cititului... Noi i-am făcut să fie așa. Noi, fie și prin intermediul unei
societăți/realități alienante, le-am pus în față false priorități și i-am
îndrumat spre ele. Chiar dacă ne-am limita la funcțiile imaginarului, trebuie
să constatăm că imaginarul elevilor este bogat. Acesta poate fi hrănit și
îmbogățit cu imaginarul conținut în operele literare, dar ține de școală să-i
îndrepte spre un asemenea exercițiu. Care nu este un simplu exercițiu de...
imaginație. Istoria literaturii – văzută fiind literatura și sub acest aspect –
e mult mai lungă decât istoria trezirii noastre... reformiste. Literatura și-a
probat milenii la rând funcționalitatea; n-o pot înfrânge câțiva promotori ai unei
false schimbări, printr-o lipsă de viziune adecvată. Schimbările sunt
binevenite. Atunci când sunt schimbări în bine. Căile schimbării rămân încă de
căutat. Lectura ajută la citirea vieții. Iar această citirea are în vedere, în
primul rând, cartea. Cartea de literatură.
Olimpiu NUȘFELEAN
FOTOEVENIMENT
Ministrul Educației, Dl. Remus Pricopie – oaspete al Școlii
Gimnaziale „Tiberiu Morariu” din Salva, prezent la Concursul regional O pagină
pentru revista mea, manifestare ce a reunit 23 de echipaje de elevi de la mai
multe școli din județ. Dl. Ministru a fost însoțit de prof. Camelia Tabără, insp.
șc. general, și prof. Mihai Mureșan, insp. șc. general adjunct.
Punţi de legătură în Republica Moldova
Sub genericul Workshop internaţional „Pentru o şcoală a
creativității și inovaţiei” Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei din Chişinău a
organizat un workshop de specialitate având ca invitaţi de marcă reprezentanţi
din cadrul Centrului de Excelenţă Didactică din cadrul IŞE, Direcţiei Raionale
de învăţământ, Tineret şi Sport Ungheni, Ministerului Mediului din Republica
Moldova, Liceului Teoretic „Ion Creangă” din oraşul Ungheni, Casei Corpului
Didactic a judeţului Bistriţa-Năsăud, Inspectoratului Şcolar Judeţean
Bistriţa-Năsăud, Şcolii Gimnaziale Nr. 1 Bistriţa, Liceului cu Program Sportiv
Bistriţa.
Domnul Ion Achiri, dr. conf. șef CED IȘE, a Început
dezbaterea menţionând faptul că „Sistemul educațional din Republica Moldova,
orientat spre realizarea politicilor educaţionale din ţară, spre asigurarea
accesului real al tuturor copiilor la o educaţie de calitate impune un alt mod
de gândire, mai creativ, pentru a ne bucura de performanțe. În asemenea
condiții, atât de prezente în discuțiile noastre – competențele – se cer a fi
privite ca și necesităţi absolut indispensabile ale actului educațional modern,
prin prisma implementării metodelor activ-participative, în special”.
În acest cadrul festiv am reuşit să o cunoaştem şi pe
directoarea Liceului Teoretic „Ion Creangă”, Vrabie Zinaida, care sprijină
activ și se implică direct în asigurarea calității actului educațional. Ne-am
convins de asta participând la orele publice desfășurate la nivel înalt, în
majoritatea claselor, la atelierele de lucru cu participarea unor profesori de
excepție, în cadrul cărora am descoperit că „Un om care stăpâneşte arta
lecturii și scrierii corecte nu este un om mai bun decât alţii. Ci este mai
întâi o personalitate fortificată sufleteşte.”
Caracterizat prin eficacitate în ceea ce privește calitatea
și dezvoltarea învățării, colectivul didactic al LT „Ion Creangă” dezvoltă și
menține parteneriate eficiente cu factorii externi interesați, cunoaște nevoile
și așteptările factorilor interni și externi – aceasta fiind, de altminteri, o
strategie care le permite să atingă performanțe an de an, a declarat Alexandru
Ciuvaga, directorul DRÎTS Ungheni.
În încheiere am avut parte de spectacolul oferit de
Ansamblul Liceului Teoretic „Ion Creangă” şi au fost semnate Acordurile de
colaborare între Liceul cu Program Sportiv din Bistrița-Năsăud și Liceul
Municipal Sportiv din Chișinău, între IȘE și Casa Corpului Didactic din
Bistrița-Năsăud, ca și garant al promovării în continuare a proiectelor
științifice şi a reformelor educaţionale.
Prof. Loredana Anca ZBÎNCA,
director CCD BN
Călători în Galaxia Lecturii
Acasă la Ion Pop Reteganul
Miercuri, 3 aprilie 2013, zi în care s-au împlinit 108 ani
de la moartea învăţătorului şi a folcloristului Ion Pop Reteganul, în
localitatea lui natală s-au desfăşurat câteva manifestări importante, în care
au fost implicate instituţiile: Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, Biblioteca
Judeţeană Bistriţa-Năsăud, Şcoala Gimnazială „Ion Pop Reteganul”, Şcoala
Gimnazială Nuşeni, Şcoala Gimnazială „Grigore Silaşi” Beclean.
Cele trei şcoli au parcurs astfel cea de a şaptea
activitate, „Acasă la Ion Pop Reteganul”, a proiectului lor comun „Călători în
Galaxia Lecturii”, proiect care urmăreşte cultivarea gustului pentru lectură în
rândul elevilor.
Cele două „tabere”, elevii și scriitorii: Cornel Cotuţiu,
Icu Crăciun, Iacob Naroş, Aurel Podaru, Liviu Păiuş, Mircea Măluţ, Ioan Pintea,
Gavril Moldovan, s-au reunit sub semnul omagierii lui Ion Pop Reteganul şi al
lecturii, participanții fiind antrenaţi fiind de către directorul Bibliotecii
Judeţene Bistriţa-Năsăud, scriitorul Ioan Pintea şi în dezbaterea „Problematica
lecturii în context contemporan”.
După călduroasa primire a numeroşilor oaspeţi, 115 persoane,
şirul manifestărilor a debutat cu concursul „Acasă la Ion Pop Reteganul”. Au
concurat trei echipaje reprezentând cele trei şcoli implicate în proiectul
„Călători în Galaxia Lecturii”.
Ca o prefaţă a concursului, un grup vocal al şcolii gazdă,
în tradiţionale costume populare, a cântat două melodii dedicate satului natal
şi casei lui Ion Pop Reteganul. Versurile cântecelor aparţin poetei Maria
Botiza, fiică a localităţii Reteag.
Concursul a vizat viaţa şi activitatea lui Ion Pop Reteganul
şi lucrările sale „Poveşti ardeleneşti” şi „Amintirile unui şcolar de
altădată”. Echipajul şcolii din Beclean s-a clasat pe locul I, fiind urmat de
cel al şcolilor din Reteag şi Nuşeni. Elevii concurenţi au fost răsplătiţi cu
diplome şi cărţi.
Formaţia muzicală „Color of Sound” a elevilor din Beclean a
interpretat melodii din repertoriul propriu. Apoi trupa de teatru „Masca” a
clasei a VII-a D de la Şcoala Gimnazială „Grigore Silaşi” din Beclean a
prezentat sceneta „Five o clok” (regizor înv. Liuţa Zăgreanu), dramatizare după
schiţa cu acelaşi nume a lui Ion Luca Cargiale.
Un grup vocal de la şcoala din localitate a interpretat
câteva melodii fiind acompaniat la chitară de eleva Oros Adina din clasa a
VIII-a. Elevii din Nuşeni au prezentat o suită de dansuri populare (instructor
învăţătorul Ioan Pop), două cântece dedicate învăţătorilor, un power point
(prof. Emilia Măierean) despre viaţa şi activitatea lui Ion Pop Reteganul.
Elevii claselor a III-a D şi a V-a C de la şcoala din
Beclean au vizitat muzeul de etnografie şi folclor al şcolii, ei primind
avizate explicaţii de la doamna prof. Mărioara Vaida, care, deşi este
pensionară, nu a întrerup legăturile cu vechiul ei loc de muncă.
Partea a doua a manifestărilor dedicate lui Ion Pop
Reteganul s-a constituit într-o întâlnire a elevilor cu scriitorii, semnalaţi
mai sus. Grupul vocal al şcolii gazdă a interpretat un cântec dedicat lui Ion
Pop Reteganul, versurile cântecului fiind compuse de prof. Mărioara Vaida şi
Aurelia Flore. Dezbaterea care a urmat a fost moderată de poetul Ioan Pintea,
directorul Bibliotecii Judeţene Bistriţa-Năsăud şi a vizat „Problematica
lecturii în contextul contemporan”. Scriitorii de faţă au prezentat elevilor emoţionante
mărturii despre ,,drumul lecturilor” proprii. Elevii premiaţi la concursul „Ion
Pop Reteganul – Copiii scriu poveşti” au citit din lucrările lor, mulţi dintre
ei fiind coordonaţi de prof. Ionela Nuşfelean de la Palatul Copiilor din
Bistriţa.
Elevii-oaspeţi au vizitat pe urmă Casa Memorială „Ion Pop
Reteganul”, acolo fiind întâmpinaţi şi aşteptaţi cu emoţii de profesoara
Aurelia Flore, muzeograful acestei case memoriale.
În anul 2006, un grup de elevi de la Şcoala Generală „Liviu
Rebreanu” din Beclean participa la Reteag la lansarea reeditării volumului
„Amintirilor unui şcolar de altădată” (ediţia a doua revăzută şi îngrijită de
Cornel Cotuţiu).
Merită evidenţiat efortul cadrelor didactice locale: prof.
Liviu Vaida – directorul şcolii, prof. Ovidiu Bocşa – coordonator de proiecte
şi programe educative, prof. de limba română Mărioara Şimon, prof. Mioara
Bocşa, prof. Mărioara Vaida, Corina Ungureşan, înv. Maria Petrican, prof.
Florin Vale – coordonator de proiecte şi programe educative la şcoala din Nuşeni,
pentru buna desfăşurare a acestei manifestări.
Prof. Ion Radu ZĂGREANU,
Școala Gimnazială „Grigore Silași”, Beclean
O pagină pentru revista mea
Sâmbătă, 6 aprilie 2013, la Şcoala Gimnazială „Tiberiu
Morariu” s-a desfăşurat a doua etapă a concursului regional „O pagină pentru
revista mea, concurs ce a reunit 23 de echipaje de la următoarele şcoli din
judeţul nostru: Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” Bistriţa, Şcoala Gimnazială
Romuli, Şcoala Gimnazială Nimigea, structura Mititei, Liceul Tehnologic „Liviu
Rebreanu” Maieru, Şcoala Gimnazială „Avram Iancu” Bistriţa, Şcoala Gimnazială
nr. 1 Bistriţa, Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” Bistriţa, Şcoala Gimnazială
„Tiberiu Morariu” Salva, Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” Bistriţa, Şcoala
Gimnazială „George Coşbuc” Coşbuc şi Colegiul Naţional „George Coşbuc” Năsăud.
Scopul acestuia a fost dezvoltarea capacităţii de concepere
şi de redactare a unor pagini într-o revistă şcolară, pe temă dată şi
dezvoltarea spiritului de echipă şi a capacităţilor de relaţionare în grup.
Micii jurnalişti au fost întâmpinaţi de dansul florilor al
clasei pregătitoare condus de doamna înv. Ceuca Iulia, ansamblul de dansuri
populare al școlii Salva condus de doamna prof. Felicia Morar şi sceneta „Baba
Dochia” care a aparţinut clasei gazdă condusă de doamnele înv. Martin Carmen şi
Sas Alexandra Lavinia.
Tematica activităţii directe Martie, un colţ de rai, a
invitat elevii participanţi la realizarea a patru pagini de revistă, unde au
selectat informații din materialele puse la dispoziţie.
Prof. pentru învățământul primar Alexandra Lavinia SAS
Şcoala Gimnazială „Tiberiu Morariu” Salva
Ziua internațională a poeziei sărbătorită la Bistrița
Confirmând faptul că poezia este o artă deschisă oamenilor,
în fiecare an, la 21 martie, printr-o decizie a UNESCO, începând din anul 1999,
este sărbătorită „Ziua internațională a poeziei”, recunoscându-se astfel faptul
că oamenii de litere și de cultură, poeții și scriitorii din întreaga lume
și-au adus și își aduc în continuare o contribuție remarcabilă la îmbogățirea
culturii și spiritualității universale.
Întâlnirea s-a încheiat cu lectura susținută de poeții Emil
Dreptate, Victor Știr, Menuț Maximinian, Victoria Fătu Nalațiu și Ioan Borșa,
invitații CCD.
În aceeași zi, la ora 15, la Palatul Copiilor din Bistrița a
avut loc, sub semnul lui George Topârceanu, poetul anotimpurilor și în mod
aparte al primăverii, un schimb cultural între membrii cercurilor de creație
literară de la Clubul elevilor din Năsăud (coordonați de prof. Maria Gonda,
inițiatoarea întâlnirii) și elevii de la cercul de profil de la instituția
bistrițeană (coord. prof. Ionela Nușfelean). La această interesantă
manifestare, un adevărat experiment pentru elevi, au fost prezenți directorii
celor două instituţii implicate – prof. Dorina Buia și prof. Sever Şuteu,
părinţii unor elevi, ca și, desigur, numeroși elevi, care au dat dovadă de
pentru dăruire şi expresivitate în interpretarea sau trăirea poeziilor lui
Topârceanu.
Invitatul întâlnirii a fost poetul Olimpiu Nuşfelean, care a
recitat din Topârceanu poezia „Cântec”, descifrându-i sensurile și referindu-se
în cuvântul său şi la raportul dintre poet şi cititori, asociaţi cu o pădure de
individualităţi (v. versul „Frumoasă eşti, pădurea mea,/ Şi singură ca
mine...”).
La ora 18, la Biblioteca Județeană Bistrița-Năsăud (director
Ioan Pintea) a fost vernisată o expoziție de fotografii cu Nichita Stănescu din
colecția poetului și ziaristului băimărean Gheorghe Pârja, invitat al
bibliotecii, care a conferențiat despre raportul lui Nichita cu Maramureșul, în
special cu localitatea Desești, o gazdă permanentă a poeziei. Poeții prezenți
au fost invitați să citească din creațiile lor.
(„D.N.”)
Cunoaştere şi îndemn la autocunoaştere
- Fiziologia, psihologia şi sociologia vieţii sexuale;
- Impotenţa şi frigiditatea – importante obstacole în viaţa
sexuală;
- Terapii ştiinţifice şi tradiţionale afrodiziace;
- Terapii ştiinţifice şi tradiţionale anafrodiziace;
- Educaţia sexuală, un imperativ al vieţii moderne.
Autorii cărţii ne invită la o responsabilizare a vieţii
noastre bazată pe cunoaştere şi îndemn la autocunoaştere. Se au în vedere
delimitări conceptuale şi, în mod deosebit, regăsirea armoniei antice dintre
ethos şi logos.
Se remarcă forţa şi valoarea cuvântului – „Din trei
vindecători, unul care tratează cu cuţitul, altul prin plante şi al treilea
prin cuvântul sfânt, ultimul este cel mai vindecător dintre vindecători”. Se
accentuează rolul major şi influenţa cuvintelor noastre: „Iniţial cuvintele
făceau parte din magie şi încă în zilele noastre cuvântul şi-a păstrat mult din
puterea sa magică de odinioară. Cu ajutorul cuvintelor un om îşi poate face
semenul fericit sau îl poate împinge la disperare, cu ajutorul cuvântului
profesorul transmite ştiinţa sa elevilor, iar un orator pune stăpânire pe
auditoriu şi îi determină judecăţile şi deciziile. Cuvintele declanşează afecte
şi constituie pentru oameni mijlocul general de influenţare” (Sigmund Freud,
Introducere în psihanaliză. Prelegeri de psihanaliză. Psihologia vieţii
cotidiene, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980, pag. 64).
O altă idee relevantă a cărţii este că deosebirea dintre
otravă şi medicament o reprezintă diferenţa de doză, iar cunoaşterea şi
intervenţia medicală la timp a unor probleme este decisivă pentru vindecare.
Răul absolut al zilelor noastre, drogurile, sunt văzute prin
prisma experienţei personale din cercetarea botanică.
Cartea se adresează tuturor, dar mai ales o categorie utilă
ar fi adolescenţii. Efectele educative ale cărţii răspund unor nevoi mereu
actuale, mai ales când antonimele educaţiei îşi fac simţită prezenţa alături de
tot mai multe cazuri de deviere comportamentală. Sexualitatea este o componentă
esenţială a vieţii oricărei persoane, iar aspectele sale psihologice, biologice
şi sociale sunt într-o relaţie de interdependenţă, conferindu-i astfel un
caracter complex şi marcând decisiv viaţa oricărei persoane. În procesul de
formare al adolescentului, rolul sexualităţii este pregnant, contribuind la
conturarea identităţii de sine şi a celei sociale.
Domnul Academician Ovidiu Bojor ne confirmă că există
longevitate intelectuală, că şi la o vârstă venerabilă poţi împrăştia în jurul
tău idei proaspete, generozitate şi, mai ales, căldură umană, grijă pentru
soarta Celuilalt Om, a semenului tău.
Prof. Maria GONDA,
Clubul Copiilor Năsăud
La umbra poemelor în floare
Tema concursului – „Îngeri de cuvinte” – a scos la iveală
mulţi elevi talentaţi, care demonstrează, în ciuda unor prezumţii, că poezia a
vrăjit şi noua generaţie. Acest concurs a fost, pot spune fără teamă, un
pretext pentru a îndemna noua generaţie să citească, să scrie, însuşi motto-ul
ales fiind revelator în acest sens: „Scriitorului totul nu-i este decât un
pretext pentru sine/ viaţa însăşi nu este decât un pretext pentru a scrie” (Ana
Blandiana, „Calitatea de martor”).
Participanţii au ştiut cum să folosească acest pretext,
transformând paginile în adevărate universuri ale poeziei, exprimându-şi cele
mai profunde sentimente, dar şi transfigurând problemele vieţii cotidiene în
adevărate laitmotive pentru propriile versuri. Pe parcursul lecturii, am
observat că majoritatea elevilor tind spre a rupe barierele clasice de
prozodie, îndreptându-se spre poezia modernă, atât ca formă, cât şi ca esenţă.
Termenii neologici, în unele cazuri chiar ştiinţifici sau tehnici, nu „fură”
din lirismul poeziei, ci, dimpotrivă, aduc un plus de verosimilitate şi chiar
de profunzime.
Elevii demonstrează că, în ciuda vremurilor grele,
„cuvintele nu şi-au vândut sufletul” (Aleza Smărescu, clasa a VII-a), că jocul
„cu o carte şi cu un cuvânt” (Simona-Elena Stavăr, clasa a VII-a) este unul
dintre cele mai frumoase, că în timpuri în care „ardem pe rug metaforele”
(Ioana Andrada Tudorie, clasa a XI-a), cuvântul, „mijloc imperfect de
comunicare” (Ana Maria Leopa, clasa a VII-a), este încă „stăpânul intelectului”
(Maria Corobceanu, clasa a X-a).
Poate că nu toţi elevii care au publicat în această carte
vor ajunge poeţi cunoscuţi, dar cu siguranţă pot să îşi aştearnă un zâmbet larg
pe chip şi o mulţumire în suflet, căci prin antologia concursului au cules
primul rod al creaţiei, fapt deosebit de important şi pentru faptul că a fost
girat de Ana Blandiana, stând astfel sub semnul acestei mari personalităţi a
culturii române. Cei care vor reuşi să continue pe drumul literelor îşi vor
aminti cu drag de această experienţă providenţială pentru că „tot ce-a fost
rămâne pe hârtie” (Cristina Badic, clasa a VII-a).
Felicit coordonatorii pentru iniţiativă şi dăruire, mă bucur
pentru tinerii colegi în ale scrisului şi recomand această antologie cu toată
căldura, nu doar pentru că încurajează tinerele talente, ci şi pentru senzaţia
plăcută pe care o ai inspirând sentimentele transmise de fiecare poezie, pentru
pacea care te cuprinde citind, linişte care te îndeamnă să afirmi că,
într-adevăr, printre noi, există „Îngeri de cuvinte”!
Alexandra ANDRECUȚ,
clasa a VIII-a, Palatul Copiilor Bistriţa
Adaptarea curriculară pentru elevii cu C.E.S.
Adaptarea curriculară pentru elevii cu C.E.S. vizează modul
de alegere şi organizare a conţinuturilor ce urmează a fi predate şi însuşite
de către elevi, a metodelor folosite în activitatea de predare-învăţare, a
tehnicilor de evaluare pentru realizarea adaptării procesului
instructiv-educativ la particularităţile de înţelegere ale elevilor. Şi
aceasta, deoarece, gradul de înţelegere, de însușire a cunoştinţelor, dar şi
participarea la lecţie diferă în rândul elevilor de aceeaşi vârstă, din aceeaşi
clasă, unii având nevoie de mai mult ajutor, de o diferenţiere a sarcinilor de
lucru, de o diferenţiere a instruirii.
Adaptarea curriculară este influenţată, așadar, de tipul de
deficienţă a elevului. Curriculum-ul destinat acestora necesită introducerea
unor activităţi recuperativ-compensatorii cu rol în ameliorarea şi recuperarea
stării de deficienţă.
Adaptarea curriculară presupune eliminare, înlocuire şi
adăugare de conţinuturi şi implică următoarele etape: documentarea, evaluarea
iniţială, adaptarea propriu-zisă, monitorizarea elevului cu C.E.S. şi evaluarea
finală.
Documentarea implică, pe de o parte, studiul programei
şcolare şi, pe de altă parte, cunoaşterea copilului prin observarea sistematică
a comportamentului său şi prin interpretarea rezultatelor obţinute la teste,
fişe, dar şi în realizarea unor produse ale activităţii, rezultate în urma
decupării, lipirii, împletirii.
Evaluarea iniţială se realizează la aproximativ două
săptămâni după începerea anului şcolar, deoarece elevul vine cu lacune datorate
uitării şi este nevoie de reactualizarea cunoştinţelor. Analiza rezultatelor
obţinute poate să conducă la adoptarea strategiilor care i se potrivesc cel mai
bine elevului cu C.E.S. şi la întocmirea unui plan de intervenţie personalizat.
Adaptarea propriu-zisă vizează, deopotrivă, adaptarea unor
obiective de referinţă prin respectarea principiului accesibilităţii, adaptarea
activităţilor de predare-învăţare prin utilizarea celor care se pliază cel mai
bine potenţialului elevilor, adaptarea resurselor materiale şi adaptarea
strategiilor de predare-învăţare-evaluare. Adaptarea obiectivelor de referinţă
vizează simplificarea lor cu scopul ca atingerii lor de către elevul cu C.E.S.
De aceea, unele pot fi reluate pentru recuperare, în timp ce altele sunt transformate,
respectându-se principiul accesibilizării, pentru perioada următoare.
Strategiile de predare-învăţare-evaluare suportă şi ele un proces de adaptare
pornind de la alegerea unor metode activ-participative de predare-învăţare care
să permită predarea, înţelegerea şi însuşirea conţinuturilor şi culminând cu
elaborarea testelor de evaluare gradual, în funcţie de potenţialul de care
fiecare elev dispune.
Monitorizarea elevului cu C.E.S. urmăreşte modul în care
elevii au reuşit să aprofundeze cunoştinţele, tehnicile de predare diferenţiată
care i-au condus la realizarea acestui fapt. Elevii sunt permanent lăudaţi şi
încurajaţi pentru cel mai mic progres realizat, iar sarcinile de lucru sunt
diferite ca şi complexitate, având ca punct de pornire cunoştinţele pe care
elevul le deţine.
Evaluarea finală constă în evaluarea cunoştinţelor şi a
comportamentelor pe care elevul le-a achiziţionat ca urmare a procesului de
adaptare curriculară şi se realizează prin teste finale. Rezultatele obţinute
pot conduce la luarea hotărârii de a continua strategia (dacă rezultatele
evaluării finale sunt superioare celor înregistrate în cadrul evaluării
iniţiale), modificarea strategiei, ieşirea din programul de educaţie integrată
şi includerea în rândul elevilor obişnuiţi, dacă progresele permit acest fapt.
Elevii cu C.E.S. participă la programul educaţional în
funcţie de posibilităţile fiecăruia,iar cadrele didactice trebuie să folosească
acele metode pedagogice care să corespundă acestor nevoi. Adaptarea curriculară
vizează realizarea unui echilibru între nivelul competenţelor prevăzut în
programa şcolară şi „punctele tari” ale elevului.
Bibliografia consultată:
1. Gherguţ Alois, Sinteze de psihopedagogie special. Ghid
pentru concursuri şi examene de obţinere a gradelor didactice, Editura Polirom,
2005;
2. Gherguţ Alois, Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe
special. Strategii diferenţiate şi inclusive în educaţie, Editura Polirom,
2006.
prof. psihopedagog Adriana OROS-MĂNARCĂ,
prof. psihopedagog Viorica GREAB,
C.S.E.I. nr. 2 Bistrița
Colaborarea dintre şcoală şi familie – factor hotărâtor în educarea şcolarului pentru integrarea în societate
În această lume în permanentă schimbare, aflată sub
presiunea competiţiilor de orice fel, părinţii, cadrele didactice, comunitatea
locală ne străduim împreună să încurajăm sistemele de îmbunătăţire ale
educaţiei, pentru a-i ajuta pe copii să se dezvolte.
Colaborarea dintre familie şi grădiniță este un factor
esenţial în procesul de educare a preşcolarilor. Numai împreună putem reuşi să dăm
societăţii un cetăţean pregătit, gata să înfrunte problemele inerente ce apar,
capabil să relaţioneze, să se integreze în colectivitate, să facă faţă
cerinţelor acesteia.
Familiile în societatea modernă se confruntă cu solicitări
ridicate, cu o competiţie crescută pentru obţinerea atenţiei copiilor şi,
uneori, din dorinţa de a le oferi siguranţa economică, petrec mai puţin timp cu
cei mici. Dacă mai există şi lipsă de comunicare între grădiniță şi familie,
situaţia devine mai complicată. De aceea, grădinițele încearcă să vină în
întâmpinarea părinţilor prin organizarea unor activităţi comune, un rol
important avându-l lectoratele, deoarece prin intermediul acestora, noi,
cadrele didactice îi putem îndruma pe părinţi, îi putem face să înţeleagă rolul
pe care îl are parteneriatul grădiniță-familie în procesul de instruire al
copiilor.
Părinţii se pot implica în calitate de parteneri în educarea
preșcolarilor, alături de grădiniță, în următoarele situaţii:
Luarea deciziilor
Dacă până nu de mult acest parteneriat grădiniță–familie a
fost dezvoltat unilateral, fiind de multe ori considerat „responsabilitatea
grădiniței”, acest lucru începe treptat să se schimbe.
Îi încurajează pe părinţi să stabilească ţelurile de atins
pentru copiii lor şi pe cadrele didactice să stabilească obiectivele de
realizat mai departe pentru obţinerea succesului şcolar. Obiectivele sunt
precizate la începutul anului şcolar şi pot fi scrise într-un contract între
părinţi, cadre didactice şi elevi. Acest contract poate lista responsabilităţile
fiecăruia şi este semnat de fiecare dintre participanţi. Scopul contractului
este acela de a-l ajuta pe preșcolar să înveţe, mai ales dacă fiecare are
pentru el anumite obiective specifice, stabilite în colaborare, părinţi-cadru
didactic.
Acordarea sprijinului
Părinţii îşi sprijină copiii în multe feluri: le oferă
acoperiş, hrană, îmbrăcăminte, protecţie, dragoste, dar ei trebuie să-i ajute
şi cu activitatea la clasă.
A le arăta copiilor că este importantă grădinița se poate
face în mai multe moduri, dar colaborarea cu grădinița este cea care duce la
obţinerea unor rezultate bune în procesul de învăţământ. Putem aminti aici
lectoratele cu părinţii, cu activităţi practice, pe ateliere de lucru şi cu
informaţii cât mai complete, după o consultare în prealabil a părinţilor cu
privire la temele de abordat, care i-ar interesa pentru a-şi putea ajuta copiii
şi pentru a fi pe aceeaşi lungime de undă cu grădinița.
Predarea
Părinţii îşi pot asuma şi rolul de dascăli în anumite
situaţii. În primul rând ştim că de la ei, copiii au multe cunoştinţe generale.
Rolul părintelui nu se încheie odată cu începerea grădiniței, în
responsabilitatea acestuia intrând: stabilirea programului de activitate și
odihnă al copilului, dezbateri împreună cu copilul pe diverse teme, discuţiile
despre ceea ce s-a întâmplat la grădiniță în timpul zilei.
Părinţii se pot oferi voluntari la activităţi la care au
experienţă, pe care le-o pot împărtăşi preșcolarilor (de exemplu, cu referire
la domeniul în care lucrează). Copiii îşi văd părinţii în acţiune şi simt că au
şi ei o contribuţie importantă în comunitatea preşcolară.
Studiul
Părinţii pot colabora cu dascălul, interesându-se în ce mod
şi ce anume s-a predat. Utile sunt consultaţiile cu părinţii, situaţii în care
cadrul didactic explică noutăţile din curriculum, ce obiective se urmăresc, ce
modalităţi de predare se folosesc, ce se aşteaptă de la copii. Participarea
părinţilor la astfel de activităţi îi ajută pe aceştia să fie alături de copii,
să-i îndrume, pentru a se obţine rezultatele aşteptate.
Comunicarea
Comunicarea constantă, continuă cu părinţii, pe parcursul
anului şcolar, pe teme ca: regulile clasei, aşteptările, scopurile îi implică
pe aceştia în procesul educaţional.
Părinţii sunt informaţi la şedinţele lunare sau în scris în legătură
cu acele concepte care sunt de predat, ce trebuie aprofundat, consolidat acasă,
tipurile de acţiuni la care pot colabora părinţii în perioada următoare.
Comunicarea dintre părinţi şi cadru didactic vizează
situaţia şcolară, politica şcolii, în ceea ce privesc preșcolarii, proceduri,
activităţi comunitare, opţiuni educaţionale.
O modalitate modernă de comunicare, ce poate veni în
ajutorul părinţilor foarte ocupaţi, poate fi comunicarea prin intermediul
e-mail-ului.
Conform unui studiu pe tema comunicării dintre familie şi
şcoală s-a constatat că este bine ca părinţii să fie înştiinţaţi şi când
copilul are o performanţă notabilă. Astfel, familia are oportunitatea de a
privi mai încrezătoare informaţiile despre preşcolar şi, în urma unei astfel de
abordări, este mai receptivă la sugestiile cadrului didactic.
„Părinţii trebuie să se implice ca profesori, elevi,
susţinători şi avocaţi ai copiilor lor.” (Bonnie McReynolds)
Prof. înv. preșc. Felicia RÂPAN,
Grădinița nr. 2 Budacu de Sus
Săptămâna „Să ştii mai multe, să fii mai bun!”
Anul acesta şcolar, 2012/2013, săptămâna cu activităţi
extraşcolare s-a numit SĂPTĂMÂNA „SĂ ŞTII MAI MULTE, SĂ FII MAI BUN”. Unii însă
au preferat denumirea veche, din obişnuinţă şi pentru că era mai scurtă
(„Școala altfel”). Fiecare zi a avut o tematică dată, fiecare diriginte şi
profesor putând alege împreună cu elevii activităţile pe care să le desfăşoare:
Luni – ziua culturală
Marţi – ziua sănătăţii
Miercuri – ziua minţii
Joi – ziua prieteniei
Vineri – ziua voluntariatului
Ziua sănătăţii a transformat Şcoala Gimnazială nr. 1 într-o
imensă bucătărie. Sub îndrumarea diriginţilor şi a celorlalţi profesori elevii
au gătit salate de fructe şi legume crude, creme şi budinci şi alte preparate
delicioase. Elevii clasei a VII-a C au preparat salate de legume şi fructe, au
susţinut o dezbatere despre modul sănătos în care trebuie să ne hrănim şi au
realizat apoi un poster pentru a împărtăşii impresiile lor. A fost singura zi
cu timp frumos, de aceea au făcut şi mişcare în curte!
Ziua minţii a fost dedicată activităţilor de realizare a
produselor din materiale reciclabile în cadrul diferitelor proiecte şcolare „Să
descoperim parcul dendrologic Arcalia”, „Să ne respectăm proximitatea” ,
interşcolare „Micul ECOplastician” sau naţionale „Nouă ne pasă, implicate şi
tu”. Responsabile a acestor acţiuni au fost profesoarele de la catedra de
ştiinţe: Elena Cosma, Dana Moraru, Maria Pop, Mirela Mişca, Mihaela Voivod, Angela
Bălan. La aceste proiecte au fost implicate mai multe clase, s-a făcut jurizare
şi s-au expus cele mai frumoase exponate.
Ziua voluntariatului a fost programată pentru ecologizare
dar cum starea vremii nu a permis, am hotărât să participăm la un proces la
tribunal pentru a vedea cum se desfăşoară activitatea aici. La această
activitate au participat clasele a VII-a C şi a VII-a E, însoţite de doamnele
profesoare Elena Cosma, Elena Iacoban şi Maria Pop. Clasa a VII-a C şi-a
continuat activitatea vizitând sala de gimnastică a Liceului cu Program
Sportiv, cu care avem parteneriat. Aici au urmărit antrenamentele gimnaştilor
după care s-au jucat împreună.
Fiecare diriginte şi-a monitorizat activităţile pe baza
părerilor, impresiilor şi a notelor pe care elevii le-au dat zilnic fiecărei
activităţi. Tuturor elevilor le-a plăcut foarte mult această săptămână şi s-au
implicat „trup şi suflet”. A fost o perioadă în care au socializat în altfel de
condiţii, au reuşit să se cunoască mai bine. Notele acordate de ei au fost
maxime. Desigur diriginţii şi ceilalţi profesori au petrecut mai mult timp cu
elevii având posibilitatea de a descoperii abilităţi şi deprinderi noi ale
elevilor. Părinţii s-au implicat direct sau indirect în activităţi parcă mai
mult decât în timpul şcolii!
Prof. Maria POP,
Şcoala Gimnazială nr. 1, Bistriţa
ÎNVĂŢĂMÂNTUL LICEAL FILIERA TEHNOLOGICĂ,
OPŢIUNE PENTRU PREZENT ŞI VIITOR
ÎN ATENŢIA ABSOLVENŢILOR DE GIMNAZIU – CLASA a VIII a
Pentru anul şcolar 2013 -2014, învăţământului profesional şi
tehnic (ÎPT) este organizat prin liceul tehnologic, pe traseul:
1. Liceu cu trei profile: tehnic, servicii, resurse naturale
şi protecţia mediului și cuprinde :
- ciclul inferior – clasa a IX şi a X a
- ciclul superior – clasa a XI şi a XII a.
Exemple de calificări obținute prin liceul tehnologic.
Profil Tehnic: tehnician transporturi, tehnician proiectant
CAD, tehnician operator tehnică de calcul, tehnician mecanic pentru întreținere
și reparații, tehnician prelucrări la cald, tehnician electronist, tehnician în
automatizări, tehnician în construcții și lucrări publice, tehnician în
industria textilă, tehnician designer mobilă și amenajări interioare, tehnician
în instalații electrice.
Profil Servicii: tehnician în activități economice,
tehnician în turism, tehnician în gastronomie, tehnician în activități de
comerț.
Profil Resurse naturale și protecția mediului: tehnician
veterinar, tehnician ecolog și protecția calității mediului, tehnician în
silvicultură și exploatări forestiere.
La finalizarea studiilor de 4 ani, în urma unui examen
absolvenţii dobândesc certificatul de competenţă profesională nivel 3 –
calificarea tehnician. Pot participa la examenul de bacalaureat având acces
spre învăţământul superior.
2. Învățământul profesional de 2 ani (clasa a X a și clasa a
XI a) este organizat după clasa a IX a.
La finalizarea clasei a XI a – Învățământ profesional,
absolvenţii dobândesc certificatul de competenţe profesionale nivel 2, obținând
calificări profesionale ca: strungar, sudor, mecanic auto,
zugrav–ipsosar–tapetar, ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație,
frizer–coafor–manichiurist–pedichiurist, confecționer produse textile,
electrician exploatare joasă tensiune.
Fiecărui elev i se asigură şansele de continuare a studiilor
în funcţie de aspiraţiile şi potenţialul individual de învăţare.
Este bine ca absolvenţii învăţământului gimnazial să
cunoască traseul învățământului tehnologic şi să aleagă cea mai bună variantă
pentru viitorul ce le aparţine.
Inspector şcolar de specialitate
Prof. Speranţa UNCIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu